Globalizare si comert - factori determinanti ai globalizarii economiei mondiale

Univ. “LUCIAN BLAGA” din Sibiu

Facultatea: Stiinte Politice

Globalism si comert

Globalizarea se distinge intre procesele contemporane prin implicatiile profunde in toate aspectele vietii sociale si economice, ale dimensiunilor fara precedent ale fenomenelor sociale si celeritatii cu care acestea se propaga.

Sfera comertului, si in general circulatia marfurilor, fac obiectul unor demersuri programatice in acest context, situatie lesne de inteles daca avem in vedere efectele antrenate de aceasta ampla arie de activitate. Nu numai multiplele activitati concentrate in sfera circulatiei marfurilor si conexe acesteia trebuie considerate, ci si efectele universului marfa in mediul social si antropic, imposibil de evaluat just, au o importanta majora.

Consonantismul este un fenomen tipic spatiilor economico – sociale largi, in care se evidentiaza caracterul sau deopotriva necesar si impus (determinat). In conditiile consonantismului, miscarea sortimentala se petrece alert, cu aparitii bruste de noi produse, cresteri impetuoase si incheieri precipitate ale ciclului de viata, situatie care convine promotorilor acestei stari – structurile de productie si de comercializare, carora le asigura cote inalte de profit, dar convine si celei mai mari parti din segmentul consumatorilor, carora le satisface insatiabila nevoie de nou.

Elementul neconventional din obiectul comertului intretine starea de succedare accelerata a sortimentelor, motiv pentru care neconventionalul devine tot mai evident ca obiect al comertului contemporan, in diversele categorii de marfuri, asa cum sunt statornicite de sistematica traditionala: marfuri indigene si marfuri de import, marfuri alimentare si marfuri nealimentare, marfuri utile si marfuri simbol etc.

Factori determinanti ai globalizarii economiei mondiale

Factorii economico-comerciali care au influentat adancirea procesului de globalizare a economiei mondiale include libera circulatie a marfurilor, liberalizarea serviciilor, liberalizarea pietelor de capital, liberalitatea investitorilor straini de a infiinta firme si alti factori cu caracter legislativ si administrativ favorabili globalizarii.

Liberalizarea comertului cu servicii, in special in domeniul telecomunicatiilor, asigurarilor si bancar, a constituit tendinta dominanta a anilor

’70 in SUA, fiind continuata in anii ’80 in Marea Britanie si ulterior in Uniunea Europeana si Japonia.Tendinta continua si in prezent, incluzand si tarile Europei Centrale si de Est, printre care si Romania.

Liberalizarea pietelor de capital ca uramre a eliminarii treptate a obstacolelor impuse circulatiei devizelor si a capitalului reprezinta un pas favorabil in vederea formarii unor piete financiare globale. Aceasta mobilitate a capitalului reduce riscul repatrierii capitalului in special in cazul companiilor transnationale si se inregistreaza, totodata, o reducere a costurilor in conditii normale.

Liberalizarea investitiilor straine directe reprezinta un alt factor ce a favorizat globalizarea.

Incepand cu anii ’70, interesul comun al umanitatii de prezervare a mediului inconjurator s-a concretizat prin aparitia unor concepte, cu vocatie globala: bunurile comune ale umanitatii, dezvoltarea durabila si securitatea ecologica, care au constituit noi factori ce au dinamizat procesul de globalizare a economiei mondiale.

Bunurile comune ale umanitatii sunt spatii cum ar fi oceanele, fondurile marine, care din diverse motive nu sunt susceptibile a fi divizate si nici nu cad sub incidenta suveranitatii statelor. Cu exceptia oceanelor, nici unul din aceste bunuri comune nu au fost polizate, deoarece este relativ faptul ca oamenii poseda capacitatile tehnice de a le exploata si deteriora.

