Cadrul institutional si procesul de decizie - uniunea europeana

Cadrul institutional si procesul de decizie - Uniunea europeana

In conformitate cu art.7 din Tratatul CE, sarcinile incredintate Comunitatii sunt realizate de[1]:

un Parlament european

un Consiliu

o Comisie

o Curte de justitie

o Curte de conturi,

fiecare institutie actionand in limitele atributiunilor care ii sunt conferite prin Tratat.

Initial, prin tratatele de instituire a Comunitatilor europene, s-au creat organe paralele, cu atributiuni asemanatoare. Ele au fost unificate prin Tratatul de fuziune, astfel ca, incepand cu 1 iulie 1967, cele trei Comunitati au dispus de institutii comune.

In literatura de specialitate precum si in mass-media se opereaza, in mod frecvent, cu anumite concepte care vin sa evidentieze structura complexa si dinamica a procesului constructiei europene: institutii comunitare si organe comunitare.

Principalele institutii ale Uniunii Europene, cunoscute ca institutii centrale si implicate in procesul de decizie, sunt reprezentate de Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene si Comisia Europeana. Rol consultativ in procesul de decizie au Comitetul Economic si Social, Comitetul Regiunilor. Consiliul European are rol de stimulator al discutiilor si intiativelor comunitare. Alte institutii cu rol important in functionarea UE sunt: Curtea Europeana de Justitie (impreuna cu Tribunalul Primei Instante), Curtea de Conturi si Ombudsmanul European. Nu in ultimul rand, avem institutia financiara reprezentata de Banca Europeana de Investitii - care sprijina implementarea politicilor UE (alaturi de Fondurile Structurale si de programele comunitare) - si Banca Central Europeana - creata in scopul sprijinirii uniunii economice si monetare.

Aceste institutii, create pe parcursul a mai mult de 40 de ani, reflecta evolutia in timp a structurii unionale europene si trec acum printr-un proces de reforma generat de extinderea Uniunii cu zece state in 2004 (cea mai mare extindere din istoria sa) si cu alte doua in 2007  (deocamdata, procesul neoprindu-se aici).

1. Institutiile comunitare

Conceptul de institutii comunitare[2] se caracterizeaza prin urmatoarele elemente specifice:

au rolul de a pune in aplicare, in temeiul competentelor lor, regulile juridice fundamentale de constituire si de functionare a Comunitatilor si a U.E. ;

sunt create prin tratatele de infiintare a Comunitatilor Europene ;

in domeniile in care actioneaza sunt dotate cu puterea de a lua decizii si de a le impune statelor membre; din aceasta perspectiva ele reprezinta o desprindere de schemele traditionale ale cooperarii internationale, in care executarea tratatelor este supusa disponibilitatii semnatarilor, suveranitatea nationala fiind cauza principala a asa-numitei "paralizii a tratatelor" ;

Lucrare: Mersul tratativelor militare la Moscova Referat: Hitler-Stalin: O ecuatie cu multe necunoscute - antisemitismului de stat?

prin natura lor, ele reprezinta interesele statelor (Consiliul), interesele Comunitatilor (Comisia), interesele popoarelor (Parlamentul) si interesele dreptului (Curtea de Justitie) ;

beneficiaza de anumita autonomie juridica, administrativa si financiara, corolar al specificitatii lor functionale.

Institutiile comunitare sunt acele organe create prin tratatele de infiintare a Comunitatilor Europene, care neavand personalitate juridica, reprezinta interesele statelor, ale comunitatilor si popoarelor, asigura respectarea dreptului si actioneaza in domenii strict limitate, fiind dotate cu puterea de a lua decizii la nivel comunitar, pe care le impune statelor membre.

Organele comunitare

Organele comunitare sunt acele elemente structurale, create prin tratate sau de catre institutiile comunitare, in vederea indeplinirii unor functii consultative auxiliare cu caracter tehnic, financiar si de alta natura (Comitetul Regiunilor, Comitetul Economic si Social).

Se diferentiaza prin faptul ca:

indeplinesc functii consultative, cu caracter tehnic ori financiar, auxiliar;

sunt prevazute prin tratate, altele sunt create de catre institutii in vederea exercitarii atributiilor lor; cele infiintate prin tratate pot avea personalitate juridica sau o simpla autonomie financiara; cele create de institutii trebuie sa aiba fundamentul in tratate, sa nu fie dotate cu puteri proprii de decizie, ci numai cu functii de executie strict controlate, sa nu modifice echilibrul institutional.

Institutiile Uniunii Europene se pot imparti in doua categorii: cele care au orientare supranationala, cum ar fi: Comisia, Parlamentul European si Curtea de Justitie si cele cu orientare interguvernamentala: Consiliul de Ministri si Consiliul European.

Comisia este alcatuita din reprezentanti numiti de statele membre pentru o perioada de 4 ani. Ei nu reprezinta interesele propriilor guverne ci, intruchipeaza ideea de unitate europeana. Comisia simbolizeaza si asigura functionarea ideii de integrare supranationala mai mult decat orice organism.

Comisarii nu mai au dupa numire nici un fel de legatura cu interesele guvernelor care i-au propus. Avand sediul la Bruxelles, Comisia identifica agenda de probleme si propune solutii pe care le inainteaza Consiliului de Ministri. Sub conducerea lui Jacques Delors Comisia si-a sporit personalul, ajungand la circa 13.000 de functionari care asigura din punct de vedere administrativ functionarea Uniunii Europene.