Este in general admis ca atunci cand abordam fenomenul turistic trebuie sa avem in vedere ca este vorba despre o “productie de servicii”.Gama larga si eterogena a serviciilor ce dau continut activitatilor de turism, trasaturile comune cu celelalte componente ale tertiarului, modificarea sub impactul acelorasi grupe de factori confirma apartenenta la sfera sectorului tertiar.

Un alt argument in favoarea includerii turismului in categoria activitatilor prestatoare de servicii rezida in chiar definirea produsului turistic, a ofertei turistice.Astfel produsul turistic este considerat a fi rezultatul asocierilor, interdependetelor dintre resurse (patrimoniu) si servicii. Resursele vor lua forma diferitelor produse turistice numai prin intermediul prestarii de servicii specifice.

Continutul particular al produsului turistic, modul sau de determinare, argumenteaza nu numai recunoasterea turismului ca activitate de prestari servicii, ci si nota sa de specificitate.Nu ne vom referi aici la toate elementele ce particularizeaza turismul, ci vom insista asupra faptului ca realizarea unor investitii sau executarea unor lucrari in acest domeniu, vizeaza atat populatia tarilor emitatoare, cat si pe cea a tarilor receptoare de turisti. Prima categorie este interesata in special de problema preturilor si a calitatii serviciilor ce vor fi prestate, in timp ce a doua categorie urmareste efectele ecologice, socio-economice, culturale induse de dezvoltarea turismului.

Pentru a evalua efectele unei dezvoltari a activitatii turistice, producatorii/distribuitorii incearca sa gaseasca raspunsuri la o serie de intrebari referitoare la modul cum va evolua piata turistica, la modul de finantare a lucrarilor si la rentabilitatea acestora.

Toate acestea constituie fezabilitatea unei operatii, si vizeaza toate functiile care compun orice actiune in domeniul turistic.

Se poate vorbi astfel despre Fezabilitatea:

Amenajarii turistice a teritoriului

Produsului turistic

Comercializarii (valorificarii) produsului turistic

Exploatarii

Principalele etape si in acelasi timp obiective de urmarit in realizarea unui studiu de fezabilitate in turism sunt:

1.Clarificarea diferitilor participanti in ceea ce priveste amenajarea turistica a teritoriului

2.Ajutarea „actorilor” din domeniul productiei, distributiei si gestiunii sa faca alegerea intre diferitele tipuri de operatiuni: „punctuale”, „complexe” sau de valorificare a patrimoniului.

3.Impactul din punct de vedere social al realizarii investitiei

4.Analizele de piata si testele de pre-comercializare in studiile de fezabilitate.

Clarificarea diferitilor participanti asupra alternativelor in domeniul amenajarii turistice a teritoriului.

Amenajarea unui spatiu sau a unei zone poate fi considerata preocuparea cea mai importanta in cadrul unui studiu de fezabilitate. Si aceasta, nu deoarece este faza initiala ci mai ales datorita mizelor si efectelor pe care le induce.Repartizarea geografica a activitatilor economice si sociale va avea o mare influenta asupra mediului economic si uman, aceasta avand consecinte financiare importante si vizeaza toti partenerii la actul de dezvoltare turistica (colectivitati locale, investitori, utilizatori, etc.)

In cadrul acestei etape a studiului de fezabilitate putem distinge 5 faze distincte, in cazul elaborarii unui Program Multianual de Dezvoltare Turistica.

Faza 1: Analiza situatiei actuale

a.)        Datele generale referitoare la zona din punct de vedere geografic

b.)        Inventarierea ofertei/cererii (pe plan local dar si la nivelul unei zone mai mari)

c.)        Politica, obiectivele dar si prioritatile colectivitatilor locale.

Continutul acestei faze nu necesita o detaliere amanuntita. In ceea ce priveste inventarierea ofertei si cererii turistice, vom face referiri detaliate in cadrul celei de-a doua etape a studiului de fezabilitate.

In cadrul acestei faze, ni se pare foarte importanta evaluarea cel putin a urmatorilor trei indicatori: capacitatea de primire a zonei, situatia concurentiala fata de zonele apropriate si interesul factorilor de decizie si influenta locali.

