PREMISE ALE DEZVOLTARII TURISMULUI IN ZONA SALISTE

'…frumos e un biet cuvant searbad care nu

spune nimic din splendoarea peisajului'

Stefan Luchian

1. Repere in timp

1774 - Rascoala taranimii impotriva municipalitatii sasesti din Saliste

1877-1878 - Participarea salistenilor la Razboiul pentru independenta

1892 - Participarea salistenilor la memorandum

1907 - Marea rascoala taraneasca

2003 - Saliste devine oras

Urme ale locuirii acestor meleaguri au fost gasite inca din preistorie, si anume din paleolitic. La Saliste au fost gasite numeroase vestigii arhelogice datand inca dinaintea imperiului roman. Desi a suferit influente romane, zona se deosebeste de oricare alta prin aceea ca a pastrat specificul portului, in Saliste elementele portului pastrand 90% din portul dacilor de altadata.

Izvoarele istorice scrise dateaza odata cu atestarea existentei Cnezatului Marginei, fixat pe cetatea Sibiel si continua cu Scaunul Salistii, se confunda cu Tara Amlasului, devenita Plasa Saliste.

Continuitatea in aceasta zona a fost neintrerupta. Prima atestare documentara a localitatii dateaza din 1354, cu denumirea de Nogfalu, in ungureste, sau Grossdorf, in nemteste, Magna Villa, in latina, ceea ce inseamna Localitate Mare, fapt ce vorbeste despre dimensiunea si activitatea existente aici. Mai tarziu, in 1383 in documente figureaza denumirea Magna Villa Valachiealis, in traducere Marele sat al Romanilor.

Evul Mediu si Epoca Moderna au reprezentat perioade in care salistenii au avut de luptat pentru apararea drepturilor nationale.

Salistea a facut parte din satele ce apartineau cetatii Salgo (1322), iar mai tarziu din Ducatul Amlasului, stapanit, de la Vlaicu Voda si Mircea cel Batran, de domnii Tarii Romanesti.

Dupa 1485 si pana in 1876, a devenit componenta a celor sapte judete ale Universitatii sasesti si obligata la numeroase dari si obligatii feudale. Faptul a declansat miscari sociale ample, conduse de taranii din zona. Cea condusa de Oprea Miclaus si de preotul Moise Macenic din Sibiel, a ramas in analele istoriei si ale bisericii, prin canonizarea lor ca sfinti la Catedrala Reintregirii din Alba Iulia. Militantii au ajuns pana la imparateasa Maria Tereza in sustinerea cauzei lor. Atat ei, cat si preotul Ioan din Gales, care s-a alaturat cauzei lor, si-au sfarsit zilele in inchisoare, la Viena.

Inceputurile feudale din aceasta zona au condus la numeroase conflicte si revolte impotriva patriciatului sasesc din Sibiu, ce exercita presiuni asupra locuitorilor romani din scaunul Saliste.

Saliste a fost mai tarziu unul dintre centrele rezistentei romanilor ortodocsi fata de Unirea cu Roma, initiata de habsburgi in 1700.

Revolutia de la 1848 – 1849, Miscarea Memorandista precum si toate manifestarile nationale ce au condus la Unirea Transilvaniei cu Romania la 1 Decembrie 1918 i-au gasit pe salisteni implicati in cursul evenimentelor. Ca reprezentant pricipal al salistenilor participanti la revolutie l-au avut pe Dionisie Romano, om de cultura si episcop de Buzau, care a ramas ca o figura proeminenta in istoria culturii romane, prin scolile infiintate si prin lucrarile scrise.

In secolele XVIII - XIX, Saliste devine un important centru mestesugaaresc, comercial si cultural al Marginimii.

Declarat oras in 2003 prin Legea nr 336/08-07-2003 publicat in MOF 498/2003 , Salistea este situata in vestul judetului, la 21 km de Sibiu pe drumul E 68 – E 81, intr-o zona de trecere de la deal la munte si este strabatuta de raul Saliste si de paraurile Cernavoda, Sibiel, Vale, Valea Muierii. Salistea isi intinde pamanturile pe o suprafata cu o diferenta de nivel de 1800 m, intre lunca Amnasului ce coboara lin spre Secas, si pantele abrupte ale circurilor glaciare de sub Cindrel si Piatra Alba. Salistea are ca vecini:(N) Ocna Sibiului, Ludus, Apoldul de Jos, (S) Muntii din judetul Alba si Valcea, (V) Apoldul de Sus si Tilisca, (E) Sura Mica, Cristianul si Orlatul.

Loc de origine a istoricului Ioan Lupas (1850-1967), a pedagogului Onisifor Ghibu (1883-1972), organizator al invatamantului in Transilvania, Dionisie Romano (1805-1873) episcop la Rimnic, membru al academiei Romane, fondator al Bibliotecii Academiei, pictorul popular Picu Patrut (1818-1873), istoricul Ioan Moga (1902-1950), Axente Baniu, filolog (1875-1959), Ioan Pavel, medic, filozoful D.D. Rosca (1895-1980), regizorul Victor Iliu (1912-1968), Andrei Otetea (1894-19779 la Sibiel, compozitorul Nicolae Oancea (1893-1975) in satul Vale.

Accesul in zona se face prin DN 1 (E 15A) Sibiu - Sebes Alba, pe traseul CFR Sibiu – Vintul de Jos cu halte la Sibiel, Sacel, Saliste, Aciliu, sau pe vechiul drum ce trece prin Cristian, Orlat, Sibiel, Vale, Saliste, Tilisca

Sate apartinatoare orasului Saliste : Gales, Vale, Sibiel, Fantanele, Sacel, Mag, Amnas, Aciliu, Crint.

2. Patrimoniul turistic natural

2.1. Relieful

Sectorul montan. Cunoscuti si intalniti inainte aproape exclusiv sub denumirea de Muntii Cibinului sau Sibiului, Muntii Cindrel ocupa sectorul din grupa Muntiilor Parang delimitat la sud-vest de valea Frumoasa, continuata la vest de valea Sebesului, iar la sud-est de valea Sadului. In sfarsit, la nord-est ei sunt marginiti de Podisul Transilvaniei. Contactul cu Podisul Transilvaniei, respectiv limita nordica si nord-estica a Muntiilor Cindrel, care ii defineste fata de dealurile Secasului si de depresiunea Apoldului, Salistei si Sibiului, este subliniata de inlantuirea localitatilor Capalna-Deal-Carpinis-Tilisca-Saliste-Vale-Sibiel-Fantanele-Orlat-Gura Raului-Poplaca-Rasinari-Cisnadioara –Sadu. Aceasta demarcatie apare pregnant intre spatiul montan, constituit peste tot din roci dure (sisturi cristaline), cu un relief, mai accidentat, strabatut de vai cu versanti puternic inclinati, si depresiuni si dealuri dezvoltate pe depozite sedimentare mai moi, in care apele si-au sapat vai largi. In decursul perioadelor geologice, parcurgand cateva etape de netezire, crestele au devenit din ce in ce mai plane. Sub influenta miscarilor pe verticala eroziunea a actionat puternic ulterior. Natura rocilor a favorizat pastrarea formelor rotunjite sau cupolare, pe alocuri cu largi culoare de comunicatie.

Sectorul depresionar. Depresiunea Salistei se prezinta ca o campie inalta, bine inchisa intre munti si masivul muntos Beleunta. La sud, Muntii Cindrel o domina print-un abrupt de 300-400 m, iar in est dealurile Zidul (612 m) si Beleunta (629 m) o despart de depresiunea Sibiului. La nord dealul Dumbrava (625 m) se ridica cu mai bine de 100 m deasupra ei, legand-o de Podisul Secaselor. Spre vest, depresiunea Salistei se ridica in panta domoala pana la cumpana de ape dintre Olt si Mures, aparand ca un pod suspendat deasupra rapelor; coboara apoi spre Amnas si Apoldu de Sus, sate asezate la obarsia unor mici afluenti ai Secasului, la altitudini cu 200-250 m mai mici. Calea ferata si soseaua nationala se strecoara spre vest prin insuarea dintre Dealul Furcilor si Dealul Bucium (560 m altitudine). Dealurile ce inchid depresiunea spre nord si nord-vest au pante domoale, ridicandu-se cu abia 50-100 m deasupra ei. La partea superioara se prezinta sub forma unor culmi prelungi, cu larga dezvoltare a suprafetei cvasiorizontale, ceea ce tradeaza apartenenta lor la podisul Secaselor (Transilvaniei). Chiar si versantii lor au pante reduse si, ca urmare, degradarile de teren datorate eroziunii sunt foarte slabe. Substratul de marnoargile face ca stratul freatic sa fie aproape de suprafata si combinat cu panta redusa duce la inmlastinirea unor mari suprafete de teren.      La sudul si vestul depresiunii, legatura cu muntele si cu pintenul sau, Dealul Furcilor, se face printr-un glacis piemontan, ce coboara in panta destul de lina, stingandu-se in lunca larga a Raului Salistei.

