Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate stiintaSa fii al doilea inseamna sa fii primul care pierde - Ayrton Senna





Aeronautica Comunicatii Drept Informatica Nutritie Sociologie
Tehnica mecanica


Drept


Qdidactic » stiinta & tehnica » drept
Rezolutiunea inul codului civil



Rezolutiunea inul codului civil


Rezolutiunea in PROIECTUL CODULUI CIVIL


Proiectul noului Cod civil s-a nascut in contextul transformarilor profunde ale societatii romanesti si ale realitatilor europene contemporane, care reclama ocrotirea unor noi valori socio-morale, culturale, economice si tehnico-stiintifice. Proiectul incearca sa raspunda adaptarii legislatiei actuale la exigentele social-economice si la nevoile practicii judiciare, precum si cerintelor unui instrument modern si conform cu normele de terminologie consacrate. Proiectul de lege a fost elaborat de un colectiv alcatuit din cadre universitare ale Facultatii de Drept din Bucuresti, in colaborare cu cadre universitare ale Facultatii de Drept din Cluj, la care s-a adaugat si practiciparea unor practicieni cu experienta. Elaborarea proiectului a avut si concursul instantelor si parchetelor de pe langa acestea, al Ministerului Justitiei si al Agentiei Canadiene pentru Dezvoltare Internationala.

Proiectul noului Cod civil prevede o structura alcatuita din 6 carti, care sunt precedate de un titlu preliminar continand dispozitii de principiu referitoare la legea civila in general, aplicarea si efectele legii civile, precum si reguli de interpretare a acesteia .

Art.1030 prevede ca in lipsa de stipulatie contrara, in contractele sinalagmatice obligatiile reciproce trebuie executate concomitent, fiecare contractant putand refuza executarea obligatiilor sale pana cand cealalta parte isi indeplineste in mod substantial propriile obligatii. In lipsa unei stipulatii contrare, contractul sinalagmatic nu inceteaza de drept daca o parte nu-si executa obligatiile; cealalta parte poate insa cere fie executarea silita, daca e posibila, fie reducerea propriilor obligatii, fie rezolutiunea contractului cand executarea obligatiilor nu mai prezinta interes pentru creditor, precum si daune interese, daca se cuvin. Instanta judecatoreasca, primind cererea de rezolutiune, poate acorda paratului, dupa imprejurari, un termen; poate, de asemenea, sa respinga cererea de rezolutiune daca neexecutarea nu este suficient de importanta.



Contractul inceteaza, in conditiile legii, prin executare, consimtamantul partilor, denuntare unilaterala, ajungere la termen, indeplinirea sau, dupa caz, neindeplinirea conditiei, rezolutiune, anulare ori imposibilitate fortuita de executare, dupa cum este stipulat in art. 1062. La incetarea contractului partile sunt liberate de obligatiile asumate; ele pot fi insa tinute, dupa caz, la restituirea prestatiilor primite ori la repararea prejudiciilor cauzate.

Prevederile art.1141 stipuleaza definitia conditiei rezolutorii. Aceasta este rezolutorie atunci cand indeplinirea ei determina desfiintarea obligatiei. Natura rezolutorie a conditiei se prezuma ori de cate ori scadenta obligatiilor principale precede momentul la care conditia s-ar putea indeplini. Indeplinirea conditiei se apreciaza dupa criteriile stabilite de parti sau pe care acestea este probabil sa le fi avut in vedere, dupa imprejurari. Cei care au asupra unui bun un drept afectat de o conditie suspensiva ori rezolutorie nu pot dispune in privinta acestora decat sub aceeasi conditie.