Capacitatea de primire a zonei depinde de rezultatele obtinute in cadrul studiilor de impact .Create in Statele Unite ale Americii si preluate apoi de celelalte tari dezvoltate, studiile de impact asupra mediului cuprind:

-o analiza a starii initiale a zonei si a mediului ambiant

-studierea modificarilor pe care le va aduce un nou proiect, studiile de impact facand astfel diferenta intre „viitorul” mediu, modificat odata cu realizarea proiectului si mediul asa cum ar fi evaluat el in mod normal in lipsa proiectului.

- masurile ce pot fi intreprinse pentru a suprima, reduce si eventual compensa consecintele defavorabile pentru mediu.

Situatia concurentiala fata de zonele apropriate este consecinta unei analize de tip produs-piata, efectuata tinand cont de faptul ca zona ce va fi amenajata nu are inca notorietate, dar ca ea va trebui sa se afirme cat mai curand posibil.

In fine interesul factorilor de decizie si influenta locali, trebuie sa evidentieze vointa colectivitatilor locale pentru favorizarea amenajarii turistice a zonei.

Faza 2: Elaborarea unui program in mai multe scenarii

a.)    Principiile urbanistice si arhitecturale

b.)    Stabilirea elementelor de infrastructura

c.)    Cumpararile de terenuri

d.)    Identificarea potentialelor produse turistice, precum si a celor care le vor expoata si promova.

Aceasta este faza pe parcursul careia se va „pre-negocia” gradul de participare financiara a colectivitatii locale, a investitorilor, eventual a statului la realizarea infrastructurii si echipamentelor structurale ale zonei. Prin echipamente structurale se inteleg acele echipamente care vor ajuta la realizarea unei imagini favorabile a zonei si vor determina investitorii din domeniul imobiliar (in resedinte secundare, hoteluri, sate de vacanta) sa vina in zona. Din categoria acestor echipamente pot face parte : porturi pentru ambarcatiuni turistice, terenuri de golf, parcuri de distractii, centre de intretinere a conditiei fizice. Trebuie insa tinut cont de faptul ca, daca in zonele deja afirmate si in statiunile turistice renumite, se gasesc de obicei persoane interesate sa investeasca in asemenea echipamente, nu la fel stau lucrurile cu zonele ce urmeaza a fi amenajate.Chiar daca intr-o zona care nu are inca notorietate, ne putem astepta ca terenurile sa nu fie asa de scumpe, incertitudinile legate de gradul de frecventare a zonei si de perioada de functionare a acesteia, vor indeparta investitorii.

Rezulta astfel, necesitatea evaluarii in prealabil, prin intermediul unor scenarii a importantei spatiilor de cazare si echipamentelor turistice, in cadrul acestei faze de preprogramare.

Faza 3: Evaluarea programului

In ceea ce priveste aceasta faza, trebuie mentionat ca pentru evaluarea costurilor, putem sau nu sa facem previziuni.

Astfel in cazul unui proiect de investitii ne putem limita la masurarea rentabilitatii probabile a acesteia, sau putem verifica daca aceasta rentabilitate este acceptabila comparand-o cu cea pe care am fi obtinut-o daca am fi utilizat altfel resursele disponibile.

Pentru rezolvarea acestor probleme putem utiliza metoda „Cash Flow Actualizat”. Cash Flow-ul Actualizat poate fi determinat potrivit relatiei :

(1-a)

Cash Flow Actualizat=

unde:

a= factorul de actualizare, care poate fi costul mediu al capitalului sau rata de profitabilitate ceruta de investitori pe piata

t= perioada de timp

Pentru o evaluare cat mai corecta este necesar sa fie indeplinite urmatoarele conditii:

-estimarea cat mai realista a veniturilor

-determinarea cat mai corecta a costurilor

-utilizarea unui cost real al capitalului

-fixarea unei perioade optime de timp

Pentru aceasta trebuie realizat un prim bilant previzional al incasarilor si cheltuielilor. Intr-o operatiune de amenajare exista cel putin trei tipuri de actiuni care necesita mai intai o evaluare a cheltuielilor:

a.)        achizitionarea si pregatirea solului si amenajarea si echiparea terenurilor destinate vanzarii

b.)        echipamentul primar si lucrarile de infrastructura

c.)        echipamentele de suprastructura (structurale) care insotesc amenajarea terenurilor.