2.2. Clima

Sectorul montan. Clima este variata datorita marii lor intinderii si a inaltimilor ce ating 2.244 m; temperatura, precipitatiile si celelalte elemente climatice se schimba odata cu cresterea altitudinii. Pe scurt in etajul montan inferior intalnim o clima blanda din cauza altitudinii joase si a invaziei maselor de aer cald si mai umed dinspre vest, prezentand diferente mici de temperatura diurna si anuala. Astfel temperatura medie anuala este de 7s-10sC (iulie:17s-22sC si ianuarie -2s-(-4s)C), iar media anuala a precipitatiilor este de 600-1.000 mm. In etajul montan superior (1.000-1.800 m) intalnim o clima umeda si mai racoroasa tot anul cu temperatura medie anuala cuprinsa intre 4s-6sC (iulie:12s-14sC si ianuarie -5s-(-7s)C), iar precipitatiile au o valoare cuprinsa intre 800-1.400 mm/an. Specific acestui etaj este zona Paltinis unde este amplasata si o statie meteorologica. Etajul alpin si subalpin (1.800-2.244 m) se caracterizeaza prin temperaturi medii anuale de -2s si +2s (iulie:8s-12s si ianuarie -6s-(-8s)C), cu precipitatii de 1.400 mm/an care cad in mare parte sub forma de zapada.

Sectorul depresionar. Regiunea are un climat temperat-continental, cu influente oceanice, manifestate prin temperaturi moderate si precipitatii bogate. Temperatura medie multianuala este de 8sC in depresiune si de 5sC in Crint (temperatura medie pentru luna iulie este de 17s-13s C, iar pentru luna ianuarie de -3s-(-5s) C). Toamna sunt frecvente inversiunile de radiatie, care dureaza putin, incepand in prima parte a noptii si disparand in jurul orelor 10-12, odata cu ceata care se formeaza din cauza lor. In timpul iernii sunt frecvente inversiunile de sedimentare, care se produc atunci cand peste Podisul Transilvaniei se instaleaza un regim anticiclonal stabil. Acesta poate dura mai multe zile, fiind, la randul lor, insotite de ceturi slabe in depresiune si zile senine, caldute la munte. Frecventa cea mai mare a vanturilor se afla in sectorul vestic si nord-vestic datorita atat circulatiei generale a atmosferei la altitudini temperate, cat si canalizarii maselor de aer spre zona depresionara prin culoarul depresiunii Mures-Secas. Precipitatiile atmosferice oscileaza in medie intre 700-900 mm/an, crescand odata cu cresterea in altitudine. Seceta nu este un fenomen caracteristic, ea inregistrandu-se eventual in lunile septembrie-octombrie, fara a avea durate mari si nici urmari catastrofale. Stratul de zapada nu atinge grosimi foarte mari si adesea se topeste mai devreme decat in restul Podisului Transilvaniei datorita Vantului Mare.

2. Hidrografia

Sectorul montan. Rocile cristaline si precipitatiile abundente aproximativ tot timpul anului au favorizat dezvoltarea unei retele hidrografice extrem de bogate in Muntii Cindrel. Oltul si Muresul reprezinta cei 2 colectori ai tuturor apelor din Muntii Cindrel. Oltul primeste Cibinul unit cu Sadu, in timp ce Muresul strange apele Sebesului si ale numerosilor sai afluenti. Cibinul se formeaza prin unirea Raului Mare cu Raul Mic in dreptul locului numit “La Pisc” catre poalele muntiilor Cindrel. In comuna Gura Raului Cibinul isi face intrarea in depresiunea Sibiului print-o vale larga cu multe terase. Aici, Cibinul primeste ca afluenti, de la vest la est pe: Salistea (Paraul Negru), Sibielul, Sevisul, Cisnadie, Tocile, Sarata. Cel mai insemnat afluent este Sadu care se varsa in dreptul localitatii Talmaciu.

Sectorul depresionar. Zona depresionara este drenata de Cernavoda, raul tipic de podis, cu panta domoala si meandrare a telvegului intr-o lunca larga si pe alocuri mlastinoasa. In zona depresionara panza freatica se gaseste la adancimi de 2-5 m, fiind cantonata in depozitele grosiere fluvio-lacustre.

Apele de suprafata. Paraul Sibiel isi are izvorul in apropiere de Crint la 1.391 m altitudine. Afluentii sai sunt: Sibielasul-izvorul la 1.200 m in apropiere de cabana Fantanele, Valea Cetatii si Paraul lui Toderas-izvorul la 1.000 m altitudine in apropiere de dealul Lapusel, loc unde se afla “hotarul de sus”. Dupa aceea paraul Sibiel intra in sat pe care-l imparte in doua. In drumul sau prin sat paraul a fost folosit inca din cele mai vechi timpuri la punerea in miscare a morilor ce erau situate pe ambele maluri. Dupa iesirea din sat, in apropiere de halta Sibielului, paraul isi impreuna apele cu Raul Negru, care vine din Saliste si cu care isi continua drumul pe langa Orlat varsandu-se in apele Cibinului. Pentru a-l domoli din repeziciune si in scop preventiv s-a construit in apropiere de Crint o microhidrocentrala electrica folosita azi la iluminarea caselor din zona.

Apele subterane.Acestea sunt cantonate in straturile aluvionare si in fisurile rocilor cristaline sau in depozite deluviale grosiere ce acopera versantii. Aceste ape apar peste tot la zi sub forma de izvoare cu apa rece, cristalina. Unele au fost amenajate cu sipot din care iau apa trecatorii. In cele mai multe cazuri au ca suport marnoargilele pontice fapt ce explica duritatea mare a apei din unele fantani.

2.4. Biocenozele

Sectorul montan. Muntii Cindrel se deosebesc print-o vegetatie etajata pe altitudine, cu unele variatii determinate de expunere, gradul de inclinare a pantei si de umiditate. De la poalele Muntilor Cindrel (600 m) pana la 1.000 m inaltime sunt raspandite padurile de foioase dominate de gorunete si fagete alaturi de care apar: scorusul, mesteacanul, paltinul, frasinul, pinul silvestru etc. Intre 1.000 si 1.400 m se desfasoara braul relativ ingust al padurilor de amestec al foiaselor cu rasinoasele: fagul cu molidul, bradul cu laricele. Pasunile si fanetele extinse aici, ca urmare a intinsei si secularei activitati pastorale, sunt alcatuite din graminee. Solurile din aceasta regiune sunt brun acide de padure, brun podzolite si podzoluri, in cadrul acestora aparand frecvent litosolurile, mai ales pe versantii puternic inclinati ai vailor. Intre 1.400 si 1.800 m se afla etajul padurilor de rasinoase-molid si brad-care au o larga extensiune in Muntii Cindrel. Suprafetele cele mai inalte (2.000-2.244 m ) sunt acoperite de pajistile alpine ale gramineelor. Vegetatia acestei regiuni s-a format aproape exclusiv pe podzolui, precum si pe soluri podzolice scheletice extrem de acide. Larga desfasurare a tuturor etajelor de vegetatie a permis existenta unei faune bogate, dintre care cea de importanta cinegetica ocupa un loc important. In padurile de foioase si de conifere traieste un numar apreciabil de mamifere ca mistretul, cerbul, capriorul, ursul, lupul, pisica salbatica etc. Dintre aceste mamifere cele care ajung in zona alpina sunt ursii si lupii, atrasi de numarul mare al turmelor de oi ce vin vara, apoi mai rar, cerbii si rasii. In caldarea Iezerului Mic se gaseste o colonie de capre negre-30 de exemplare- care provin din Muntii Lotru.

