Tehnologii de obtinere si recoltare a productiilor - TEHNOLOGII GENERALE ANIMALE

DISCIPLINA TEHNOLOGII GENERALE ANIMALE

Tehnologii de obtinere si recoltare a productiilor

Ouale sunt obtinute in urma exploatarii hibrizilor ouatori specializati si crescuti in ferme in diferite sisteme de crestere. De regula se practica cresterea in hale de capacitate mare prevazute cu baterii piramidale dar ultimile directive sunt pentru inlocuirea acestora cu baterii care sa permita mentinerea bunastarii sanatatii pasarilor.

In functie de sistemul de crestere pe asternut permanent sau in baterii a hibrizilor ouatori, ouale trebuie recoltate de regula o data pe zi.

Recoltarea oualor se poate face manual sau mecanic (automatizat).

Recoltarea manuala a oualor se face atunci cand pasarile sunt crescute in baterii clasice. Ouale sunt recoltate manual din jgheaburile de colectare si apoi puse in cofraje.

La bateriile echipate cu instalatii de colectare ouale sunt aduse cu benzile transportoare la capatul bateriei si sunt asezate manual in cofraje.

Recoltarea automatizata a oualor elimina omul astfel, bateriile echipate cu instalatii longitudinale de colectare au la capat transportoare verticale care preiau ouale si le dispun pe un transportor orizontal si le dirijeaza in camera de sortare.

In camera de sortare automata ouale sunt sortate, examinate ovoscopic iar manual sunt eliminate cele defecte; ouale bune sunt directionate catre cantare automate, sunt repartizate pe clase de greutate apoi asezate mecanic pe cofraje (cate 30 bucati).

Cele mai noi tipuri de instalatii utilizate trebuie sa permita marcarea oualor cu data producerii, greutatea si termenul de valabilitate.

Ouale destinate exportului sunt supuse unui nou examen ovoscopic apoi sunt puse in cofraje si impachetate in vederea transportului.

Lana reprezinta invelisul pilos al oilor si este o materie prima de baza in industria textila. Pentru a fi utilizata lana trebuie recoltata iar acest lucru se face prin operatiunea de tuns.

Tunsul reprezinta o operatie foarte importanta in cresterea ovinelor si trebuie facuta la timp si corect, intrucat de aceste aspecte depinde calitatea lanii si sanatatea animalelor.

In conditiile tarii noastre tunsul la ovine se realizeaza primavara. Pentru a preveni aparitia unor efecte negative datorate tunderii timpurii, se recomanda ca aceasta operatiune sa debuteze atunci cand, timp de 7 zile consecutiv, temperatura minima nu coboara sub 7 ⁰C. Aceasta recomandare a perioadei optime de efectuare a tunsului, trebuie respectata deoarece atunci cand este efectuat prea devreme sau prea tarziu poate avea efecte negative asupra animalelor. Acestea vor face fata greu situatiilor in care vremea devine capricioasa atat prin scaderea temperaturilor cat si prin cresterea acestora. Pentru oile din zona montana tunsul se realizeaza la cca. 30 zile inainte de urcarea acestora spre locurile de pasunat.

De regula tunsul se realizeaza dupa o pregatire organizatorica in care se stabilesc categoriile de ovine ce trebuie tunse, numarul acestora, locul desfasurarii tunsului si modalitatea de depozitarea a lanii. Se face aprovizionarea cu materiale necesare unei bune desfasurari a operatiunii de tuns.

Tunsul se poate realiza manual, electromecanic si chimic.

Tunsul manual se realizeaza cu ajutorul foarfecelui de tuns. Cel electromecanic implica utilizarea unui agregat de tuns actionat electric si care este prevazut cu 12 masini de tuns.

Regulile care trebuie respectate la tunsul oilor sunt: lana trebuie sa fie uscata la recoltare, sa se realizeze cat mai aproape de pielea animalului, evitarea trecerii de mai multe ori cu masina de tuns in aceleasi locuri.

Tunsul chimic presupune administrarea unor substante cu efect static asupra dezvoltarii fibrelor de lana cum ar fi ciclofosfamida, colchicina si colcemida. Dupa 10 zile de la administrare lana se desprinde uniform de pe suprafata pielii. Se pare insa ca aceasta substanta provoaca o serie de efecte negative organismului.

Tunsul se realizeaza in locuri special amenajate si de regula se tund intai oile mame si berbecii. Oile bolnave sau cu raie vor fi tunse la sfarsit.

Lana va fi sortata si depozitata in conditii corespunzatoare in locuri uscate si aerisite.

PROIECT: Controlul functiei de reproductie la suine PROIECT: Gestatia si fatarea

Productia de pielicele piei si blanuri se obtin in urma sacrificarilor sau moartea animalelor.

