Functiile misiunii diplomatice

Functiile misiunii diplomatice

Activitatea oricarei misiuni diplomatice trebuie incadrata in functiile generale ale diplomatiei, iar coordonatele de delimitare a unei functii de alta, depind de mai multi factori, in primul rand de rangul si caracterul misiunii, de obiectivele urmarite etc.      

Esentiale in structurarea unei misiuni diplomatice sunt nevoile carora acesta trebuie sa le faca fata in exercitarea functiilor ei de reprezentare si ocrotire a intereselor statului acreditant. Este necesar ca statul acreditant sa nu dea misiuni sale diplomatice instructiuni care sa depaseasca functiunile sale deoarece, intr-o astfel de situatie, agentii diplomatici risca sa fie declaratii indezirabili. Totodata statul acreditar trebuie sa acorde respectul cuvenit activitatilor derulate in cadrul functiilor diplomatice de catre reprezentantii diplomatici.

Functiile misiuni diplomatice, asa cum reiese din art. 3 al Conventiei de la Viena constau in special in:

A reprezenta statul acreditant in statul acreditar;

A ocroti in statul acreditar interesele statului acreditant si ale cetatenilor sai in limitele administrate de dreptul international;

A duce tratative cu guvernul statului acreditar;

A se informa prin toate mijloacele licite despre conditiile si evolutia evenimentelor din statul acreditar si a raporta cu privire la aceasta statului acreditant;

A promova relatii de prietenie si a dezvolta relatii economice culturale si stiintifice intre cele doua state.

Conform paragrafului 2 al art. 3 din Conventia de la Viena rezulta posibilitatea ca misiunile diplomatice sa exercite si functii consulare.

Cele mai importante functii ale misiunilor diplomatice sunt:

1.     Reprezentarea constituie cea mai veche functie a diplomatiei. Acesta se manifesta prin participarea agentilor diplomatici la evenimentele vietii publice, simbolizand statul acreditant, atitudinea de aprobare pe care acesta o adopta fata de momentele semnificative ale vietii publice din tara de resedinta.

Seful misiuni reprezinta statul sau in totalitatea relatiilor internationale nu numai fata de statul in care este acreditat, ci si fata de alte state. Seful misiuni este imaginea puterii statului, a demnitatii sale, a independentei sale.

Un alt sens al notiuni de reprezentare, este cel de a autoriza misiunea diplomatica sa trateze in numele statului trimitator exprimandu-i dorinta, preocuparile, punctele sale de vedere intr-o problema sau alta valorificand dreptul in apararea intereselor sale.

2.     Functia de negociere tine prin excelenta de esenta activitatii diplomatice. Prin ea se apara interesele ambelor state incercand a se pune de acord, a gasi puncte de interes comun in probleme bilaterale sau multilaterale. De multe ori negocierea este sinonima cu diplomatia.

In general negocierile pot fi oficiale si oficioase. Negocierile oficiale se fac in numele celor doua state si constituie un inceput de angajament. Ele pot fi directe intre seful misiunii diplomatice si seful statului sau indirecte cand se desfasoara intre seful misiuni diplomatice si ministrul afacerilor externe sau subordonatii acestuia. Negocierile oficioase constau in contacte pe parcursul carora se incearca a intelege, a descifra intentiile celor doua parti. Aceste negocierii sunt organizate anterior derularii negocierilor oficiale reprezentand o baza pentru incheierea cu succes a acestora din urma.

3.     Functia de observare si informare. Observarea ii permite agentului diplomatic sa se informeze si sa trimita guvernului sau rapoarte periodice. Misiunea trebuie sa urmareasca, sa studieze, sa informeze prompt orice aspect privind statul acreditar legat de componentele vietii economice si sociale, de actiunile de politica externa fata de terti si fata de evenimentele din viata internationala.

Functia de informare si observare cunoaste anumite limite, atat in privinta ariei de probleme care intereseaza statul acreditant dar mai ales mijloacele de a procura, de a obtine informati care trebuie sa fie licite, egale.

Trebuie facuta distinctia dintre informare, observare si spionaj. Diferenta dintre diplomatie si spionaj consta in caracterul totalmente secret al spionajului. Ca mijloace de informare licite, diplomatia foloseste contactele oficiale si oficioase, cultivarea de relatii prietenesti, studierea presei si a publicatiilor in general, contactele cu colegii din corpul diplomatic, cu personalitati politice sau de alta natura.

4.     Functia de cooperare internationala vizeaza realizarea de raporturi cat mai bune, mentinerea unei atmosfere cat mai amicale, contributia la colaborarea internationala pe toate planurile. Misiunea diplomatica urmareste dezvoltarea si diversificarea relatiilor economice dintre statul acreditant si statul acreditar, raspunde in anumita masura de aplicarea politicii economice in relatiile cu statul acreditar, actioneaza pentru a spori valoarea schimburilor comerciale, pentru a mari numarul obiectivelor de cooperare economica, stiintifica si tehnica.

5.     Functia de protejare a intereselor statului acreditant si a cetatenilor acestuia, a persoanelor fizice si juridice. Aceasta preocupare s-a intensificat in zilele noastre ca urmare a circulatiei tot mai intense a cetatenilor, a migratiei legale si ilegale, dar indeosebi a faptul ca agentii economicii privati au devenit principali actori ai relatiilor economice internationale.

Misiunea diplomatica exercita si protectia diplomatica care se refera la dreptul unui stat de a-si proteja cetatenii in statul acreditar. Aceasta protectie diplomatica presupune ca reguli obligatori urmatoarele:

Actul de care se plange cetateanul lezat trebuie sa fie licit.

El trebuie sa reprezinte violarea unui tratat sau a reguli standardului minim.

Cel lezat trebuie sa aiba cetatenia statului acreditant.

Trebuie sa se fii epuizat toate posibilitatile recursului intern.

6.     Functia consulara. Este o practica de data relativ recenta, in doctrina interpretandu-se ca statul acreditant poate infiinta in ambasada o sectie consulara, fara a cere autorizarea statului acreditar. Aceasta concluzie este dedusa din consimtamantul mutual al statelor care reprezinta un principiu fundamental in relatiile diplomatice si consulare. Misiunea diplomatica indeplineste unele functii privind cetatenii statului acreditant in domeniul starii civile sau acte cu caracter notarial care justifica decese, nasterii si altele. Misiunea se ocupa totodata cu extradarea infractorilor care fug de pe teritoriul satului acreditant pe teritoriul statului acreditar.