Sectorul depresionar. Desi suprafata lor s-a redus foarte mult padurile raman elementul caracteristic al peisajului. Ele sunt alcatuite din foioase pana la cca 1.200 m altitudine. Mai sus este imparatia molidului, alaturi de care se mai intalnesc bradul, zada, pinul si foarte rar, la limita superioara a padurii, zambrul. In umbra lor deasa, foarte putine plante reusesc sa traiasca, datorita si aciditatii solului: muschi, licheni, ciuperci (hribi, rascovi, galbiori). In luminisuri cresc macrisul iepurelui, bradisorul si ferigi. De-a lungul paraielor repezi se ridica scorusul, arinul, frasinul de munte si plopul tremurator. In padurile de foioase predomina fagul, alaturi de care mai intalnim carpenul, frasinul, ulm, mesteacan etc. La poalele muntelui apare gorunul, stejarul, teiul, artarul, ciresul salbatec etc. In lunca, la adapostul stufului, cuibareste rata salbatica, iar barza are o aparitie frecventa. In padure pasarile sunt foarte numeroase: ciocanitoarea, cotofana, graurul, pitigoiul etc, rapitoare de genul uliul gainilor, huhurezul, bufnita. In Crint se poate intalni si iernuca, cocosul de munte, gainusa de padure. Dintre mamifere cele mai frecvente sunt mistretul, caprioara, iepurele de camp etc, iar prin ierburi se ascund soparla, sarpele de padure sau salamandra. Prin defrisarea masiva a padurilor, evolutia solului a fost modificata, acesta suferind un accentuat proces de progradare. Totusi specific sunt solurile aluviale cu textura usoara, nisipoasa, foarte roditoare, acolo unde drenajul este bun si lacovisti acolo unde apa balteste, fiind un sol greu de lucrat.

Patrimoniul turistic cultural si antropic

Viata istorica de mare tensiune, a slabit mult la sfarsitul epocii politicianiste, in preajma celui de-al doilea razboi mondial. Oamenii au devenit mai egoisti, angajati in cursa imbogatirii rapide si cu putin efort. Monumentele trecutului, daca nu au fost cu totul uitate, au fost mult mai neglijate, incat nu i-a fost greu dintelui vremii sa-si inteteasca lucrarea de distrugere. A urmat apoi, marele cutremur, razboiul, cu drama si daramarile lui, implinind parca viziunea profetului, ca: “Ceea ce a ramas de la lacustele mici, au mancat lacustele mari; ceea ce a ramas de la cele mari, au mancat cele zburatoare; si ceea ce a ramas de la cele zburatoare, au prapadit stolurile de lacuste.” (Ioil 1,4)[1]

Biserica Mare construita in stulul arhitecturii bizantine, intre anii 1761-1785, din piatra si caramida,are plafon in forma cruce, turn cu clopotnita. A fost renovata intre anii 1885-1908, 1932, constructia pastrandu-si aspectul original.

Biserica din Grui construita in anul 1742, beneficiaza de o pozitie panoramica, fiind amplasata pe un platou, la o inaltime care domina comuna.

Biserica de la Foltea (schit) a fost construita intre anii 1922-1925 pe locul numit schit de lemn, in memoria ostasilor cazuti in primul razboi mondial. Pictura a fost refacuta in anul 1994. Proiectul constructiei a fost intocmit de inginerul salistean Dumitru Marcu, care s-a inspirat din stilul bisericilor moldovenesti.

Muzeul Culturii Salistene cuprinde documente referitoare la istoria Salistei, standuri de carti, fotografii, fotomontaje, diverse exponate si scurte biografii si lucrari ale fiilor de seama ai Salistei: Ioan Lupas, Ioan Moga, Onisifor Ghibu, D.D. Rosca, Axente Banciu etc.

Muzeul Parohiei Ortodoxe Saliste cuprinde obiecte si carti vechi de cult, biblii din 1819, 1811, Noul Testament-1801, Cartea de aur a muzeului dateaza din 1918.

Statiunea Crint situata la 18 km de Saliste, la o altitudine de 1391 m. Accesul se poate face prin Saliste sau prin Sibiel, cca 3-4 ore de mers. Statiunea este un loc de odihna inainte de a porni intr-o frumoasa calatorie pe cararile muntilor pentru a ajunge la Iezerele Cindrelului, Paltinis, Valea Frumoasei.

Parcul cu sculpturi din lemn din Poiana Soarelui sunt expuse in aer liber opere de arta contemporana realizate, incepand din 1981, in sapte editii ale Taberei nationale de sculptura in lemn.

Biserica Ortodoxa “Sfanta Treime”-Sibiel (monument istoric) a fost cladita din stradania satului, nu din barne, ci din bolovani de piatra legati cu caramida si mortar din vechime care au fost adusi din Valea Uti , ierni de-a randul, pe saniute trase de bivoli, pe dupa gradini, in anul 1765 sub pastorirea episcopului Dionisie Novacovici si pictata in fresca in anul 1774 de catre zugravul Stan.  Arhitectura bisericii se prezinta astfel: “Plan de nava unica, compartimentat in pronaos si naos. Absida decrosata, semicirculara, in interior si exterior. Pronaosul si naosul acoperite de calote pe pendentivi- forma de origine bizantina, transmisa din Tara Romaneasca. Absida acoperita cu calota pe pendentivi, rezemata pe patru arce, din care trei sunt inscrise in semicercul absidei, forma intrebuintata la : Bucuresti, Patriarhie si Biserica Doamnei, precum si la Fagaras, Biserica Sf. Nicolae, ctitoria lui Constantin Brancoveanu.” ( Caracterizare servita de arh. Eugenia Greceanu, de la D.M.I.-Bucuresti).[2] Turnul bisericii s-a zidit in anul 1794, iar in 1924 biserica a fost declarata monument istoric. In 1965 s-a restaurat pictura de catre pictorii Arutiun Avakian si Filofteia Petra. Arhitectura bisericii este in stil transilvanean, o sinteza de elemente bizantine cu influente de stil roman si gotic. Icoanele pe lemn din biserica sunt anterioare secolului XVIII, unele pot chiar proveni din vechea biserica a Sibielului. Icoanele prasnicare, din cutia de perle, sunt pictate de acelasi zugrav Stan, incepand cu anul 1782. Temele expresive, imbracate in coloritul viu al ferscelor sunt valorificate estetic prin capacitatea de a individualiza, caracteristica maestrului popular. Anii in care praful si fumul lumanarilor de stearina ce ardeau in candelabre si in sfesnice au intunecat atat de mult frescele incat i-a facut pe credinciosii, care nu cunosteau mestesugul restaurarii, sa le acopere cu var. Cinci straturi de var s-au dat jos la restaurarea din 1965, cand s-a descoperit inscriptia de deasupra usii. O particularitate a picturii din acest monument o constituie motivul Papilor- pe care-l regasim in picturile din bisericile de la Snagov, in apropierea Bucurestiului, la Manastirea Dintr-un Lemn (Craiova). O asemenea tema, foarte rara in arta de traditie bizantina, vadeste ca in partile Sibielului pulsa o viata artistica bogata.

Manastirea Sibielului este mentionata in secolul XVIII. In jurul anului 1800 au fost alungati calugarii de catre stapanirea straina. Manastirea a fost revitalizata in secolul XIX, iar in prezent este manastire de maici. Pe locul vechii manastirii a mai ramas o chilie (secolul XVIII), tranformata in paraclis, iar locul insasi, trecut pe lista monumentelor de cultura ca “rezervatie arheologica” poarta numele de “Chilii”. Aici a fost o scoala pentru preoti, dascali si toti cei doreau sa invete carte, dupa modelul ei organizandu-se toate scolile din jur inclusic cea de la Sibiel, in anul 1767 ( dupa relatarea istoricului Stefan Metes). Asa se poate explica de ce la 1765 s-a construit in sat actuala biserica “Sfanta Treime” ca o fireasca continuare a eforturilor comunitatii de a pastra nestirbita credinta stramoseasca.

Troitele din Sibiel (monumente istorice) sunt urmatoarele:

-Troita din fata bisericii, zidita in 1817 de catre “Ioan Cornea, impreuna cu muierea dumnealui, Marie”.

-Troita de la Gura Utii, zidita in 1814 prin colaborarea familiilor: Iuga, Neagu si Mercureanu.

-Troita din curtea vaduvei Ciortea Marina, numar de casa 166 (zidita in 1803) “un adevarat paraclis cu fresce interioare si exterioare”, cea mai veche, dar si cea mai frumoasa.

