Prima varianta a modelului lui G

Prima varianta a modelului lui G. Maletzke

Primul factor atrage atentia asupra amanuntului ca diferite media presupun tipuri de adaptare diverse din partea receptorului. Fiecare mijloc de comunicare in masa are posibilitati si limite proprii. Asadar, caracteristicile mijlocului influenteaza modalitatea de percepere a receptorului si afecteaza mesajul media. De exemplu, nimeni nu recepteaza la fel o piesa de teatru atunci cand o asculta la radio sau cand priveste spectacolul la televizor. Fraza des citata a lui McLuhan, "mijlocul este mesajul", este elocventa pentru o astfel de situatie si ilustreaza influenta semnificativa a mijlocului de comunicare asupra receptorului. Pe de alta parte, Maletzke apreciaza ca relevante urmatoarele trasaturi a mijlocului de comunicare:

a)              tipul de perceptie pe care il solicita de la receptor (telespectator, ascultator, cititor etc.);

b)             masura in care receptorul este conectat la un mijloc de comunicare in timp si in spatiu;

c)              contextele sociale in care membrii audientei recepteaza mesajul media;

d)             decalajul temporal dintre eveniment si receptarea mesajului referitor la acel eveniment, cu alte cuvinte gradul de simultaneitate;

Imaginea receptorului despre mijlocul de comunicare creeaza asteptari legate de continutul media. De aceea, se apreciaza ca aceasta exercita o influenta asupra alegerii continutului si asupra modului in care receptorul percepe si raspunde la acest continut. Elementele importante in cadrul imaginii receptorului sunt prestigiul si credibilitatea mijlocului de comunicare.

Exista doua variabile, alegerea si perceptia/raspunsul care sunt privite drept variabile dependente ce au consecinte semnificative in procesul de receptare. In afara de acestea mai exista presiunea sau constrangerea mijlocului si imaginea receptorului despre mijloc, precum si alte variabile cauzale sau independente (imaginea despre sine a receptorului, rolul acestuia, atitudini si valori ce produc o anumita stare de spirit pentru receptarea comunicarii). Studiile psihosociale indica referitor la acest ultim aspect ca oamenii au tendinta de a respinge informatiile care nu sunt in concordanta cu sistemul de valori la care au aderat. In ceea ce priveste structura de personalitate a receptorului, aceiasi specialisti considera ca unele categorii de persoane sunt mai usor de influentat decat altele. De pilda, s-a demonstrat ca o persoana cu o parere modesta despre sine este foarte usor de convins.[1] Teoretic, acest lucru ar trebui sa fie valabil si pentru comunicarea de masa. Contextul social, in care are loc receptarea, se refera la mediul social, la comunitatea in care traieste receptorul, la grupul caruia ii apartine acesta sau la persoanele cu care intra in contact. Semnificatia grupului a fost dovedita de mai multe studii consacrate comunicarii. Cu cat persoana apreciaza mai mult apartenenta la un grup cu atat sunt mai reduse posibilitatile de a o influenta cu ajutorul unor mesaje ce contravin valorilor grupului.

De asemenea, Maletzke precizeaza ca formatorii de opinie, prin intermediul carora este transmis de obicei continutul mass-media, se gasesc frecvent in mediul social din imediata apropiere a receptorului in comunitatea locala. Contextul in care are loc receptarea in comunicarea de masa difera de acela tipic pentru o comunicare fata in fata. Daca este membru al unui public dezorganizat, receptorului nu i se cere sa raspunda ori sa actioneze intr-un anume fel, asa cum ar fi trebuit sa o faca in cazul unei comunicari interpersonale. Contextul in care are loc receptarea influenteaza de asemenea perceptia. Exemplul clasic este acela al unui film perceput diferit de un copil cand il vizioneaza impreuna cu parintii si in cu totul alt fel cand se afla impreuna cu alti copii.[2]

Asa cum selectia si perceptia receptorului au fost privite drept variabile dependente, tot asa se considera ca exista variabile asociate cu emitatorul. Aceste sunt alegerea de catre emitator a ceea ce urmeaza sa transmita si modul in care emitatorul modeleaza mesajul. Ambele sunt incluse in comportamentul comunicational al emitatorului. In comunicarea de masa, el are la dispozitie mai multe mesaje potentiale si trebuie sa efectueze o selectie pornind de la anumite criterii. In momentul structurarii mesajului, acelasi emitator se confrunta cu o alta problema de selectare, iar modalitatea in care o realizeaza depinde de urmatoarele elemente ale modelului: "presiunea" sau constrangerea din partea mesajului, "presiunea" sau constrangerea din partea mijlocului de comunicare, imaginea de sine a emitatorului, structura de personalitate a emitatorului si locul pe care il ocupa intr-un grup sau intr-o organizatie, presiunea si constrangerile exercitate de caracterul public al continutului media, mediul social al emitatorului

"Presiunea" sau constrangerea din partea mesajului se reflecta in faptul ca emitatorul este obligat sa adapteze forma mesajului la tipul de continut (un mesaj ce reprezinta un discurs pentru o ceremonie funerara difera de acela destinat unei rubrici mondene); pe de alta parte, mesajul este parte a unui intreg (de exemplu, o stire este structurata in asa fel incat sa se incadreze in ansamblul emisiunii de stiri).

"Presiunea" sau constrangerea din partea mijlocului de comunicare se regaseste in necesitatea emitatorului de a opta pentru un anumit canal, fiind obligat sa respecte constrangerile acestuia care sunt, bineinteles, diferite, chiar daca evenimentul relatat este acelasi.

Imaginea de sine a emitatorului nu se refera doar la modul in care acesta se raporteaza la rolul sau ca individ, ci si la perceptia sa cu privire la raspunderile receptorului: daca este un bun interpret al evenimentelor, daca reuseste sa lupte pentru idei de anvergura sau indeplineste numai o simpla misiune de reflectare a acesteia, daca el considera ca profesia ii acorda sansa sau nu de a-si promova propria scara axiologica.

Structura de personalitate a emitatorului este considerata de Maletzke ca un element ce influenteaza comportamentul acestuia si acelasi autor atrage atentia asupra unor variabile dependente care pot estompa importanta acestui factor.[3]

Emitatorul, ca element component al unei echipe, trebuie obligatoriu luat in considerare pentru ca el rareori este singur, fiind dependent de colegi si de alti specialisti. Printre alte diferente, aceasta este una majora dintre un jurnalist si alti creatori. Prin urmare, apartenenta la echipa limiteaza libertatea emitatorului in comunicarea de masa in functie de normele si de valorile grupului profesional. Daca ne raportam la emitator ca element al unei organizatii media, atunci factorii contextuali se pot suprapune sau nu peste atitudinile si credintele emitatorului. Orice organizatie media are politici de promovare, strategii ce il forteaza pe jurnalist sa urmeze reguli implicite sau explicite. Cu toate acestea, emitatorul are si posibilitatea de a le evita.[4]

Presiunea si constrangerile caracterului public al continutului media se regasesc in evaluarea rezultatului final al muncii emitatorului de catre public, fapt ce implica anumite constrangeri de natura psihologica si legala in ceea ce priveste activitatea sa. Un control similar il exercita, de multe ori, si asociatiile profesionale.