Art.1283 prevede ca daca in momentul vanzarii unui bun individual determinat acesta pierise in intregime, vanzarea este nula. Daca insa bunul pierise numai in parte, cumparatorul care, in momentul vanzarii, nu cunostea acest lucru are alegerea fie de a cere rezolutiunea vanzarii, fie de a pretinde reducerea corespunzatoare a pretului. Vanzarea este valabila chiar daca vanzatorul nu este, la momentul incheierii contractului, proprietarul bunului vandut, insa proprietatea se stramuta cumparatorului numai in momentul in care vanzatorul dobandeste el insusi proprietatea asupra bunului sau in care proprietarul ratifica vanzarea. In cazul in care vanzatorul nu dobandeste proprietatea bunului sau proprietarul nu ratifica vanzarea, cumparatorul poate cere rezolutiunea contractului precum si, daca este cazul, daune-interese. Daca un bun proprietate comuna este vandut doar de un coproprietar, cumparatorul poate cere rezolutiunea contractului in cazul in care nu ar fi cumparat daca ar fi stiut ca nu dobandeste proprietatea exclusiva asupra bunului. Vanzatorul care a vandut cu rea-credinta bunul altuia, este tinut sa intoarca cumparatorului care nu a cunoscut la momentul vanzarii aceasta imprejurare toate cheltuielile facute cu bunul, fie ele si voluptuarii.

Cumparatorul poate cere rezolutiunea vanzarii daca a fost evins de intregul bun sau de o parte insemnata a acestuia. Odata cu rezolutiunea, cumparatorul poate cere restituirea pretului si repararea prejudiciului suferit. Vanzatorul este tinut sa inapoieze pretul in intregime chiar daca, la data evictiunii, valoarea bunului vandut a scazut sau daca bunul a suferit deteriorari insemnate, fie din neglijenta cumparatorului, fie prin forta majora. Daca, insa, cumparatorul a avut un beneficiu din deteriorarile facute de el, vanzatorul are dreptul sa scada din pret o suma corespunzatoare acestui beneficiu. Daca lucrul vandut are, la data evictiunii, o valoare mai mare, din orice cauza, vanzatorul este dator sa plateasca cumparatorului, pe langa pretul vanzarii, sporul de valoare acumulat pana la data evictiunii.

In temeiul obligatiei vanzatorului la garantia pentru vicii, cumparatorul poate cere: inlaturarea viciilor de catre vanzator sau pe cheltuiala acestuia; inlocuirea bunului vandut cu un bun de acelasi fel insa lipsit de vicii; reducerea corespunzatoare a pretului; rezolutiunea vanzarii. La cererea vanzatorului, instanta, tinand seama de gravitatea viciilor si de scopul pentru care contractul a fost incheiat, precum si de alte imprejurari, poate dispune o alta masura, decat cea solicitata de cumparator. Efectele garantiei in cazul viciilor nu afecteaza toate bunurile vandute. Daca numai unele dintre bunurile vandute sunt afectate de vicii si acestea pot fi separate de celelalte, fara paguba pentru cumparator, iar instanta, in conditiile art.1337, dispune rezolutiunea, contractul va fi desfiintat numai in parte. Rezolutiunea contractului, in ceea ce priveste bunul principal, atrage rezolutiunea lui si in privinta bunului accesoriu.

Atunci cand se vinde un imobil determinat, fara indicarea suprafetei, pentru un pret total, nici cumparatorul si nici vanzatorul nu pot cere rezolutiunea ori modificarea pretului pe motiv ca suprafata este mai mica ori mai mare decat au crezut. Vanzarea unui imobil determinat, fara indicarea suprafetei si pentru un anumit pret pe unitatea de masura, se prezuma a fi incheiata sub conditia masurarii iar proprietatea nu se stramuta cumparatorului pana ce imobilul nu este masurat iar pretul, astfel, determinat.

Daca, in cazul prevazut de art.1478, pretul lucrarii devine prea impovarator pentru beneficiar, acesta poate rezilia contractul daca plateste de indata antreprenorului partea din pres corespunzatoare lucrarilor executate si ii restituie cheltuielile facute in vederea continuarii lucrarilor.          Daca antreprenorul nu poate incepe sau continua executarea contractului din cauza neindeplinirii de catre beneficiar a propriilor obligatii, antreprenorul este indreptatit sa ceara rezilierea contractului. In acest caz, antreprenorul are dreptul la pretul prevazut pentru intreaga lucrare, fiind tinut sa restituie materialele primite de la beneficiar.