Deci de-a lungul satului, la distante aproape egale, se insira trei troite, zidite din piatra si caramida, datand de peste 150 de ani, cu pictura in fresca. Doua din ele sunt pictate atat in interior cat si in exterior. In interiorul troitelor, la mijloc, e infipta, in postament, crucea de lemn.In cea din urma, de la numarul 166, sunt trei cruci, din acelasi lemn, simbolizand probabil identitatea de suferinta a celor trei rastigniti pe Golgota. E singura pe care se mai pastreaza pictura, facuta pe panza si aplicata pe lemn.

Cetatea Salgo-“Splendida”. Este situata pe piscul inalt al muntelui numit “Varful Zidului”, la o distanta de 1.5 km de sat, la capatul unui drum greu, dar foarte frumos prin padure. Conform spuselor batranilor Ioan Cornea si Nicolae Turcu exista o legenda cu privire la aceasta cetate, potrivit careia, cetatea ar adaposti comorile lui Decebal: “In pivnitele cetatii sunt comori mari, de omul nu le poate pretui cu mintea. Gramada de atata aur si argint, vase de aur si argint, pietrii scumpe, doi ogari de aur, coroana lui Decebal si o cloca cu pui de aur. Dar cine sa le aiba hazna? Caci sunt blestemate sa nu ajunga nime’ la ele!” Multi au cautat aceste comori, dar in zadar. Cetatea a fost zidita pe un conglomerat calcaros, care se ridica peste alte conglomerate si se prabuseste in vale ca un tanc puternic, compact cu o forma elipsoidala cu directia sud-vest. Avea o singura intrare si era aparata de un bastion circular. Dimensiunile acesteia sunt urmatoarele:

-lungimea intre laturile exterioare ale zidurilor: 65 m.

-latimea in punctul cel mai larg: 34 m

-circumferinta (incluzand si bastionul): 175 m.

Cetatea Salgo este o cetate medievala aparand in documente in 1322

( “castrum Salgo”). Alte consemnari apar in 1324 si 1384, in 1384 aparand in actul reginei Maria a Ungariei cele 5 sate romanesti care apartin acestei cetatii: Salistea, Galesul, Valea, Sibielul si Cacova. Se presupune ca aceasta cetate a avut dublu rol: sa impiedice drumurile clandestine prin munti si sa asigure drumul de la Olt la Mures.

Casa Sfintilor sau Muzeul de Icoane pe Sticla “Zosim Oancea”-Sibiel. Muzeul a fost inaugurat in 1969, in joia Pastelui din initiativa preotului Zosim Oancea care a facut apel catre populatia satului de a dona bisericii icoane pe sticla. In urma donatiilor din sat si din intreaga tara s-a ajuns de la 8 icoane cu cate a pornit muzeul in 1969, sa fie expuse astazi peste 700 de icoane. Muzeul de icoane pe sticla este unicul din Romania si am putea spune, fara lipsa de modestie, ca este unicul din intreaga lume, bogata colectie de icoane pe sticla reprezentand cea mai elocventa marturie pentru talentul artistic nativ al poporului roman. Cine vorbeste despre Sibiel, vorbeste despre Muzeul de icoane pe sticla, faima internationala a localitatii fiind rodul unei munci asidue de peste 50 de ani a intregii comunitati si cu deosebire a preotului Zosim Oancea. Muzeul adaposteste si obiecte legate de obiceiurile si traditiile locuitorilor satului: mese vechi de lemn; scaune, lavite, coltare-mobilier alb; clotare, cuiere, lazi de zestre, plosti-toate acestea pictate; ceramica, farfurii si cani; stergare, fete de masa, perini, straie, covoare, articole de port. De asemenea colectia de tiparituri vechi, documente si obiecte bisericesti se afla impartita in cladirea cea mai noua, biserica si oficiul parohial. Intre tiparituri semnalam: 6 carti slavone, secolul XVI-intre ele doua manuscrise si doua carti de provenienta coresiana, un liturghier si un octoih; Noul Testament de la Balgrad, 1648, Indreptarea legii, 1652, etc; documentele de la 1848 si documente cu caracter local, in total peste 100 de lucrari.

Casa Nationala sau Pavilionul Cultura-Sibiel-cladire monumentala in stil romanesc, cu temelii de piatra ce patrund in albia raului, ce s-a cladit intre 1924-1926 fiind construita prin truda cetatenilor si contributia acestora.

Casa memoriala Andrei Otetea-Sibiel, un bine cunoscut academician si istoric, autor a numeroase lucrari istorice.

Biserica ortodoxa-Fantanele - poarta hramul “Sf. Ierarh Nicolae” datand din secolul al XVIII-lea. Biserica este un monument istoric, inscrisa in catalogul Academiei Romane din 1955 purtand numarul 2815.

Muzeul parohial-Fantanele - infiintat in 1995 are un bogat continut in icoane pe sticla, cruci pictate, carti religioase, obiecte etnografice si gospodaresti.

Mormantul eroilor din Augur-Fantanele - dateaza din 1924, cand au fost inmormantati 75 eroi intr-un mormant comun.

4. Traditii si obiceiuri populare; portul popular

Traditii si obiceiuri

a)     Nasterea, nunta si inmormantarea-obiceiuri obisnuite in Romania si in special in Ardeal cu unele caracteristici locale, cum ar fi:

La nunta se inchide drumul nuntasilor, se impodobesc portile tinerilor casatoriti care apoi sunt condusi de la mire la nasi si impreuna cu nasul la mireasa de un alai de feciori; de la mireasa la biserica si de la biserica la sala de ospat. In timpul ospatului se fura pantoful miresei, se fura chiar si mireasa care trebuie pazita de nasi pana la ora 12 noaptea, returnarea facandu-se contra cost prin targuiala in fata oaspetilor.

Moartea are semne specifice, cum sunt visurile, tipetele de pasari, iar ceea ce este specific este faptul ca indiferent unde a decedat o persoana, i se trag clopotele in satul natal.

ESEU: Directii ale educarii inteligentei emotionale ESEU: Exercitii corecte biceps (cu imagini) - bicepsul puternic

b)     Sarbatorile de iarna-acestea dureaza 12 zile, marcheaza Nasterea Domnului si trecerea de la anul vechi la anul nou. Incep cu colindul in Ajunul Craciunului si se sfarsesc cu serbarea Sfatului Ion pe 7 ianuarie. Colindul incepe cu copiii, se continua cu flacaii organizati in cete de juni, craii in toate zilele de Craciun si mai este un colind, Plugusorul, de anul nou pe care il fac copiii. Junii sunt cei care conduc toate sarbatorile, care organizeaza baluri si jocuri in toate aceste zile, mai putin in ziua de Boboteaza (6 ianuarie). Acestia au colinduri speciale pentru primar, pentrupreot, pentru fata, pentru feciori ca si pentru restul gazdelor.

c)      Lasatul Secului sau intrarea in postul Pastelui este marcata prin asa-zise Hodaite. Acestea sunt focuri aprinse pe dealurile din jurul satului, in jurul carora se fac anumite anunturi si se satirizeaza anumite persoane.

d)     Prinsul verilor si varutelor, marcheaza trecerea de la o varsta la alta a copiilor intre 10 si 12 ani (ziua solemna a sarbatorii era fixata in a doua duminica din februarie).

e)     Sangeorzul-23 aprile in care se marcheaza explozia vegetatiei in natura si care, la aceasta data se tocmesc ciobanii pentru varat. (datorita slabei activitatii de pastorit, acest obicei nu se mai tine)

f)      La Ispas- dupa 15 mai se formeaza cardurile de oi. (Ocolitul nucilor sau Jucatul Cailor- obicei unic in Romania)

g)     Sanzienele-24 iunie, primul control al laptelui la oi.

h)     Sfantul Ilie-20 iulie, ziua in care se mituiesc mieii (tunsul mieilor).

i)       Macovei-1 august sau Ziua Ursului, zi de post, pentru ca si ursul sa tina post.

j)       Chilipii-15 noiembrie sau Ziua Lupului sarbatoarea in care se leaga foarfecele de tuns oi, ca sa fie legata gura lupului.

Portul popular

In ceea ce priveste portul popular elementele de costum care imbraca partea superioara a corpului se caracterizeaza printr-un decor bogat si specific.

Camasile femeiesti, denumite ii, ca si in zonele transcarpartice, se diferentiaza din punct de vedere structural in doua tipuri principale: camesoiul, apropiat de croiala celor barbatesti, si camasa femeiasca propiu-zisa. La randul lor, iile se subimpart in doua variante: ii cu bratara sau pumnasi si ii cu flodori (volanase).