Pielicica este blanita obtinuta in urma sacrificarii mieilor in primele zile de nastere cand invelisul pilos prezinta o serie de caracteristici specifice referitoare la buclaj.

La ovine cea mai cunoscuta rasa pentru pilicele este rasa Karakul de la care se pot obtine pielicele in culori de baza, negra de diferite nuante  (simplu, albastrui, roscat), reprezinta cca. 90% din totalul pilicelelor obtinute; brumarie 7-8% (normal, inchis, deschis, cu nuante albastre, perlate, liliachie, argintie, otel, sidefie, plumburie) si cafenie; si o serie de varietati de culoare obtinute in urma modificarilor genetice (alb, sur, roz, briliantie, chihlimbarie).

In functie de unele caracteristici si insusiri se poate stabili calitatea pilicelelor iar aprecierea trebuie sa se faca la 24-48 de ore de la fatare.

Pentru stabilirea calitatii pilicelelor si incadrarea in clase de calitate se iau in consideratie urmatoarele:

- culoarea care poate fi simpla sau de diferite nuante  in functie de amestecul de fibre de culori diferite;

- lungimea fibrelor la buclajul de calitate superioara trebuie sa fie de 8-14 mm cu media de 11 mm, pentru un buclaj valoros fibrele trebuie sa fie uniforme ca lungime si grosime;

- finetea trebuie sa se incadreze intre 32-34 µ si sa fie aceeasi pe toata lungimea fibrei;

- luciul, matasozitatea si elasticitatea contribuie la calitatea buclajului iar lipsa acestora la o pileicica ii da o valoare comerciala redusa;

- insusirile buclei, bucla reprezinta forma in care sunt rulate fibrele (de acoperire, interioare, intermediare) iar totalitatea lor formeaza buclajul. Principalele insusiri ale buclelor sunt: lungimea, inaltimea, gradul de inchidere, directia de inrulare, conturul, mod de dispunere;

- forma buclei sau tipul de bucla, in urma combinarii insusirilor amintite pe suprafata pelicelii intalnim doua tipuri de buclaj: in forma de tuburi fiind tipul clasic (Astrahan) fiind si cel mai valoros si fara tuburi; se mai intalnesc si bucle sub forma de bob, de valuri care sunt aceptate comparativ cu cele in forma de coame, inelate, semiinelate, tirbuson, melc care sunt considerate defectuoase;

- insusirile buclajului sunt determinante in stabilirea valorii comerciale a pielicelelor si acestea sunt:marimea buclajului, uniformitatea, rezistenta si elasticitatea, desimea buclelor, modelarea buclajului, desenul, luciul;

- insusirile pielicelelor in ansamblu se refera la durata de mentinere a insusirilor buclajului care de regula este de 3-4 zile iar cu cat perioada este mai lunga si valoarea este mai mare;

- caracteristicile pielii tine de  marimea, grosimea, densitatea, elasticitatea si supletea pileii.

Toate insusirile amintite sunt apreciate direct pe miei imediat dupa fatare                (la 2-3 zile) iar datele sunt trecute in certificatul de origine si valoare productiva.

Obtinerea pielicelelor se face in urma sacrificarii mieilor in principiu la 2-4 zile de la fatare. Sacrificarea mieilor se face dupa o anumita tehnica care implica efectuarea urmatoarelor operatiuni:

- asomarea animalului prin lovirea acestuia cu un ciocan de lemn in regiunea occipitalului;

- suprimarea vietii animalului prin sectionarea venelor submaxilare si efectuarea scurgerii sangelui;

- umflarea animalului, se efectueaza o incizie la nivelul jaretului de la piciorul drept posterior si se trece la introducerea de aer cu ajutorul unei tevi acest lucru  face ca pielea sa se desprinda mai usor;

- jupuirea se efectueaza in urma practicarii a o serie de incizii (longitudinale si transversale) de la gat pana la anus si pe partea inferioara a membrelor pana la ongloane, in acest fel se obtin pielicele de forme regulate.se desprinde pielea de pe un membru posterior apoi mielul este atarnat de un carlig si se continua desprinderea pielii spre cap; dupa jupuire pielicelele sunt conservate prin uscare, uscare-sarare, saramurare. Nerespectarea etapelor si aordinii efectuarii operatiunilor duce la obtinerea de pielicele defectuoase, clar de valoare redusa.

Pieile de animale utilizate in industria prelucratoare se obtin in urma sacrificarii animalelor, iar functie de categoria de animale de la care provine pielea, aceasta poate fi cu blana sau fara.

Pieile recoltate de la animalul zootehnic trebuie sa indeplineasca o serie de conditii tehnice de calitate, fiind clasificate pe categorii de calitate in functie de o serie de criterii cum ar fi suprafata, grosimea, elasticitatea, defectele si caracteristicile blanitei.