In lipsa chiar si a unei tulburari de fapt, daca un tert pretinde vreun drept sau chiar posesiunea bunului, locatorul este dator sa-l apere pe locatar de tulburare si, daca locatarul sfarseste prin a fi lipsit in tot sau in parte de folosinta bunului, sa-l despagubeasca pe acesta de toate prejudiciile suferite. In caz de tulburare, indiferent de gravitatea acesteia, locatarul poate cere o scadere proportionala a pretului, daca a denuntat-o locatorului, iar daca tulburarea este atat de grava incat cunoscand-o, locatarul nu ar fi incheiat contractul, poate cere rezilierea acestuia. Locatarul care, la incheierea contractului, cunostea cauza de evictiune nu poate primi daune-interese. Daca locatarul schimba destinatia bunului sau daca il intrebuinteaza in mod abuziv ori prejudiciabil pentru locator, acesta poate cere daune-interese si, dupa caz, rezilierea contractului.

Creditorul unei rente pe viata constituita cu titlu oneros poate cere rezolutiunea contractului daca debirentierul nu depune garantia promisa in vederea executarii obligatiei sale sau o diminueaza. In caz de neindeplinire a obligatiei de plata a ratelor scadente, credirentierul nu poate sa ceara decat sechestrul si vanzarea bunurilor debirentierului, pana la concurenta unei sume suficiente spre a asigura plata rentei pentru viitor. Suma va fi calculata pe baza unei expertize care va fi intocmita in conformitate cu metodologia de calcul aplicata in cazul asigurarilor de viata, tinandu-se seama, printre altele, de ratele deja incasate de credirentier, de varsta si de starea acestuia. Cheltuielile expertizei sunt suportate de debirentier. Dupa ce a fost obtinuta in urma vanzarii bunurilor debirentierului, suma se depune la Casa de Economii si Consemnatiuni si va fi platita credirentierului cu respectarea ratelor ce fusesera convenite prin contract. Credirentierul nu poate, in nici un caz, sa ceara rezolutiunea contractului. Orice stipulatie contrara este lovita de nulitate absoluta.











CONCLUZII



Analizand cele doua institutii ale dreptului civil, rezolutiunea si rezilierea, constatam ca acestea sunt parti componente ale contractelor in general, dand coerenta si forta relatiilor sociale reglementate in special prin contractele sinalagmatice.

Rezolutiunea si rezilierea in contractele sinalagmatice, intelese ca modalitati specifice de executare silita prin echivalent a obligatiilor nascute din asemenea contracte, au parcurs o evolutie conceptuala si practica in multiple sensuri.

Astfel, in dreptul roman doar anumite forme particulare ale rezolutiunii erau recunoscute, contribuind la rezolvarea si dezvoltarea unor probleme concrete fara a exista o preocupare de elaborare a unor concepte cu caracter de generalitate, rezolutiunea in acea etapa ne avand natura juridica.

In dreptul juridic nu era operanta distinctia dintre neexecutarea culpabila si imposibilitatea fortuita de executare a unei obligatii. Cu toate acestea, interdependenta obligatiilor nascute din contractele sinalagmatice, fara a avea o dezvoltare teoretica, a fost intuita de jurisconsultii si practicienii romani care au admis posibilitatea creditorului sa aleaga in anumite contracte, intre restituirea prestatiei efectuate si executarea silita a prestatiei celeilalte parti.


Mai tarziu, in Evul Mediu, indeosebi in Franta sub influenta dreptului canonic, au fost conturate notiunile de vinovatie si interdependenta a obligatiilor nascute din contractele sinalagmatice, rezolutiunea incepand sa fie inteleasa ca o sanctiune aplicata partii vinovate de neexecutarea contractului.

Pe parcursul generalizarii revolutiunii la intreaga sfera a contractelor sinalagmatice, aceasta acceptiune de sanctiune aplicata partii vinovate de neexecutarea contractului a fost preluata si continuata in dreptul civil laic, dobandind un caracter judiciar, ca urmare a faptului ca interdependenta obligatiilor si vinovatia presupun o apreciere don partea judecatorului.

Dezvoltarea notiunii de rezolutiune si tendinta de generalizare a acesteia, a condus la o anumita imprecizie a continutului notiunii de rezolutiune. Modul de redactare a art. 1020 Cod civil, citam: "Conditia rezolutorie este subinteleasa totdeauna in contractele sinalagmatice, in caz cand una din parti nu indeplineste angajamentul sau", redactare inspirata din art. 1184 Cod civil francez, extinde imprecizia notiunii de rezolutiune, perpetuand si astazi confuzia intre neexecutarea obligatiilor si conditia rezolutorie, pe de o parte, cat si aceea dintre neexecutarea culpabila si neexecutarea fortuita.