In intreaga zona se poarta destul de frecvent pieptare facute din catifea, satin sau postav, cu rascroire mare la piept si revere de format diferit. Rascroirea permite expunerea broderiei de pe piept a iei.

Pietarele din piele pastreaza forma celor din material tesut. Ele sunt bogat decoltate in fata si prezinta o serie intrega de ornamente brodate.

Pe timp racoros femeia imbraca pieptare infundate si poarta cojoc.

Imbracamintea de la brau in jos consta din doua piese de port si anume catrinta si surtul. Catrintele se pot aplica atat in fata cat si in spate, iar surtul numai la spate. Catrintele tesute se intalnesc din ce in ce mai rar. De cateva decenii, ele sunt inlocuite cu piese din postavior negru fin, pe care se aplica o serie de broderii. Broderiile nu se deosebesc de cele care se aplicau pe catrintele tesute.

Catrinta din fata se deosebeste de cea de la spate prin prezenta ciucurilor si a unei dantele pe margini, care se cheama colt. Catrinta din spate are marginile doar festonate pentru a nu se desira. In ceea ce priveste decorul propiu-zis, in linii mari, ambele au o ornamentatie similara, cu deosebirea ca unele registre decorative lipsesc la catrinta din spate.

In ceea ce priveste incaltamintea, in trecut femeile purtau coltuni (cioareci). Ei erau facuti din postav alb si imbracau piciorul de la glezna in sus. La barbati erau mai scurti numindu-se caltuni. In afara de cioareci, femeile incaltau papuci din dimie numiti panci (tarlici). Opincile s-au purtat constant pana pe la inceputul secolului al XX-lea. Astazi sunt inlocuite prin pantofi si, inainte de primul razboi mondial, prin ghete sau chiar cizme.

Fiind vorba de o populatie traind in zona de munte, hainele mari au avut o mare dezvoltare, acestea protejand corpul pe timp friguros. Pe langa cojoace, tesaturile de lana au fost folosite pentru confectionarea a doua piese de costum si anume buboul si tundra.

Costumul de mireasa a evoluat in ultimele secole foarte mult. Spre sfarsitul secolului XIX, pe langa sovonul de nunta, mireasa purta o camasa sau o rochie speciala. Dupa 1900 rochia de mireasa este inlocuita cu ia obisnuita de sarbatoare. Pe cap, la biserica miresele puneau sovonul, iar mai tarziu pahiolul.

Rochia de mireasa in trecut era compusa din trei foi si avea caracteristice bretelele care legau cele doua parti din fata cu spatele. Atat spatele cat si partile din fata erau incretite, realizandu-se o tesatura creata de 14 cm fiecare. Pe creturile umeraselor erau aplicate broderii sub forma unor vargi. Breteaua se numeste frunza. Vechile rochii de mireasa se mai folosesc si astazi ca piese de inmormantare pentru batrane. Costumul de mireasa actual este din voal.

Costumul barbatesc are in componenta sa: caciula mocaneasca (cu rasfrangerea in afara a partii superioare, din cauza introducerii unor clini de largire), camasa purtata deasupra cioarecilor sau nadragilor, la care se aduga pe timp de iarna cojoaca mare, bitusa. Existenta bitusei, care are maneci ce servesc drept perina, ne arata ca acest port este adaptat profesiunilor de pastor, caraus etc.

Caciula se prezinta sub doua forme: tuguiata, purtata destul de rar, mai ales de catre tineri in timp de sarbatoare, si caciula mocaneasca ratunda care la randul sau este de doua feluri: cu streasina si fara streasina.

Palariile de postav sunt si ele de doua feluri: obisnuite, cumparate din comert si purtate numai de intelectualii satului, si palariile cu borduri mici, asemanatoare unui castron aplicat pe cap.

Camasa barbateasca se cunoaste sub forma a doua tipuri: cu clini si cu barburi. Si una si alta pot fi cu sau fara fusta.

Laiberele, haine de iarna imblanite, au piepti, spate, clini, maneci si guler. Este vorba de niste scurte imblanite care au aparut sub influenta directa a orasului.

Indiferent de varsta, barbatii se imbraca cu izmene si cioareci, confectionate din panza de bumbac, avand o croiala simpla. De asemenea exista si cateva piese de port menite a proteja intregul corp: gluga-facuta din panura alba de lana stogosa, obtinuta dintr-o singura foaie lunga de 316 cm, cusuta la spate, si care se folosea pe timp de ploaie; tundra- o piesa de costum care se face din panura neagra, caracterizata printr-o croiala foarte asemanatoare cu a camasii barbatesti cu clinii in parti; epingeaua-facuta din petec de panura, fiind prevazuta cu gluga pentru cap si buzunare pe dinauntru; bitusca- cojoc care se obtine din sase piei. La Sibiel se poarta haina cu lana in afara, care imita cojocul ciobanesc, numita tohoarca.

Alaturi de portul popular si-a facut aparitia costumul orasenesc care se preta mult mai bine la munca zilnica, fiind mai ieftin si mai usor de confectionat. Costumul traditional este insa pentru sarbatori, manifestarii artistice si alte ocazii.

5. Ocupatii traditionale; mestesuguri

Caracteristicile generale ale asezarilor rurale sunt si mai evidente mai ales in urma analizei functiilor economice si sociale care se contureaza. Modul de cultivare a solului, caracterul social al proprietatii, influenteaza raspandirea si structura asezarilor.

“Structura si orientarea activitatilor primare, preponderente in mediul rural, au creat o multitudine de tipuri si subtipuri functionale, impuse de imprezurarile istorice, de solicitarile economiei nationale, au suferit modificari in timp si spatiu atat sub raportul dimensiunilor si a functionalitatii asezarilor rurale” (I. Velcea, 1996).

Aceste ocupatii traditionale pot reprezenta interes din punct de vedere turistic, deoarece turistii intra in contact cu obiectele folosite la munca campului. Dintre aceste ocupatii traditionale amintim:

a)     agricultura;

b)     pescuitul;

c)      albinaritul;

d)     pastoritul;

e)     paduraritul.

Dintre mestesuguri amintim:

a)     atelierele de fierarie;

b)     atelierele de dulgherie;

c)      moraritul;

d)     uleinite;

e)     pive;

f)      joagare.

Prin intermediul acestor ocupatii precum si a mestesugurilor, turistul intra in contact cu viata oamenilor din aceasta zona.

Totusi, odata cu evolutia industriei usoare si alimentare ale tarii, aceste instalatii satesti au fost treptat abandonate, unele dintre ele devenind piese de muzeu.

6. Infrastructura si utilitati

Instututii publice

-Primarie;

-Consiliul Local;

-Perceptie Zonala;

-Filiala CEC;

-Filiala Banca Agricola;

-Dispensar uman;

-2 farmacii;

-Dispensar si farmacie veterinara;

-Regie Autonoma de Gospodarie Comunala;

-Protopopiat;

-Post de Politie zonal;

-Parchet zonal;

-Judecatorie zonala;

-Ocol Silvic;

-Filiala Elecrtica Zonala.

Institutii de cultura:

-liceu teoretiac;

-6 gradinitede copii;

-9 scoli primare (I-IV);

-3 scoli generale (V-VIII);

-3 laboratoare;

-2 scoli profesionale;

-9 camine culturale;

-2 biblioteci;

-4 muzee.

Institutii de cult:

-15 Biserici si o casa de cult.

Societati comerciale:

-69 de societati cu raspundere limitata (SRL);

-o societate pe actiune (SA);

-2 societati in nume colectiv (SNC);

-55 de asociatii familiale (ASF);

-103 persoane fizice autorizate (PFA);

-25 de fundatii non-profit.

Utilitati

- Saliste - apa, canal, energie electrica, retea cablu tv, retea telefonie fixa si mobila, posta, banci - Raifaissen si Carpatica, Bancomat Carpatica, Judecatorie, Parchet, Administratie fiscala de stat, Birou Camera de Munca, Birou Carte funciara, liceu, scoala generala 1-8, gradinite, gara;

- Gales - apa, energie electrica, retea cablu tv, retea telefonie fixa si mobila, posta, gradinita, scoala generala 1-4;

- Vale - apa, energie electrica, retea telefonie fixa si mobila, posta, gradinita, scoala generala 1-4;

- Sibiel - apa, energie electrica, retea cablu tv, retea telefonie fixa si mobila, posta, gradinita, scoala generala 1-8, gara;

- Fantanele - apa, energie electrica, retea telefonie fixa si mobila, posta;

- Sacel - energie electrica, retea telefonie fixa si mobila, posta, gradinita, scoala generala 1-8, gara;

- Mag - energie electrica, retea telefonie fixa si mobila, posta, gradinita, scoala generala 1-4;

- Amnas - energie electrica, retea telefonie fixa si mobila, posta, gradinita, scoala generala 1-4;

- Aciliu - energie electrica, retea telefonie fixa si mobila, posta;

- Crint - retea telefonie mobila.

