Particularitati bioeconomice si fiziologice la ovine

PARTICULARITATI BIOECONOMICE SI FIZIOLOGICE LA OVINE

Eficienta economica a ovinelor este  determinata de particularitatile biologice (rusticitate, rezistenta, capacitate de aclimatizare, potential productiv) raportate la modul de crestere:

Capacitatea de valorificare a celulozei

Adaptare la intretinerea pe pasune si valorificarea florei spontane; valorifica cel mai bine pasunile si fanetele, din care o buna parte se afla in zona de munte (improprie pentru cultura vegetala)

Rezistenta la drumuri lungi si greu accesibile pentru alte specii

Rezistenta la conditii aspre de clima

Investitii minime pentru adaposturi

Durata scurta a gestatiei si prolificitatea ridicata

Longevitate productiva (6-7 ani chiar  mai mult)

Ritm accelerat de crestere corporala la tineret (valorificare timpurie)

Subproduse valoroase pentru activitati conexe

Rase specializate pentru productie (lana, carne, lapte)

1.Mediul si bolile ovinelor

Contextul economic al productiei, rezistenta la frig si necesitatea de a valorifica pasunile, au condus la sisteme de crestere a ovinelor la exterior sau in adaposturi  improvizate, amenajate departe de alte speci

Constructia unui adapost (saivan) poate fi rentabila numai in situatia unui efectiv important de animale. In cea mai mare parte a cazurilor se folosesc adaposturi usor de construit, care pot fi asamblate de proprietar. Trebuie subliniat ca ovinele sunt animale cu instinct gregar (de turma) putand fi regrupate in numar mare fara implicatii sociale.

Numerosi factori actionand singuri sau sinergic pot interveni in mediul ovinelor  favorizand aparitia unor afectiuni si/sau o diminuare a productiilor.

Temperatura

Daca ovinele sunt mai rezistente la frig decat alte animale domestice, trebuie amintit ca lana este un adevarata acumulator de caldura mai ales sub efectul razelor de soare in absenta adapostulu Zona de confort termic pentru mielul nou nascut este de 24-26⁰C in timp ce pentru o oaie adulta este de 13-14⁰C.

Umiditatea

excesiva afecteaza aparatul respirator; ea poate mari actiunea frigului (actiune directa asupra tesutului pulmonar si indirect a lanii care nu poate exercita rolul de izolare). Alaturi de caldura, umiditatea favorizeaza afectiunile virale, bacteriene, parazitare. Un aer prea uscat poate avea actiune defavorabila asupra aparatului respirator.

Curentii de aer

ploaia si vantul maresc actiunea nefasta a frigului mai ales la mieii nou nascuti mai sensibili la hipotermie (procentul de mortalitate poate atinge 90% sub actiunea conjugata a vantului, ploii si frigului). Prezenta adapostului permite micsorarea de 4 ori a acestui procent.

Calitatea aerului

este legata de concentratia de praf (poate vehicula agenti patogeni) sau de gaze nocive (amoniac, hidrogen sulfurat, gaz carbonic). In saivane sau la pasune prezenta prafului alergizant trebuie monitorizata (furaje mucegaite, polen, etc.).

Lumina

daca un exces poate fi nociv in anumite situatii (fotosensibilizare secundara unei afectiuniii hepatice, keratoconjunctivite, stafilococi.) in altele un aport poate fi benefic: vindecare mai rapida in ectima contagioasa sau afectiuni cutanate de origine parazitara, sinteza de vitamina D…

Pardoseala (solul) si asternutul

solul poate avea un rol important in aparitia multor afectiuni ale ovinelor: sol umed = schiopaturi; sol uscat = leziuni care conduc la abcese sau dermatite ulceroase. Pasunea de multe ori nu este mai sanatoasa decat saivanul mai ales in ceea ce priveste ectima sau mamitele. Dejectiile reprezinta o sursa de contaminare parazitara (coccidii, strongil.) sau microbiana ( rotavirus, colibacil…). Abundenta asternutului si frecventa indepartarii lui sunt elemente determinante pentru sanatatea efectivulu Este recomandat sa se repartizeze 0,3 – 0,4 kg de paie pe zi pentru fiecare oaie. Trebuie evitat asternutul umed (acumulare de germeni fecali si producere de gaze toxice) prin imprastierea de var. In timpul fatarilor asternutul trebuie schimbat zilnic.

PROIECT: Boli ochi caini PROIECT: Controlul functiei de reproductie la suine (REPRODUCTIA ASISTATA LA ANIMALE)

Calitatea apei

Apa este incriminata in aparitia multor boli (leptospiroza, yersinioza, botulism….) Calitatea apei vizeaza in acelasi timp agenti chimci (nitriati, plumb, cupru, ingrasaminte)

Alimentatia

Conformatia gurii, mobilitatea buzelor, incisivii ascutiti si curbati spre inainte faciliteaza prehensiunea furajelor verzi foarte aproape de sol (risc de enterotoxiemii) si permit o valorificare eficienta a pasunilor.

