Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didactice Bani si dezvoltarea carierei Stiinta  si proiecte tehnice Istorie si biografii Sanatate si medicina Dezvoltare personala
referate sanatate Sanatatea depinde de echilibrul dintre alimentatie si activitatea fizica - Hipocrate





Medicina Medicina veterinara Muzica Psihologie Retete Sport


Medicina


Qdidactic » sanatate & sport » medicina
Arterita cu celule gigante (arterita temporala sau arterita horton)



Arterita cu celule gigante (arterita temporala sau arterita horton)


ARTERITA CU CELULE GIGANTE (ARTERITA TEMPORALA SAU ARTERITA HORTON)


Apare la bolnavii varstnici, dupa 50 de ani si obisnuit dupa 60 de ani. Se locali­zeaza la bifurcarea carotidei, la nivelul arterelor extracraniene (artera faciala sau temporala). Debutul este insidios, prin: cefalee, oboseala, anorexie, scadere in greutate, polimialgii reumatice, febra.

Caracterul cefaleei este sugestiv: localizare temporala, uni sau bilaterala, cu iradiere in pielea capului si regiunea occipitala. Alteori, apare cand bolnavul isi pune capul pe perna, cand se piaptana, se spala pe cap sau isi pune ochelarii. Orice cefalee persistenta, care apare dupa 50 de ani, trebuie sa sugereze si o arterita Horton (temporala).

Local se pot observa tumefactia tegumentului regiunii temporale, reliefarea traiectului arterei temporale, care apare sinuos, cu nodozitati si eritem si tumefactie dureroasa. La palpare apar: infiltrarea tesutului, nodozitati indurate si lipsa pulsului. Uneori apar pierderea vederii, dureri la masticatie. Pot aparea si Simptome articulare si musculare. Se pot intalni Simptome cerebrale, neuropatii periferice, claudicatie intermitenta. Nota de gravitate o da involutia catre dementa.
Biopsia arteriala arata leziuni inflamatorii.

Orice febra prelungita la un varstnic, fara cauza aparenta, trebuie sa sugereze si o arterita temporara. Anemia, hiperleucocitoza si cresterea vitezei de sedimentare, completeaza tabloul. Evolutia este cronica, de la cateva luni - la doi ani sau mai mult. Tratamentul bolii se face prin administrare de corticoizi.

insuficienta

 

Starea unui organ sau glanda, caracterizata prin incapabilitatea de a-si indeplini integral functiile.
 
Insuficienta aortica - reprezinta o retractie a valvulelor orificiului aortic, cu imposibilitatea inchiderii perfecte a lumenului in diastola, afectiune de natura reumatismala (Boala Corrigan), luetica sau postraumatica. Acesta din urma se observa in insuficiente ventriculare stangi acute, la mari hipertensivi, probabil prin distensia infundibilului care modifica in mod secundar pozitia reciproca a valvulelor.

Insuficienta mitrala - afectiune valvulara cu retractie si alterare a valvelor, cel mai adesea de origine reumatica, dar in care pot fi incriminate si endocardite bacteriene sau alergice.

Insuficienta aripilor nasului - insuficienta respiratorie determinata de aspiratia si apropierea partilor moi ale fetelor laterale ale nasului, in timpui inpiratiei, din cauza unei tulburari in dezvoltarea cartilajelor alare si musculaturii dilatatorilor narinari. 

Insuficienta cardiaca - situatie patologica in care inima nu mai poate asigura debitul sangvin adecvat necesitatilor normale ale organismului, datorita unei contractii deficitare (insuficienta sistolica). Poate fi consecinta a doua tipuri de cauze:
1. suprasolicitarea miocardica primitiva, datorita: a) necesitatii mentinerii unui debit ridicat, prin aflux sanguin crescut sau prin nevoi marite de oxigen. b) necesitatii invingerii unei rezistente crescute, mecanice si dinamice.
2. reducere primitiva a eficientei miocardice datorita: a) unor leziuni organice de tipul miocarditelor, miocardosclerozei, infarctulului. b) unor tulburari metabolice primare ale unei fibre miocardice prin deficit al producerii si inmagazinarii energiei sau perturbari ale proceselor de transfer al energiei
Insuficienta cardiaca compensata - faza initiala a insuficientei cardiace, in care inima poate inca sa asigure necesitatile curente ale organismului, dar nu mai face fata eforturilor sau unor probe functionale adecvate.
Insuficienta cardiaca congestiva - forma clinica de insuficienta cardiaca frecvent intalnita, caracterizata prin cresterea masei circulante.
Insuficienta cardiaca hipodiastolica - sindrom hemodinamic, gresit incadrat uneori in notiunea de insuficienta cardiaca, si care este caracterizata prin scaderea debitului datorita diminuarii volumului diastolic ventricular, fie prin scurtarea diastolei, fie prin limitarea relaxarii inimii.
Insuficienta ventriculara stanga - totalitatea tulburarilor generate in organism de incapacitatea ventriculului stang de a expulza in aorta intreaga cantitate de sange primita in diastola, ceea ce antreneaza un debit sistolic deficitar si staza retrograda in atriul stang si circulatia pulmonara.
Insuficienta ventriculara dreapta - totalitatea tulburarilor consecutive incapacitatii ventricului drept de a expulza  intreaga masa de sange primita in diastola.

Insuficienta cardiopulmonara - insuficienta mixta, cardiaca si pulmonara in care componenta cardiaca succede de obicei cele respiratorii cu hipertensiune pulmonara.
 
Insuficienta coronariana - dezechilibru, absolut sau relativ, intre aportul de sange oxigenat si nevoile miocardului, datorat unei stramtori organice sau spastice a coronarelor sau unor tulburari hemodinamice sau modificari sanguine: intensitatea si bruschetea acestui dezechilibru poate determina formele fruste, crizele de angina pectorala, sindromul intermediar, infarctul miocardic sau moartea subita.
Insuficienta coronariana cronica - fond permanent de tulburare a irigatiei coraniene, pe care pot aparea accesele anginoase de efort.