7. Baza de cazare

Serviciile de cazare vizeza prin continutul lor asigurarea confortului pentru odihna si adapostirea turistului. Volumul si calitatea serviciilor de cazare depind de existenta unei baze tehnico-materiale adecvate: pensiuni, cabane, popasuri turistice etc.

Serviciile de cazare, prin volumul si calitatea lor, influenteaza nu numai dezvoltarea de ansamblu a turismului ci si eficienta acestui domeniu. Totodata complexitatea serviciilor de cazare, diversitatea lor trebuie sa reprezinte un factor de prestigiu, de atractivitate a produsului turistic si indirect de crestere a eficientei comercializarii lor.

Categoria de clasificare a pensiunii turistice rurale este determinata de indeplinirea in totalitate a criteriilor obligatorii si de realizarea unui punctaj minim din evaluarea criteriilor suplimentare.

In tabelul urmator sunt prezentate numarul pensiunilor turistice si agroturististice existente la ora actuala in zona.

Pensiunile din zona Saliste

Tabelul nr. 7.1

Pensiunea Crisalia

Este situata la 23 km de Sibiu, in centrul satului, la 400 m de sosea, avand parte de liniste, intimitate si de o priveliste incantatoare asupra imprejurimilor.

Pensiunea are rafinament, stil si discretie. Se combina in mod armonios stilul rustic reflectat de mediul inconjurator, localizarea, stilul mobilierului ales cu stilul modern reflectat de dotarile moderne din camere si bai, incalzire centrala, televizor conectat la reteaua de cablu.

O atentie deosebita este acordata crearii unei atmosfere cat mai relaxate si degajate pe parcursul sederii turistilor, facilitata si de dotarile acestei pensiuni:

- 6 camere duble dotate cu baie proprie, balcon, incalzire centrala, televizor conectat la cablu;

sala de mese cu capacitate de 20 persoane;

o terasa acoperita pentru 45 persoane;

loc de joaca pentru copii;

parcare proprie.

Se pot organiza mese festive, intalniri, petreceri. Se organizeaza plimbari cu trasura si sania.

Casa Orlandea

Construita in satul Sibiel, la 23 km de Sibiu, Casa de Vacanta Orlandea va asteapta cu aceeasi atmosfera tihnita in toate anotimpurile.

Facilitati oferite:

5 dormitoare;

2 bai;

bucatarie moderna;

living cu semineu;

incalzire centrala;

parcare cu o capacitate de pana la 7 locuri.

Conditiile de cazare sunt dintre cele mai moderne, respectand in acelasi timp traditiile romanesti. Bucataria este dotada cu tot ce are nevoie un turist si se ofera un meniu compus in special din mancaruri traditionale romanesti.

Casa Elena

In cautarea unui loc linistit in care sa uitati de problemele cotidiene si de furnicarul agitat din oras, veti fi placut impresionati de amplasarea, caldura si serviciile de calitate oferite.

Facilitati oferite:

5 camere cu bai proprii;

incalzire centrala;

cablu TV;

restaurant;

jacuzzi;

parcare proprie.

Pensiunea Mioritica

Este asezata intr-un cadru natural unic, care te face sa uiti pentru cateva zile de agitatia si zumzetul orasului. Cu o gradina plina de flori si decorata cu tot felul de obiecte rustice traditionale, asezata la poalele unei stanci, cu raul Sibiel care trece prin mijlocul gradinii, Pensiunea Mioritica este un adevarat colt de rai.

Facilitati oferite:

6 camere, dintre care 2 cu bai proprii;

loc pentru servirea mesei cu o capacitate de 30 locuri;

terase.

Gazdele va vor primi cu caldura si ospitalitate si va vor oferi clipe de neuitat in acest cadru “mioritic”.

Pensiunea Casa Stanca

Este cunoscuta mai ales pentru ideile ingenioase ale Domnului Stanca referitoare la timpul liber, drept pentru care a si primit o diploma in acest sens. Sunt oferite turistilor drumetii montane pedestre, trasee montane pentru biciclisti,

initiere in calarie, pescuit pe rau de munte sau pe lac, initiere in sculptura si pirogravura.

Facilitati oferite:

parcare;

sala de masa de cca. 16 persoane;

incalzire cu lemne;

baie proprie.

Pensiunea Lunca Sibielului

Este situata la intrarea in satul Sibiel, la 23 km de Sibiu. Cele noua camere care sunt puse la dispozitia turstilor sunt amenajate diferit, dand pensiunii un aer de muzeu al mestesugarilor si traditiilor romanesti. Fiecare camera este personalizata prin décor si imagini din mestesuguri autentice romanesti, astfel:

camera Olarului;

camera Tamplarului;

camera Iconarului;

camera Carturarului;

camera Ciobanului;

camera Gospodarului;

camera Viticultorului;

camera Covaciului;

Camera Boierului.

Fiecare camera de l etaj dispune de un balcon cu o priveliste ce-ti duce privirea pana la crestele albe ale muntilor Fagaras.

Pensiunea Casa cu Livada

Pensiunea are 2 apartamente de cate 2 camere, si o garsoniera. Acestea sunt dotate cu televizor, frigider, baie, incalzire cu sobe.

Dotari si facilitati:

sala de mese pentru perioada rece;

terasa din lemn construita artizanal, unde se poate servi masa pe timp de vara;

mobilier rustic in stilul zonei;

access la telefon si e-mail;

parcare;

centru comercial la cca. 300 m;

posibilitati de jocuri in timpul liber.

Pensiunea Domnescu

Este intrata de curand in circuitul turistic. In incinta pensiunii se ofera 5 camere cu 2 si 3 paturi, 2 bai cu dotari moderne, bucatarie, parcare. Acestea sunt doar cateva din garantiile care sunt oferite turistilor pentru o sedere de neuitat.

Pe langa preparatele traditionale, specifice zonei, pot fi servite, la cerere, si meniuri sofisticate caracteristice restaurantelor de categorie superioara.

Facilitati oferite:

15 locuri de cazare pe tot timpul anului;

60 de locuri pentru organizarea de mese festive, botezuri, cununii;

posibilitatea organizarii de seminarii, conferinte si alte intalniri cu caracter profesional.

Vatra de istorie si civilizatie, orasul Saliste ofera, pe langa traditiile legate de pastorit posibilitati de agrement, prin obiectivele culturale si turistice ale zonei.

Conform Directiei Judetene de Statistica Sibiu, evolutia pensiunilor in zona Saliste, perioada 2002-2005 este urmatoarea:

Tabelul nr.7.2

Sursa: Directia Judeteana de Statistica Sibiu

Se observa o scadere a numarului pensiunilor. Acest lucru se poate datora faptului ca unele pensiuni nu indeplineau criteriile de clasificare sau datorita migratiei populatiei din mediul rural in mediul urban precum si datorita dezinteresului autoritatilor. Odata cu dezvoltarea sectorului turistic, a crescut si interesul persoanelor privind aceste mici afaceri de familie. Dupa cum am vazut in tabelul 1 numarul pensiunilor turistice si agroturistice din aceasta zona a ajuns la 54.

Din anul 1995, prin legea nr.145/31.12.1994 pentru aprobarea O.U.G. nr.62/24.08.1994 privind satbilirea unor facilitati pentru dezvoltarea sistemului de turism rural din zona montana, in Romania este promovata initiativa privata, in sensul ca gospodariile taranesti pot fi autorizate sa presteze servicii turistice in calitate de pensiuni sau ferme agroturisice.

Cu toate ca turismul rural are o oferta de cazare si alimentatie deosebita, de la cabane si pensiuni cu caracter rustic la cele dotate la standarde de trei stele, acest tip de turism nu este bine dezvoltat deocamdata, avand in vedere ca prezinta o mare cerere pe piata de desfacere turistica, implica investitii reduse si grad de risc scazut si totodata reprezinta o resursa pentru forta de munca rurala.

Unul din avantajele turismului rural este reprezentat de faptul ca acesta poate fi practicat in toata perioada anului. Prin programul “Vacanta la tara” demarat de Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului se urmareste promovarea turismului rural si atragerea turistilor straini in pensiunile agroturistice romanesti.

