Serviciul de cazare  reprezinta, alaturi de cele de transport, alimentatie si agrement, una dintre prestatiile de baza solicitate de turist pe durata calatoriei sale si totodata un factor important de stimulare a cererii turistice. Continutul acestui serviciu este determinat de faptul ca obiectivul de cazare indeplineste pentru turist rolul de domiciliu temporar, trebuind deci sa aiba o functionalitate complexa; de asemenea in organizarea serviciilor de cazare se va tine seama ca aproape jumatate din timpul efectiv de vacanta este cheltuit de turist in incinta unitatii hoteliere.

In conditiile diversificarii si integrarii obiectivelor de cazare, serviciul hotelier nu se mai limiteaza la cazarea propriu-zisa; el este completat de o serie de prestatii suplimentare fiind, in fapt, rezultatul imbinarii unei varietati de activitati. Gama acestor prestatii este foarte larga si greu de delimitat in raport cu functia de baza. Varietatea lor este dependenta de conditiile pe care le ofera baza tehnico-materiala sub aspectul tipului de constructie, categoriei de confort, gradului de dotare etc.

Printre principalele activitati ce dau continut serviciului hotelier, conceput in ideea satisfacerii complexe a cererii turistilor si calatorilor, se numara:

cazarea propriu-zisa si activitatile complementare ei;

alimentatia si serviciile producatoare legate de asigurarea acesteia;

activitatile cultural-artistice si de agrement;

serviciile de informare si intermediere;

activitatile comerciale;

activitati cu caracter special

Intre aceste servicii – unii autori le numesc functii – exista relatii de interferenta, circuitele lor economice se interfereaza. In raport cu specificul fiecarei unitati hoteliere, unele dintre aceste activitati pot fi mai dezvoltate, altele mai putin, unele pot sa lipseasca, dupa cum pot apare si altele suplimentare. In totalitatea lor insa concura la acoperirea nevoilor consumatorilor, caracterizand activitatea  desfasurata in sectorul hotelier.

Cazarea este functia principala a unitatilor, indiferent de marimea, tipul, categoria de confort, gradul de dotare etc., al acestora. Ea presupune existenta unui spatiu si a echipamentului necesar asigurarii conditiilor de odihna si de igiena ale turistului. Odihna turistilor in spatiile de cazare este conditionata de amplasarea acestora, de insonorizarea camerelor in raport cu zonele de mare circualtie (scari, lifturi, culuoare de trecere, holuri de stationare) din interiorul unitatii, de miscarea personalului etc. Conditiile de igiena sunt dependente de calitatea echipamentului sanitar, de buna functionare si intretinere a acestora, de existenta obiectelor de inventar destinate igienei personale si de frecventa inlocuirii lor. Pe langa acestea, realizarea serviciului de cazare vizeaza crearea conditiilor pentru desfasurarea unor relatii sociale, este astfel necesara existenta unor spatii speciale amenajate pentru primirea turistilor, desfasurarea unor intalniri cu prietenii sau de afaceri, realizarea unor manifestari stiintifice s.a.

Din categoria serviciilor hoteliere complementare, care intregesc functia de cazare, se pot mentiona: primirea si distribuirea in hotel a corespondentei turistilor, servicii de schimb valutar, pastrarea obiectelor de valoare, spalatul si calcatul lenjeriei, curatirea hainelor si a incaltamintei, repararea unor obiecte din dotarea turistului, manipularea bagajelor, asigurarea parcarii autoturismelor etc. Tot in aceasta grupa se cuprinde dotarea camerelor, la cererea clientilor, cu inventar suplimentar (perne, paturi, paturi, televizoare, frigider, aparatura de gimnastica s.a)

Serviciul de alimentatie publica, desi indeplineste o functie de baza, nu este obligatoriu prezent in toate unitatile de cazare. Acolo unde functioneaza, el presupune existenta unei varietati de compartimente si tipuri de unitati, care sa satisfaca pentru toti turistii si in orice moment, atat nevoia de hrana cat si pe cea de agrement. Prezenta serviciului propriu de alimentatie publica si prestatie hoteliera este tot mai frecventa. Mai mult, chiar si in cazul obiectivelor de cazare ce nu au unitati proprii de alimentatie publica se asigura servirea micului dejun in camera (room-service), ca serviciu suplimentar.