Insuficienta hepatica - stare patologica caracterizata prin alterarea, mai mult sau mai putin pronuntata a unora sau a tuturor functiilor ficatului, manifestandu-se clinic prin sindromul carential, toxic si hemoragipar. Se intalneste in diferite boli hepatice (hepatite acute, cronice, ciroze, neoplasme, parazitoze).

Insuficienta musculo-ligamentara - termen generic pentru slabirea rezistentei musculare si a ligamentelor articulare. Genereaza diformitati, fiind prezenta in boli de crestere, poliomielita, scolioza, spate rotund, picior plat.

Insuficienta pancreatica - stare patologica determinata de alterarea difuza a pancreasului exocrin, caracterizata prin diminuarea debitului sau concentratiei sucului pancreatic in saruri si enzime. Se intalneste in pancreatitele acute sau cronice si se manifesta prin dureri epigastrice si tulburari dispeptice cu denutritie in legatura cu malabsorbtia secundara. Se poate asocia uneori cu insuficienta pancreasului endocrin (diabet).

Insuficienta pulmonara
1. deficienta functionala pulmonara produsa prin tulburari ventilatorii restrictive sau obstructive sau prin blocaj alveolocapilar ducand in ultima instanta la alterarea concentratiei oxigenului si dioxidului de carbon in sange.
2. incontinenta organica a aparatului valvular al orificiului arterei pulmonare, de natura congenitala sau castigata (reumatism).

Insuficienta renala - conditie clinica caracterizata prin reducerea capacitatii functionale a rinichilor, ca urmare a unor procese patologice renale de etiopatogenie variata.
Insuficienta renala acuta - sindrom clinic si umoral unitar, provocat de suprimarea brusca, completa si potential reversibila a functiilor renale, ca urmare a actiunii de obicei brutale a numerosi factori.
Insuficienta renala cronica - insuficienta renala globala consecutiva distrugerii progresive, de regula ireversibile, a parenchimului renal functional, prin leziuni cronice bilaterale, de natura variata; instalarea tulburarilor clinice si umorale caracteristice acestei stari se face in etape, in raport cu extinderea proceselor distructive renale si cu interventia diferitelor mecanisme compensatorii.
Insuficienta renala globala - insuficienta renala acuta sau cronica, determinata de reducerea concomitenta a functiilor glomerulare si a celor tubulare.
Insuficienta glomerulara - insuficienta renala partiala, determinata de leziuni acute sau cronice care afecteaza glomerulii si care este caracterizata fie prin alterarea functiei de filtrare, fie prin permeabilizarea membranei filtrante glomerulare la macroproteinele plasmatice.

Insuficienta respiratorie - sindrom functional complex provocat de tulburari izolate sau conjugate ale verigilor: pulmonara, cardiocirculatorie, hematica sau tisulara ale respiratiei si caracterizat prin alterarea homeostaziei gazelor respiratorii.
Insuficienta respiratorie anemica - insuficienta respiratorie provocata de scaderea cantitativa sau calitativa a hemoglobinei.
Insuficienta respiratorie histotoxica - insuficienta respiratorie provocata de blocarea toxica a hemoglobinei sau a fermentilor respiratori. 
Insuficienta respiratorie ischemica - insuficienta respiratorie generata de o insuficienta cardiorespiratorie; este o consecinta a scaderii volumului de sange arterializat furnizat tesuturilor periferice.

Insuficienta venoasa - termen folosit diferit fie pentru faza terminala a unor varice ireductibile, fie cuprinzand insasi etapa de ventilatie varicoasa simpla.

 

insuficienta aortica

 

Defect de inchidere a valvulei aortice in diastola, care se traduce printr-un reflux de sange in aorta spre ventriculul stang.

Cauze - Acestea sunt multiple. lnsuficienta aortica poate fi consecutiva unui reumatism articular acut: foarte frecvent in tarile in curs de dezvoltare, acesta tinde sa apara mai rar in tarile industrializate. Printre alte cauze, se retin endocardita bacteriana (infectie microbiana ce afecteaza direct valvula), disectia aortica (sangele patrunde in mod anormal in grosimea peretului aortic, pe care-l separa in doua straturi), anevrismul aortei initiale.

Simptome si semne - Insuficienta aortica poate sa nu cauzeze nici un simptom: uneori, in cursul unui examen medical de rutina, medicul aude un suflu diastolic (zgomot anormal perceput in timpul diastolei, in cursul fazei de relaxare, dupa al 2-lea zgomot) putin intens, la inima, putin in stanga sternului.
Inima compenseaza refluxul de sange in ventriculul stang muncind mai putin. Ea se hipertrofiaza si se dilata progresiv, dar, atunci cand capacitatile ei de adaptare sunt depasite, forta ei contractila se micsoreaza si apar semnele insuficientei cardiace stangi.

Tratament - Atunci cand insuficienta aortica este minima sau moderata si fara simptome, nu este necesar nici un tratament. O simpla supraveghere cardiologica se impune. Bolnavul trebuie sa urmeze un regim hiposodat (fara sare sau cu cantitate mica de sare), sa diminueze eforturile fizice, sa aiba un ritm de viata mai ordonat. Atunci cand insuficienta aortica este importanta, prezentand simptome sau dovedindu-se evolutiva, tratamentul impune o inlocuire a partii deficiente a aortei printr-o valva mecanica sau o proteza.