De asemenea trebuie sa se poata raspunde la intrebarea: Care va fi ritmul comercializarii, adica cum vor evolua incasarile? In functie de ritmul incasarii banilor de la viitoarea structura concesionara a amenajarii (este mai rar intalnit cazul in care colectivitatea locala indeplineste functia de amenajare), lucrarile prevazute la punctele b.) si c.), vor fi finantate mai mult sau mai putin repede. Practica demonstreaza ca interesul pentru o zona a investitiilor depinde de importanta participarii colectivitatii locale la prefinantarea amenajarii teritoriului.

Rezulta astfel si interesul pentru analiza fiscalitatii locale si a evolutiei resurselor (fiscale) noi pe care autoritatile locale le vor putea obtine (Faza 4), pentru a participa la prefinantarea lucrarilor de amenajare si mai ales la cele de realizare a echipamentelor structurale.

Faza 4: Analiza fiscalitatii locale si a surselor posibile pentru finantarea investitiilor in infrastructura si echipamente

Faza 5: Schitarea proiectelor juridice si financiare privind amenajarea si dezvoltarea viitoare a zonei

Aceasta faza cuprinde, pe de o parte, determinarea celor care vor reprezenta structura concesionara a amenajarii, si pe de alta parte, stabilirea strategiei de finantare a amenajarii.

In acest stadiu nu mai este posibila disocierea functiilor de amenajare de cele de realizare, gestionare si comercializare. Aceste functii sunt interdependente, astfel incat numai asocierea diferitilor parteneri poate fi recomandabila.

Ajutarea „actorilor” din domeniul productiei, distributiei si gestiunii sa faca alegerea intre diferitele tipuri de operatiuni: „punctuale”, „complexe” sau de valorificare a patrimoniului.

Indiferent care este natura participantilor la functia de productie (intreprinzatori de stat sau particulari) pentru ei este indispensabil ca inainte de a lua decizia de a realiza o anumita operatiune, sa realizeze o serie de operatiuni care se vor integra fie intr-un DIAGNOSTIC DE FEZABILITATE, fie intr-un STUDIU DE FEZABILITATE complet.

In ceea ce priveste natura operatiunilor, se pot remarca trei cazuri posibile care vor conduce la actiuni al caror continut poate fi diferit:

operatiunile “punctuale” , de tipul amenajarii unui hotel, pensiuni, sat de vacanta, camping

operatiunile “complexe” care asociaza cazarea cu alte echipamente (fara sa aiba importanta unei statiuni turistice)- de exemplu un parc de distractii.

Valorificarea patrimoniului (fara sau cu modificarea tipului de produs turistic).

A. Diagnosticul de Fezabilitate

Este o “interventie lejera” destinata sa “evalueze” avantajele si inconvenientele unei interventii. Aceasta necesita un prim inventar al situatiei economico-sociale existente, a posibilitatilor locale. Lista cu primele idei ale unui program de actiune permite, in principiu schitarea costului operatiunii.

O astfel de interventie necesita intre 10 si 15 zile de lucru efectiv. La sfarsitul unei actiuni de diagnosticare se poate adopta, eventual decizia de a abandona proiectul.

LUCRARE: Exercitii corective pentru piciorul plat LUCRARE: Parasuta principala jalbert 252 - completul parafoil - caracteristici jalbert 252

Un astfel de diagnostic poate constitui prima faza a unui studiu de fezabilitate complex.  

B. Studiul de Fezabilitate

Are ca scop clarificarea investitorilor asupra alternativelor de amenajare, elaborarii programului de actiune, proiectelor juridice si financiare, gestionarii unei viitoare operatiuni.

Cu alte cuvinte este vorba de a verifica, in prealabil, obiectivele de AMENAJARE, REALIZARE, GESTIONARE, etc.

In cazul unei operatiuni “punctuale”, aferente si in cazul amenajarii prezentei pensiuni turistice, studiul de fezabilitate poate cuprinde:

►prima faza:

Analiza situatiei existente (contextul socio economic local, cunoasterea investitorilor locali si a posibilitatilor acestora, inventarierea ofertei si cererii turistice.)