In ceea ce priveste capacitatea de cazare turistica si capacitatea de cazare turistica in functiune pentru perioada 2002-2005 situatia este urmatoarea:

Tabelul nr. 7.3

Sursa: Directia Judeteana de Statistica Sibiu

Se poate observa o scadere a capacitatii de cazare turistice a zonei. Acest lucru se poate datora scaderii numarului pensiunilor din aceasta perioada. Odata cu cresterea interesului autoritatilor pentru dezvoltarea turismului rural si a agroturismului, prin sprijinirea dezvoltarii acestui sector prin difeitele programe precum SAPARD, a crescut numarul pensiunilor (53), si respectiv capacitatea de cazare (443).

Desi numarul pensiunilor, respectiv capacitatea de cazare turistica a scazut in perioada 2002-2005, numarul turistilor cazati in unitatile de cazare turistica a inregistrat o evolutie pozitiva astfel:

Tabelul nr. 7.4

Sursa: Directia Judeteana de Statistica Sibiu

Reprezentarea grafica a tabelului nr. 7.4:

Fig. 1- Evolutia numarului de turisti 2002-2005

Se poate observa o evolutie pozitiva a numarului de turisti cazati in pensiunile turistice si agroturistice din zona Saliste, anul 2003 inregistrand cel mai mare numar de persoane care au vizitat zona. Deasemenea putem observa ca numarul turistilor straini care au vizitat obiectivele turistice ale zonei a evoluat pozitiv, in ultimii doi ani fiind mai mare decat cel al turistilor romani.

Numarul turistilor care au innoptat in aceste unitati de cazare turistica a evoluat astfel:

Tabelul nr. 7.5

Sursa: Directia Judeteana de Statistica Sibiu

Graficul corespunzator tabelului nr. 7.5:

Fig. 2 –Evolutia innoptarilor turistilor in perioada 2002-2005

Se poate observa, si de aceasta data, ca in anul 2003 s-au inregistrat cel mai mare numar de innoptari in zona Saliste. De data aceasta, numarul turistilor romani este mai mare decat al turistilor straini. Multi turisti straini sunt cazati la Sibiu dar vin sa viziteze in mod special muzeul de icoane pe sticla din Sibiel.

In ultimul timp, in mod special dupa 1990, s-a inceput o miscare tenace pentru dezvoltarea turismului rural si a agroturismului montan, care se bucura de o larga apreciere din partea turistilor romani si straini. In ultima perioada, ca urmare a sprijinului financiar acordat prin Programul SAPARD, se prevede o crestere a numarului pensiunilor agroturistice din mediul rural montan.

8. Analiza SWOT a zonei Saliste

Analiza SWOT reprezinta o sinteza a auditului de marketing care prezinta punctele forte si cele slabe ale organizatiei, precum si oportunitatile si amenintarile mediului extern.

Tabelul nr. 8.1

Se realizeaza astfel o lista a caracteristicilor pozitive si negative ale organizatiei analizate, care o diferentiaza de organizatiile concurente.

Puncte forte. Puncte slabe.

Acestea tin in primul rand de capacitatea de organizare a zonei, de resursele de care dispune si sunt o caracteristica a mediului intern. Cea mai buna solutie de promovare este sustinerea punctelor forte si diminuarea punctelor slabe.

Puncte forte.

Dupa o analiza a resurselor turistice, principalele puncte forte sunt:

a)     frumusetea peisajului – preponderent montan;

b)     dezvoltarea si diversificarea capacitatii de cazare si alimentatie;

c)      obiectivele turistice (biserici, muzee, cetati);

d)     traditii, obiceiuri folclorice, port popular si arhitectura traditionala bine conservate;

e)     diversitate etnica/diversitate culturala;

f)      bucatarie diversa.

Puncte slabe.

In dezacord cu nivelul asteptarilor clientelei turistice consideram a fi:

a)     calitatea scazuta a serviciilor si a informatiilor turistice;

b)     infrastructura de transport, telecomunicatiile si dotarea tehnica necorespunzatoare;

c)      lipsa investitiilor pentru punerea in valoare a resurselor culturale;

d)     lipsa utilitatilor (in unele sate lipsa unei alimentari curente cu apa, lipsa canalizarii, numarul mic de posturi telefonice);

e)     lipsa programelor si a resurselor financiare necesare protejarii patrimoniului;

Oportunitati.Amenintari

Oportunitatile si amenintarile, tinand mai mult de mediul extern al zonei nu pot fi decat anticipate si sustinute sau prevenite prin masuri de natura sa maximizeze efectele benefice si sa minimizeze rezultatele negative.

Oportunitati.

a)     cresterea interesului administratiei publice pentru dezvoltarea turismului;

b)     posibilitatea d a exploata zonele montane tot cursul anului;

c)      restaurarea si punerea in valoare a siturilor istorice, a monumentelor;

d)     forta de munca disponibila care poate fi atrasa in sistemul serviciilor turistice;

Amenintari.

a)     insuficienta capitalului de investitii capabil sa mentina si sa creasca activitatile de afaceri in turism;

b)     cresterea presiunii turistilor (a factorului antropic) asupra obiectivelor turistice de mare valoare care poate duce la deteriorarea lor;

c)      pericolul degradarii florei si faunei datorita turismului necontrolat.

Prin combinarea celor patru elemente prezentate in analiza SWOT si gruparea lor cate doua se pot obtine patru strategii:

a)     S-O (Puncte tari-Oportunitati): urmarirea oportunutatilor care se potrivesc cel mai bine punctelor tari;

b)     W-O (Puncte slabe-Oportunitati): depasirea punctelor slabe in urmarirea oportunitatilor;

c)      S-T (Puncte tari-Amenintari): identificarea modalitatilor de utilizare a puntelor tari pentru a reduce vulnerabilitatea la amenintarile externe;

d)     W-T (Puncte slabe-Amenintari): stabilirea unui plan defensiv pentru preveni situatia cand punctele slabe devin foarte vulnerabile la amenintarile externe.

CONCLUZII

Intre conditiile minime ce trebuie indeplinite de o zona pentru a deveni localitate sau sat turistic amintim:

a)     amplasare;

b)     acesibilitate;

c)      infrustructura generala;

d)     prezenta unor traditii si valori etnofolclorice;

e)     resurse turistice bogate;

f)      existenta unor gospodarii ce pot asigura un anumit nivel de confort turistilor;

g)     dotari tehnico-edilitare

Comuna Saliste si cele noua sate componente indeplinesc aceste conditii

minime pentru a fi catalogata zona turistica.

Amplasare.Intr-un cadru natural atragator sub aspect peisagistic, fara resurse de poluare este ceea ce pentru vizitatorii zonei sederea de cateva zile sau saptamani in aceasta regiune inseamna contactul permanent cu natura nuda, originala, improspatatoare de energii sufletesti izvorate din puritatea ei. Daca stai numai cateva ceasuri, tot nu ai ce regreta pentru ca insasi asezarea la poalele Muntiilor Cindrel iti poate procura clipe de neuitat. P. P. Panaitescu spunea “…acest colt dintre dealuri, asa de senin si de parfumat”

Accesibilitate. In zona accesul este usor, se face numai pe cai feroviare sau rutiere iar cel mai apropiat aeroport este situat la Sibiu. Drumurile nu sunt in total modernizate. In unele sate mai exista drumul de tara, pavat cu pietre.

Infrastructura generala. Zona este alimentata cu apa si energie electrica. Exista sisteme de canalizare iar incalzirea se face cu gaz desi sunt si sate in care incalzirea se face cu lemne, de exemplu Fantanele (Cacova). Exista retea de telefonie fixa si mobila precum si retea TV.

Prezenta unor traditii si valori etnofolclorice. Obiceiurile si datinile din Saliste au intrat in antentia cercetatorilor relativ tarziu. Primele consemnari le datoram Observatorului lui G. Barit care la 1881 reproduce in coloanele sale Obiceiuri de Sf. Gheorghe si folcloristul I.G.Pitis – autorul celei dintai descrieri a Nuntii publicata in Revista noua din 1890. Alte obiceiuri: Sangeorzul, la Ispas, Sanzienele etc. Acestea sunt pastrate si in zilele noastre. Deasemena portul popular este deosebit de frumos, cunoscut in toata tara si raspandit pe ambele versante ale Carpatilor Meridionali. Cornel Irimie spunea “S-ar putea spune ca portul national salistean este cartea de vizita a acestui vestit centru al artei populare romanesti”. Majoritatea obiectivelor turistice se gasesc in Sibiel si Saliste dar sunt deosebit de frumoase si valoroase. Aici putem aminti Muzeul de Icoane pe Sticla, Cetatea Salgo etc.