 

insuficienta arteriala mezenterica

 

Deficit al aportului sangvin in arterele celiaca si mezenterice care iriga intestinul subtire si colonul (intestinul gros). Insuficienta arteriala mezenterica, putin frecventa, esentialmente este consecinta prezentei placilor de aterom pe peretii arterelor.
- In intestinul subtire, insuficienta arteriala se manifesta printr-un angor abdominal (dureri intense survenind in cursul digestiei). Tratamentul consta intr-o restabilire chirurgicala a calibrului vascular prin angioplastie sau prin interventie directa pe artera. 
- In colon, insuficienta vasculara se manifesta prin dureri abdominale insotite de diaree cu sange. Ea evolueaza, in general, favorabil sub tratament, dar necesita uneori o interventie de urgenta (rezectie chirurgicala a segmentului atins).

Sinonim: infarct mezenteric.

 

insuficienta valvulara

 

Anomalia de functionare a valvulelor cardiace care antreneaza un reflux de sange in cavitatea cardiaca pe care o paraseste. Insuficienta valvulara poate privi, in ordinea descrescanda a frecventei, valvula mitrala, valvula aortica, valvula tricuspida sau valvula pulmonara.

 

insuficienta tricuspidiana

 

Defect de inchidere a valvulei tricuspide (intre auriculul drept si ventricuIul drept) care antreneaza un reflux de sange din ventriculul drept in auriculul drept in timpul sistolei. Insuficienta tricuspidiana poate da loc unor semne de insuficienta cardiaca dreapta, cu edem (acumulare de lichid, apoi umflare) al gleznelor si al abdomenului, cu un ficat mare, sensibil, si dilatarea venelor gatului.
Tratarea insuficientei tricuspidiene cu diuretice si inhibitori ai enzimei de conversie indeparteaza de obicei simptomele. Daca ele persista, poate fi avuta in vedere o interventie de chirurgie vasculara sau inlocuirea valvulei deficiente (punerea unei proteze), ceea ce este foarte rar necesar.

 

insuficienta cardiaca

 

Incapacitatea inimii de a-si indeplini functia de pompare si de propulsare a sangelui.

Cauze - Insuficienta cardiaca este complicatia unei boli cardiace. Ea poate afecta inima stanga, inima dreapta sau ambele. Insuficienta cardiaca (sau ventriculara) stanga poate fi consecutiva unei hipertensiuni arteriale, unei atingeri vasculare (ingustarea sau insuficienta aortica sau mitrala), unei boli cardiace congenitale precum coarctatia aortica (stramtarea istmului aortei), unei cardiopatii ischemice (diminuarea sau oprirea circulatiei sangvine in una sau mai multe artere ale inimii), unei miocardiopatii (boala a muschiului cardiac). O tulburare a ritmului, o anemie serioasa, o hipertiroidie pot, de asemenea, sa favorizeze aparitia unei insuficiente cardiace.
Insuficienta cardiaca stanga comporta o hipertensiune si o staza de sange in plamani (edem pulmonar), responsabila de o jena respiratorie, uneori intensa, la efort apoi si in repaus. Insuficienta cardiaca (sau ventriculara) dreapta este de cele mai multe ori consecutiva unei hipertensiuni arteriale pulmonare (cresterea presiunii in artere le pulmonare), cauzata la randul ei de o afectiune pulmonara (bronsita cronica cu emfizem, embolie pulmonara). Ea mai poate fi datorata unei cardiopatii congenitale (comunicare interventriculara sau interauriculara, stenoza pulmonara).
O insuficienta ventriculara stanga poate sa se complice cu o insuficienta ventriculara dreapta si astfel poate crea o insuficienta cardiaca globala.

Simptome si semne - Oboseala este un semn frecvent al insuficientei cardiace. Insuficienta cardiaca stanga provoaca o jena respiratorie (dispnee). La inceput aceasta jena se observa doar in timpul sau dupa exercitiul fizic (dispnee de efort), apoi ea se intensifica si sfarseste prin a persista chiar si in repaus. Pentru a respira mai bine, bolnavul doarme in pozitie sezand in pat (dispnee de decubit). El poate sa se trezeasca noaptea din cauza unei crize de edem pulmonar acut (inundare brusca a alveolelor si a tesutului pulmonar de catre plasma sangvina) cu jena respiratorie acuta, respiratie zgomotoasa, transpiratii si expectoratie cu spuma. Aceasta criza necesita un tratament de urgenta.
lnsuficienta cardiaca dreapta antreneaza o hipertensiune in sistemul venos, responsabila de o dilatare a venelor jugulare la gat, de o crestere a volumului ficatului (ficat cardiac), de edeme ale gleznelor si gambelor, uneori de o jena abdominala si tulburari digestive.

Tratament - Tratamentul este cel al simptomelor si, daca este posibil, cel al cauzei. El cuprinde odihna la pat in pozitie sezanda si respectarea stricta a unui regim alimentar sarac in sare. Bolnavul primeste diuretice, destinate sa usureze organismul de excesul sau de apa si de sare si care diminueaza volumul de sange circulant. In unele cazuri, sunt administrate vasodilatatoarele (facilitand travaliul inimii) sau digitalicele (tonicardiace) si ele antreneaza o ameliorare neta in cateva ore.
Odata controlata insuficienta cardiaca, trebuie atacata cauza ei. O boala valvulara poate fi corectata chirurgical, o cardiopatie ischemica poate fi tratata prin pontaj aortocoronarian sau prin angioplastie coronariana transcutanata.
Numeroase alte cauze sunt, de asemenea, accesibile tratamentului: hipertensiunea arteriala si aritmiile sunt tratate cu medicamente, in timp ce comunicatiile interauriculare si interventriculare sunt inchise printr-o interventie chirurgicala pc cord deschis. Prevenirea este, de asemenea, esentiala si consta in supravegherea oricarei boli de inima inaintea aparitiei insuficientei cardiace si in aplicarea unui tratament al primelor stadii ale acesteia. Totusi, atunci cand insuficienta cardiaca este consecutiva unei afectiuni a miocardului (muschiul cardiac) care evolueaza de multa vreme (o miocardopatie, in principal) sau unei boli pulmonare cronice, prognosticul este, in general, mai putin favorabil.