Necesarul de substante nutritive este influentat de exercitiu (animalele in stabulatie au o cerinta mai mica decat cele care se deplaseza la pasune), sursa de apa si distanta pana la aceasta, pasunatul pe dealuri, munte, comparativ cu cel de la ses, temperatura mediului ambiant, a apei si a hranei (pentru fiecare grad in plus sau minus din zona de confort termic organismul isi intensifica schimburile nutritive cu cheltuieli energetice pentru asigurarea homeostaziei), stres (mai ales la tineret in perioada de intarcare), variatia individuala, nivelul productiei de lana, carne, pielicele, lapte, gestatia, tunsul, structura ratiei, varsta, etc

3 Reproductia

Maturitatea sexuala a oilor domestice, comparativ cu cele salbatice se produce foarte devreme si cu mult inaintea maturitatii corporale. La oaie instinctul genezic apare la varsta de 6 -8 luni, uneori si mai devreme, deci intr-o perioada cand animalele nu au atins maturitatea corporala si organismul femelelor nu este pregatit pentru a sustine gestatia.

Folosirea prea devreme la monta pentru femele este contraindicata deoarece :

gestatia si lactatia precoce au consecinte nefavorabile asupra dezvoltarii corporale

pot apare procente mari de sterilitate

produsii au o greutate mai mica la parturitie, se adapteaza greu si sunt predispusi la imbolnaviri ceea ce antreneaza pierderi in exploatatie

apar frecvente distocii

Pentru masculi :

afecteaza procesul de spermatogeneza

poate conduce la sterilitate

In concluzie varsta indicata pentru folosirea oilor si berbecilor la reproductie depinde de stadiul de maturitate corporala si fiziologica. Obisnuit berbecii si oile din rasele precoce se folosesc la prima monta la varsta de un an iar cele tardive la varsta de 1_1/2 –2_1/2 cand au atins 70% din dezvoltarea de adult a rase Tendinta generala este de a se deplasa  prima monta catre varsta de 8 -10 luni pentru a mioarele sa intre in circuitul reproductiv mai devreme.

Ciclul sexual dureaza 16 -21 zile. Declansarea naturala a estrului la ovine are loc de obicei toamna cand durata zilei lumina este mai redusa si temperatura mai scazuta. In tara noastra intensitatea maxima a caldurilor este in perioada septembrie – noiembrie. Caracteristicile pedoclimatice au rol hotarator in declansarea estrulu

Pregatirea pentru monta – metoda flushing = asigurarea unui regim abundent de hranire a oilor cu circa 4-5 saptamani inaintea montei dupa ce in prealabil au fost slabite. Aceasta metoda a determinat obtinerea la Merinosul de Palas a unui procent de fecunditate de 88-96% si prolificitate de 135%.

Monta se poate realiza natural sau artificial.

Gestatia

Dureaza 150 de zile, cu variatii de la 140-160. In prima luna se recomanda acelasi regim de ingrijire si hranire din perioada de monta, pentru prevenirea avorturilor, foarte frecvente in aceasta perioada.

In primele 70 de zile embrionul realizeaza aproximativ 10% din greutatea intrauterina de aceea in acest interval ratia furajera nu trebuie sa depaseasca nevoile de intretinere pentru a nu favoriza dezvoltarea  anexelor fetale.

Pentru o oaie de 50 kg greutate corporala, cu o productie de 4 kg lana :

Vara - 10 kg masa verde ; in cazul unor pasuni mai slabe se administreaza un supliment de concentrate;

Iarna - 1,4 kg fin, 1,5 kg grosiere, 2,5 kg suculente cu adaos de concentrate in perioada de pregatire pentru monta si gestatie (300-500 g/cap/zi).

In perioada a 2-a de gestatie (lunile 4- 5) se vor asigura conditii deosebite de ingrijire si furajare, data fiind cresterea si dezvoltarea intensa a fatului (80% din greutatea de la parturitie).

Oile vor fi supravegheate permanent in perioada de gestatie; este interzisa aglomerarea lor la intrarea si iesirea din adaposturi sau padocuri, furajele vor fi de cea mai buna calitate. Cu doua saptamini inainte de parturitie se exclud din ratie furajele insilozate (murate) si se reduc grosierele.

Se recomanda administrarea de vitamina AD₃E cu 2 luni si rapel cu 15 zile inainte de parturitie.

Parturitia

Se poate desfasura in adapost sau in aer liber in functie de sistemul de crestere. Cu 2-3 saptamini inainte de parturitie oile se 'codinesc' adica se tunde lana din jurul ugerului, de pe coada si din jurul cozii, pentru asigurarea igienei parturitiei, suptului si mulsulu Se pregatesc adaposturile realizand un compartiment pentru oi gestante, o maternitate si un compartiment pentru miei (de la 0 - 30 zile).

In maternitate se vor amenaja boxe individuale de fatare, cu dimensiunile de 1,20 m/0,6-0,8 m. Compartimentul de intretinere a oilor fatate cu miei se amenajeaza in boxe comune, asigurind pentru fiecare oaie cu mielul respectiv, o suprafata de 1,6 mp.

