Primirea de foloase necuvenite

Primirea de foloase necuvenite

1. Continutul legal

Prin Legea nr. 78/20001 privind prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie a fost extinsa sfera de aplicare a infractiunilor de coruptie prevazute in Codul penal, unele aspecte vizand in mod direct si infractiunea de primire de foloase necuvenite[1].

Astfel, prin art. 8 din lege a fost extinsa situatia premisa, in sensul ca prevederile art. 256 C.pen. se aplica si managerilor, directorilor, administratorilor si cenzorilor societatilor comerciale, companiilor si societatilor nationale, ori ai regiilor autonome si ai oricaror alti agenti economici. Prin art. 7 si art. 9 au fost introduse cauze spe­ciale de pedepsire, de fapt de ma­jorare a maximului pedepsei prevazute de art. 256 C.pen., in cazul in care subiectul activ are o anumita calitate (art. 7) sau in cazul in care infractiunea a fost savarsita in interesul anumitor organizatii sau persoane (art. 9).

Aceasta infractiune a fost incriminata in Codul penal, deoarece exercitarea atribu­tiilor de serviciu, indeplinirea actelor la care un functionar este obligat in temeiul func­tiei nu trebuie sa constituie pentru acesta o sursa de venituri ilicite, o cale de obtinere a unor foloase necuvenite. Totusi, fapta nu este la fel de grava ca luarea de mita, intrucat, in cazul acestei infractiuni, functionarul primeste foloasele dupa ce a inde­plinit actul conform atributiilor de serviciu si fara a exercita vreo constrangere asupra beneficiarului actului.

Prin dispozitiile art. 256 C.pen., legiuitorul a incriminat, sub denumirea "primirea de foloase necuvenite', "primirea de catre un functionar direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiul acesteia".

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special. Primirea de foloase necu­venite are ca obiect juridic special relatiile sociale referitoare la activitatea de ser­viciu, activitate a carei buna desfasurare presupune indeplinirea cu probitate si corec­titudine de catre functionari a indatoririlor de serviciu.

b) Obiectul material. Desi, de regula, este lipsita de un obiect material, infrac­tiu­nea poate avea, in unele cazuri, si un astfel de obiect. Banii sau foloasele primite constituie bunuri dobandite prin savarsirea infractiunii in sensul art. 118 alin. (1)
lit. a) C.pen., si vor fi supuse confiscarii speciale conform art. 256 C.pen.

In cazul acesta, se poate vorbi de un obiect material al infractiunii.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ. Ca si celelalte infractiuni de serviciu, primirea de foloase necuvenite nu poate fi savarsita decat de un functionar. Subiect activ poate fi chiar un medic care, dupa ce si‑a indeplinit in mod legal atributiile de serviciu, primeste bani sau alte foloase[2].

In anumite situatii, medicul nu poate fi subiect activ al acestei infractiuni in raport cu atributiile acestuia prevazute in fisa postului.

Astfel, inculpatul, medic la un dispensar comunal, a intocmit procese‑verbale de constatare a conditiilor igienico‑sanitare existente la diferite societati comerciale - acte pe care patronii le‑au prezentat la Directia de Sanatate Publica, in vederea obtinerii avizelor de functionare. Pentru aceasta, inculpatul a primit diferite sume de bani si a fost trimis in judecata pentru infractiunea de primire de foloase necuvenite.

Dupa cum se stie, potrivit art. 256 C.pen., constituie infractiune primirea de catre un functionar, direct sau indirect, de bani ori alte foloase, dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiul acesteia.

Medicul de comuna are, potrivit fisei postului, obligatia de a asigura aplicarea pla­nului de munca privind activitatea de igiena si antiepidemica pe teritoriul dispen­sarului. Este o indatorire generala, referitoare la prevenirea imbolnavirii populatiei, prin supravegherea respectarii normelor de igiena - obligatie ce nu are legatura cu autorizarea functionarii societatilor comerciale. Procesele‑verbale au fost intocmite la cererea patronilor, serviciile fiind platite de acestia, fara insa ca medicul sa fie obligat la aceasta in virtutea functiei pe care o are. Asadar, condamnarea pentru aceasta infractiune este nelegala[3].