Cu toate acestea, doctrina si jurisprudenta romana au facut eforturi teoretice si practice continue pentru a inlatura asemenea neclaritati, reusind sa limpezeasca natura juridica a rezolutiunii si rezilierii, ca forme particulare de executare silita prin echivalent si ca sanctiuni civile, precum si fundamental si conditiile acestor sanctiuni.

Enumerarea elementelor referitoare la principiul general al rezolutiunii: fapta ilicita, legatura de cauzalitate, prejudicial, vinovatia, rezolutiunea juridica si rezolutiunea conventionala, dreptul de optiune al creditorului, cumulul rezolutiunii cu daunele interese, efectele rezolutiunii si ale rezilierii, sunt aspecte care contureaza in mod clar conceptual modern de rezolutiune, ca rezultat al evolutiei dreptului roman. Este totusi de remarcat, ca si in aceasta materie, dreptul modern roman a evoluat paralel cu cel francez in special, marcand si elemente esentiale proprii ale conceptului de rezolutiune. Chiar daca unele dintre reglementari au fost influentate de dreptul civil francez, ordinea juridica specifica statului national roman, a determinat si adoptarea unor reglementari diferite ale rezolutiunii si rezilierii, care sa raspunda realitatilor concrete din Romania.

In perspectiva istorica, desi rezolutiunea si rezilierea sunt probleme comune ale sistemelor de drept in care contractul constituie instrumental fundamental prin care se realizeaza solidaritatea juridica dintre membrii unei comunitati, secolul XIX si inceputul secolului XX s-au caracterizat prin rupturi dintre ordinele juridice nationale. Diferitele legislatii nationale fie nu mai recunosc principiul general al rezolutiunii, incercand sa reglementeze cazurile particulare in care este admisibila rezolutiunea, fie nu disting intre neexecutarea culpabila si neexecutarea fortuita, fie interzic cumulul rezolutiunii cu daunele interese, fie oscileaza intre acceptarea rolului judecatorului si declaratia unilaterala de rezolutiune.

In realitate, lumea ideilor - inclusiv a ideilor de natura juridica, inregistreaza multiple sensuri de miscare ca si lumea in general. Stiinta juridica nu poate sa faca abstractie de aceasta relativizare a perspectivelor, de faptul ca aceiasi problema poate fi rezolvata in mod diferit.

Diversitatea solutiilor nationale de reglementare a rezolutiunii si rezilierii nu este insa incompatibila cu ideea de model, care mai ales in ultimul timp si indeosebi de cand Romania este membra a Uniunii Europene, organismele juridice ale acesteia cat si cele internationale ale Organizatiei Natiunilor Unite, au elaborate su elaboreaza modele si recomandari aplicabile in diferite ramuri ale dreptului, care desi nu sunt obligatorii pentru Statele nationale, constituie surse de inspiratie si uneori chiar trebuie respectate si puse in acord cu acestea.

Privita din perspective mai sus mentionate, se poate aprecia pe final ca rezolutiunea si rezilierea asa cum au evoluat si sunt reglementate in dreptul roman modern, permit distinctia intre desfiintarea contractului sinalagmatic ca urmare a neexecutarii culpabile si desfiintarea acestuia pe baza imposibilitatii fortuite de executare a obligatiilor iar in alta ordine de idei, conceptual de rezolutiune si reziliere este suficient de flexibil pentru a permite solutii nuantate in functie de circumstantele particulare, chiar si in situatiile generate de apartenenta la Uniunea Europeana ori ca semnatara aderenta la diverse Conventii internationale.




