4. Ingrijirea mieilor

La parturitie se supravegheaza respiratia (la nevoie se intervine dezobstruand caile respiratorii), se sectioneaza cordonul ombilical la 4-5 cm de abdomen si se tamponeaza cu tinctura de iod.

Colostrul se administeraza obligatoriu cat mai devreme, in primele 3-4 ore de viata. Mielul se lasa sa fie lins de mama (pentru stimularea comportamentului matern unii crescatori pun pe blanita mielului sare sau concentrate).

Dupa virsta de 8 -10 zile mieilor li se administreaza in locuri special amenajate furaje concentrate (combinate) si fin de lucerna de cea mai buna calitate (rumegarea deplina 7-  8 -12 saptamani).

In cazul mieilor orfani sau gemeni (agalaxia mamei), crescatorii vor 'apleca' mieii la doici, fatate aproximativ in acelasi timp sau la date cit mai apropiate ori vor recurge la alaptartea artificiala cu lapte de vaca.

Perioada de miel crud dureaza de la 0-7 zile, cea de miel mijlociu de la 7-30 zile, iar cea de miel zburat de la 30-65 zile.

Intarcarea

Tardiva sau traditionala se realizeaza la varsta de 2 luni la Tigaie si Turcana si la 3 luni la Merinos, Karakul. Depasirea acestor limite nu se justifica economic decat in cazul mielutelor pentru prasila. La acestea se poate practica chiar autointarcarea cu scopul unei bune dezvoltari corporale si utilizarii precoce la reproductie. In sistemele intensive de crestere mieii se intarca sub aceasta varsta.

5. Lactatia

Durata lactatiei este influentata de rasa, individ, varsta, nivelul de selectie si alimentatie. La ovinele din tara noastra este de 5-6 luni iar la rasele specializate poate depasii 7-8 lun

Caracteristicile fizico- organoleptice ale laptelui

Culoarea este alba cu nuanta galbuie consecinta pigmentilor galben-verzui exogeni (de origine vegetala – caroten, clorofila) si endogeni (lactocrom si riboflavina) existenti si in grasime.

Opalescent

Densitatea 1,030 – 1,035, pH 6,2-6,7,

Miros specific placut imprimat de concentratia de acizi grasi volatili

Gust dulceag, usor aromat datorita lactozei

Procent ridicat de grasime (gliceride, steride, fosfolipide) si proteina (lactoalbumina si lactoglobulina) aproape dublu fata de laptele de vaca

6. Tunsul

In tara noastra are loc in perioada 15 mai - 15 iunie cand media temperaturii zilnice este de +10⁰C. In functie de conditiile de temperatura acesta poate incepe si mai devreme. Intarzierea tunsului poate determina :

stres termic accentuat cu reducerea productiei de lapte si nerealizarea sporului mediu zilnic

tulburari de termoreglare

scaderea apetitului si consumului voluntar de furaje

dificultati la supt sau dupa caz muls

diminuarea calitatii lanei

7. Reforma in efectivele de ovine

Avand o mamela sanatoasa si fara probleme la parturitie oile pot fi exploatate multi an Literatura citeaza o oaie care a fost exploatata 27 de ani, ea a avut miei 24 de ani si cariera sa de reproducator nu s-a terminat decat dupa o cezariana.

Avantajul pastrarii oilor un timp cat mai mare este legat si de faptul ca in timp ele pot capata o rezistenta solida fata de bolile proprii exploatatie Oile cumparate au o rezistenta fragila sau nula la agentii infectiosi sau parazitari prezenti in noul lor habitat si le este necesar un timp destul de lung pentru a se adapta.

Cu aproximativ doua saptamani inaintea inceperii campaniei de monta oile se intarca treptat trecand de la doua mulsori pe zi la una timp de o saptamana si apoi timp de 7-10 zile mulsul se face o data la 2-3 zile. In acest timp pentru pasunat  este bine sa se foloseasca pajisti cu vegetatie mai uscata. Dupa intarcare se trece la clasarea individuala, extragerea reformelor si inlocuirea cu mioare.

Varsta de reforma a oilor si berbecilor

Oile traiesc 11-12 ani dar in practica ele sunt mentinute la reproductie pana la varsta de 7-8 ani (5-6 fatari) iar cele de valoare pana la 8-9 ani, dupa aceasta varsta uzura fiziologica fiind incompatibila cu realizarea performantelor reproductive. Oile pentru carne se scot de la reproductie cu un an mai devreme iar oile Karakul  se mentin atata vreme cat se pot obtine miei pentru pielicele principala productie a acestora.

Berbecii se mentin pentru monta pana la varsta de 6-7 an

Tineretul ovin va inlocui :

oile de 7-8 ani, slab productive, cu boli cronice (pneumonii, agalaxie, mamite) sau leziuni ale ugerului, cele care nu au ramas gestante ani la rand

berbecii de 6-7 ani, cei cu reactii pozitive la bruceloza, cu boli cronice, cu greutate scazuta, cu productie de lana prea mica, activitate de reproductie slaba, retivi

Procentul anual de reforma daca efectivul matca ramane constant este de 12-15%.