Analiza zonei in care va fi amenajata pensiunea turistica - delimitarea zonei Bran. Localizare si cai de acces

Configuratia variata a teritoriului si istoria multimilenara a poporului roman confera tarii noastre un potential turistic de o mare complexitate si valoare turistica, recunoscute pe plan mondial.

Pozitia geografica ii confera Romaniei trei componente naturale definitorii in structura peisagistica si a teritoriului, care contureaza partial si potentialul turistic al tarii: Muntii Carpati, Fluviul Dunarea si Marea Neagra cu fasia de litoral.

Functia de tranzit turistic este data de asezarea sa, Romania asigurand legatura intre tarile Europei Centrale, Nordice si Estice cu cele din sudul continentului si din Orientul Apropriat si Mijlociu.

Cu toata diversitatea reliefului si a structurii sale geologice, teritoriul Romaniei este unitar constituit, printr-o imbinare armonioasa, proportionala si simetrica a marilor trepte de relief, care se circumscriu ca un vast amfiteatru in jurul Podisului Transilvaniei. Acestor mari unitati de relief le corespund diferite tipuri de roci, nuante de clima si specii floristice si faunistice, rauri si oglinzi de ape, care dau o mare varietate peisagistica si reprezinta, totodata, importante resurse care stimuleaza si polarizeaza diferite activitati turistice.

Cadrul natural al Romaniei, ca o combinare a acestor elemente fizico-geografice este o componenta de baza si relativ constanta a ofertei turistice, care determina sau influenteaza directiile, marimea si structura activitatii de turism pe ansamblul tarii sau la nivel regional si local.[1]

1 Delimitarea zonei Bran. Localizare si cai de acces.

Branul este poarta naturala situata la granita dintre Transilvania si Muntenia, ce se deschide in capatul nordic al cu­loarului Rucar - Bran, strajuit la stanga si la dreapta de Muntii Bucegi respectiv Muntii Piatra Craiului. Zona Branului se invecineaza cu Tara Barsei in nord si no­rd-est, la sud si sud-est cu Dambovita si Valea Prahovei. Din punct de ve­de­re al ca­dru­lui natural, zona se prezinta ca o depresiune inalta intre 800 – 1.000 m cu ori­en­ta­re NE-SV ce este delimitata de valea raului Barsa, Muntii Piatra Craiului (cu varfuri de pes­te 2.000 m ).

Localitatea Bran se afla in partea de SV a judetului Brasov, la intrarea in culoarul Rucar-Bran si are altitudini cuprinse intre 700-900 m. Branul se afla la o distanta de 27 km de Brasov pe DN 73; 109 km de Pitesti; 57 km de Campulung; 179 km de Bucuresti pe drumul european E60. Accesul pe cale ferata se face fo­lo­si­nd reteaua Bucuresti-Brasov (166 km) si Brasov-Zarnesti (cca. 30 km).

Accesul pe calea aerului (indeosebi pentru turistii straini) se poate face pe Aeroporturile Internationale Bucuresti-Otopeni si Sibiu (situat la 175 km de Bran), urmand ca de aici sa se aleaga intre celelalte doua modalitati de transport, rutier si feroviar, deja amintite.

2. Prezentarea potentialului turistic natural si antropic

Potentialul turistic natural si antropic, este format din ansamblul atractiilor turistice care pot motiva vizitarea acestora, reprezentand elementul fundamental in crearea produselor turistice, respectiv a ofertei turistice. Practic, oferta turistica a unei tari (zone, statiuni) cuprinde totalitatea elementelor care pot fi puse in valoare la un moment dat pentru stimularea cererii turistice.

Prin analogie cu clasificarea resurselor turistice, oferta turistica se imparte in primara, care cuprinde totalitatea valorilor (resurselor) naturale si secundara , ce include ansamblul resurselor create de mana omului (valori istorice, arhitecturale, culturale, folclorice, etc.), in literatura de specialitate numite si resurse turistice antropice.

Ansamblul ofertei primare si secundare constituie oferta turistica potentiala a unui teritoriu, care va deveni oferta reala (efectiva) numai atunci cand se vor dezvolta conditiile necesare de primire a turistilor si de petrecere a sejurului lor in ambianta caracteristica a  resurselor naturale si antropice, ca rezultat al dezvoltarii bazei materiale a turismului si a infrastructurii sale tehnice.