Resurse turistice bogate. Zona este inzestrata cu variate resurse turistice naturale si antropice care ii confera acesteia o mare disponibilitate pentru turismul rural. Datorita bogatelor resurse turistice existente si valorificate sunt desfasurate activitati de vacanta cat mai variate: odihna, plimbari in aer liber, excursii usoare, activitati culturale, organizarea de tabere de pictura etc.

Existenta unor gospodarii. Pensiunile turistice si agroturistice sunt predominante in Sibiel si apoi in Saliste. Acestea corespund normelor de clasificare, sunt dotate cu instalatii sanitare si baie, apa curenta si sunt asezate intr-un peisaj mirific.

In procesul dezvoltarii unei zone turistice trebuie avuta in vedere si problema factorilor care duc la degradarea mediului, de aceea, in zilele noastre se vorbeate tot mai mult despre dezvoltarea durabila. Prima categorie de factori este reprezentata de urmarea directa a exploziei demografice si a expansiunii oraselor, ritmul rapid al cresterii considerabile inregistrate in industrie, agricultura, si alte domenii de activitate, amplificarea circulatiei si a sistemelor de transport si comunicatii, exploatarii intensive si extensive a resurselor naturale, si alta, mult mai putin agresiva si cu caracter predominant sezonier, care decurge din folosirea mediului incojurator pentru activitati de turism si agrement. Toate acestea duc la poluare: a aerului, a apei, a solului, sonora, a peisajului.       In ceea ce priveste a doua grupa de factori, turismul, ca oricare activitate umana, fara sa contina elemente intentionale, fiind un consumator de spatiu si de resurse turistice, participa implicit la degradarea si poluarea mediului inconjurator si a potentialului turistic, fie prin presiunea directa a turistilor asupra peisajului, florei sau faunei sau a altor obiective turistice pe care le poate deteriora partial sau total, fie prin conceptia gresita de valorificare a unor zone, puncte si obiective turistice.

Dezvoltarea turismului pe baze ecologice, in armonie cu mediul, pentru refacerea, protectia si conservarea potentialului turistic si repectiv, combatrea poluarii din orice sursa este prinsa in strategia de dezvoltare a turismului. “Ministerul Turismului are un program concret de dezvoltare a turismului ecologic, de protectie si conservare a resurselor turistice naturale si antropice, care se realizeaza in programele europene, vizand integrarea in structurile Comunitatii Europene”[3]. De aceea trebuie sa se stie insa si sa se retina cu maxima atentie ca expansiunea turismului “verde” rural nu se datoreaza avantajelor materiale – fiind considerat evident mai ieftin – ci exigentelor turistice pe care mediul rural trebuie sa le inteleaga.

O larga responsabilitate in vederea protejarii resurselor turistice naturale, a mediului inconjurator revine autoritatilor locale in materie de planificare si dezvoltare a atractiilor, instalatiilor si infrastructurii turistice in regiunile ce intra in compententa lor. In acest domeniu, autoritatile guvernamentale, cele nationale de turism si alte organizatii profesionale trebuie:

sa lucreze cu planificatori locali si regionali pentru a scoate in evidenta problemele care pot rezulta dintr-o planificare si gestionare turistica deficitara;

sa informeze autoritatile locale cu privire la elementele ce favorizeaza durabilitatea unei destinatii turistice si sa le propuna sfaturi in acest sens;

sa ghideze dezvoltarea turistica a regiunilor sensibile sau protejate; in multe cazuri, pot fi recomandate proceduri de evaluare globala a impactului asupra mediului inainte de luarea unei decizii de dezvoltare;

sa vegheze ca reglementarile, masurile sau liniile directoare ale planificarii sa fie aplicate si respectate;

sa ajute autoritatile locale si regionale in evaluarea capacitatii destinatiilor in functie de existenta resurselor critice (soluri, apa, energie, infrastructura etc), a factorilor de mediu (sanatatea ecosistemelor, biodiversitatea) si a factorilor culturali (traditii, obiceiuri).

Activitatea agroturistica, prin complexitatea ei, va contribui la dezvoltarea in

ansamblu a zonei Saliste. In vederea realizarii acestui obiectiv autoritatile locale ar trebui sa:

se implice mai mult in acest sector si sa incurajeze si populatia locala;

incerce stoparea migratiei din mediul rural spre cel urban si stimularea revenirii, cel putin partiale, a populatiei din zonele urbane spre cele rurale;

asigurarea conditiilor de trai si de civilizatie in mediul rural, stimuland stabilirea populatiei active in mediul rural;

conservarea si protectia mediului rural - factor de atractie a populatiei autohtone si a strainilor spre mediul rural.

Este firesc sa se dezvolte si o mica industrie artizanala locala. Totul poate deveni marfa daca este autentic, interesant. Tot ceea ce are valoare folclorica, costumele, muzica, dansul contribuie la ambianta turistica generala si de accea trebuie valorificate la maxim.

Pentru petrecerea intr-un mod cat mai placut a timpului liber, pot fi organizate trasee turistice montane pentru turisti, cum ar fi:

-Varful Crint;

-Paltinis Sibiu – Cheile Cibinului – Calea studentilor;

-spre localitatea Fantanele, peste culmea Lapusei.

-de la fosta Cabana Fantanele – Varful Crint.

Cu privire la Cabana Fantanele s-ar putea incepe reconstructia unei noi cabane in locul celei care a ars, deasemena ar putea fi amenajate locuri de popas de-a lungul traseelor montane.

Pentru cei care nu prefera drumetiile pot fi organizate diferite trasee turistice cum ar fi:

-Cristian – Cisnadioara – Rasinari – Paltinis;

-Ocna Sibiului;

-Biertan – Sighisoara;

-Saliste – Vale – Sibiel – Fantanele – Orlat – Gura Raului;

-Sebes – Deva – Castelul huniazilor – Rezervatia de zimbrii de la Hateg.

In Romania sunt multe zone precum Saliste, zone in care poate fi practicata activitatea de turism rural si agroturism. Pe langa faptul ca practicarea acestei activitati duce la dezvoltarea economica locala, se poate impiedica migratia de la sate la orase deoarece satul romanesc reprezinta continuitatea poporului nostru. Traditiile populare, obiceiurile, folclorul, arta populara reprezinta elementele identitatii noastre ca popor roman.

BIBLIOGRAFIE

1. BALAURE, V., CATOIU, I., - “Marketing turistic”, Ediura Uranus, VEGHES, C.Bucuresti, 2005.

2. GLAVAN, V. -“Amenajarea turistica a teritoriului”

Editura Alma Mater, Sibiu, 200

GLAVAN, V. -“Turism rural.Agroturism.Turism

Durabil.Ecoturism”, Editura

Economica, Bucuresti, 200

4. HASEGANU, I. -“Comuna Saliste.Salistea Sibiului”,

Editura Etape, Bucuresti, 2002.

5. HENCHE, G., B.-“Marketing in turismul rural”,

Editura Irecson, Bucuresti, 2004

(traducere de Isabela Teclici).

6. IRIMIE, C., DUNARE, N., -“Marginenii Sibiului”, Editura

PETRESCU, P.Stiintifica si Enciclopedica,

Bucuresti, 1985.

7. LUPAS, T.-“Salistea Sibiului, straveche vatra

romaneasca”, Sibiu, 1990.

8.MITRACHE, St., MANOLE, V., -“Agroturism si turism rural”,Editura

BRAN, Fl., ISTRATE, I.Fax Press, Bucuresti, 1998.

9. NISTOREANU, P. -“Economia turismului – economie

si practica”, note de curs.

10. NISTOREANU, P. -“Ecoturism si turism rural”, note

de curs, Bucuresti.

11. NISTOREANU, P. -“Turism rural – o afacere mica cu

Perspective mari”, Editura Didactica

si Pedagocica, Bucuresti, 1999.

12. STANCIU, M. -“Agroturism”, Editura Mira

Design, Sibiu, 2000.

1 STANCIULESCU, G., -“Dictionar poliglot de termeni

(COORD.) utilizati in turism”, Editura All

Educational, Bucuresti, 1998.

14. THEOBALD W.-“Global Tourism”, Editura

Butterworth Heinemann, Great

Britain, 1998.