 

insuficienta renala

 

Reducere a capacitatii rinichilor de a asigura filtrarea si eliminarea produselor de rebut ale sangelui, de a controla echilibrul corpului in apa si saruri si de a regulariza presiunea sangvina.
Insuficienta renala, cronica sau acuta, nu este o boala in sine: ea rezulta din afectiunile care ating rinichii, caracterizata printr-o diminuare a numarului de nefroni, aceste unitati functionale al caror element principal este glomerulul, mica sfera in care se efectueaza filtrarea sangelui si unde se elaboreaza urina primara.
 
Insuficienta renala cronica - In aceasta insuficienta renala, atingerea glomerulara este ireversibila; gradul ei de gravitate este totusi variabil. Cauzele sunt multiple: aproape toate bolile care ating rinichii pot evolua spre o insuficienta renala cronica. Ele se pot clasifica in doua categorii:
- bolile renale propriu-zise, fie ca ele ating exclusiv rinichii sau nu (diabet);
- bolile cailor excretorii (calice, bazinet, uretera, vezica), congenitale (malformatie, de exemplu) sau dobandite (tumori a vezicii, de exemplu).

Semne si simptome - Insuficientele renale cronice minime sau moderate nu antreneaza, in general, decat putine semne. Ele sunt adesea diagnosticate in mod intamplator, de exemplu cu ocazia unui bilant privind hipertensiunea arteriala, prin proteinurie (prezenta proteinelor in urina) sau hematurie (prezenta sangelui in urina). Insuficientele renale cronice mai avansate au, din contra, consecinte clinice si biologice importante si complexe. O insuficienta renala se complica aproape intotdeauna cu o anemie legata de diminuarea secretiei de eritropoietina (hormonul care stimuleaza producerea de globule rosii de catre maduva osoasa) de catre rinichi si antrenand o stare de oboseala, o gafaiala, dificultati in realizarea de eforturi fizice. In plus, ca poate sa se traduca printr-o hipertensiune arteriala; complicatii osoase grupate sub termenul de osteodistrofie renala, provocand o demineralizare osoasa si o intarziere a cresterii denumita nanism renal la copil; complicatiile nervoase antrenand indeosebi tulburari senzitive, chiar o paralizie motorie; o retentie de sodiu la originea consecintelor cardiace grave ca o insuficienta cardiaca stanga care se manifesta printr-un edem pulmonar acut; o crestere a nivelului potasiului in sange, aflata uneori la originea tulburarilor de ritm cardiac.
 
Diagnostic - Diagnosticarea insuficientei renale se bazeaza pe punerea in evidenta a diminuarii functiei de filtrare glomerulara printr-o crestere a nivelului sangvin al creatininei. Examenul consta in masurarea clearance-lui creatininei, adica a numarului de mililitri de plasma necesari pentru ca glomerulii sa se poata debarasa de aceasta substanta de origine musculara intr-un minut. Clearance-ul normal al creatininei este de 130 mililitri/minut. Urmarirea regulata a cifrelor pentru clearance permite in plus sa se supravegheze evolutia unei insuficiente normale aflate sub tratament.

Tratament - Subiectul trebuie sa urmeze un regim sarac in proteine si in sodiu (sare); alimentele bogate in potasiu (fructe, ciocolata) trebuie sa fie evitate, chiar interzise. Tratamentele medicamentoase lupta impotriva simptomelor insuficien!ei renale: antihipertensoare, derivati de vitamina D, calciu, medicamente destinate scaderii nivelului de fosfor si de potasiu in sange. Dializa devine indispensabila atunci cand clearance-ul creatininei este mai mic de 10 mililitri/minut; exista doua tipuri de dializa: hemodializa, sau rinichiul artificial, in care sangele este epurat in afara organismului, printr-o membrana artificiala, si dializa peritoneala, in cursul careia peritoneul bolnavului este utilizat ca membrana de filtrare. Grefa de rinichi este singura posibilitate de tratament definitiv al insuficientei renale. Larg raspandita actualmente, grefa de rinichi priveste pacientii relativ tineri (pana la 60 de ani in medie) si a caror boala nu este susceptibila sa se reproduca pe grefon.

Insuficienta renala acuta - Este o insuficienta renala in care pierderea functiei renale este brusca, dar, in general, reversibila. Spre deosebire de insuficienta renala cronica, insuficienta renala acuta se vindeca de cele mai multe ori fara sechele. Dupa mecanismele in cauza, se deosebesc trei tipuri de insuficienta renala acuta.
- Insuficienta renala acuta functionala este cauzata de un soc hipovolemic (diminuarea brutala si importanta a volumului sangvin circulant cu scaderea presiunii arteriale), antrenand o scadere a debitului sangvin care iriga rinichii, si nu de leziuni anatomice ale tesutului renal. Ea poate fi provocata de o hemoragie acuta abundenta, de o slabiciune cardiaca, de o deshidratare intensa, de o diaree persistenta sau in urma unor varsaturi abundente, unui soc alergic etc.
- Insuficienta renala acuta organica este consecutiva unor alterari anatomice ale tubilor (necroza tubulara acuta) sau ale tesutului interstitial (nefrita interstitiala acuta) al rinichiului. Aceste leziuni pot fi consecinta unei intoxicatii (medicamente, produse iodate utilizate pentru examene radiografice), unei reactii alergice, unui proces infectios etc.
- Insuficienta renala acuta mecanica este legata de aparitia brusca a unui obstacol (calcul. tumora) pe caile excretorii (bazinete, uretere, vezica).

