Operatiunile paralele - cumpararile legate

Operatiunile paralele au ca obiect schimbul de marfuri si servicii si constau, in esenta, in legarea sau conditionarea unui import de marfuri, de un export concomitent sau a unui export de un import, din care cauza se numesc si operatiuni conexate, conjugate sau de reciprocitate.

Aceste operatiuni au urmatoarele trasaturi:

valoarea celor doua partizi de marfuri nu trebuie sa fie egale si de regula, nu este egala, ceea ce inseamna ca numai o parte din valoarea importului este acoperita printr-un export concomitent, restul urmand sa fie acoperit prin plata in diverse devize libere.

contravalorile celor doua partizi de marfuri sunt decontate in valuta, utilizandu-se ca modalitati de plata acreditivul sau incasso-ul.

numarul partenerilor din cele doua tari care participa la operatiune nu este egal, el fiind diferit de la o tara la alta, in functie de firmele antrenate in realizarea operatiunii.

Intre fluxurile de marfuri exportate exista o conditionare reciproca, incepand din momentul incheierii tranzactiei. Astfel, una dintre tari poate sa nu acorde autorizatia de import decat in situatia cand, in schimbul marfurilor importate, se exporta alte marfuri din tara partenera sau invers.

Dupa natura tranzactiei, se disting mai multe operatiuni paralele:

cumpararile legate;

cumpararile in avans;

cumpararea de produse rezultate (buy-back);

aranjamente compensatorii.

Cumpararile legate se bazeaza pe obligatia exportatorului de a cumpara o serie de produse nationale oferite de catre partenerul din tara de import. Specific acestor operatiuni este faptul ca se realizeaza o interconditionare intre parteneri ai fluxurilor  de export si import, in scopul facilitarii pentru partenerul importator a realizarii obligatiunilor sale de plata in valuta. Contrapartida poate fi impusa si de tara exportatoare, iar in acest caz, scopul este dirijarea la export a unor marfuri mai putin competitive sau depasirea unor obstacole de politica comerciala care afecteaza competitivitatea exporturilor.

De obicei, autoritatile comerciale din anumite tari nu acorda licente de import decat in situatia in care, pentru marfurile importate, se exporta alte marfuri in tara partenera. In cazul in care intre cele doua tari exista acorduri comerciale si de plati, aceste operatiuni se incheie pentru continuarea livrarilor, in cazul unor anumite contingente, sau pentru livrari de marfuri care nu au fost cuprinse in listele de contingente ale acordurilor comerciale.

De multe ori cumpararile legate sunt mijloace de promovare a importului de tehnologie pe relatia Est-Vest sau Nord-Sud, permitand tarilor beneficiare sa-si asigure prin exporturi in tara partenera o anumita parte din fondurile valutare necesare pentru plata importurilor. In practica, achizitiile in contrapartida acopera intre 30 si 100% din valoarea livrarilor de echipamente ale firmelor occidentale. Intr-un contract de cumparare legata, firma exportatoare va trebui sa-si asume obligatia de a comercializa sau cumpara produse ale tarii importatoare care pot sa nu aiba nici o legatura cu obiectivul de activitate propusa.

Principalele caracteristici ale unei operatiuni de cumparare legata sunt:

se incheie doua contracte care opereaza independent unul fata de celalalt, aceste contracte sunt, de obicei subsumate unui acord cadru intre cele doua parti;

fiecare dintre cele doua partizi de marfa sunt facturate in valuta si platite separat.

valoarea bunurilor oferite spre cumparare este de 30 100% din valoarea contractului de export;

obligatia de cumparare este exigibila pe o perioada cuprinsa intre 1 si 5 ani;

in contractul de cumparare poate fi introdusa o clauza privind transferul obligatiei de contrapartida unui tert;

Prin contract, obligatia de cumparare legata trebuie indeplinita in intervalul de timp specificat, neindeplinirea ei fiind sanctionata cu plata unor penalitati, de regula reprezentand intre 5 si 25% din valoarea cumpararii legate.

Referat: Tipuri de activitati eligibile in cadrul proiectelor individuale Lucrare: Anul 2005 - an de criza pentru Uniunea Europeana

Cumpararile in avans se numesc si operatiuni adresate si sunt o varianta a cumpararilor legate. Ele constau in faptul ca o firma care urmeaza sa exporte un anumit bun, de regula de valoare mai mare, cumpara in prealabil de la clientul sau o anumita marfa, indeplinindu-si astfel obligatia de contrapartida.

Scopul principal al cumpararilor in avans este de a crea o capacitate de plata a partenerului importator. Astfel, de exemplu, in cazul exportului de bunuri de echipament pe baza de credit furnizor, cu plata numai in avans, exportatorul poate face un import prealabil de la partenerul sau, asigurandu-i astfel resursele valutare pentru plata avansului. Aceste operatiuni se utilizeaza si intre tarile care au incheiat acorduri de clearing, pentru depasirea unor blocaje ale acestui mecanism, determinate de dezechilibre mai mari decat “creditul tehnic”. Pentru ca exportatorii din tara creditoare sa-si continue livrarile, ei pot sa incheie astfel de operatiuni adresate prin care exportul lor este destinat in mod expres realizarii unui import de marfuri.

De regula, cumpararile in avans sunt monitorizate prin deschiderea unor conturi de evidenta, in care se inregistreaza separat fluxurile comerciale dintre cei doi parteneri. Exportatorul, care face cumparare in avans, va acumula credite de contrapartida in baza carora poate efectua exportul in tara partenera. Disponibilitatile create in acest mod si nefolosite de firma exportatoare pot, in principiu, sa fie transferate unui tert, prin cumpararea creantei de contrapartida. Aceasta forma de derulare a fluxurilor comerciale intre doua sau mai multe tari se numeste comert monitorizat (evidente trading).