Pieile sunt conservate in special prin sarare, care poate fi uscata sau in saramura.

Sararea uscata presupune utilizarea sarii ca atare si se realizeaza in mai multe etape. Folosirea sararii are dezavantajul ca necesita utilaje speciale, dar prezinta si o serie de avantaje cum ar fi: sararea uniforma a pieilor, pastrarea neschimbata a structurii acestora, pieile sunt mai elastice si pot fi pastrate in conditii corespunzatoare pana la 5 ani. Aceasta metoda se practica in tarile mari producatoare de piei, ale lumii.

De la animalele de blana in varsta de 7-8 luni se recolteaza blanitele recomandat in sezonul rece. Obtinerea lor se face in urma sacrificarii si jupuirii animalului.

Indiferent de animalul de la care provine pielea sau pielicica, aceasta este supusa unui proces de prelucrare primara:decarnare, degresare mecanica, si chimica, lustruire etc. dupa care sunt coservate si depozitare urmand calea spre centrele de prelucrare.

Productia de par. Principalele sortimente de par care se poate valorifica, sunt parul de porc, de cal, de capra, de bovine si de iepure.

In urma recoltarii, procesarii (spalarii), ambalarii si depozitarii, parul animalelor poate fi utilizat in diferite directii:

- parul de porc se utilizeaza pentru confectionarea de perii, pensule si utilaje de stefuit in industria optica etc.

- parul de cal este folosit pentru confectionarea firelor arcusului de vioara, site pentru morarit, tesaturi speciale etc.

- parul de bovine in special cel provenit din urechi, este utilizat pentru pictura, iar restul de par pentru obtinerea paslei.

Produsele apicole se obtine in urma cresterii albinelor. Datorita proprietatilor pe care le au produsele apicole au o importanta economica majora fiind utilizate in ramuri de activitati diferite.

Romania, prezinta conditii de clima ce permite dezvoltarea apiculturii.

Principalele produse apicole sunt: mierea, ceara, laptisorul de matca, veninul de albine, polenul si pastura si propolisul.

Mierea reprezinta principalul produs rezultat in urma cresterii si exploatarii albinelor. Este un aliment valoros si dietetic. Din punct de vedere al valorii nutritive mierea contine foarte multe elemente cum ar fi: apa, zaharuri, minerale, vitamine, enzime, acizi, substante proteice.

Mierea provine din transformarea nectarului de catre albine iar dupa provenienta aceasta poate fi florala sau extraflorara; se extrage cu ajutorul centrifugilor mecanice sau manuale.

Ceara se obtine in urma secretiilor glandelor cerifere si se recolteaza prin topire, cu ajutorul solventilor organici industriali, cu ajutorul cerificatorului solar sau prin presare. Ceara este utilizata pentru confectionarea fagurilor, in cosmetica, industria farmaceutica, a pielariei si metalurgica. Polenul este produsul recoltat de albinele culegatoare de pe anterele florilor vizitate, depozitat si transformat biochimic si se recolteaza cu ajutorul colectoarelor prinse la intrarea in stup. La o incarcatura se pot transporta 8-12 mg polen/albina. Polenul se utilizeaza ca remediu in diverse boli hepatice, digestive, boli ale sistemului nervos. Propolisul este un produs complex obtinut in urma prelucrarii substantelor cleioase recoltate de catre albine de la diferiti arbori (brad, molid, visin etc.), si este utilizat pentru etanseizarea stupului, lustruirea peretilor si ramelor si a celulelor, se recolteaza prin curatarea ramelor si cu ajutorul colectoarelor de propolis. Se utilizeaza in medicina terapeutica avand proprietati antimicrobiene, antifungice si anestezinate.

Laptisorul de matca este produsul de secretie al glandelor hipofaringiene ale albinelor lucratoare(doici) si este destinat hranirii puietului. Se recolteaza in urma cresterii matcilor cu ajutorul unor pompite iar in urma recoltarii se obtin circa 50-70 g laptisor de matca /familie de albine.Datorita continutului ridicat in vitamine, minerale si aminoacizi (esentiali si neesentiali) se utilizeaza in industria farmaceutica ca remediu in diferite boli si ca biostimulator general. Veninul este produsul de secretie al glandelor speciale ale albinelor lucratoare stocat in punga cu venin si care se elimina in exterior cca. 0,3 mg in urma inteparii, se recolteaza de la familii putenice fie prin narcotizarea albinelor sau socul electric. Se utilizeaza in industria farmaceutica avand proprietati bactericide si bacteriostatice, are si actiuni pozitive asupra sistemului circulator, fiind vasodilatator, are actiuni pozitive asupra sistemului nervos. Apilarnilul este un produs compus din larvele de trantor si se obtine prin recoltarea acestora din celulele de fagure cu o zi inainte de capacirea acestora.