Simptome si semne - Semnul clinic cel mai revelator al insuficientei renale acute este anuria (oprirea oricarei produceri de urina de catre rinichi). Totusi, volumul urinelor poate sa nu fie decat diminuat, chiar poate sa ramana normal. Compozitia urinei este modificata: urina este foarte concentrata in potasiu si saraca in sodiu in caz de insuficienta renala acuta functionala sau, invers, saraca in potasiu si bogata in sodiu, in caz de insuficienta renala acuta organica.

Diagnostic - Ca pentru orice insuficienta renala, acesta se bazeaza pe punerea in evidenta a diminuarii filtrarii glomerulare prin masurarea cresterii nivelului sangvin de creatinina la pacientii care au avut anterior niveluri normale in caz de insuficienta renala acuta mecanica, trebuie facut apel la urografie, ecografie si la scaner cu scopul de a vizualiza obstacolul.
 
Tratament - Insuficienta renala acuta functionala dispare rapid dupa tratarea cauzei sale: transfuzie masiva in caz de hemoragie, perfuzare de ser salin in caz de deshidratare etc. Totusi, daca acest tratament nu este intreprins destul de precoce, ca poate sa se transforme intr-o insuficienta renala acuta organica, mai severa.
Insuficienta renala acuta organica dispare, in general spontan, in doua sau trei saptamani, perioada in timpul careia trebuie de cele mai multe ori sa se recurga la metodele de epurare extrarenale (hemodializa sau dializa peritoneala).
Insuficienta renala acuta mecanica este, in general, rapid reversibila dupa o interventie chirurgicala constand in indepartarea obstacolului sau in derivarea urinei intr-o modalitate care sa asigure reluarea functiei renale. Totusi la unii bolnavi, dereglarile sangvine generate de insuficienta renala sunt acelea care, inaintea oricarui act chirurgical necesita o epurare a sangelui prin hemodializa.

 

insuficienta suprarenala cronica

 

Insuficienta a secretiei glandelor corticosuprarenale care antreneaza un deficit in hormoni glucocorticosteroizi si mineralocorticosteroizi.

Cauze - O insuficienta suprarenaliana cronica poate fi urmarea unei atingeri a celor doua glande suprarenale (boala lui Addison) sau unei insuficiente a secretiei unui hormon, adus de catre hipofiza, corticotrofina, care asigura in mod normal o stimulare permanenta a corticosuprarenalelor  (insuficienta corticotropa).

Simptome si semne - Principalul simptom al insuficientei suprarenale cronice este o debilitate fizica si psihica, (oboseala, dificultati de concentrare, diminuare a capacitatii de munca), care se agraveaza in cursul zilei si dupa efort. Acestora li se asociaza adesea o anorexie, pierderea in greutate, o hipotensiune arteriala si o tendinta de hipoglicemie a jeun (pe nemancate).

Complicatii - Insuficienta suprarenaliana acuta este principala complicatie a insuficientei suprarenaliene cronice. Responsabila de o deshidratare severa, de tulburari digestive si de tulburari ale constientei (apatie, coma) ea survine cu ocazia unei incetari a tratamentului pentru insuficienta suprarenaliana cronica sau cu ocazia unui stres (infectie, interventie chirurgicala). Tratamentul, urgent, este de o eficacitate spectaculara: corticosteroizi injectabili, hidratare.

Tratament - Tratamentul insuficientei suprarenale cronice asociaza administrarea pe cale orala a hidrocortizonului si a 9-alfa-fluorohidrocortizonului. Acest tratament, care instituie un echilibru fiziologic, trebuie sa fie urmat intreaga viata; dozele sunt crescute de insusi pacient in caz de stres.

Sinonim: insuficienta suprarenaliana cronica.

 

insuficienta pancreatica

 

Deficit al uneia sau al ambelor functii secretorii ale pancreasului. Insuficienta priveste fie functia exocrina (secretia in intestin a enzimelor care asigura digestia proteinelor, lipidelor si glucidelor), fie functia endocrina (secretia in sange a hormonilor dintre care cel mai important este insulina). Insuficienta pancreatica exocrina este consecutiva fie distrugerii pancreasului (pancreatita, cancer etc.), fie obstructiei canalului lui Wirsung, care vehiculeaza secretiile externe spre duoden (cancer). Aceasta insuficienta se traduce prin prezenta grasimilor in scaun. Tratamentul cuprinde, in afara celui al cauzei, daca este posibil, administrarea de extracte pancreatice pe cale orala pentru a suplini enzimele care lipsesc.

 

insuficienta mitrala

 

Defect de inchidere a valvulei mitrale (intre auriculul stang si ventriculul stang) in sistola, ceea ce antreneaza un reflux de sange din ventricul in auriculul stang. In insuficienta mitrala, inima stanga trebuie sa lucreze mai intens pentru a ejecta sangele care reflueaza spre auricul. In timp, se ajunge la constituirea unei insuficiente cardiace stangi si la acumularea de sange in amonte de inima stanga, care poate provoca un edem pulmonar.

Cauze si frecventa - Insuficienta mitrala se observa la indivizii tineri, mai des la barbati. Ea poate fi consecutiva unui reumatism articular acut, foarte frecvent in tarile in curs de dezvoltare, dar tinzand sa se rareasca in tarile industrializate. Printre alte cauze, se afla prolapsul valvular mitral.

Simptome si semne - Insuficienta mitrala ramane multa vreme fara simptome. Dar evolutia ei poate fi marcata printr-o jena respiratorie la efort, o oboseala si palpitatii. Mai tarziu apar semnele insuficientei cardiace stangi, apoi a celei drepte (edem al membrelor inferioare). In absenta tratamentului, insuficienta mitrala poate, de asemenea, sa se complice printr-o endocardita.

