MODELE UTILIZATE IN TARILE DIN UNIUNEA EUROPEANA

1.1. Calitatea sistemului de guvernanta corporativa - criteriu relevant de apreciere a performantei globale a intreprinderii

Performanta intreprinderii nu se rezuma in mod simplist doar la rezultatele financiar-contabile superioare, respectiv profitabilitate maxima, echilibru financiar stabil, capacitate de a genera cash necesar functionarii si extinderii in perspectiva, ci vizeaza toate aspectele non-financiare si financiare ale activitatiii sale. Investitorii nu sunt interesati numai de trecutul istoric al companiei, reflectat in mod relevant de indicatorii financiari ci mai ales de perspectivele viitoare de dezvoltare generate de resursele materiale, financiare, umane, informationale si organizationale ale acesteia.

Conceptul de performanta globala a companiei are la baza teoria detinatorilor de interese. Managerii nu pot maximiza valoarea firmei daca ignora interesele partenerilor sai sociali: actionari, salariati, creditori, furnizori, clienti etc. Performanta firmelor cotate este influentata semnificativ de forma de guvernare corporativa, respectiv de capacitatea factorilor decizionali de a identifica si armoniza interesele celor mai semnificativi parteneri sociali ai acestora. Armonizarea acestor interese se asigura prin intermediul sistemului de guvernanta corporativa.

Alocarea necorespunzatoare a resurselor ca urmare a excesului de beneficii acordate managementului este subordonata teoriei de agent (agent theory sau principal-agent theory). Aceasta teorie se bazeaza pe ipoteza ca managerul (agentul) trebuie sa actioneze in favoarea actionarului (principalului). In conditiile separarii clare dintre proprietate si control, apare inevitabil intrebarea de ce managerii ar dori sa actioneze in interesul actionarilor. Problemele principal-agent apar deoarece managerii si actionarii pot avea interese divergente, si in anumite conditii, costurile de monitorizare a managementului depasesc castigurile aduse actionarilor.

Diferitele practici si structuri de guvernanta corporativa reflecta preocuparea pentru reducerea costurilor de agent si minimizarea conflictului dintre actionari si manageri (principal si agent). Deci eficacitatea diverselor sisteme de guvernare corporativa se apreciaza in functie de capacitatea acestora de a solutiona diversele conflicte inevitabile care apar intre partenerii sociali ai firmei, in special intre actionari si manageri (prin reducerea costurilor de agent).

Abilitatea managerilor si a altor factori de decizie, precum actionarii, Consiliul de administratie, auditorii, de a armoniza si ierarhiza aceste interese, influenteaza direct riscul si castigurile generate de investitia in actiunile firmei respective. Deci calitatea si eficienta operationala a formei de guvernare corporatista determina controlul variabilelor care au un impact puternic asupra rezultatelor economico-financiare ale intreprinderilor. Astfel, conform studiului realizat de Ernst& Young Center for Business and Innovation (1997) privind utilizarea indicatorilor non-financiari, cultura corporatista, calitatea managementului, calitatea sistemului de comunicare cu investitorii si eficacitatea politicilor de remunerare a conducerii executive reprezinta criterii de performanta non-financiare utilizate de investitori la evaluarea firmelor cotate.

De asemenea, studiul realizat de firma de consultanta McKinsey asupra opiniei investitorilor institutionali din tarile emergente (Asia, Europa de Sud-Est si America Latina) privind guvernanta corporativa, demonstreaza ca acesti investitori acorda cel putin aceeasi importanta informatiilor privind guvernanta corporativa ca si informatiilor financiare in adoptarea deciziilor investitionale, iar in plus ei sunt dispusi sa plateasca un premiu pentru companiile care aplica standardele de guvernanta corporativa. (in Europa de Sud-Est si Africa acest premiu inregistreaza valoarea maxima de 30% din capitalizarea bursiera in anul 2002).

1.2. Convergente si divergente intre codurile de guvernanta corporativa - Principiile OECD (Organizatia pentru Cooperare Economica si Dezvoltare) de guvernanta corporativa

Regulile si normele de guvernanta corporativa constituie elemente componente importante ale mediului de afaceri din economiile de piata dezvoltate. Desi conceptul de guvernanta corporativa poate fi definit in multe moduri, acesta reflecta mecanismul prin care o intreprindere este condusa si controlata. Codul de guvernanta corporativa constituie un set de principii, standarde si bune practici de guvernanta emis de catre o anumita institutie, a carui aplicare nu are un caracter obligatoriu, ci unul optional.

Pornind de la principiul respectarii si intaririi dreptului de proprietate privata, Codul de guvernare corporativa stabileste un set de reguli si exigente care influenteaza managementul unei societati comerciale in ceea ce priveste planificarea strategica si adoptarea deciziilor, in scopul optimizarii intereselor actionarilor, creditorilor, clientilor, angajatorilor si angajatilor.