Oferta turistica naturala nu are valoare intrinseca: ea se distinge de oferta turistica secundara (produsa de mana omului) prin faptul ca resursele naturale nu pot fi reproduse artificial, ele fiind create de natura atat in spatiu cat si in timp.

Oferta turistica naturala si antropica, constituie deci „materia prima” pentru industria turismului.

Cererea si oferta turistica se gasesc in relatii de cauzalitate, atat oferta cat si cererea putandu-se situa una fata de cealalta pe pozitie de factor determinant de evolutie sau pe pozitie de rezultanta a acestei evolutii.

Oferta turistica se caracterizeaza printr-un ansamblu de bunuri si servicii, a caror materializare este o functie a capacitatilor receptoare. Deoarece capacitatile de primire limiteaza oferta turistica in spatiu, aceasta se caracterizeaza printr-o rigiditate relativa in comparatie cu elasticitatea cererii turistice.

Oferta turistica are si anumite limite de ordin temporal, putand avea caracter permanent sau sezonier, in functie de conditiile minime pe care le intrunesc resursele naturale pentru a putea fi accepte de turisti intr-o anumita perioada din an.

Analiza interdependentei diferitilor factori motivationali care stimuleaza sau franeaza circulatia turistica permite adaptarea mai operativa a ofertei turistice la nevoile de consum ale populatiei pentru serviciile turistice.      

A. Potentialul turistic natural al Zonei Bran

Partea de sud a Depresiunii Brasovului este o platforma cu structuri de conglomerate si calcar in no­rd, for­me carstice in sud, intinzandu-se catre bazine la Dragoslavele, despar­ti­te de pa­sul Giu­la­va (1290 m). In zona se remarca un contrast intre plaiurile pre­lungi si vaile pu­ternic adancite de forme carstice: chei (Valea Rudaritei, Valea Che­ii), so­ho­doale, la­pie­zuri (Giuvala, Fundatica), ponoare, izbucuri (Rudarita, Fu­n­datica), do­li­ne (Fundata), polii (Obarsia vaii Izvorului), pesteri (pestera Li­li­e­ci­lor), etc[2].

Comuna Bran, atestata pentru prima data in 1367, este spcifica satului montan romanesc si este formata din 5 sate: Poarta, Predelut, Sohodol, Simon, avand centrul comunal in satul omonim.

Aceasta regiune are o clima temperata de depresiune intramontana cu veri ra­­co­roa­se si ierni reci. Temperatura medie anuala este de 5°C, iar in zonele ve­cine se in­re­gis­treaza valori cuprinse intre 4°C (Rucar), 7°C (Brasov), 8°C (Cam­pu­lung). In lu­­na iulie, care este cea mai calduroasa din an, temperatura ajunge la 25-27°C, iar in luna ianuarie tem­peratura variaza intre -10 si -15°C.

Zona Bran es­te bogata in pre­­­cipitatii, numarul me­diu al zilelor ploioase fiind de 120 zile/an. In sezonul rece, nu­­­marul mediu de zile cu nin­soare este de 60 zile­/­a­n, iar grosimea stratului de za­pa­­da este de 40-50 cm (propice pra­cticarii spor­tu­ri­lor de iarna). Vanturile, pre­do­mi­na­n­­te in zona au o viteza de 3-5 m/s.

Din punct de vedere al florei si faunei perimetrul se afla in cadrul padurilor de fag ce se amesteca la limita inferioara cu gorunul si la cea superioara cu co­ni­fe­rele. Pa­du­rile compacte de molid sau amestec de fag si brad apar in Muntii Piatra Cra­iului, Le­a­o­ta  si Bucegi, in special la altitudini de 1400 – 1700 m, iar la altitudini inal­te exista jne­peni, ienuperi, flora subalpina si alpina. Izolat apar portiuni de larice, ti­sa, amestecate cu mo­lid, fag, dar din cauza poluarii pajistile si fanetele inlocuiesc acum zona de padure. Sunt considerate monumente ale naturii: floarea de colt, ga­ro­­fita Pietrei Cra­iu­lui, bulbucii de padure, sangele voinicului .