De asemenea, se ridica problema daca angajatul unei societati comerciale cu capital privat are calitatea de functionar si poate comite infractiunea de primire de foloase necuvenite. Astfel, prin rechizitoriul parchetului de pe langa Tribunalul Tulcea nr. 400/p/1993, inculpatul B.N. a fost trimis in judecata pentru savarsirea infrac­tiunilor de luare de mita si de primire de foloase necuvenite, prevazute si pedep­­site de art. 254 si art. 256 C.pen. S‑a retinut ca inculpatul, folosindu‑se de calitatea pe care o avea, a pretins si a primit de la diversi cetateni foloase, in vederea facilitarii prelucrarii de material lemnos din padurile de pe raza cantonului unde lucra, apartinand Societatii Comerciale "Silvodelta" Tulcea.

In fata Tribunalului Tulcea, la termenul de judecata din 18 ianuarie 1994, apara­torul inculpatului a invocat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor legale pentru care inculpatul fusese trimis in judecata (art. 254 si art. 256 C.pen.), solicitand trimiterea dosarului la Curtea Constitutionala, pentru ca aceasta sa se pronunte "daca, pentru faptele comise, inculpatul se mai face sau nu vinovat de infractiunea de luare de mita si primirea de foloase necuvenite", intrucat acesta nu este un func­tionar de stat, deoarece Societatea Comerciala "Silvodelta" Tulcea, fiind o unitate cu capital privat, nu poate fi asimilata unei unitati de stat.

Prin incheierea din 18 ianuarie 1994, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constitu­tionala cu solutionarea exceptiei, exprimandu‑si opinia in sensul ca, in calitatea sa de padurar la o societate cu capital integral privat, inculpatul exercita o insarcinare in serviciul acesteia, fiind astfel intrunite elementele constitutive ale infractiunilor retinute in sarcina sa[4].

Curtea Constitutionala apreciaza ca problema dedusa jurisdictiei constitutionale se rezuma la a stabili daca un padurar, angajat al Societatii Comerciale "Silvodelta" Tulcea putea fi sau nu subiect activ al infractiunilor prevazute si pedepsite de art. 254 si art. 256 C.pen., avand deci calitatea de functionar.

In conformitate cu prevederile constitutionale, Curtea Constitutionala hotaraste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor. Deci, admiterea unei exceptii de acest fel presupune considerarea unui text legal in vigoare ca neconform cu preve­derile uneia dintre reglementarile cuprinse in Constitutie.

In speta, critica formulata ar trebui sa aiba in vedere - in lumina textului constitutional invocat mai sus - o anume dispozitie a legii fundamentale pe care
art. 254 si art. 256 C.pen. o incalca. Or, apararea inculpatului s‑a referit exclusiv la aprecierea calitatii de functionar a acestuia, in raport cu prevederile art. 254 si ale
art. 256 C.pen., al caror continut nu a fost considerat neconstitutional de catre autorul exceptiei.

Astfel fiind, exceptia invocata nu ridica o problema de ordin constitutional, ci o chestiune de interpretare juridica, de competenta exclusiva a instantei de judecata, careia ii revine obligatia de a stabili, pe baza probelor de la dosar, daca impotriva inculpatului se pot retine infractiunile de luare de mita (art. 254) si de primire de foloase necuvenite (art. 256) din Codul penal. Cu alte cuvinte, instanta este cea care urmeaza sa stabileasca daca faptele savarsite intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor mentionate, inclusiv faptul daca functia inculpatului - de padurar - poate fi asimilata calitatii de functionar [art. 147 alin. (2) C.pen.]. In ce priveste notiunea de functionar, Curtea s‑a pronuntat prin Decizia nr. 35/1994, ramasa defi­nitiva prin Decizia nr. 108/1994[5]. In concluzie, in cazul descris, Curtea respinge excep­tia de neconstitutionalitate .