Pentru garantarea utilizarii fondurilor lor rezultate din cumparaturile in avans se utilizeaza asa numitele conturi de garantie deschise de regula la o banca din tara exportatorului si in care se acumuleaza sumele rezultate din achizitiile in avans facute de exportator.

Cumpararea de produse rezultate (buy-back). Operatiunile buy-back sunt forme de compensare directa obligand exportatorul de bunuri si echipament tehnologic ca, in contul rambursarii exporturilor sale, sa importe de la beneficiar produse realizate cu echipamentele respective.

Acordul cadru are rolul de a pune in legatura cele doua contracte de baza ale operatiunii: contractul de livrare a unor bunuri de echipament (masini si utilaje, instalatii complexe) si contractul de cumparare a unor produse din tara importatoare, in principal produse rezultate din valorificarea productiva a bunurilor de echipament importate. Livrarile de produse pot sa acopere integral sau numai partial obligatiile de plata ale importatorului. Pe de alta parte, firma importatoare poate apela la o casa de comert, care sa asigure desfacerea pe piata internationala a unei parti din productia rezultata, obtinand astfel devize cu care isi poate achita eventualele obligatii de plata in valuta.

Operatia intruneste caracteristicile generale ale contrapartidei:

intocmirea de contracte bilaterale;

facturarea partizilor de marfuri in valuta convertibila;

livrarile reciproce au loc intr-un anumit interval de timp.

Dar totodata, buy-back ul prezinta so o serie de trasaturi specifice:

tranzactia este de valoare ridicata, referindu-se la obiective mari de investitii, uzine, instalatii complexe, si duce la construirea sau dezvoltare unui obiectiv economic in tara importatoare.

exista o stransa interdependenta intre utilajele importate si marfurile livrate; formula tipica este preluarea de catre exportator a produselor realizate in obiectivele construite in tara importatoare, in anumite cazuri insa se livreaza si marfuri fabricate in uzinele deja existente;

intervalele de timp intre exportul de echipamente si livrarea in contrapartida sunt mari, perioada de derulare a operatiunii fiind cuprinsa intre 5 si 25 ani;

operatiunea se bazeaza pe un amplu montaj financiar, iar valoarea contrapartidei trebuie sa acopere atat costul obiectivului, cat si costul finantarii.

Baza juridica a unei operatiuni buy-back o reprezinta un sistem de contracte: de vanzare cumparare, de licentiere, de asistenta tehnica, de garantie si testari, de service, iar pe de alta parte contracte de credit, de asigurare, de garantie, fiecare fiind concretizarea unor negocieri separate.

Operatiunea de buy-back poate  fi tratata si ca o formula de cooperare daca tinem seama de valoarea contractului cat si de durata, gradul de cointeresare a partilor si efectele de antrenare in economia tarilor partenere.

Furnizorul de masini, instalatii, know-how, ce va fi rambursat pentru creditul acordat prin cote parti din produsele fabricate in obiectivul construit sau modernizat, este interesat in livrarea de utilaje cu nivel tehnic ridicat, fiabilitate superioara, deoarece de calitatea acestora va depinde si calitatea marfurilor primite in contrapartida, din aceleasi motive, furnizorul de credite va fi preocupat in formarea de cadre locale care sa asigure functionarea la randament maxim a instalatiilor livrate.

Operatiunile buy-back s-au dezvoltat mai ales in domeniul exploatarii materiilor prime, al dezvoltarii capacitatii de producere a energiei, in industria chimica si petrochimica.

Aranjamentele compensatorii reprezinta o categorie de operatiuni mai complexe si cu o mare diversitate de forme de realizare. Termenul de “aranjamente compensatorii” este folosit in SUA si Europa, in Australia “participarea industriala” iar in Canada “beneficii industriale”. In esenta un astfel de aranjament (offset) consta in acordul dintre o firma exportatoare de obiective complexe sau echipamente de valoare ridicata (militare, din industria aviatica, navala) si tara importatoare, prin care exportatorul se obliga sa asocieze firme din tara de import la realizarea si punerea in valoare a obiectivului. Operatiunea prezinta urmatoarele caracteristici:

aranjamentele se incheie la nivel interguvernamental sau cu o importanta participare a guvernelor;

operatiunile se refera la contracte de valoare ridicata, ce urmeaza a fi derulate pe o perioada indelungata (termen mediu si lung);

imbina elemente ale contrapartidei cu elemente ale actiunilor de cooperare ;

sunt mai frecvente in relatiile dintre tarile dezvoltate si cele in curs de dezvoltare;

reprezinta pentru tarile importatoare un mijloc de dezvoltare a capacitatilor proprii de productie, ridicare a competitivitatii ofertei nationale de promovare a exportului

Aranjamentele compensatorii sunt de doua feluri:

aranjamente care presupun o asociere indirecta a firmelor din tara importatoare, in sensul ca exportatorul cumpara din tara respectiva bunuri si servicii care nu sunt legate de obiectivul/echipamentul  exportat. In acest caz este vorba de operatiuni in contrapartida in sens restrans (compensatii si operatiuni paralele)

aranjamente care implica o participare directa a firmelor din tara gazda la realizarea obiectivului/echipamentelor care fac obiectul exportului. Formele prin care se realizeaza acestea (transferul de tehnologie, subproductia, coproductia, investitia de capital) fac parte din domeniul cooperarii industriale.