LUCRARE: Exercitii corective pentru piciorul plat LUCRARE: Parasuta principala jalbert 252 - completul parafoil - caracteristici jalbert 252

Fauna este reprezentata in special in Muntii Piatra Craiului si Bucegi de ex­em­­plare ca: lupul, capra neagra, ursul, mistretul, veverita, rasul, vulpea, etc. Avi­fa­u­na este re­prezentata de: cocosul de munte, ierunca, acvila de munte, cio­ca­ni­toa­rea, cin­teza, pi­ti­goiul etc. In apele de munte traiesc pastravi, scobari, clean, boistean.

Toate aceste elemente pot reprezenta mo­tivatii pentru practicarea diferitelor for­­me de turism: in rezervatii, speologic, sti­in­ti­fic, etc.

B. Potentialul turistic antropic

Din punct de vedere al cadrului socio-economic, Branul se defineste ca fi­in­d­ un sat agrar, cunoscuta fiind traditia locuitorilor in cresterea animalelor.

Ocupatiile de baza ale locuitorilor din acest perimetru sunt cresterea ani­ma­le­lor, lucrul la padure, atat in munti cat si prin pendularea intre munte si campie. Pre­do­­minanta a fost cresterea vitelor in propria gospodarie cu “varatul” la munte, la sta­nele apartinand obstii satului si iernatul in gospodarie si la “hodai”.

Agricultura se practica pe scara mai redusa datorita terenului slab productiv si a cli­mei reci, iar lu­crul la padure a fost si ramane ocupatia de baza a celor din zo­na. Un loc important in eco­no­mia acestui sat il ocupa mestesugurile si industriile ta­ranesti le­ga­te mai ales de prelucrarea lanii. Tesutul este practicat in fiecare gos­po­da­rie, iarna, la raz­boi, realizandu-se cunoscutele taluri “in vergi” in alternanta cro­ma­ti­ca alb-negru, “sa­ri­cile” sau straiele din lana turcana cu firul lung, etc. In cadrul mes­te­sugurilor se mai remarca si prelucrarea lemnului pentru mobilier.

Alt aspect al vietii satelor din acest spatiu il constituie targurile de tara bi­anu­a­le (la 9 august Targul Pantelimonului, la 21 noiembrie Targul Arhanghelului), unde par­ti­ci­pa alaturi de braneni si locuitorii din zonele Muscel, Sibiu, Tara Oltului, Tara Barsei, etc.

Zona Branului detine o atractie turistica antropica extrem de cunoscuta atat pe plan national cat si international , si anume Castelul Bran, cunoscut si sub denumirea destul de nefericita si “improprie” de Castelul lui Dracula.  Cetatea sau castelul (ambii termeni sunt corecti) Bran se remarca prin anumite particularitati in istoria tarii:

Este singura cetate, care de-a lungul a sase secole de existenta, a fost neintrerupt locuita;

Se cunoaste cu precizie anul si ziua in care s-a inceput constructia, spre deosebire de majoritatea constructiilor de acest gen;

Desi construita initial cu scop exclusiv militar, functia predominanta indeplinita de-a lungul existentei a fost comerciala (punct de vama) si de protectie a drumului vital de legatura intre Transilvania si Tara Romaneasca.

Greu accesibil si usor de aparat, Branul aproape ca nu a avut parte de evenimente militare, atacarea lui constituind o operatiune dificila si hazardata.

Construirea cetatii Bran a fost determinata de situatia politica din secolul al XIV - lea:

Intarirea Tarii Romanesti in timpul domniei lui Vladislav Vlaicu Voda (1364-1377), proces care a dus la o serie de lupte cu regele Ungariei, Ludovic I d'Anjou (1342-1382), lupte in urma carora regele Ungariei pierde Rucarul.

In iarna anului 1369 are loc prima incursiune a turcilor in Tara Romaneasca, marcand astfel inceputul unei lupte seculare cu Imperiul Otoman. Vlaicu Voda, cu sprijin din Transilvania, reuseste sa-i alunge pe invadatori, trecand chiar Dunarea si cucerind Vidinul. Era limpede ca asemenea atacuri se vor repeta, data fiind slaba rezistenta opusa otomanilor de catre taratele bulgare si despotatele sarbesti. Transilvania si Ungaria erau direct amenintate in cazul infrangerii Tarii Romanesti. Calea patrunderii in Transilvania, si de aici spre Ungaria si centrul Europei trebuia barata.