In Uniunea Europeana  a fost adoptat un numar de 35 de coduri, fiecare tara avand cel putin un cod de guvernanta corporativa. Majoritatea acestor coduri (25) au fost emise dupa 1997, respectiv dupa scandalurile financiare si cazurile de faliment ale unor companii britanice cotate pe piata de capital. Activitatea de elaborare a codurilor de guvernanta corporativa s-a intensificat in special dupa anii 1997-1998, perioada dominata de criza economica asiatica. Retragerea capitalurilor investitorilor din Asia, Rusia si unele tari din America de Sud a determinat concentrarea atentiei comunitatii de afaceri asupra increderii investitorilor si a principiilor de baza ale guvernantei corporative privind transparenta, raspunderea si tratamentul echitabil al actionarilor, ceea ce s-a concretizat la nivel international in elaborarea Principiilor OECD de Guvernanta Corporativa.

Codurile de guvernanta corporativa au fost emise de entitati diferite, de exemplu grupuri guvernamentale, comitete sau comisii organizate de guvernele nationale sau bursele de valori, asociatii de afaceri, industriale sau academice, asociatii ale directorilor, grupuri ale investitorilor etc . Majoritatea, aproximativ o treime din totalul codurilor aplicabile in tarile membre ale UE, insa au fost elaborate de grupurile sau asociatiile de investitori. Varietatea emitentilor genereaza implicit un statut oficial diferit al acestor coduri de guvernanta corporativa in tarile emitente, iar codurile prezinta punctul lor de vedere referitor la ceea ce trebuie sa fie o buna practica de guvernanta corporativa.

Desi difera din punct de vedere al scopului elaborarii lor si a gradului de detaliere, toate aceste coduri valabile in tarile membre ale Uniunii Europene abordeaza patru probleme importante: tratamentul echitabil al tuturor actionarilor, ale caror interese trebuie sa fie prioritare; raspunderea clara a Consiliului de administratie si al managementului; transparenta companiei sau acuratetea raportarii financiare si non-financiare in timp util; responsabilitatea pentru interesele actionarilor minoritari si a altor parteneri sociali precum si respectarea legislatiei in vigoare.

Aplicarea principiului "respecta sau explica" exercita o presiune asupra companiilor in sensul respectarii in mare masura a principiilor acestor coduri si al evitarii raportari nerespectarii acestora. Astfel, desi neobligativitatea aplicarii acestor coduri este explicita, acestea exercita o presiune semnificativa asupra practicilor de guvernanta corporativa a companiilor din UE. Pe de alta parte, flexibilitatea codurilor de guvernanta corporativa constituie un avantaj esential deoarece confera libertate de decizie si actiune companiilor in scopul atingerii obiectivelor lor strategice.

Principalele convergente si divergente ale acestor coduri vizeaza diferite aspecte ale guvernantei corporative, precum reprezentarea salariatilor, drepturile partenerilor sociali ai companiei, drepturile actionarilor si mecanismul de participare la Adunarea Generala a Actionarilor, structura si responsabilitatile Consiliului de Administratie, independenta Consiliului de Admnistratie, comitetele Consiliului de Administratie, raportarea financiara si non-financiara.

Codurile de guvernanta corporativa confera flexibilitate si nu sunt obligatorii, chiar si in cazul aplicarii principiului "respecta sau explica", companiile sunt libere sa nu urmeze recomandarile codurilor, cu conditia raportarii si explicarii nerespectarii acestora. Neobligativitatea respectarii acestora ridica un semn de intrebare privind eficienta acestora in practica, existand un risc real al neaplicarii lor. Principalele avantaje oferite de codurile de guvernanta corporativa sunt:

stimuleaza dezbaterile privind problemele de guvernanta corporativa;

incurajeaza companiile sa adopte standarde recunoscute de guvernare;

ofera explicatii investitorilor privind cerintele de guvernare si practicile de guvernanta corporativa;

pot asigura baza conceptuala si informationala necesara imbunatatirii reglementarilor pietei de capital si a legii companiei.

In concluzie, cele mai importante diferente privind practicile de guvernare aplicate in tarile membre ale UE decurg din reglementarile legislative si regulamentele pietei de capital, si nu din recomandarile codurilor de guvernanta corporativa care prezinta un grad ridicat de similaritate. Aceste diferente nu genereaza bariere insurmontabile pentru functionarea pietei de capital comune a UE, deci nu impun elaborarea unui cod unic de guvernanta corporativa aplicabil tuturor tarilor membre ale UE.

Totusi existenta divergentelor dintre aceste coduri, impune adoptarea unor masuri specifice de eliminare a barierelor legale de reglementare a pietelor de capital (informationale) care sa permita evaluarea corecta si facila a guvernantei corporative a companiilor de catre investitori. Pornindu-se de la diferite coduri si modele practice de guvernare, s-au identificat anumite elemente comune care definesc o guvernanta corporativa eficienta. Astfel s-au formulat Principiile OECD de guvernanta corporativa. Documentul contine doua parti: prima parte vizeaza cinci domenii importante, respectiv drepturile actionarilor, tratamentul egal al actionarilor, rolul detinatorilor de interese, raportarea si transparenta informatiilor si responsabilitatile Consiliului de Administratie. In prima parte, pentru fiecare domeniu abordat apare un singur principiu insotit de cateva recomandari. Partea a doua a documentului contine note explicative si comentarii ale fiecarui principiu si recomandari.