Elaborarea unui pre-program (stabilit in functie de experienta anterioara) si care sa cuprinda determinarea capacitatii de cazare si a tipurilor de unitati de cazare, a principalelor echipamente colective, stabilirea unei prime imagini spatiale si o evaluare sumara a programului

Cu ajutorul unei brosuri realizate pe baza punctului 2, efectuarea unor teste de precomercializare in randul clientilor potentiali.

Daca aceste trei operatii sunt realizate in forma redusa, este vorba despre un studiu diagnostic de fezabilitate. Insa daca aceste trei operatii sunt realizate in forma normala (in detaliu) este vorba despre o prima faza a unui studiu de fezabilitate. In functie de amploarea proiectului aceste operatii pot necesita pana la 20 de zile de lucru pentru un sef de proiect impreuna cu un asistent.

a doua faza operationala

Elaborarea programului

Simulare de gestiune -gradul de utilizare

- planul de finantare

- evaluarea costului operatiei

Enuntarea principiului relatiilor contractuale (stabilirea sefului de proiect, a adjunctului acestuia, a responsabilului, a gestionarului, etc)

Stabilirea planului de comunicare

Stabilirea planului de formare

Masurarea impactului socio economic si fizic “a priori”

Urmeaza o serie de detalieri ale unor operatiuni componente ale studiului de fezabilitate.

Observatii asupra inventarierii ofertei si cererii turistice

“Inventarul” ofertei si cererii turistice va fi mai mult sau mai putin lunga, in functie de aria geografica a pietei ce urmeaza a fi studiata si de existentul de produse si de servicii existente.

De regula, aria geografica a pietei ce va fi analizata se stabileste cu precizie de catre cel care a comandat studiul de fezabilitate, inainte de semnarea contractului.Nu exista reguli generale pentru a defini aceasta arie, ea difera in functie de situatia concreta :poate fi vorba despre o zona turistica de notorietate sau despre o zona turistica din mediul rural, sau despre amenajarea unei zone periurbane (situata in aproprierea unei mari aglomeratii urbane).

Oferta turistica este un ansamblu constituit din mai multe componente pe care le putem structura astfel: patrimoniu turistic format din totalitatea valorilor naturale si antropice ale zonei; echipamentul turistic constituit din reteaua unitatilor de cazare turistica, alimentatie, transport, agrement, tratament, unitati comerciale si de prestari servicii, etc.; serviciile prestate turistilor si bunurile oferite acestora spre consum (bunuri cu destinatie exclusiv turistica); forta de munca, ca factor ce transforma din potential in efectiv toate elementele sus mentionate.

Cererea turistica este reprezentata de ansamblul clientelei existente sau potentiale din aria geografica a pietei analizate.

In vederea inventarierii ofertei si cererii turistice, in general este mai usor sa dispui de date cantitative decat de informatii calitative. Intreprinderile de turism ,furnizeaza periodic informatii referitoare la numarul de turisti, numarul de zile turist, gradul de ocupare a spatiilor de cazare, incasari din prestatiile turistice, etc.

Din contra, destul de rar se inregistreaza informatii privitoare la solicitarile turistilor, la preferintele acestora, la motivele care-i determina sa cumpere sau nu un produs turistic.

Observatii asupra pre-programului

Inainte de a cuantifica programul, este necesara crearea si conturarea IMAGINII dominante pe care ar putea-o avea fie operatiunea, fie zona geografica in care se integreaza actiunea turistica. Determinarea sa este foarte importanta pentru ca ea indica ca o marca produsul sau produsele ce o vor compune.

Imaginea operatiunii turistice se va afirma sau nu in functie de reactiile clientilor potentiali ca urmare a efectuarii testelor de pre-comercializare.

In practica se pare ca dificultatea in ceea ce priveste definirea unei imagini se datoreaza zonei in care se va realiza operatiunea turistica. De cele mai multe ori se confunda dificultatea de a vinde cu dificultatea de a fi inovator intr-un domeniu. Astfel in zonele fara prea multa notorietate, unde concurenta este probabil mai redusa, este mai usor sa gasesti o imagine originala a operatiunii turistice.

Modalitatea de prezentare a pre-programului din punctul de vedere al organizarii spatiale, al tipurilor de unitati si capacitati de cazare, al echipamentelor colective de agrement, al activitatilor turistice, etc. trebuie sa se realizeze mai mult tinand cont de informatiile calitative decat cantitative referitoare la clientela. Si aceasta pentru ca suntem in cadrul unei etape in care cautam sa evidentiem motivele care ar putea determina pe eventualii investitori sa se angajeze intr-o investitie in domeniul turistic.

Observatii asupra testelor de pre-comercializare

Studierea din punct de vedere cantitativ a pietei se realizeaza in cadrul primei faze a studiului de fezabilitate.

Pentru analiza calitativa a pietei se recomanda a se folosi interviurile de profunzime non-directive.Acestea reprezinta o conversatie, un dialog intre cercetator si subiectul intervievat. Presupune formularea de catre cercetator a unui numar mare de intrebari care au rolul de a afla de la subiect, in detaliu, credintele si simtamintele sale in legatura cu tot ce tine de tema avuta in vedere.

In vederea realizarii acestor interviuri, in practica apar doua handicapuri:

cunoasterea insuficienta a retelei (persoane responsabile, aflate in contact cu clientii potentiali, care vor trebui contactate)

limitarea numarului de interviuri datorita costului ridicat al acestora atat din punct de vedere financiar cat si din punct de vedere al timpului fizic necesar realizarii acestora.

In principiu pe parcursul unui studiu de fezabilitate, se prevede realizarea a 25-30 de interviuri. Trebuie rezervata cam jumatate de zi pentru realizarea fiecaruia dintre ele, desi interviul propriuzis nu dureaza mai mult de 45 min –2 ore. In unele cazuri acest numar de interviuri poate fi insuficient pentru a putea trece la faza pre-operationala. Dialogul purtat se inregistreaza pe banda, urmand apoi a se transcrie si analiza continutul. Pentru a asigura succesul in obtinerea datelor necesare debutul conversatiei trebuie sa porneasca de la aspectele generale, nedirectionate, ale temei abordate. Subiectul intervievat trebuie lasat sa abordeze apoi in profunzime, asa cum crede el de cuviinta, diferite aspecte legate de tema de cercetare stabilita. Se lasa subiectului libertatea totala de a aborda si dezvolta cat mai adanc subiectul.

Impactul din punct de vedere social al realizarii investitiei (impactul economic apriori si posteriori)

Este vorba de aportul adus de turism in cadrul economiei locale. Masurarea impactului socio-economic al unui proiect poate fi obtinuta pe baza realizarii unei serii de previziuni si anume:

1.O previzionare a ofertei turistice (spatii de primire a turistilor, echipamente colective, activitati turistice, etc.)

2.O previzionare a cererii (obtinuta prin studiile de piata) si a gradului de frecventare a zonei (coeficientul de utilizare a capacitatii)

3.O previzionare a aportului direct al turismului in domeniul comertului si serviciilor (si eventual al veniturilor agricultorilor in cadrul turismului rural)

4.O previzionare a aportului indirect (in constructii, industria alimentara, etc.)

5.O previzionare a cererii si ofertei de locuri de munca

6.O previzionare a incasarilor din domeniul fiscalitatii (taxe financiare, taxe de sejur, etc.)

Insa pentru a putea realiza unele dintre aceste previziuni (3,4,5) este necesara utilizarea rezultatelor de la studiile a posteriori. Pentru aceasta este necesara evaluarea cu regularitate a cheltuielilor efectuate de clientela care a beneficiat de diferitele tipuri de servicii turistice.

Se pune insa problema, destul de grea, a modului de repartizare a acestor cheltuieli (pentru alimentatie, pentru distractie, pentru cumparaturi, etc.), in functie de natura clientilor (tineri, familii, populatia de varsta a treia, sportivi, etc.) urmarind modul de efectuare a cheltuielilor.

Din pacate aceste studii de impact a posteriori sunt foarte rar efectuate.

Analizele de piata si testele de pre-comercializare in studiile de fezabilitate

A. Inventarul si analiza ofertei existente

Oferta existenta in localitate (statiune):

Inventarierea acestei oferte se va realiza prin evidentierea urmatoarelor aspecte:

a.)    Studiilor existente referitoare la oferta (din punct de vedere al potentialului natural, economic, uman);

b.)    Ofertei din punct de vedere al mijloacelor de comunicatie si de transport (feroviar, rutier, aerian, maritim);

c.)    Ofertei de spatii de cazare pe tipuri: hoteluri, moteluri,camping, sate de vacanta, case familiale de vacanta, baze de loisir cu camping sau adaposturi, refugii, resedinte secundare, etc.

d.)    Ofertei de unitati de alimentatie publica

e.)    Ofertei de echipamente colective (turistice, sportive, culturale)

f.)     Ofertei de produse turistice. Exemplu : produse turistice cu tema: sport, circuite, plimbari, drumetii cu oferirea de informatii referitoare la programe (durata, pretul practicat, serviciile incluse/neincluse in pachet)

g.)    Oferta in domeniul comertului si serviciilor

h.)    Oferta in cea ce priveste divertismentul, animarea, evenimentele si manifestarile din zona turistica.

Oferta in cadrul zonei turistice (regiunii)

Grila de analiza este identica cu cea de la punctul precedent.

Oferta in curs de realizare, aflata in studiu sau in pregatire, adica viitorii exponenti ai concurentei

Analiza ofertei se realizeaza in ceea ce priveste mai ales capacitatile de primire turistica (numar locuri, numar unitati, tipuri de unitati)

B. Analiza cererii

Analiza cantitativa

Cunoasterea datelor statistice (nationale, regionale, locale) referitoare la circulatia turistica)

Numarul de turisti si numarul de zile turist in turismul international (date furnizate de Organizatia Mondiala a Turismului precum si alte institutii internationale cu preocupari in domeniul statisticilor turistice)

Circulatia turistica structurata pe tipuri de unitati de cazare (hoteluri, campinguri, vile, resedinte secundare), pe turism de tranzit respectiv turism de sejur, si chiar mai in detaliu pe “sejur scurt” (mai putin de patru nopti) si “sejur lung” (mai mult de patru nopti de sedere). Aceste informatii se pot obtine de la intreprinderile de turism care urmaresc statistic circulatia turistica sau de la asociatiile profesionale din domeniul turismului.

Rezultatele obtinute in urma anchetelor realizate in vederea cunoasterii structurii clientelei unitatilor de turism (structura pe zone geografice de provenienta, pe categorii socio-profesionale, in functie de forma de turism practicata-turism pe cont propriu sau turism organizat, etc.). Aceste informatii se pot obtine de la intreprinderile de turism, de la asociatiile profesionale, de la Camerele de Comert si Industrie, dar si din toate studiile de fezabilitate realizate anterior si care cuprind date referitoare la cererea turistica. Uneori este necesara realizarea unei anchete particulare mai ales in cazul unei clientele specifice pentru o tara sau o regiune data sau in raport cu o oferta particulara

Utilizatorii echipamentelor colective

Gradul de ocupare al echipamentelor turistice

Analiza calitativa

In analiza cererii turistice trebuie luate in considerare si aspectele calitative. Acestea se refera mai ales la identificarea prin intermediul unor anchete specifice, a stilurilor de viata ale turistilor, a comportamentului in consum al acestora, etc. Este vorba de altfel de incercarea de segmentare a pietei turistice aferenta regiunii studiate, in functie de o serie de criterii psihologice.

C. Analiza cererii turistice potentiale

Clientii potentiali sau cererea potentiala ar trebui analizate intr-o prima etapa, prin intermediul ( cu ajutorul ) documentelor de tipul “Perspectivele turismului pe diferite piete”. Aceste documente ar trebui sa existe si sa fie disponibile fie la nivelul serviciilor administrative centrale (din cadrul Ministerului Turismului) fie la nivel regional sau chiar la nivelul unor statiuni turistice care au incercat pozitionarea produselor lor in raport cu pietele emitatoare.

Cu toate acestea diversitatea produselor, determinismul “individualist” al populatiei fata de modul de petrecere al timpului liber, situatia din ce in ce mai concurentiala in domeniul ofertei, sunt motive care fac necesara o actiune particulara pentru identificarea cererii turistice potentiale.

Este vorba despre definirea (sau redefinirea) unei imagini de marca originale la nivelul unei statiuni sau al unei zone turistice sau chiar al unui echipament turistic, apoi de testarea acesteia in randul viitorilor clienti, precum si de realizarea unor scenarii de pre-program care sa includa descrierea mediului natural, schita de amenajare turistica a teritoriului si a spatiului construibil, o reflexie asupra modului cum va fi petrecut timpul intr-un astfel de cadru, etc.

Aceste elemente trebuie, in principiu, sa figureze intr-un document care sa serveasca drept suport pentru realizarea testelor de pre-comercializare.

Folosim acest termen de pre-comercializare pentru ca discutiile care vor avea loc cu cei care vor trimite viitorii clienti, pot in acelasi timp sa permita obtinerea de informatii referitoare la reactia clientilor fata de noul proiect, dar si incheierea unor contracte si acorduri pentru trimiterea de clienti.

Bilantul situatiei existente

Noi ipoteze de program. Propuneri pentru proiectele juridice si financiare. Conditiile de punere in aplicare (gestiune, promovare, precomercializare)

Anchete in randul viitorilor utilizatori si ai investitorilor potentiali

Consultarea organizatiilor regionale si a administratiei

Consultatii locale

Brosura de prezentare a preprogramului si evaluarea acestuia

ss

	Propunerea dosarului pre-operational comisiei de conducere
	Decizia de angajare in faza pre-operationala

Fig 1.1. Etapele desfasurarii Studiului de Fezabilitate

CAPITOLUL 2

Metodologia de obtinere a unui imprumut Phare –FNDR

necesar realizarii investitiei

2.1. Programul PHARE Coeziune Economica si Sociala– Componenta de Investitii

Programul de finantare Coeziune Economica si Sociala” din cadrul Programului National Phare 2001,

Fig 2.1 Logo program Phare pentru Romania

asigura asistenta financiara si de consultanta pentru sustinerea proiectelor de investitii ce vor fi implementate de catre micro–intreprinderi si intreprinderile recent infiintate pentru a pune bazele si sau a extinde capacitatile productive si pentru crearea de noi locuri de munca.

Prezentul program de finantare nerambursabila se va implementa in cele 11 “zone prioritare ” , identificate in Romania[1] .Zonele prioritare au doua caracteristici importante: au fost afectate in urma impactului negativ al restructurarii industriale pe de o parte, iar pe de alta parte,au potential de crestere economica. Acesta este motivul pentru care au fost intitulate “zone de restructurare industriala cu potential de crestere economica”.

Aceasta componenta a programului este o continuare a schemelor anterioare implementate in cadrul programelor Phare care s-au dovedit a fi adaptate la necesitatile IMM-urilor si se adreseaza dezvoltarii micro-intreprinderilor, precum si intaririi unor IMM-uri viabile.

-Prin „Programul pentru Coeziune si Politici Sociale, Restructurare Industriala si Dezvoltarea Resurselor Umane”, derulat in anul 1999 au fost finantate 457 proiecte in suma totala de 19.753.532 EUR, din care 15.801.709 EUR din Fondul Phare si 3.951.823 EUR cofinantare de la Bugetul de Stat;

- Prin Programul “Coeziune Economica si Sociala” au fost finantate 438 proiecte in suma totala de 17.833.099 Euro din care 9.284.526 EUR din Fondul Phare si 8.548.573 EUR co-finantare de la Bugetul de Stat.

Finantarile nerambursabile se adreseaza proiectelor de investitii din zonele tinta prin acordarea de sprijin financiar pentru intreprinzatorii care au infiintat intreprinderi noi sau pentru intreprinderile recent infiintate. Finantarile nerambursabile vor fi de asemenea folosite si pentru asistarea intreprinderilor recent infiintate si micro-intreprinderilor, care intentioneaza sa isi dezvolte afacerea in concordanta cu standardele de siguranta si de protectie a mediului, precum si pentru investitii pentru obtinerea standardelor de calitate relevante, in scopul asigurarii mentinerii locurilor de munca existente.

De asemenea, asistenta financiara se va acorda pentru investitiile necesare pentru obtinerea certificatelor de calitate in concordanta cu standardele internationale tehnice si de calitate sau pentru obtinerea certificatelor de mediu , precum si pentru promovarea de tehnologii „curate”, in concordanta cu standardele Uniunii Europene.

Cand implementarea standardelor de calitate sau de mediu reprezinta obiectivul proiectului, obtinerea certificatelor eliberate de organizatiile specializate va constitui un indicator de realizare la finalul implementarii proiectului. Certificatul va trebui sa fie obtinut inainte de finalizarea proiectului si va fi anexat la raportul final care va fi inaintat spre aprobare Autoritatii Contractante.

Asistenta financiara se va acorda de asemenea pentru investitii, inovatii, transfer tehnologic, tehnologie IT.

Serviciile de consultanta vor fi acordate de firme de consultanta specializate care vor sprijini IMM-urile in vederea indeplinirii standardelor de calitate internationale, asigurarii transferului tehnologic, sprijin pentru cercetare-dezvoltare, elaborarea planurilor de marketing si a studiilor de piata necesare si sprijinirea masurilor de promovare a exporturilor pentru specificul intreprinderii. Firma de consultanta va fi identificata dupa semnarea contractului de finantare nerambursabila, prin procedurile de achizitie de servicii.

Cadrul institutional:

Reprezinta organismele oficiale prin intermediul carora se realizeaza derularea programului de acordare a finantarilor nerambursabile.Aceste organisme sunt :

• Ministerul Dezvoltarii si Prognozei (MDP) care este Autoritatea Contractanta ce incheie contractele cu Beneficiarii finantarilor;

• Agentiile de Dezvoltare Regionala (ADR) sunt Autoritatile de Implementare, care vor fi responsabile pentru implementarea si monitorizarea proiectelor contractate in regiunile in care prezentul Program Phare se implementeaza.

Obiectivul principal al programului este sprijinirea dezvoltarii regionale a zonelor afectate de restructurare industriala

Un mod concret de atingere a acestui obiectiv este sprijinirea dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii din sectorul productiv.

Prioritatile programului Asistenta pentru intreprinderile mici si mijlocii – Schema de finantare nerambursabila sunt urmatoarele:

-Sprijinirea investitiilor pentru dezvoltarea intreprinderilor noi, deja existente, microintreprinderilor si a intreprinderilor recent infiintate, pentru cresterea contributiei generale a IMM-urilor la crearea de noi locuri de munca si a unei cresteri economice durabile in zonele tinta.

-Sustinerea investitiilor in IMM-urile existente in scopul crearii de noi locuri de munca in zonele tinta, precum si dezvoltarea, diversificarea si imbunatatirea calitatii si cantitatii produselor si a serviciilor oferite.

-Sprijinirea IMM-urilor in vederea accesarii serviciilor de consultanta in vederea indeplinirii standardelor internationale de calitate, consultanta in realizarea transferului tehnologic si cercetare-dezvoltare, elaborarea planurilor de marketing, a studiilor de piata si a masurilor de promovare a exporturilor pentru specificul intreprinderilor.

Suma disponibila pentru sprijin financiar acordat de Autoritatea Contractanta

Suma totala indicativa disponibila in prezenta Licitatie Deschisa este de 16.870.000 Euro, din care 12.650.000 din fondurile Phare si 4.220.000 din co-finantarea de la Bugetul de Stat. Bugetul este repartizat la nivel regional proportional cu numarul locuitorilor din zonele tinta, dupa cum urmeaza:

Tabelul 2.1 Repartizarea pe regiuni a bugetului alocat proiectelor de finantare

Marimea finantarii nerambursabile:

Sumele minime si maxime ale finantarii nerambursabile pentru un proiect individual finantat in cadrul programului (alocatia publica totala: Fond Phare + cofinantare de la Bugetul de Stat) sunt urmatoarele:

• Suma minima: 10.000 EURO

• Suma maxima: 250.000 EURO

Mai mult, finantarea nerambursabila nu poate depasi 60% din costurile totale ale proiectului . Diferenta trebuie finantata din resursele proprii ale solicitantului, sau din alte surse decat bugetul Comunitatii Europene. Fiecare solicitant de finantare nerambursabila trebuie sa contribuie cu cel putin 40% din bugetul proiectului, in numerar, aporturile in natura nefiind luate in considerare.