Dezvoltarea durabila este definita drept dezvoltarea care raspunde nevoilor prezente, fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface nevoile. Dezvoltarea durabila e conceputa in vederea reconcilierii dintre economie si mediul inconjurator, ca o noua cale de dezvoltare care sa sustina progresul uman nu numai in cateva locuri si pentru cativa ani, ci pe intreaga planeta si pentru un viitor apropiat.

Securitatea ecologica este una dintre dimensiunile fundamentale ale securitatii globale. Un alt factor determinant pozitiv cat si respectiv al globalizarii il reprezinta cultura.

Meditand asupra globalizarii, intr-un articol intitulat „Globalizare si morala”, publicat in revista italiana”L’espresso”, Umberto Eco isi exprima foarte transparent punctul de vedere: ”In schimb este oare pozitiva globalizarea lingvistica si culturala? Nu, si ar fi chiar o nenorocire pentru planeta o astfel de globalizare. Pe planul contactelor globale trebuie sa luptam pentru a pastra identitatea diferitelor culturi”.

In literatura de specialitate globalizarea este abordata in mod divers, putandu-se desprinde mai multe abordari conceptuale.

Globalizarea este definita prin inerdependenta economiei dintre state, ca urmare a cresterii coeficientului de dependenta fata de economia mondiala.

Globalizarea este conceputa ca proces al diminuarii taxelor vamale, al renuntarii la politica vamala si la restrictiile de circulatie a marfurilor, serviciilor, tehnologiilor si capitalurilor, pe masura dezvoltarii schimburilor economice internationale.

Globalizarea este considerata ca factor ce determina diminuarea rolului guvernului national ca urmare a extinderii actiunii capitalului investitional international si a societatilor transnationale.

Globalizarea este apreciata drept proces de administrare a lumii catre forte transnationale.

Cercetatorii romani, sustinatori ai ultimelor doua conceptii, le completeaza cu ideea ca statul continua sa aiba un rol important, invocand exemplul Frantei si Marii Britanii.

In raportul Dezvoltarii Mondiale editat de Banca Mondiala in anul 2000 se apreciaza ca in economia mondiala au loc doua procese paralele: globalizarea si descentralizarea:

- globalizarea consta in transnationalizarea pana la supranationalizare cu deosebitre in domeniile comertului, finantelor si tehnologiilor de varf;

- descentralizarea consta in transmiterea de catre guvernul national catre comunitatile locale a tot mai multe atributii administrative, sociale, educationale, bugetare si in consecinta, rolul statului national se va limita la diplomatie, armata, adoptarea legislatiei interne.

Lucrare: Caracteristicile formarii si dezvoltarii pietei de capital a Romaniei Lucrare: Functiunile intreprinderilor: indicatorilor economici, al executarii si controlului indeplinirii

Relatia conventional – neconventional

Aceasta relatie are un caracter relativ si coordonate spatio-temporale care descriu acest statut: orice noutate devine element comun pe masura sporirii frecventei aparitiei si orice marfa neconventionala inceteaza sa mai aiba acest caracter o data cu patrunderea si consacrarea locului sau in oferta. Marfuri devenite comune si ulterior retrase din oferta pot fi din nou, peste timp, surprize ale pietei si considerate neconventionale de catre alte generatii. Nu intamplator, producatorii de succes isi programeaza productia dupa temeinice studii asupra pietei si in concordanta cu principii de sociologie, psihologie si antropologie, la intervale de timp bine calculate si mizand pe efecte ale cererii care confirma asteptarile. Aceste perioade de revenire sunt variate, in functie de sexul, varsta, nivelul de educatie, nivelul de venituri, particularitatile culturale ale categoriei de consumatori, categoria marfii.

De asemenea, ceea ce este conventional si chiar traditie intr-un spatiu (regiune, tara, localitate), intr-o familie sau pentru un individ, constituie element neconventional in alt loc sau pentru alt individ. Aceasta realitate este arhicunoscuta si prezinta frecvent o tema de delectare culturala generala ori de informare riguroasa, in cazul specialistilor si oamenilor de afaceri.