BIBLIOGRAFIE



Tratate. Cursuri


Adam I., Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, Editura All Beck, Bucuresti, 2004

Anghel I., Deak Fr., Popa M., Raspunderea civila, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1970

Beleiu Gh., Derpt civil roman, Casa de editura si presa "Sansa", Bucuresti, 1994

Boroi G., Drept civil. Partea generala. Persoanele., Editura All Beck, Bucuresti, 2002

Cantacuzino M. B., Elementele dreptului civil, Editura All Educational, Bucuresti, 1998

Chirica D., Drept civil. Contracte speciale,Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997

Cosma D., Teoria generala a actului juridic civil, Editura Stintifica, Bucuresti, 1969

Cosmovici P. M., Drept civil. Drepturi reale. Obligatii. Legislatie, Editura All, Bucuresti, 1996

Danila L., Rosu C., Drept procesual civil, Editura All Beck, Bucuresti, 2004

Deak Fr., Curs de drept civil. Teoria generala a obligatiilor, Universitatea din Bucuresti, 1960

Deak Fr., Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Actami, Bucuresti, 1996

Dogaru I., Draghici P., Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, Editura All Beck, Bucuresti, 2002

Hamangiu C., Rosetti Balanescu I, Baicoianu Al., Tratat de drept civil roman, Editura "Nationala", Bucuresti, 1929

Motica R. I., Motiu Fl., Contracte speciale, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2004

Motica R. I., Lupan E., Teoria generala a obligatiilor civile, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2005

Pop L., Teoria generala a obligatiilor, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000

Popescu T. R., Anca P., Teoria generala a obligatiilor, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1968

Statescu C., Barsan C., Tratat de drept civil. Teoria generala a obligatiilor, Editura Academiei, Bucuresti, 1981

Stoica V., Rezolutiunea si rezilierea contractelor civile, Editura All Educational, Bucuresti, 1997

Turianu C., Practica judiciara comentata si adnotata, Editura Pinguin Book, Bucuresti, 2004



Studii. Articole. Publicatii


Chirica D., Denuntarea unilaterala a promisiunii sinalagmatice de vanzare-cumparare in temeiul unei clauze de dezicere sau a unei clauze rezolutorii, Revista "Dreptul", nr. 3/2001

Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a III a civila si pentru cauze cu minori si familie. Decizia 1238 din 30.11.2004, Pandectele Romane, nr. 4/2005

Mare A. V., Nota critica si explicativa. Decizia 614 din 15.02.2002, Pandectele Romane, nr. 2/2004

Sferdian I., Denuntarea si rezilierea contractelor de asigurare de bunuri, "Dreptul", nr. 1/2004

Stoica V., Cu privire la posibilitatea de rezolutiune a unei conventii in cazul culpei ambelor parti, in "Revista romana de drept" nr. 12/1982

Stoica V., Declaratia unilaterala de rezolutiune, "Dreptul", nr. 8/2006


Legislatie

Codul civil

Proiectul noului cod civil

Decretul nr. 167/1958

Legea nr. 16 din 5 aprilie1994 privind arendarea

Legea nr. 114 din 11 octombrie 1996, republicata

Legea nr. 136 din 29 decembrie 1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania


Internet

spete.avocatura.com/speta.php?pid=456

https://www.1referat.ru/index.php?id=38288&from=450

https://www.unibuc.ro/eBooks/drept/zarnescu/5-2.htm

www.jurnalul.ro/articol_31685/juridic__financiar__imobiliare.html

www.scj.ro/C9%20rezumate%202002/C9%20r%20136%202002.htm

www.scj.ro/SE%20rezumate%202003/SE%20r%201114%202003.htm

www.scj.ro/SC%20rezumate%202004/SC%20r%206943%202004.htm

www.scj.ro/SC%20rezumate%202005/SC%20r%201918%202005.htm

https://64.233.183.104/search?q=cache:nsLcVRUwkAUJ:www.sova.ro/romana/buletine/Adoptarea%2520Noului%2520Cod%2520civil%2520de%2520catre%2520Senat.pdf+PROIECTUL+CODULUI+CIVIL&hl=ro&ct=clnk&cd=19&gl=ro&lr=lang_ro&client=firefox-a





https://64.233.183.104/search?q=cache:nsLcVRUwkAUJ:www.sova.ro/romana/buletine/Adoptarea%2520Noului%2520Cod%2520civil%2520de%2520catre%2520Senat.pdf+PROIECTUL+CODULUI+CIVIL&hl=ro&ct=clnk&cd=19&gl=ro&lr=lang_ro&client=firefox-a




Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright