Cum ameliorǎm/schimbǎm comportamentele problematice ale adolescentului sau copilului?

●Reguli de aplicare a intǎririlor(Bursuc Bogdana, Popescu Alina, 2006):

-sǎ fie aplicate imediat dupǎ producerea comportamentului asteptat;

-sǎ fie precizat motivul pentru care primeste intǎrirea;

-sǎ fie aplicatǎ constant in formarea unui comportament nou;

-sǎ fie aplicatǎ intermitent in intǎrirea unui comportament deja dobandit;

-pentru consolidare, intǎrirea trebuie amanatǎ-duce la persistenta in sarcinǎ.

● Diferente intre intǎrirea pozitivǎ si recompensǎ:

Care sunt diferentele intre consecintele logice si folosirea traditionalǎ a pedepselor?

Diferenta principalǎ este datǎ de regula celor 3 R: relationare, respect si rezonabilitate.

Convingerile pe care le avem

●Exemple de atitudini nepotrivite ale pǎrintilor si consecintele lor pentru copii

(material furnizat de cǎtre prof. psih., coord. CJAP, Camelia Condurache)

Atitudine: Amenintare

Exemple:

"Daca nu vii acasa cu note bune ai incurcat-o!"

Ce gandeste copilul?

 "Tata /mama este un om intransigent!"

"Cu el nu e de glumit!"

"Ar trebui sa am grija de acum incolo! "

Consecinta:

   Principala preocupare a copilului va fi sa nu greseasca ;

Nu va avea curajul sa faca ceva decat daca rezultatul este pozitiv;

   Asa apar frica, minciuna, intoleranta, etc.

Atitudine: Contrazicerea si minimalizarea problemei

Exemple:

Fetita:- "Sunt urata!" ,"Nu ma iubeste nimeni"

Tatal( mama) :"Nu e adevarat! "Nu spune asta!"

Proiect: Forme ale denuclearizarii vietii conjugale - semicasnicia si pseudocasnicia Lucrare: Lectia unui copil pentru parintii lui - relatia cu parintii

"Nu fii suparata"

Ce gandeste copilul?

"Nu are rost sa mai vorbesc cu tatal despre problema mea pentru ca nu ii place ce zic eu."

"Crede ca daca imi spune sa nu fiu suparata, ma simt mai bine?"

Consecinta:

  Parintele ii intareste convingerea deja formata;

   Copilul simte ca parintele nu il intelege si nu e capabil sa-i asculte problemele;

Asa se poate naste lipsa de incredere in competenta parintelui.

Atitudine: Critica

Exemple:

"Nu ti-am zis sa te uiti pe unde calci?",

"de cate ori trebuie sa-ti spun ca nu ai voie sa faci asa?",

"De ce ai facut asta?"

Ce gandeste copilul?

"Iar imi tine morala! Dar el zice, el aude. Astept un pic si-i trece."

Consecinta:

Va scadea receptivitatea copilului la parerile emise de parinte;

   Asa se poate naste indiferenta

Atitudine:  Etichetarea

Exemple:

"Esti o urata!"; "Esti o proasta!";"Esti un bleg!";"Esti un idiot!"

Ce gandeste copilul?

"Adultii stiu mai multe decat copiii."

Consecinta:

   Daca afirmatiile se repeta frecvent, atunci copiii toata viata vor fi urmariti de aceasta idee;

   In subconstientul lor ei vor fi convinsi ca sunt urati, prosti, blegi sau idioti; de aceea vor incerca de cate ori se va ivi ocazia, sa demonstreze ca nu este asa;

   Apare complexul de inferioritate

Atitudine: Indiferenta

Exemple:

Copilul: "Tata! Tata! Am rezolvat problema la matematica", sau "mi-am facut tema laVrei s-o vezi ?"

Tatal: "Du-te  din fata televizorului"

Ce gandeste copilul?

"Televizorul e mai important decat mine!"

"Cum sa fac sa ii atrag atentia asupra mea? "

Consecinta:

   Copilul va incerca sa atraga atentia asupra sa cu orice pret, chiar si prin fapte negative (furt, chiul, injuraturi, batai, fumat, consum de droguri etc.)

Atitudine: Ironia

Exemple:  Forma verbala-

"Ai auzit ca s-a inventat carpa de sters praf?"

" Ce-ar fi sa utilizezi si tu de aceasta descoperire!"

Forma nonverbala- privire "de sus", zambet zeflemitor.

Ce gandeste copilul?

"Ma considera un prost. "

"Isi bate joc de mine!"

Consecinta:

Va scadea increderea copilului in fortele proprii si fata de parinte;

Va cauta sa fie apreciat in alta parte la "adevarata valoare"

Asa poate sa apara distantarea.

Atitudine: Invinuirea

 Exemple:

"Tu esti vinovat!"

"Ar trebui sa-ti fie rusine!"

Ce gandeste copilul?

"E numai vina mea."

"Nu sunt bun de nimic!"

Consecinta:

  Scade nivelul stimei de sine;

Asa poate aparea complexul de inferioritate.

Atitudine: Neatentia la ce ni se spune

(intrerupem o conversatie inceputa, intoarcem spatele, schimbam brusc subiectul discutiei, etc.)

Exemple:

Copilul:" . si la scoala toti colegii . "

Mama: "Iti mai trebuie supa? Hai  mananca , nu mai sta de vorba!"

Ce gandeste copilul?

"Nu o intereseaza nimic din ceea ce spun eu."

"Data viitoare nu ma mai obosesc sa-i explic."

Consecinta:

Copilul va comunica ceea ce vede ca o intereseaza pe mama si va incepe sa omita ceea ce se va dovedi esential;

  Asa poate sa apara neglijenta.

Atitudine: Nemultumirea

Exemple:

Copilul: "Am facut curat in  camera mea!"

Mama: "Era si timpul!", "Macar atata sa faci si tu."

"Era si cazul sa faci si tu un lucru bun!"

"Cand vei reusi sa-ti castigi painea cu mana ta, atunci inseamna ca  ai facut ceva! "

Ce gandeste copilul?

"Orice as face nu pot sa o multumesc; efortul meu este in zadar" 

Consecinta:

   Ii va scadea entuziasmul si motivatia pentru sarcinile pe care i le da;

Asa poate sa apara pasivitatea.

Atitudine: Reprosul

Exemple: 

"Daca nu eram eu tu erai de mult pe drumuri!"

"Daca nu trebuia sa am grija de tine, cate puteam face!? "

Ce gandeste copilul?

"Ce vrea de la mine?"

"Acum ar trebui sa ma simt vinovat pentru ca exist?"

Consecinta:

  Asa poate sa apara sentimentul de vinovatie.

Atitudine: Ridicarea vocii

Exemple:

"Esti un nesimtit si jumatate!!!"

"Obraznicule!!!"

Ce gandeste copilul?

"Nu-mi place cand vorbesti cu precipitatii!"

"Crezi ca am probleme cu auzul?"

Consecinta:

Exersata mai mult timp, aceasta forma de "comunicare" se poate transforma intr-o depreciere paguboasa a parintelui;

Asa poate sa apara deprecierea parintelui

Atitudine: Umilirea

Exemple:

"Spune-le tuturor ce ai facut!"

"De aia strig la tine sa auda toti vecinii ce copil am!"

Ce gandeste copilul?

"Nu ma respecta deloc."

"Nu meritam sa ma faca de rusine la toata lumea. "

Consecinta:

  Parintele nu mai este om de incredere, deoarece te poate face de ras cand nu te astepti

Copilul invata sa ascunda adevarul;

Asa poate sa apara neincrederea

●Strategii de reducere a stresului parental

(material furnizat de prof. psih. -coordonator CJAP-, Condurache Camelia)

	TIME-OUT-UL LA APARITIA UNEI PRESIUNI SAU SITUATII CARE PRODUCE STRESS, SE IA O PAUZA		COOPERAREA CU COPILUL: IMPLICAREA LUI IN VIATA DE FAMILIE, CENTRARE  PE SOLUTII,INTALNIRI SAPTAMANALE DE FAMILIE,ARMONIE		CONSTIENTIZAREA STRESSULUI =>RECUNOASTEREA SEMNELOR SI SIMPTOMELOR