Un aspect de interes special in aceasta privinta il reprezinta palierul cultural al segmentului de consum sau al individului de referinta. Sunt deosebiri majore intre profani si initiati, dar si intre initiati si cunoscatori, spre a ne limita la o schema

simplificata de reprezentarii masei de cumparatori. Acelasi bun /element de oferta considerat neconventional de unii, este element de consum current in cazul altor

Globalizarea, avantaje si inconveniente

Triumful international al sistemului de liber comert genereaza o reactie critica care adereaza drept miscare antiglobalizatoare. Criticii globalizarii considera ca chiar daca acest fenomen rezulta favorabil pentru prosperitatea economica, este in definitiv contrar obiectivelor echitatii sociale. Protestul ce se manifesta in infruntari impotriva organismelor internationale, FMI, OMC si altele, este de altfel o reactie impotriva triumfalismului excesiv al liberalismului economic care trebuie luat serios in cont. Vocea ONG-urilor si a altor participanti ai miscarii antiglobalizatoare are un ecou in interiorul acestor organisme internationale care arata de fiecare data o mai mare constiinta fata de necesitatea infruntarii problemelor sociale globale odata si cu acelasi interes ca si oamenii de finante.

Pentru a judeca avantajele si inconvenientele globalizarii este necesar sa se distinga intre diferitele forme pe care le adopta. Unele forme pot conduce la rezultate pozitive si altele la rezultate negative. Fenomenul globalizarii inglobeaza comertul liber international, miscarea capitalurilor pe termen scurt, investitiile straine directe, fenomenele migratoare, dezvoltarea tehnologiilor comunicatiilor si efectul lor cultural.

De exemplu, liberalizarea miscarilor de capital pe termen scurt fara mecanisme compensatorii care sa previna si corijeze presiunile speculative, a provocat grave crize in diverse regiuni de dezvoltare medie: Asia de sud-est, Mexic, Turcia, Argentina Aceste crize au generat o mare ostilitate fata de globalizare in zonele afectate. Ar fi totusi absurda renegarea fluxurilor internationale ale capitalului care sunt necesare dezvoltarii.

In general, asa cum s-a argumentat in capitolele anterioare ale acestei teme, comertul international este pozitiv pentru progresul economic al tuturor si pentru obiectivele sociale de eliminare a saraciei si marginalizarilor sociale. Totusi, liberalizarea comerciala, desi binefacatoare pentru totalitatea tarilor afectate, provoaca crize in unele sectoare care cer interventia statului. Sa speram ca aparatorii radicali ai liberului comert vor accepta criteriul paretian, in forma in care cei prejudiciati pentru progresul general sunt compensati.

In orice caz, chiar daca progresul global faciliteaza consecutivitatea pe termen lung a obiectivelor sociale, gravitatea speciala a unor probleme cere o comportare decisa, fara asteptari.

Pe de alta parte, este posibil ca criticii antiglobalizare sa nu fie constienti de efectele sociale pozitive ale acesteia. Sa luam de exemplu efectul globalizarii culturale, turismul si miscarile migratoare, ale rolului femeilor si dreptului copiilor din societatile cu puternice traditii.

O critica care obisnuieste sa apara in tarile avansate este ca globalizarea reduce salariile reale si provoaca pierderea locurilor de munca. Criticii sustin ca valul de produse care cer multa mana de lucru produse in tarile in dezvoltare cu salarii mici distruge locurile de munca din tarile industriale. Acest argument se obisnuieste sa se foloseasca pentru a restrange importurile din tarile in dezvoltare. In realitate tema este mult mai complexa. In utlimele decade, mai intai un grup de tari si apoi altul au inceput sa-si deschida economiile si sa profite de pe urma comertului. Aceste tari prosperand, salariile lor reale cresc, si nu sunt competitive intr-o productie care cere utilizarea intensiva a mainii de lucru. Nu sunt numai o amenintare pentru lucratorii din tarile industrializate, ci mai mult se transforma ei insisi in importatori de bunuri care cer multa mana de lucru. Acest proces s-a observat in Japonia anilor '70, Asia orientala in anii '80 si in China anilor '90.

Beneficiile globalizarii depasesc aproape intotdeauna prejudiciile, dar exista daune si, pentru a le contracara, este nevoie de institutii adecvate. Cand intreprinderile cu capital strain contamineaza tarile in dezvoltare, solutia nu este de a impiedica investitia straina sau de a inchide aceste companii, ci de a lua solutii in acel moment si mai ales sa organizeze societatea, cu ministere, norme medioambientale si un aparat juridic eficace care sa le impuna.

Efortul institutiilor trebuie sa se produca de asemenea si la nivel international. FMI-ul trebuie sa contureze masuri de previziune si control ale prejudiciilor cauzate de miscarile spasmodice de capital pe termen scurt. In plus, trebuie sa actioneze intr-o forma mai coerenta. De exemplu, daca OMC dezvolta comertul liber, nu trebuie sa accepte bariere comerciale justificatoare din motive sociale. Lupta impotriva muncii infantile, de exemplu, nu trebuie sa se bazeze pe represalii comerciale, ci pe un mai mare interventionism al Organizatiei Internationale de Lucru sau al Organizatiei Internationale a Sanatatii.

Nationalismul, atacurile teroriste, gripa aviara si cresterea pretului petrolului au constituit impedimente in calea globalizarii in ultimii ani.

Cresterea comertului international era odata crezuta de neoprit. Acum dubliile in legatura cu rezistenta tranzactiilor internationale de bunuri sunt din ce in ce mai mari, iar previziunile in legatura cu globalizarea, mai negre ca niciodata, scrie Financial Times.
De fapt problemele au inceput odata cu atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001. La doua saptamani dupa atentate, Stephen Roach, director economic al Morgan Stanley, a scris in Financial Times ca terorismul 'a pus nisip in motorul legaturilor dintre state, iar rezultatul ameninta globalizarea'.

De atunci, increderea in reusita procesului de globalizare a fost zguduita din nou de conflictele din Irak, de atentatele teroriste de la Bali, Madrid si Londra, iar acum de gripa aviara si de triplarea pretului la petrol.
Razboi, mizerie, frica si privare de libertate. Dupa cum spunea Drew Matus, economist la Lehman Brothers, 'lumea de afara este ca o carte a revelatiilor'.
Protectionismul murmura de ambele parti ale Atlanticului. Rezistenta si nationalismul au fost evidente in cazul fuziunilor si achizitiilor. Acest lucru poate duce la un protectionism total ce va genera la randul sau un dezechilibru economic grav, precum un colaps al dolarului si al preturilor bunurilor din SUA.
America ar ajunge astfel la o adevarata criza. Lumea nu si-ar permite, in ultima instanta, o asemenea pierdere. Dar pana acum durabilitatea integrarii economice, in mod particular a comertului international de bunuri si servicii, a fost remarcabila.
Transportul maritim a fost clar afectat de valul de atentate fara precedent si de schimbarile pe care acestea le-au adus in mediul economic mondial.
Inainte de 2001, pe mare se comercializau 60% din totalul bunurilor ce necesitau transport pe distante mari, iar 90% dintre acestea sunt transportate prin containere standardizate.
'Dupa 11 septembrie companiile navale au crezut ca va urma Armagedonul, astfel incat s-au oferit sa transporte la preturi foarte mici, doar sa-si umple vapoarele', a declarat Raymon Maguire, expert in transport la banca de investitii USB. Preturile la transport in Oceanul Pacific au scazut cu 15 procente in 2001 si cu alte 12 procente in 2002.