Participatia penala, in cazul acestei infractiuni, este posibila atat in forma coauto­ratului, cat si in forma instigarii sau a complicitatii. Pentru existenta coautoratului, este necesar ca faptuitorii sa aiba calitatea speciala ceruta de lege autorului. Parti­cipatia este posibila in situatia in care actul de care a beneficiat persoana fizica a fost indeplinit de mai multe persoane care aveau acest drept (comisie sau echipa formata din mai multi functionari publici sau functionari), iar foloasele au fost date intregului colectiv, simultan sau succesiv. Astfel, membrii comisiei sau echipei, care au primit banii sau foloasele in mod nemijlocit, sunt coautori la infractiunea de primire de foloase necuvenite, iar daca exista trei sau mai multi functionari publici (sau func­tionari), se poate aplica si circumstanta agravanta legala generala prevazuta de art. 75 alin. (1) lit. a) C.pen. - "savarsirea faptei de trei sau mai multe persoane im­preu­na".

b) Subiect pasiv la aceasta infractiune poate fi un organ sau o institutie de stat, o unitate din cele prevazute la art. 145 C.pen., precum si orice alta persoana juridica unde isi desfasoara activitatea functionarul public (sau functionarul) care se face vinovat de primirea de foloase necuvenite.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material consta intr‑o actiune de primire a unor bani sau foloase de catre un functionar public (sau functionar), dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiul acesteia. Primirea sem­nifica o actiune de preluare, de luare in posesie a unor bunuri, incasarea unor sume de bani care i‑au fost remise functionarului, fie in mod direct, fie in mod indirect, prin intermediar.

Referat: Adeverinta de venit Document online: Contract de agentie comerciala

Prin expresia "a indeplinit un act in virtutea functiei sale" se intelege efectuarea oricarui act ce intra in atributiile de serviciu ale faptuitorului. Prin expresia "obligat in temeiul functiei sale" se intelege ca efectuarea acelui act cons­tituie o indatorire de serviciu a functionarului public sau functionarului.

In cazul infractiunii de primire de foloase necuvenite legiuitorul a avut in vedere "indeplinirea unui act intotdeauna licit si totodata obligatoriu de indeplinit pentru functionarul public sau functionar"[7].

Daca un functionar public (sau functionar) si‑a indeplinit atributiile de serviciu nu in mod corect, ci prin incalcarea acestora, iar dupa aceasta primeste bani sau bunuri de la beneficiarul acelui act, fapta nu va fi incadrata la art. 256 C.pen., ci va fi considerata abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, daca sunt indeplinite toate conditiile cerute de aceasta infractiune[8].

Daca faptuitorul primeste banii sau foloasele inainte de indeplinirea actului, fapta constituie infractiunea de luare de mita, si nu infractiunea de primire de foloase necuvenite. De asemenea, fapta constituie luare de mita, si nu infractiunea de primire de foloase necuvenite, daca banii sau foloasele se primesc dupa indeplinirea actului, dar pe baza unei intelegeri prealabile.

Intr‑o speta, numitul A.C. a sesizat organele de politie cu faptul ca, la data de 27.10.1999, fiind la punctul de lucru al S.C. "CP" S.R.L., inculpatul S.G., in pre­zenta martorului U.S., i‑a solicitat suma de 1.000 dolari SUA pentru ca, in calitatea sa de membru al Comisiei Tehnico‑Economice Ilfov si sef al Centrului Vest din cadrul CONEL, sa faca demersuri pentru obtinerea avizului necesar S.C. "C.P." S.R.L.

Urmare a denuntului si conform intelegerii partilor, A.C. s‑a intalnit la un restau­rant cu inculpatul si, in prezenta martorului U.S., i‑a predat inculpatului suma de 1.000 dolari SUA. La iesirea din restaurant, inculpatul a fost oprit de politie, dupa care a scos din buzunar tot ce a avut, inclusiv suma de bani primita. In acest caz, sustinerea inculpatului ca a comis infractiunea de primire de foloase necuvenite nu are temei legal. Asadar, se impune condamnarea inculpatului pentru infractiunea de luare de mita[9].

Actul, dupa a carui indeplinire faptuitorul primeste bani sau foloase, trebuie sa fie un act indeplinit in virtutea functiei si, in acelasi timp, un act la care faptuitorul era obligat in temeiul acesteia.

In practica judiciara aceste dispozitii legale nu sunt intotdeauna interpretate in mod corespunzator.

Daca faptuitorul a indeplinit actul cu incalcarea indatoririlor sale de serviciu, fapta nu constituie infractiunea de primire de foloase necuvenite, ci, dupa caz, infrac­tiunea de neglijenta sau abuz in serviciu ori infractiunea de luare de mita, daca, pentru indeplinirea actului incorect, faptuitorul a primit bani sau alte foloase. Persoana interpusa raspunde, dupa caz, pentru instigare sau complicitate.

