Definitia si recunoasterea veniturilor si a cheltuielilor

Definitia si recunoasterea veniturilor si a cheltuielilor

Orice activitate pe care o desfasoara agentii economici necesita, in mod obiectiv, anumite consumuri de munca vie si materializata, care poarta denumirea generala de cheltuieli. Ele reprezinta sumele sau valorile platite pentru: consumurile, lucra­rile executate si serviciile prestate de care beneficiaza unitatea patrimoniala, cheltuieli cu personalul, executarea unor obligatii legale sau contractuale, cheltuieli financiare si cheltuieli extraordinare.

Efectuarea cheltuielilor si generarea veniturilor se deruleaza in mai multe etape succesive sau simultane. Astfel, in cazul cheltuielilor se delimiteaza patru  momente:[1]

1. Angajarea cheltuielilor - intervine in momentul cumpararii de bunuri stocabile si nestocabile, lucrari, utilitati, servicii destinate productiei, cand apare obligatia de plata catre furnizori;
2. Consumul - reprezinta utilizarea electiva a resurselor in scopul satisfacerii nevoilor productive sau neproductive;
3. Platile - inseamna achitarea unei sume de hani ca echivalent al bunurilor si serviciilor primite. Exista  anumite plati care reprezinta un transfer fara echivalent, cum ar fi: plata impozitului pe profit sau venit, plata amenzilor si penalitatilor;
4. Imputarea - reprezinta etapa in care cheltuielile sunt decontate adica sunt suportate din veniturile realizate, obtinandu-se astfel rezultatul exercitiului.

In procesul de creare a veniturilor se delimiteaza patru momente:

1. Productia - este etapa realizarii bunurilor si serviciilor in cadrul obiectului principal de activitatea al unei intreprinderi;
2. Facturarea sau vanzarea pe credit - reprezinta transferul dreptului de proprietate de la furnizor la client;
3. Incasarea - este etapa in care bunurile si serviciile vandute se transforma in bani.
4. Incorporarea - este momentul in care veniturile absorb cheltuielile in vederea obtinerii rezultatului.

Conform referentialului IAS/IFRS definitia cheltuielilor este urmatoarea: cheltuielile reprezinta diminuari ale beneficiilor economice, pe parcursul perioadei curente, sub forma de iesiri sau scaderi ale valorii activelor ori cresteri ale datoriilor si care se concretizeaza in reduceri ale capitalului propriu, altele decat cele rezultate din distribuirea acestora catre actionari. Pierderile reprezinta acele elemente care corespund definitiei cheltuielilor si care pot aparea sau nu pe parcursul desfasurarii activitatilor curente ale entitatii. Pierderile reprezinta diminuari ale beneficiilor economice si, din acest punct de vedere, nu difera ca natura de alte tipuri de cheltuieli. In categoria pierderilor sunt incluse, de exemplu, cele rezultate din cedarea activelor imobilizate. Recunoasterea acestor cheltuieli trebuie efectuata in baza principiilor concordantei si periodicitatii concomitent cu recunoasterea veniturilor din prestarea serviciilor.

Veniturile reprezinta cresteri de beneficii economice in cursul perioadei, atunci cand acest flux se materializeaza in cresteri ale capitalului propriu, altele decat cresterile datorate

contributiilor din partea participantilor la capitalul propriu.

Veniturile, in acceptiunea data de Cadrul general IAS - constituie cresteri ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul perioadei curente sub forma de intrari sau de cresteri ale activelor ori descresteri ale datoriilor care se concretizeaza in cresteri ale capitalului propriu, altele decat cele rezultate din contributiile actionarilor. Contabilitatea veniturilor intreprinderii este conditionata de natura tranzactiilor care le genereaza: vanzarea bunurilor, prestarea serviciilor, utilizarea activelor intreprinderii de catre terti, decontarea datoriilor cu termenul de prescriptie expirat, inregistrarea rezultatelor inventarierii, reflectarea diferentelor de curs si de suma favorabile, producerea evenimentelor extraordinare.

Evaluarea veniturilor se realizeaza la 'valoarea justa a mijloacelor de plata primite sau a creantelor de incasat'. In practica venitul este, de regula, dimensionat la valoarea nominala a creantelor de incasat sau a sumelor incasate. De asemenea, reducerile comerciale de pret (rabat, remiza, discount) sunt, de regula, deduse din valoarea veniturilor recunoscute.

De regula, valoarea nominala a creantelor asociate veniturilor nu difera de valoarea justa, deoarece perioada de incasare este relativ scurta. In situatiile particulare in care valoarea creantelor de incasat in viitor este mai mare decat valoarea nominala datorita depasirii termenelor normale de plata atunci se va determina valoarea justa a creantelor de incasat.

Atunci cand sunt schimbate bunuri similare ca natura si valoare, nu se recunoaste niciun venit aferent schimbului. Insa daca se schimba bunuri diferite, atunci va fi recunoscut un venit, egal cu valoarea justa a bunului primit, ajustata cu bunurile platite/primite. Daca valoarea justa a bunurilor primite nu poate fi determinata in mod corespunzator, atunci venitul este recunoscut la valoarea justa a bunului cedat, ajustata cu sumele primite/platite in numerar.