Mai rau decat atat, frica a determinat reglementarea unei taxe de securitate pentru transport. SUA au lansat programe prin care le cereau companiilor private si porturilor straine sa protejeze containerele de bombe si alte mijloace de distrugere in masa. Oricum, frica a determinat taxe de securitate prost plasate.

Simeon Djankov, senior economist la Banca Mondiala, a afirmat, in urma unui sondaj in acest domeniu, ca unele companii au putut sa treaca destul de usor peste acest impediment. Pentru cei care exporta din Europa in SUA, costul de securitate este de 15 euro pe container, nesemnificativ pentru valoarea marfii pe care o transporta si care este de 60.000 de euro.


Acest impediment a determinat comerciantii sa se sustina si mai mult intre ei. Cererea pentru transport naval a crescut cu 10% in fiecare an, incepand cu 2002, depasind media care a persistat timp de 30 de ani, de 8%. Totodata, dupa scaderea de 0 % in 2001, volumul global al bunurilor comercializate a revenit la rata de crestere de 7%.


Comertul si-a continuat tendinta normala de crestere, iar lumea a contiunat procesul de globalizare.


In retrospectiva, cel mai important eveniment al anului 2001 nu a fost, in cazul comertului, 9 septembrie, ci intrarea Chinei in WTO doua luni mai tarziu. In trei ani exporturile ei s-au dublat, fiind acum al treilea exportator din lume.


Unele dintre exporturile Chinei


le-au inlocuit pe cele din alte parti ale globului, spre exemplu estul Asiei. Oricum, volumul total al marfurilor transportate pe calea aerului sau a apei in SUA au fost considerabil mai mari intre 2002 si 2004. China si-a adus o contributie considerabila la cresterea comertului, dar in acelasi timp ea l-a redirectionat. Exportul de haine si incaltaminte din China, chiar daca nu a fost pe placul americanilor si europenilor, nu a scazut.


Alte impedimente care au aparut in calea comertului international sunt gripa aviara si cresterea pretului la petrol.


Unii analisti spun ca majorarea pretului la petrol va determina in cazul companiilor navale si aeriene o incetinire a tranzactiilor internationale. Jeffrey Rubin, economist la banca de investitii CIBC, a facut analogia cu doua crize asemanatoare ale petrolului din 1973, respectiv 1979. El a calculat ca rata exporturilor in economia globala a crescut cu mai mult de jumatate intre 1960 si 1973. Intre 1974 si 1986, in pofida disparitiei mai multor bariere comerciale, rata exporturilor a stagnat. Rubin acuza in acest caz cresterea pretului la petrol care a dus la cresterea preturilor de export.


Desi pretul petrolului este cu mult mai mic decat in 1980, Rubin afirma ca pretul de 60 de dolari pentru barilul de petrol reprezinta o bariera in fata mediei taxelor de export ale SUA. El citeaza un studiu realizat de Banca Mondiala in urma caruia a reiesit ca dublarea preturilor de transport reduce comertul cu 45%.


umpirea petrolului va determina dezvoltarea unor noi piete. 'Fabricile din China nu se vor mai orienta catre Ontario sau Ohio, dar este probabil ca Mexicul sa primeasca o a doua sansa', a declarat Rubin. 'Suntem de doi ani si jumatate in aceasta criza si ar trebui sa incepem sa vedem care sunt efectele reducerii intensitatii comertului', a adaugat el. Alte dispute de o importanta cruciala sunt cele create in jurul preturilor de transport. Alan Winters, economist, a declarat ca incetinirea comertului dupa 1973 a fost mai degraba efectul scaderii economice a unor tari mari, scadere care a fost intr-o anumita masura consecinta maririi pretului la petrol.


'Comertul este vulnerabil la scaderea economica', a declarat Winters. 'Nu vad nimic care sa il faca sa fie mai putin vulnerabil', a adaugat el.