Pentru a exista infractiunea de primire de foloase necuvenite, primirea de catre un functionar de bani sau alte foloase trebuie sa aiba loc dupa ce acesta a indeplinit actul conform legii. In acest sens, nu trebuie sa existe vreo intelegere intre beneficiarul actului si functionar inainte de indeplinirea actului. Daca viitorul beneficiar al actului face propunerea in timpul procedurii de executare a acestui act, iar functionarul accepta, va exista infractiunea de luare de mita sub forma acceptarii de promisiuni prevazute la art. 254 C.pen., respectiv dare de mita pentru beneficiarul actului. Mergand pe acelasi rationament, daca functionarul pretinde bani sau foloase inainte de indeplinirea actului si le primeste dupa aceea, va exista tot infractiunea de luare de mita sub forma pretinderii - art. 254 C.pen.

b) Asadar pentru a exista infractiunea de la art. 256 C.pen., trebuie indeplinite urmatoarele cerinte esentiale:

In primul rand, se cere ca banii, bunurile sau foloasele primite de functionar sa fie necuvenite, adica sa aiba caracter de retributie, de recunostinta pentru indeplinirea unui act determinat. Aceasta cerinta nu este prevazuta in art. 256 C.pen., dar se des­prinde din denumirea marginala a infractiunii; in plus, trebuie sa tinem cont si de faptul ca functionarul este retribuit de organul sau institutia de stat, unitatea preva­zuta la art. 145 C.pen. sau orice alta persoana juridica unde isi des­fasoara activitatea.

Foloasele sunt considerate necuvenite atat in situatia cand a fost indeplinit un act gratuit, functionarul primind bani sau bunuri de la beneficiar, cat si atunci cand functionarul, conform dispozitiilor legale, trebuia "retribuit" (mai exact este vorba despre plata unei sume in contul unitatii pentru eliberarea unui act, de exemplu, eliberarea unei adeverinte de licenta, foaie matricola, pentru care se percep anumite taxe), dar acesta primeste o suma de bani peste ceea ce se datora in mod legal[10].

A doua cerinta este legata de momentul remiterii foloaselor necuvenite. Ast­fel, cerinta este indeplinita daca banii, bunurile sau alte foloase au fost remi­se functio­na­rului dupa ce acesta a indeplinit un act conform atributiilor de serviciu, cu o conditie: sa nu fi existat, anterior, intre ei vreo intelegere in acest sens. De asemenea, o astfel de intelegere nu trebuie sa existe nici in mo­mentul efectuarii actului.

In practica putem intalni aceasta infractiune atunci cand un functionar de la primarie, dupa ce a eliberat unor persoane, conform prevederilor legale, autorizatii de constructie a unor imobile, primeste de la acestia bani sau bunuri.

De asemenea, va exista aceasta infractiune atunci cand un functionar de la vama primeste diferite sume de bani sau valori cu ocazia indeplinirii obligatiilor de serviciu la care era obligat[11].

In practica judiciara, de multe ori se pune problema diferentierii infractiunii de luare de mita de primirea de foloase necuvenite. Aspectul amintit este foarte delicat, deoarece cei care iau mita, invocand anumite argumente, sustin ca de fapt s‑a savarsit infractiunea de primire de foloase necuvenite, si nu luare de mita, aceasta pentru ca in cazul infractiunii de primire de foloase necuvenite pedeapsa este mai mica. Astfel, fapta functionarului de a pretinde, direct sau indirect, foloase materiale, in conditiile prevazute in art. 254 C.pen., constituie infractiunea de luare de mita, indiferent daca a dobandit sau nu, efectiv, folosul dupa indeplinirea actului privitor la indatoririle sale de serviciu.

Intr‑un caz concret[12], Tribunalul Dolj, sectia penala, prin sentinta nr. 187/1996, a condamnat pe inculpatul L.I. pentru savarsirea infractiunii de luare de mita prevazuta in art. 254 C.pen.

Instanta a retinut ca la 17 iulie 1995, inculpatul, cu atributii de expeditor inter­na­tional la S.C. "ROMTRANS" S.A., a fost surprins in flagrant in timp ce primea de la martora S.E., reprezentanta S.C. "OMP MECANICA" S.R.L. Cernele, 300 dolari SUA, pentru a intocmi documente de restituire a unor garantii vamale catre aceasta din urma societate, in suma de 18.000.000 de lei.