Despre construirea cetatii Bran exista o stire precisa, un document ce dateaza din 19 noiembrie 1377: o scrisoare privilegiala a regelui Ungariei - Ludovic I d'Anjou - catre orasul Brasov. Regele confirma orasului stapanirea  a 13 sate din Tara Barsei, il scutea de impozitul craiesc si ii stabilea taxe vamale reduse, drept recompensa pentru ca orasenii 'de bunavoie si nesiliti de nimeni' s-au oferit sa ridice 'cu propriile lor cheltuieli si osteneli' noua cetate regala a Branului, dand pentru aceasta mestesugari, materiale si bani. In fruntea cetatii Branului, dupa cum arata scrisoarea, urmau a sta castelanii numiti de rege, garnizoana fiind formata din 'briganti si balistari englezi'. Lucrarile au inceput in vara anului 1378. Pentru intretinerea cetatii si a garnizoanei, regele a inzestrat Branul cu un domeniu feudal ce a variat in timp ca intindere si importanta economica.

Un document din 1419 arata ca regele Sigismund preia cetatea de la Mihail, fiul si succesorul lui Mircea cel Batran si o pune sub comanda directa a comitetului secuilor, subordonat voievodului Transilvaniei. Acest comitet era insarcinat cu paza hotarelor de sud-est si numea pe castelanii cetatilor de aparare.

Un alt moment deosebit in istoria cetatii este in timpul cand Iancu de Hunedoara devine voievod al Transilvaniei (1441-1456). Int0elegand importanta strategica, Iancu a reparat-o si intarit-o, supraveghind personal lucrarile, si a sporit efectivul garnizoanei. In 1448 numeste la comanda cetatii pe romanul Nicolae de Bizere din Banat. De aici a pornit Iancu de Hunedoara, in 1442, in ajutorul Tarii Romanesti, obtinand stralucita victorie de la Ialomita.

De istoria cetatii se leaga si domnia lui Vlad Tepes (1448, 1456-1462, 1467), ce a trecut de mai multe ori pe aici. Prima sa domnie din 1448 este consemnata intr-o scrisoare expediata brasovenilor la 31 octombrie 1448 prin Bran. Pierzand tronul, ajunge in Transilvania si este insarcinat de Iancu de Hunedoara cu apararea nordului Transilvaniei si deci si a acestei trecatori. In a doua domnie a acordat privilegii negustorilor brasoveni (sasi), dar a intreprins expeditii de pedepsire (1459), deoarece acestia il sprijineau pe oponentul sau Vlad Calugarul.

Intre anii 1920-1927 Castelul Bran a fost restaurat sub conducerea arhitectului Curtii Regale, Carol Liman, care il transforma intr-o frumoasa resedinta de vara, inconjurata de parc, cu alei de promenada, lac, fantani, terase de popas, construind si Casa de Ceai. In anul 1938 Regina Maria lasa prin testament Castelul Bran, cu intreg domeniul, fiicei sale Principesa Ileana, care-l stapaneste pana in 1948.

Dupa expulzarea din tara a familiei regale, in anul 1948, Castelul Bran a intrat in proprietatea statului roman, ramanand o perioada abandonat si devastat. Din 1956, partial amenajat, Castelul a fost deschis ca muzeu de istorie si arta feudala. Fiind intr-o stare avansata de degradare, in anul 1987 Castelul intra in restaurare, lucrare terminata in linii mari in 1993. Definitivarea organizarii muzeistice se va face dupa noi criterii, rezultat al cercetarilor din ultimii ani.

In 1961, s-a amenajat o sectie etnografica in aer liber: case taranesti, stane, instalatii tehnice populare.

Cateva detalii de constructie: cel mai vechi turn este cel dinspre latura nordica cu foisorul de observatie. Pe latura de vest este turnul cilindric, devenit in secolul XV pulberarie. In mica curte interioara, mesterii medievali au sapat o fantana adanca de 57 de metri. Un labirint de coridoare si scari inguste de lemn sau piatra leaga intre ele camere spatioase, chilii, cele cinci nivele, turnurile, coridorul de aparare, subsolurile si curtea interioara.