Tratament - Tratamentul asociaza un regim desodat, limitarea activitatilor fizice si in caz de dispnee (jena respiratorie), este prescris un diuretic pentru a combate supraincarcarea vasculara pulmonara (incarcarea cu sange a vaselor pulmonare) si edemele. Digitalicele sunt administrate pentru a creste forta contractiilor cardiace si pentru a le regulariza ritmul; anticoagulantcle, uneori, pentru prevenirea formarii cheagurilor. Chirurgia valvulara mitrala (plastie mitrala sau punerea unci proteze) nu este avuta in vedere decat atunci cand exista o jena la efort sau cand ventriculul stang este puternic dilatat.

Prognostic - Insuficienta mitrala pura poate fi tolerata timp de douazeci de ani si chiar mai mult fara simptome deranjante. Prognosticul ei este bun daca boala este supravegheata cu regularitate si tratata inainte de a se instala vreo alterare ireversibila a functiei ventriculare stangi deoarece, atunci cand apare aceasta, speranta de viata risca sa fie limitata la cativa ani.

 

insuficienta respiratorie

 

Incapacitate, acuta sau cronica, a plamanilor de a asigura functia lor, care se traduce printr-o diminuare a concentratiei de oxigen in sange si uneori printr-o crestere a concentratiei sangvine de dioxid de carbon. Exista doua forme principale de insuficienta respiratorie insuficienta respiratorie acuta si insuficienta respiratorie cronica.

Insuficienta respiratorie acuta (I.R.A.)  - este o scadere busca sisevera a functiei respiratorii, care compromite schimburile gazoase intre aer si sange si care poate antrena moartea.

Cauze - O insuficienta respiratorie acuta poate surveni prin mecanisme diverse: 
- Insuficienta respiratorie acuta prin hipoventilatie poate fi provocata printr-o obstructie a cailor aeriene (bronhopneumopatie cronica obstructiva severa, astm, tumora bronsica), printr-un traumatism toracic, prin deformatii rahidiene importante (cifoscolioze) sau printr-o atingere neurologica centrala (coma) sau periferica (poliomielita). 
- Insuficienta respiratorie acuta prin alterarea membranei alveolo-capilare (locul schimburilor gazoase aer-sange) poate fi provocata de o inhalare de gaze sufocante, de o pneumopatie virala, de o insuficienta ventriculara stanga.
Insuficienta respiratorie acuta prin decompensarea unei insuficiente respiratorii cronice este de cele mai multe ori de origine infectioasa.

Semne si diagnostic - Semnele comune tuturor insuficientelor respiratorii acute sunt consecintele alterarii schimburilor gazoase: tulburari de ritm respirator, cianoza, tahicardie cu hipertensiune artificiala, tulburari neuropsihice variate putand merge la coma. Diagnosticarea este, in principal, clinica se impune spitalizarea de urgenta intr-un serviciu de reanimare.

Tratament si prognostic - Tratamentul se face intotdeauna de urgenta. EI consta in suplinirea functiei respiratorii slabite si, simultan, in tratarea cauzei atunci cand este posibil (antibiolice, de exemplu). Se poate merge de la simpla oxigenoterapie (imbogatirea in oxigen a aerului inspirat) la asistarea ventilatorie partiala sau completa cu ajutorul respiratoarelor artificiale, care sunt racordate la bolnav prin intermediul unei sonde de intubatie endotraheale sau al unei traheotomii. Prognosticul, o data faza acuta tratata, depinde de terenul respirator si de originea prabusirii lui.

Insuficienta respiratorie cronica (I.R.C.) - este o insuficienta respiratorie permanenta ce rezulta din evolutia a numeroase afectiuni respiratorii. Cele mai multe dintre insuficientele respiratorii cronice sunt legate de o obstructie a cailor aeriene prin bronhopatie cronica, astm sau emfizem: acestea sunt insuficientele respiratorii cronice obstructive. Altele, numite insuficiente respiratorii cronice restrictive, sunt consecutive unei diminuari a volumelor respiratorii legate fie de o atingere neuromusculara (poliomielita, seleroza laterala amiotrofica, miopatie), fie de o atingere osoasa (cifoscolioza grava, spondilartrita anchilozanta), fie de leziuni pulmonare (pneumectomie sau lobeclomie pentru cancer, tuberculoza si sechelele ei, fibroza pulmonara).

Simptome, diagnostic si evolutie - O insuficienta respiratorie cronica se traduce printr-o respiratie dificila cu distensie toracica, tiraj (scobirea spatiilor intercostale la inspiratie) si cianoza. Ea poate in plus sa antreneze o insuficienta ventriculara dreapta: tahicardie, crestere in volum a ficatului, jugulare turgescente, edeme ale membrelor inferioare. Insuficientele respiratorii cronice evolueaza lent, agravate prin pusee de insuficienta respiratorie acuta. In cazurile cele mai grave, se ajunge la practicarea unei traheotomii definitive. Diagnosticarea se bazeaza pe examenul gazelor din sange, care arata o hipoxie cu hipercapnie. Un cliseu radiografic toracic precizeaza atingerea pulmonara.

Tratament, prognostic si prevenire - Tratamentului i se asociaza oxigenoterapia, practicata la domiciliu timp de mai multe ore pe zi cu ajutorul unui extractor de oxigen, cu administrarea de bronhodilatatoare (teofilina), de antibiotice (pentru tratarea suprainfectiei bronsice), uneori de corticosteroizi, de aerosoli si aplicarea kineziterapiei respiratorii. Incetarea fumatului este un imperativ, precum fi profilaxia antiinfectioasa. Prevenirea este esentialmente cea a bronhopatiilor cronice, deci incetarea fumatului si tratamentul cu antibiotice a oricarei suprainfectii.

 

insuficienta coronariana

 

Incapacitate a arterelor coronare de a furniza aportul de sange oxigenat corespunzator necesitatilor inimii. Aceasta lipsa de adaptare intre nevoile si aporturile in sange oxigenat poate rezulta din doua mecanisme diferite O insuficienta coronariana primara (de cauza necunoscuta) se traduce printr-o scadere a debitului sangvin in arterele coronare. O insuficienta coronariana secundara (a carei cauza este cunoscuta) corespunde unei cresteri in nevoile de oxigen, in cursul unui efort fizic de exemplu, si unei imposibilitati pentru inima de a aduce acest supliment de oxigen.

Frecventa - In tarile industrializate, insuficienta coronariana este o coronaropatie (afectiune a arterelor coronare) extrem de raspandita. In Franta - de exemplu - ea reprezinta prima cauza de deces. Un mare numar dintre ele apar brusc la barbati si femei de varsta medie, de altfel intr-o stare buna de sanatate insa majoritatea lor se refera la subiecti de varste mai mari de 65 de ani.

Cauze - Originea cea mai obisnuita a unei insuficiente coronariene este dezvoltarea unei ateroscleroze. In acest caz, arterele coronare sunt astupate de placi formate dintr-o depunere grasoasa bogata in colesterol, ateromul. Un trombus (cheag sangvin), format in contact cu suprafata rugoasa a acestor placi, poate in continuare sa agraveze ingustarea coronariana pana la ocluzia coronariana.
Cauzele ateromului sunt numeroase si legate intre ele. Principalii factori de risc de ateroscleroza sunt predispoziliile genetice, bolile ca diabetul zaharat, hipertensiunea arteriala sau un mod de viata caracterizat prin tabagism, lipsa de miscare fizica, excesul de greutate, in sfarsit o alimentatie bogata in produse lactate si in grasimi animale, care provoaca o crestere excesiva a nivelului de colesterol in sange.
Influenta personalitatii, a comportamentului si a stresului este controversata inca. Unii medici cred ca infarctul miocardic este mai frecvent la subiectii avand o personalitate de 'tip A' (intotdeauna grabiti, ei urmaresc in permanenta ora, suporta greu intarzierile si ii intrerup pe altii in mijlocul propozitiei), activi si intreprinzatori. Se stie, in plus, ca infarctul survine mai frecvent la subiectii deprimati dupa moartea unei rude apropiate sau dupa pierderea locului de munca, de exemplu.
Alte mecanisme reduc aportul in oxigen la inima: o atingere a vaselor mici (microangiopatie) coronare ca in diabet, o ingrosare a peretilor cardiaci, o scadere a oxigenului continut in sange sau o incapacitate a muschiului cardiac de a extrage acest oxigen, de exemplu.

Simptome si semne - Ateromul coronarelor ramane mult timp fara nici un simptom. El se poate evidentia fie cu prilejul unei angine pectorale, fie printr-un infarct miocardic. Angina pectorala apare atunci cand miocardul trebuie sa furnizeze un travaliu mai intens si cand nu primeste destul sange pentru efortul respectiv. Daca, de exemplu, vascularizarea unei regiuni a miocardului este complet intrerupta de catre un cheag, se produce un infarct (tromboza coronariana sau 'criza cardiaca'), antrenand moartea (necroza) acestei parti de miocard. Simptomul principal al infarctului este o durere intensa care seamana cu cea de angina pectorala, dar care nu se calmeaza la repaus si nu este nici obligatoriu declansata la efort. Bolnavului poate sa-i fie frig, poate transpira si poate simti slabiciune si greturi, uneori isi poate pierde constienta.
Angina pectorala si insuficienta coronariana pot antrena tulburari de conducere cardiaca sau tulburari ale ritmului ca o aritmie (neregularitatea batailor cardiace), ale caror diferite grade le constituie extrasistolele (contractii premature) pana la tahicardie (accelerarea inimii) si la fibrilatie ventriculara (tremulatie ineficace a miocardului). Fibliratia poate antrena o pierdere rapida a constientei si moartea, in cazul in care ca nu este corectata in minutele ce urmeaza printr-o defibrilare electrica (intreruperea contractiilor anormale, necoordonate si continue ale inimii cu ajutorul unui soc electric aplicat pe torace).

Diagnostic si examene - O insuficienta coronariana poate sa se traduca prin simptome tipice. Diagnosticul se pune atunci fara indoiala. Examenele complementare il confirma: electrocardiografia, atunci cand se suspecteaza un infarct miocardic, masurarea in sange a nivelurilor creatinkinazei si transaminazelor ALAT si ASAT (enzime eliberate plecand de la zona de necroza a miocardului), de exemplu. Un bolnav care prezinta crize intermitente de angina pectorala trebuie sa fie supravegheat prin examene electrocardiografice practicate in repaus la efort (proba de efort pe bicicleta sau covor rulant sub supraveghere medicala).

Tratament - Angina pectorala beneficiaza de o intreaga gama de medicamente care imbunatatesc circulatia coronara si/sau reduc travaliul inimii in timpul activitatii fizice. Printre aceste medicamente, se gasesc nitroglicerina si alti derivati nitrati, betablocantele, vasodilatatoarele. Aritmiile sunt tratate cu betablocante, inhibitori calcici sau antiaritmice specifice. In caz de insuficienta cardiaca, vasodilatatoarele sau digitalicele pot sa tonifice actiunea muschiului cardiac.
In caz de esec al tratamentului medical sau de leziuni foarte severe ale arterelor coronare, vascularizarea miocardului poate fi ameliorata printr-un pontaj aortocoronarian sau printr-o angioplastie transluminala percutanata (dilatatie cu balonas a coronarei ingustate).
Un infarct al miocardului este o urgenta care trebuie tratata in mediu spitalicesc. Tromboliticele pot fi administrate pentru a incerca dizolvarea cheagurilor. Ulterior, artera responsabila de infarct poate fi dilatata prin angioplastie sau scurtcircuitata printr-un pontaj. Uneori, tratamentul vizeaza pur si simplu sa permita inimii sa se cicatrizeze de la sine.