Curtea de Apel Craiova, sectia penala, prin decizia nr. 45/1997, a admis apelurile declarate de procuror si de inculpat si, in baza art. 334 C.proc.pen., a schimbat inca­drarea juridica a faptei din prevederile art. 254 in cele ale art. 256 C.pen. si l‑a con­damnat pe inculpat pentru savarsirea infractiunii de primire de foloase necuvenite. Recursul declarat de procuror, cu motivarea ca instanta de apel a facut o gresita incadrare juridica a faptei, este fondat.

Potrivit dispozitiilor art. 254 C.pen., elementul material al infractiunii de luare de mita consta, alternativ, dintr‑o actiune sau inactiune, si anume pretinderea ori primirea de bani sau alte foloase ori acceptarea promisiunii unor astfel de foloase, precum si nerespingerea acestora de catre un functionar in scopul de a indeplini, a nu indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri.

De esenta acestei infractiuni este faptul ca oricare dintre modalitatile prin care se comite infractiunea trebuie sa aiba loc mai inainte ca subiectul activ, functionarul, sa‑si fi indeplinit sau nu atributiile de serviciu; daca aceasta are loc dupa indeplinirea ori neindeplinirea lor, fapta se incadreaza in dispozitiile art. 256 C.pen. care incrimi­neaza primirea de foloase necuvenite.

Pentru ca fapta sa se incadreze in art. 256 C.pen., se impune deci ca folosul sa fi fost primit dupa executarea sau neexecutarea unui act privitor la atributiile de serviciu ale functionarului, numai daca folosul nu a fost pretins anterior, iar obtinerea lui nu este rezultatul unei intelegeri prealabile indeplinirii actului.

In cazul in care functionarul a acceptat ori a pretins bani sau alt folos material anterior indeplinirii atributiilor de serviciu, iar folosul l‑a primit, efectiv, dupa indeplinirea acestora, fapta constituie infractiunea de luare de mita, iar nu primire de foloase necuvenite.

Dupa cum am mai precizat, pretinderea unor foloase de catre functionar si primirea acestora dupa indeplinirea actului privitor la indatoririle sale de serviciu pentru care foloasele au fost pretinse constituie infractiunea de luare de mita prevazuta de art. 254 C.pen., iar nu aceea de primire de foloase necuvenite prevazuta de art. 256 C.pen.[13]

Astfel, intr‑o speta, Tribunalul Timis, prin sentinta penala nr. 794/1998, a con­damnat pe inculpatul C.D. pentru savirsirea infractiunii de luare de mita prevazuta de art. 254 alin. (1) C.pen.

Instanta a retinut ca, la 30 ianuarie 1998, inculpatul, medic ginecolog la Spitalul Orasenesc Faget, a pretins unei paciente, gravide in luna a noua, 100 de marci germane pentru a o asista la nastere, care era iminenta. Dupa nastere, inculpatul a insistat ca pacienta sa‑i plateasca suma pretinsa, fiind prins in flagrant cand i s‑au inmanat banii.

Curtea de Apel Timisoara, prin decizia penala nr. 40/A/1999, a respins apelul incul­patului.

Prin recursul declarat, inculpatul a sustinut ca faptei i s‑a dat o gresita incadrare juridica, ea intrunind elementele constitutive ale infractiunii de primire de foloase necuvenite prevazuta de art. 256 C.pen., deoarece foloasele au fost primite dupa asistarea pacientei la nastere. Recursul nu este fondat.

Incadrarea juridica a faptei a fost corect stabilita, deoarece inculpatul, medic ginecolog la o institutie spitaliceasca de interes public din sistemul Ministerului Sanatatii si, deci, functionar public in intelesul art. 147 alin. (1) C.pen., a pretins unei paciente, pentru sine, in mod direct, sa‑i dea o suma in valuta, care nu i se cuvenea, in scopul de a‑i acorda asistenta medicala de specialitate la nastere, adica in scopul de a indeplini un act privitor la indatoririle sale de serviciu.