Totusi, pana acum economia globala a facut fata pretului petrolului si sunt doar cateva semne care sa arate ca petrolul are un impact mare asupra comertului. Transportatorii vor transfera asupra clientilor intre 50% si 75% din cresterea petrolului. Dupa cum afirma Mark Page de la Drewery Shipping, un transport din Shanghai pana in Los Angeles costa 2.000 de dolari, iar din acestia o treime reprezinta suprataxa pentru petrol.


Pretul transportului aerian a crescut si el, multe companii aeriene aplicand suprataxe.


Cu cat valoarea bunurilor comercializate creste, cu atat proportia transportului in valoarea totala scade, izolandu-se intr-un fel comertul de cresterea pretului la petrol. Maguire, de la UBS, considera ca pretul fiecarui kilogram de produse chinezesti transportate in SUA a scazut de-a lungul timpului incurajat de costul de transport, astfel incat era profitabil sa exporti bunuri cat mai ieftine. In ultimul timp insa, costurile pentru transportul aerian au crescut, iar acum China transporta produse mai sofisticate precum jocuri video si jucarii electronice. UBS a estimat ca valoarea fiecarui kilogram de produse electronice a crescut in perioada 2002-2004 de la 64 de dolari la 95, iar valoarea jucariilor a ajuns la 31 de dolari de la 18 dolari.


Ultima sursa de ingrijorare este virusul H5N1 sau, altfel spus, gripa aviara. Daca virusul incepe sa ucida la scara larga si daca se transmite de la om la om, va avea repercusiuni grave asupra calatoriilor si comertului. Daca nu, putem spune ca probleme in cazul unei industrii globalizate nu vor afecta globalizarea. Gripa afecteaza in mod evident fermierii de pasari. Producatorii francezi sufera de pe urma interzicerii exporturilor si de pe urma scaderii cererii interne. Fermierii brazilieni, care detin o cota de 35% din piata mondiala de export de 7 miliarde de dolari, sunt si ei martorii unei cereri in descrestere. Totusi, analistii de la Rabobank, cea mai mare banca de imprumuturi din agricultura, considera ca nu vor fi efecte dramatice pe termen lung.


Cei care critica globalizarea cred ca raspandirea globalizarii duce la raspandirea problemelor.


Totusi, sa te axezi numai pe productia interna e la fel de riscant. Mai mult decat atat, pentru a surprinde partea buna a lucrurilor, producatorii de carne de vita si porc se bucura acum de o crestere a vanzarilor.


Cei carora le este frica de globalizare nu inteleg ca are limitele ei si ca, in cele din urma, protectionismul si restrictiile au mari dezavantaje.


Totusi, intotdeauna intervine principiul echilibrului si apare altcineva care va castiga din pierderea initiala .

4.Concluzii

Agentii economici au interesul sa-si protejeze afacerile de perturbatii in desfasurarea coerenta si corecta a activitatii lor, ca urmare a aparitiei elementelor neconventionale;

Consumatorii reprezinta nivelul cel mai critic al relatiei cu marfurile neconventionale. Ei trebuie (ajutati) sa cunoasca efectele si implicatiile directe si indirecte, pe termen scurt ca si pe termen lung ale achizitiei, folosirii si consumului de marfuri necunoscute, neobisnuite, neconventionale

Distrugerea  mediului inconjurator si punerea in pericol a vietiilor omenesti,

Bibliografie

https://www.amfiteatrueconomic.ase.ro/arhiva/pdf/no17/articol_fulltext_pag27.pdf

www.globalizarea.com/globalizare-dosare-cultura.htm

https://yaleglobal.yale.edu/display.article?id=4790/

Globalizarea, Ghid de Notiuni de Economie pentru tarile ECE/CSI - Gender si Economie (www.resurseumane-aur.ro )

Virgil Gheorghita, Aristide Cociuban – Economie mondiala, ed.Politeia –SNSPA, 2002;