Prevenire - Insuficienta coronariana este o boala a varstei mature si a batranetii, dar bazele ei se pregatesc in timpul adolescentei si la adultul tanar. Se pot reduce considerabil riscurile prin modificarea stilului de viata. A nu fuma niciodata, a face regulat exercitii fizice, a pastra o greutate corporala normala si o tensiune arteriala normala, a urma un regim alimentar sanatos permit a fi mai putin expus la riscul unei boli coronariene pana la o varsta inaintata.

Prognostic - O data prezente simptomele, tratamentul poate face mult pentru a ingradi agravarea lor. Studiile statistice efectuate pe pacientii tratati prin pontaj aortocoronarian arata ca intre 80 si 90% dintre acesti subiecti inca traiesc la cinci ani dupa operatie. Rata supravietuirii este inca si mai buna atunci cand boala a evoluat putin, necesitand doar un tratament medical. Supravietuirea este inca si mai buna la subiectii care inceteaza sa fumeze.

Sinonime: boala coronariana, cardiopatie ischemica.

 

insuficienta pulmonara

 

Stare patologica, congenitala sau dobandita, caracterizata printr-un defect de etanseitate a valvulei pulmonare a inimii (intre ventriculul drept si trunchiul arterei pulmomare), determinand un reflux de sange arterial pulmonar catre ventriculul drept si putand sa antreneze o dilatatie a aceluiasi ventricul. Tinand cont de foarte buna toleranta, nu este necesar, de cele mai multe ori, sa fie avuta in vedere o inlocuire chirurgicala a valvulei pulmonare.

 

insuficienta hipofizara

 

Afectiune caracterizata printr-un deficit global in hormoni hipofizari, indeosebi in cei secretati de antehipofiza (corticotrofina, tireostimulina, somathormonul, gonadotrofinele si prolactina). Acest deficit poate atinge ansamblul secretiilor hipofizei (panhipopituitarism) sau poate privi doar anumite secretii (hipopituitarism disociat). Hipopituitarismul este o boala rara, ale carei cauze sunt diverse.

Simptome si semne - Acestea se instaleaza treptat, ceea ce face, uneori, sa dureze pana cand diagnosticul sa fie stabilit. Subiectul este palid si oboseste usor. Zonele in mod normal pigmentate (mameloane, organe genitale) se decoloreaza treptat. Pielea devine fina si ridata, rece si uscata. Parul ia un aspect fin si sistemul pilos se diminueaza, cu disparitia barbii la barbat, a parului pubian si axilar la ambele sexe. La copil se observa o bresa in curba de crestere si o oprire sau o incetare a dezvoltarii pubertare. La femeie, hipopituitarismul antreneaza absenta scurgerilor menstruale. Pe plan psihic, apar adesea o incetinire mintala, uneori tulburari ale memoriei si intotdeauna o pierdere a libidoului. Hipopituitarismul este insotit de o hipotensiune arteriala si de o incetinire a ritmului cardiac. Netratat, hipopituitarismul poate sa se agraveze brusc cu ocazia unui stres, a unei infectii sau a unui act chirurgical. De exemplu,  faza acuta se traduce printr-o hipoglicemie, o hipotensiune arteriala, o diminuare a temperaturii corporale si tulburari ale starii de constienta care pot merge pana la o coma profunda.

Tratament - Acesta consta in inlocuirea hormonilor lipsa prin medicamente. O tumora hipofizara trebuie sa fie operata sau iradiata.

Sinonim: hipopituitarism.

 

insuficienta hepatocelulara

 

Totalitate a manifestarilor clinice si biologice consecutive unei diminuari importante a masei celulelor hepatice. In limbajul curent se vorbeste de insuficienta hepatica pentru a desemna tulburarile care nu au nici o legatura cu ficatul: migrene, digestii dificile, eruptii cutanate. Insuficienta hepatocelulara are cauze variate: hepatite acute sau cronice, ciroze, tumori care distrug ficatul.

Simptome si semne 
- La un nivel moderat, insuficienta hepatocelulara se traduce prin semne putin specifice: astenie, fatigabilitate, somnolenta, pierdere in greutate. 
- La un stadiu mai avansat apar o multitudine de tulburari: icter, tulburari de hemostaza (mici hemoragii), tulburari nervoase mergand de la somnolenta la coma (encefalopatie hepatica) cu tremuraturi aparte, asterixis. Exista, de asemenea, tulburari endocrine: pierderea pilozitatii, diminuarea libidoului, infertilitatea. Palmele sunt rosii si acoperite de mici angioame stelare (pete rosii in forma de stea). Perturbarile functiei renale se traduc printr-o retentie de saruri si prin tulburari ale diurezei. Atingerea aparatului circulator se manifesta printr-o accelerare a pulsului si printr-o crestere a debitului cardiac.

Tratament si prognostic - Tratamentul, chiar simptomatic, este dificil si putin eficace. Pentru a vindeca pacientul nu exista, ca in cazul rinichiului, un mijloc artificial de inlocuire (dializa): singura posibila este grefa de ficat.



Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2020 - Toate drepturile rezervate -|

Medicina



Farmacologie

Proiecte pe aceeasi tema


Migrena - ce trebuie facut?
Intoxicatia cu acid azotic
Interventia terapeutica in autism - tratamentul farmacologic
APC antigen-presenting cell - cele cinci etape in fuctionarea APC
Terapia ocupationala
Colonul transvers
Farmacologie - lucrare practica - antiparkinsoniene
Zona Zoster (Herpes Zoster) - simptome si tratament
Articulatiile radioulnare



Ramai informat
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente, referate, lucrari. Online e mai simplu.

Contribuie si tu!
Adauga online proiectul sau referatul tau.