Spre sfarsitul Secolului XIX scriitorul irlandez Bram Stoker publica thrilerul „Dracula”, apreciat de Oscar Wilde ca fiind „cea mai frumoasa poveste a tuturor timpurilor”. Asemanarile din­tre Castelul Bran si castelul contelui Dracula din roman i-a deter­mi­nat pe multi sa afirme ca locul unde se petrec aventurile descrise de Sto­ker este chiar Castelul din Bran, personajul principal al cartii fiind nimeni altul decat Domnitorul Tarii Romanesti Vlad Tepes. Intr-adevar, pe timpul existentei sale, evenimentele l-au purtat de cateva ori pe Vlad Tepes si prin imprejurimile localitatii Bran, insa niciodata destul pentru a fi justificata asocierea, dintre personajul lui Stocker –Dracula si Vlad Tepes, chiar avand in vedere si comportamentul crud, de „justitiar” al domnitorului.

Numeroasele filme realizate la Bran, nenumaratele articole scrise aici, milioanele de turisti dornici sa descopere unul dintre cele mai fascinante mituri ale se­co­lu­lui XX ,  dar mai ales frumusetea locurilor si os­pi­ta­li­ta­tea localnicilor, reprezinta o serie de motive importante care determina multi turisti sa aleaga Branul ca destinatie de vacanta.

Biserica din Bran

A fost construita in 1820 si pictata in 1836 si poarta hramul Adormirea Maicii Dom­nului. Pla­nul sau are un naos cu patru travee, flancat in extremitatea estica de do­ua abside semi­cir­cu­la­­re in interior si poligonale in exterior. In vest, deasupra unui ves­ti­bul, se afla turnul clopotnitei. Ab­sida altarului este, de asemenea, semicirculara in in­te­ri­or si poligonala in exterior. Fatadele sunt tencuite si varuite, iar ferestrele sunt inalte, fa­ra ancadramente. Cornisa este subliniata de un profil din tencuiala. Turnul decorat pe toa­ta inaltimea cu pilastri neoclasici confera o nota ori­gi­nala, constructia pastrand struc­tu­ra originala.

Vama veche din Bran

Constructia dateaza din secolul al XVIII-lea, aici functionand in trecut vama din tre­catoarea Bran – Rucar. Astazi este muzeu.

Case memoriale in zona Bran

Sextil Puscariu (1877-1948) – lingvist, filolog si istoric, membru al Academiei Ro­mane

Dr. Aurel Stoian (1866-1972) – Presedintele Consiliului National Romanesc din Bran, sem­na­tar al actului Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, medic, edil si primar al lo­ca­litatii Bran.

Dr. Iosif Puscariu (1889-1965) – Fondator al Spitalului de Ochi din Brasov

Profesor Doctor Docent Liviu Popovici (1927-1994) – om de stiinta si neurolog de re­nume mon­dial, membru al Academiei de Stiinte Medicale.

Profesor Doctor Docent Valeriu Lucian Bologa (1892-1971) - mem­bru al unui numar de 23 de societati si academii de stiinte, legat de Bran prin ori­gi­ne

Profesor Universitar Dr. Aron Petric (1915-1981) – decan al Facultatii de Istorie din Bu­­cu­re­s­ti, cercetator si dascal de exceptie, fiu al Branului.

Muzeul etnografic in aer liber din Bran

Este amenajat in parcul din vecinatatea Castelului Bran. In acest muzeu au fost adu­se si re­­con­sti­­tuite unele din cele mai vechi si mai tipice constructii din zona. Deschis pen­tru public in 1961, mu­­zeul numara in 1981, 14 gospodarii taranesti si instalatii teh­ni­ce. Monumentele au fost se­­lec­tio­nate si grupate pe baza cercetarilor din 1958-1960.

Portul popular in zona Bran

Portul popular branean a evoluat lent, pastrandu-si specificitatea, unitatea sti­lis­ti­ca si ar­mo­nia, dar fiind in acelasi timp influentat de portul din Muscel. Portul popular din zona Branului, releva unele tra­sa­turi specifice, explicabile pe de o parte prin natura ocupatiilor, iar pe de alta prin asi­mi­larea si redarea in forme locale a unor elemente de fond transilvanean. Din piesele costumului femeiesc se remarca iile cusute sau alese cu lana sau bum­bac in tonuri de rosu si negru cu fire aurii si argintii, fota larga cu pulpane in vargi, in­­cretita in spate, stergarul de cap din bumbac sau borangic, laibarica de catifea neagra.

Costumul barbatesc este mai redus ca numar de piese. Camasa larga din panza de in sau bumbac, coarecii si laibaricele lucrate din zeghii, pieptare, cojocele, caciulile si glu­ga definesc structura portului pastoresc deosebit de bine pastrat in toata zona.