Document online: Manual de alpinism si escalada sportiva Referat: Deschiderea parasutei principale - aerodinamica parasutei deschise

Activitatile cultural-artistice si de agrement se intalnesc, cu precadere, in cadrul unitatilor destinate in special turistului. Realizarea acestor activitati presupune existenta unor dotari adecvate pentru petrecerea timpului si divertismentul turistului: terenuri de sport, piscine, sali de gimnastica etc., ca si un personal cu calificare de specialitate care sa asigure instruirea sau supravegherea turistilor. Tot in categoria acestor activitati se cuprind si actiunile initiate cu turisti, de natura serilor distractive, concursurilor s.a., pentru care dotarile si personalul nu ridica probleme deosebite. Unele unitati hoteliere indeplinesc si functii cultural-artistice, oraganizand manifestari de acest gen: festivaluri folclorice, de cantece, de dansuri, reuniuni, intalniri cu oameni de arta sau de cultura, expozitii, spectacole s.a.

Activitatile de informare faciliteaza turistului cunoasterea varietatii ofertei turistice, a posibilitatilor de petrecere cat mai agreabila a vacantei. Aceste servicii sunt asigurate de compartimente de receptie ale unitatilor hoteliere si sunt oferite verbal la cererea turistilor sau sub forma unor anunturi, pliante, afise etc., aflate la indemana turistilor sau amplasate in locurile de trecere. Cu caracter de exemplu, orice unitate hoteliera trebuie sa informeze clientela in legatura cu: programul actiunilor de agrement organizate in unitate sau localitate de catre unitatile specializate (momentul, durata, pretul), programul manifestarilor cultural-artistice si sportive, orarul de functionare a diverselor unitati prestatoare de servicii, orarele curselor mijloacelor de transport, formalitatile vamale sau de prelungire a vizei etc. Serviciul de informare realizat de unitatile hoteliere, este, de fapt, o componenta a activitatii de publicitate turistica si foloseste, de regula, materialele documentare si informatiile vehiculate cu prilejul campaniilor promotionale.

Activitatile de intermediere, la fel ca si celelalte servicii suplimentare, au ca scop satisfacerea cat mai deplina a cerintelor turistilor. Unitatile hoteliere – in sensul acestei atributii- mijlocesc intre turistii proprii si prestatorii de servicii specializati: inchirieri de obiecte de uz personal pentru agrement, repararea sau intretinerea unor obiecte din dotarea turistului, rezervari de locuri in mijloacele de transport sau in alte unitati de cazare s.a. Intre serviciile de intermediere, de o apreciere deosebita din partea turistilor se bucura mijlocirea inchirierii de autoturisme de la unitatile specializate, ca si mijlocirea unor activitati cu caracter special: personal pentru supravegherea copiilor sau persoanelor handicapate, servicii de stenografiere si traducere, organizarea de congrese, conferinte, simpozioane si actiunilor anexe lor. Unitatile hoteliere mai ofera si servicii comerciale, de vanzare a unor produse necesare turistului pe perioada sejurului.

In afara grupelor de servicii mentionate, unitatile hoteliere pot oferi si alte categorii de prestatii. Cu cat unitatea beneficiaza de incadrare superioara, cu atat ea trebuie sa ofere turstilor o gama mai bogata de astfel de servicii. Se remarca, in general, preocuparea spre diversificarea serviciilor hoteliere complementare functiei de cazare, ca urmare a cresterii exigentelor turistilor, pe de o parte, asigurarii functionarii permanente a bazei materiale de cazare si implicit a sporirii eficientei acesteia, pe de alta parte.

Serviciile de alimentatie publica

Alimentatia publica reprezinta una din laturile importante ale servirii turistice, incadrandu-se asa cum s-a aratat, in categoria serviciilor de baza. Desi ca activitate economica alimentatia publica nu este destinata sa satisfaca in exclusivitate nevoia consumatorului turist, ea se asociaza tot mai frecvent activitatilor de turism, iar dinamica ei este din ce in ce mai influentata de evolutia circulatiei turistice. Dependenta stransa dintre alimentatia publica si activitatea turistica este evidentiata, printre altele, de asocierea lor intr-un sector de sine statator in tarile consacrate pe plan turistic. O astfel de tendinta este prezenta si in tara noastra in contextul reasezarii si modernizarii structurilor organizatorice din turism. De asemenea, raporturile de interconditionare sunt evidentiate si de efortul permanent al alimentatiei publice de a se alinia mutatiilor intervenite in volumul, structura si exigentele cererii, rezultat al dezvoltarii turismului intern si international, al diversificarii si multiplicarii formelor de turism.