Pretinderea acestei sume de bani de catre inculpat, inainte de acordarea asistentei medicale, a determinat incadrarea juridica a faptei in prevederile art. 254 alin. (1), si nu in cele ale art. 256 C.pen., deoarece pentru existenta infractiunii de luare de mita este suficient ca functionarul sa pretinda banii sau foloasele inainte de indeplinirea acelui act.

Hotararile pronuntate in cauza fiind ilegale si temeinice, recursul trebuie respins.

c) Urmarea socialmente periculoasa se prezinta sub forma unei stari de pericol la adresa unitatii de stat, autoritatii publice sau a persoanei juridice din care face parte functionarul, prin afectarea imaginii si stirbirea prestigiului acestora.

Aceasta urmare rezulta implicit, din savarsirea faptei, astfel ca pentru existenta infractiunii nu este necesara dovedirea legaturii de cauzalitate intre elementul mate­rial si urmarea imediata, textul de lege necerand pentru existenta infractiunii pro­ducerea unui anume rezultat.

d) Legatura de cauzalitate. Fiind o infractiune de pericol, legatura de cauzalitate rezulta din materialitatea faptei.

B. Latura subiectiva. Primirea de foloase necuvenite se savarseste cu intentie directa. Faptuitorul vrea sa primeasca banii sau foloasele dupa indeplinirea actului la care era obligat in temeiul functiei, stiind ca banii sau foloasele nu i se cuvin. In lipsa intentiei, fapta nu constituie infractiune.

4. Forme. Sanctiuni

A. Forme. Infractiunea de primire de foloase necuvenite este o infractiune momen­tana. Aceasta se consuma in momentul savarsirii actiunii incriminate, adica in momentul in care faptuitorul, dupa indeplinirea actului, primeste banii sau foloasele.

Tentativa este posibila, insa legea nu prevede sanctionarea ei.

B. Sanctiuni. Primirea de foloase necuvenite se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani. Potrivit alin. (2) din art. 256 C.pen., banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata contraechivalentului lor in bani. Daca persoana de la care faptuitorul a primit, in condi­tiile art. 256 C.pen., suma de bani a denuntat fapta organelor de politie si acestea au prins in flagrant delict pe faptuitor, suma urmeaza sa‑i fie restituita.

In practica judiciara mai veche s‑a hotarat ca in cazul infractiunii de primire de foloase necuvenite, daca persoana care a dat bunul denunta fapta mai inainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat, bunul i se restituie iar daca i s‑a restituit intre timp de catre inculpat nu se mai confisca[14].

O asemenea solutie nu a fost sustinuta in literatura de specialitate[15]. In ca­zul infractiunii de primire de foloase necuvenite, bunurile sunt date functionaru­lui dupa indeplinirea de catre acesta a unui act la care era obligat in virtutea functiei sale, fara sa fi fost pretinse in prealabil de functionar (in caz contrar fiind vorba de infractiunea de luare de mita). Initiativa apartine deci celui care da bunurile, fiind o optiune a acestuia de a gratifica pe functionar pentru actul indeplinit. In astfel de imprejurari, cel care a dat bunurile nu mai poate avea o justificare morala sa pretinda ulterior sa‑i fie restituite, chiar daca a denuntat fapta autoritatii mai inainte de sesizarea organului de urmarire penala. Nu se poate spune despre persoana care ofera foloasele ca este mai putin avantajata decat mituitorul, daca nu i se restituie bunu­rile date, pentru ca in orice conditii, ori denunta, ori nu denunta fapta autoritatii, a fost lasat in afara ilicitului penal, cu toate ca in mod constient contribuie la savarsirea unei infractiuni. In considerarea celor afirmate mai sus, nu suntem de acord cu opinia conform careia in cazul primirii de foloase necuvenite ar trebui modificat textul de lege in sensul imposibilitatii confiscarii bunurilor, daca cel care a dat aceste bunuri denunta fapta autoritatii inainte ca organele competente sa descopere acea fapta. Consideram ca bunurile date trebuie confiscate in orice conditii.

In cazul in care infractiunea a fost savarsita in coautorat, iar valorile, bunurile nu se mai gasesc, instanta va trebui sa stabileasca ce cantitate din acestea a revenit fiecaruia, dupa care, sa oblige pe fiecare la plata echivalentului in bani al acestor bunuri sau valori de care a profitat fiecare.