Conceptul de stat si procesul formarii statelor moderne in spatiul european

CONCEPTUL DE STAT SI PROCESUL FORMARII STATELOR MODERNE IN SPATIUL EUROPEAN

Din punct de vedere semantic cuvantul stat vine din verbul latin statuo = a pune, a aseza, a intemeia. Sintagma "Status civitas" in Imperiul Roman exprima modul de guvernare a Cetatii. Romanii au acordat cuvantului "status" o semnificatie politica, adaugandu-i determinativul "res publica" = lucru public, ideea de conducere a vietii publice sau a statului.

Grecii foloseau denumirea de "polis" = cetate si "politeia" = forma de organizare, pentru acelasi tip de organizare politica a unei colectivitati umane.

Statul antic se caracteriza prin confuzia intre monarhul ereditar si prerogativele sale de conducere pe care le detinea ca bunuri personale, prin centralizarea excesiva a puterii si prin metode despotice de guvernare. Statul grec antic si Imperiul Roman de Apus au disparut. Statul Roman a decazut in secolul V sub presiunea atacurilor succesive a unor puternice popoare migratoare foarte bine organizate din punct de vedere militar, dar inferioare cultural si spiritual fata de civilizatia romana. In locul puterii publice si a statului roman au aparut o puzderie de cvasiregate, independente unele de altele. Conducerea vietii publice a fost preluata de cvasiautoritati patriarhale.

Un rol important in pastrarea elementelor gandirii filozofice si politice grecesti - prelatii lacasurilor sfinte din Orientul Mijlociu, care au salvat scrierile antichitatii.

In intreg Evul Mediu, lipsa unui concept care sa defineasca continutul si esenta statului, distinct de termenul larg folosit inca din secolul al XIII-lea de "regere" = a guverna, a axat preocuparile doctrinarilor, incepand cu Sfantul Augustin si Thoma de Aquino pe explicarea fundamentelor teoretice si ale aplicatiilor practic-politice ale termenului de guvernare (regimen), ratiune de stat, dominatie, conducere, fie din perspectiva evanghelizarii, fie din cea a afirmarii puterii laice. Daca pe parcursul Evului Mediu propriu-zis (sec. X-XIII) Biserica isi arogase puterea de organizare si disciplinare sociala (Apusul Europei), spre sfarsitul Evului Mediu asistam la transformarea societatii bazata pe principii de morala crestina - societate organizata progresiv pe principii politice laice.

Machiavelli folosea pentru prima data termenul de stat intr-un sens modern in lucrarea "Principele" scrisa in 1513 si publicata la Roma in 1532.

Contemporan cu Machiavelli, Thomas Morus scrie lucrarea "Despre cea mai buna intocmire a Statului si despre noua insula Utopia" in 1516.

Eseu: Protocolul de la Geneva Eseu: Domnia lui Alexandru Ioan Cuza 1859-1866

In acceptia data de Machiavelli si contemporanii sai, cuvantul stat are la origine termenul latin status. In documentele de cancelarie cuvantul status era folosit in mod curent, dar in intelesul de stare sociala. Un astfel de document a fost dat de Vladislav, domnitorul Tarii Romanesti la 20 ianuarie 1368, prin care a instituit o serie de privilegii negustorilor brasoveni.

Machiavelli atribuie termenului de stat si acceptiunea de organizare a unui teritoriu dobandit de un principe cuceritor, pe care il alipeste unui principat preexistent.

Notiunea de "stat", ca forma institutionala de organizare si exercitare a puterii politice, s-a desprins din notiunea de "regimen" (a guverna).

In secolul XVI multi autori italieni foloseau cuvantul stat, dar in sensul de guvernare, plecand de la notiunea de "politeia" (forma de guvernare) utilizata de Aristotel in Politica.

In Evul Mediu pentru stat se folosea termenul de regat, tara, principat sau republica, notiuni care exprimau ideea de intindere a teritoriului statal si ideea de putere a regelui, principelui sau, dupa caz, a corpului politic local de a comanda si de a cere sa li se dea ascultare.

Elementele esentiale ale definirii statului:

1. forma de organizare politica a unei colectivitati umane constituite istoric;

2. localizarea geografica;

3. existenta unui grup conducator investit si atributii de guvernare si de exercitare a autoritatii publice in numele poporului;

4. prerogativa grupului conducator de a stabili si de a apara ordinea statala si in cadrul acesteia, a celei juridice.

Statul - forma intitutionalizata de organizare politica a unei colectivitati umane constituite istoric si localizate geografic pe un anumit teritoriu, in care un grup de indivizi, detinand in virtutea suveranitatii poporului si ca expresie a vointei acestuia, ori ilegitim, prerogativele si instrumentele exercitarii autoritatii publice, ale elaborarii si aplicarii normelor de convietuire sociala, exprima si apara interesele fundamentale ale statului si ale natiunii si impune vointa general-obligatorie a acesteia.

Analiza politologica - statul reprezinta o comunitate politica ocupand un anumit teritoriu, avand un guvern si beneficiind de suveranitate atat in interior cat si in afara granitelor sale.

Statul - colectivitate umana constituita istoric si organizata pe un anumit teritoriu, care se structureaza politic in grupul de guvernanti si restul populatiei.

Elementele notiunii de stat din perspectiva analizei politologice:

organizarea politica a colectivitati umane;

coeziunea colectivitati umane;

raporturile de comanda/supunere intre guvernanti si guvernati;

legitimitatea exercitarii autoritatii si a puterii de comanda de catre guvernanti.

Potrivit sociologului Emile Durkheim, statul a aparut ca rezultat al diviziunii sociale a muncii. Aceasta idee a fost preluata de Marx, potrivit caruia statul este un fenomen istoric constituit odata cu aparitia proprietatii private asupra mijloacelor de productie si cu impartirea sociala in clase antagoniste.

In prezent, statul se afirma din punct de vedere sociologic ca o colectivitate umana bazata pe raporturi de cetatenie si dotata in mod legitim cu institutii de guvernare specializate, care au un caracter impersonal si permanent.

Max Weber pune accentul pe dominatie, subordonare, autoritate si forta sau putere. Ceea ce da continut si consistenta statului este aparatul sau birocratic, cu rolul de a impune dominatia, subordonarea, autoritatea si forta statului.

Elementele care indica existenta unui stat:

existenta unui grup uman;

existenta unui teritoriu pe care s-a stabilit grupul respectiv;

existenta unei puteri care conduce colectivitatea umana;

stabilirea de catre putere a unei ordini economice, sociale, politice si juridice.

Din punct de vedere   juridic statul este o persoana juridica sau morala, adica este titular de drepturi si obligatii ca orice persoana fizica.

Elemente:

1.  organizare de sine statatoare;

2.  independenta patrimoniala;

3.  scop in acord cu interesele generale ale grupului.