Alimentatia publica – componenta de baza a prestatiei turistice

Privita prin prisma calitatii sale de component al produsului turistic, respectiv a serviciilor de baza, alimentatia publica determina calitatea prestatiei turistice in ansamblul ei, inluenteaza continutul si atractivitatea ofertei turistice cu multiple implicatii asupra dimensiunilor si orientarii fluxurilor turistice

Totodata, ea trebuie sa intrunesca si cateva trasaturi specifice. In primul rand, este necesar sa fie prezenta in toate momentele –cheie ale consumului turistic: puncte de imbarcare, mijloace de transport, locuri de distractie si sejur, de agrement. Numai astfel, serviciul de alimentatie publica va raspunde sarcinii de a asigura ansamblul conditiilor pentru ca turistul, aflat temporar in afara resedintei permanente, sa-si poata procura hrana necesara. Aceasta cu atat mai mult cu cat el reprezinta principala cale de satisfacere a nevoii cotidiene de hrana pentru toate categoriile de turisti, indiferent de modul in care au angajat prestatia turistica si de particularitatile acesteia.

O alta trasatura (si cerinta in acelasi timp) este data de necesitatea prezentei unei tipologii largi de unitati de alimentatie publica, capabile sa satisfaca o paleta diversificata de trebuinte. In afara unei adaptari a retelei de unitati la momentul si locul desfasurarii programului turistic, structura tipologica a acesteia trebuie sa raspunda deopotriva nevoilor de hrana si divertisment, sa-l poata servi pe turist in orice imprejurare (se au in vedere, in mod deosebit, actiunile cu caracter special). Cerinte aparte stau in fata serviciului de alimentatie publica in cazul turismului balneo-medical. El este chemat sa contribuie nemijlocit la reusita tratamentului, reusita adeseori dependenta de calitatile si rigurozitatea regimului de hrana (de pilda, tratamente ale aparatului digestiv, cardiovascular etc).

O alta caracteristica a serviciului de alimentatie publica decurge din necesitatea de a raspunde in egala masura, cerintelor turistilor autohtoni si straini. Astfel, in structura produselor comercializate trebuie sa fie prezente preparate din bucataria nationala si internationala, din cea specifica anumitor tari si zone. Proportia elementelor specifice, promovarea anumitor produse etc., se definesc in raport cu formele de turism, cu locul si momentul de desfasurare a activitatii.

Legatura dintre serviciile de alimentatie publica si oferta turistica este profunda, de interconditionare reciproca, de dezvoltarea sincrona. Ea dovedeste noi valente in conditiile in care gastronomia devine element de selectie a destinatiilor turistice, cand celelalte componente ale ofertei turistice sunt sensibil apropiate si comparabile. De altfel, produsul turistic avand drept principala motivatie gastronomia este o realitate din ce in ce mai prezenta si a generat o forma noua de vacanta, cunoscuta sub denumirea de „vacanta gastronomica” (pescareasca, vanatoreasca etc.), cu atractivitate unanim recunoscuta.

Diversitatea si originalitatea gastronomica se constituie, prin urmare, ca element de atractie principala sau complementara, fapt ce se explica si justifica atentia, acordata acestui domeniu de servire turistica.

Componenta de prim ordin in structura unei oferte turistice elevate, alimentatia publica se recomanda, pe zi ce trece, ca un sector cu multiple si noi posibilitati in ce priveste ridicarea calitatii servirii turistice in conditii de inalta eficienta. Se tinde din ce in ce mai mult, ca alimentatia publica, pe langa functia fiziologica propriu-zisa, sa indeplineasca si unele functii de agrement, odihna, recreare – in general, de petrecere a timpului liber. Tinand seama de faptul ca turistul cheltuieste o parte insemnata din bugetul sau de timp (dupa unele calcule, 20-25%) in unitatile de alimentatie publica, o atentie sporita se acorda atractiei pe care acestea o exercita, contactelor sociale ce se pot realiza in cadrul lor.