EXPERTIZA CONTABILA IN MATERIE PENALA

URMARIREA PENALA - ORGANELE DE CERCETARE PENALA

Urmarirea penala are ca obiect strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea lor in judecata.

Urmarirea penala se efectueaza de catre procurori si de organele de cercetare penala, respectiv cele ale politiei precum si de catre organele specializate din structurile armatei, Ministerului Administratiei si Internelor, serviciilor de informatii.

Organul de urmarire penala in activitatea sa este obligat si in consecintǎ are urmatoarele atributii:

sa stranga probele necesare pentru aflarea adevarului si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele in vederea justei solutionari a acesteia.

sa explice invinuitului sau inculpatului dupa caz si celorlalte parti antrenate in cauza drepturile lor procesuale.

sa stranga date cu privire la imprejurarile care au determinat, inlesnit sau favorizat savarsirea infractiunii precum si o multitudine de alte date de natura sa serveasca la solutionarea cauzei.

In desfasurarea urmaririi penale, organul de cercetare penala dispune asupra actelor si masurilor procesuale prin emiterea de ordonante si prin rezolutii motivate.

Supravegherea actelor de urmarire penala se exercita de catre procurori, care in atributiile lor conduc si controleaza activitatea de cercetare penala a politiei si a altor organe specializate (armata, M.I., S.R.I.).

Urmarirea penala se efectueaza in mod obligatoriu de catre procuror in urmatoarele infractiuni care pot face obiectul unor expertize contabile si anume:

a)     subminarea economiei nationale care constǎ in fapta unei persoane de a se folosi in savarsirea infractiunii de o unitate de interes public ori de a impiedica activitatea normala a acesteia, daca fapta este de natura sa submineze economia nationala, ori a produs pagube importante economiei nationale.

b)     compromiterea unor interese de stat care consta in distrugerea, alterarea ori ascunderea unui document sau inscris in care sunt stabilite drepturi ale statului roman in raport cu o putere straina, daca fapta este de natura a compromite interesele statului.

c)      comunicarea de informatii false care consta in raspandirea prin orice mijloace, de stiri, date sau informatii false, ori de documente falsificate daca fapta este de natura sa aduca atingere sigurantei statului sau relatiilor internationale ale Romaniei.

d)     divulgarea secretului care pericliteaza siguranta statului care constǎ in divulgarea unor documente sau a unor date care constituie secrete de stat ori a altor documente sau date de catre cel care le cunoaste datorita activitatii de serviciu dacǎ fapta este de natura sa puna in pericol siguranta statului.

e)     neglijenta in pastrarea secretului de stat constǎ in neglijenta care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce a fost clasat ca secret de stat precum si neglijenta care a dat prilej altei persoane sa afle un asemenea secret, daca fapta este de natura sa aduca atingere intereselor statului.

Acte de constatare intocmite de organele de control

Obligatia sa procedeze la luarea de declaratii de la faptuitor si de la martorii care au fost de fata la savarsirea infractiunilor si sa intocmeasca procese verbale despre imprejurarile concrete ale savarsirii acestora o au:

a)     Organele inspectiilor de stat si ale unitatilor de interes public pentru infractiunile care constituie incalcari ale dispozitiilor si obligatiilor a caror respectare o controleaza potrivit legii;

b)     Organele de control si cele de conducere ale administratiei publice pentru infractiunile savarsite in legatura cu serviciul de catre cei aflati in subordine ori sub controlul lor. Aceste organe au dreptul sa retina corpurile delicte, sa procedeze la evaluarea pagubelor si sa efectueze orice alte acte potrivit legilor de organizare si functionare ale acestor organisme.

Actele incheiate se inainteaza procurorului in cel mult trei zile de la descoperirea faptei ce constituie infractiune in afara de cazul cand legea dispune altfel. In caz de infractiuni flagrante organul inspectiilor de stat si de control al administratiei publice au obligatia sa instiinteze de indata procurorul cu privire la faptuitor si sa remita acestuia lucrarile efectuate, insotite de mijloacele materiale de proba respectiv procesele verbale incheiate.

Supravegherea exercitata de procurori in activitatea de urmarire penala

In exercitarea supravegherii respectarii legii in activitatea de urmarire penala, procurorul vegheaza ca orice infractiune sa fie descoperita si orice infractor sa fie tras la raspundere penala. De asemenea vegheaza ca nici o persoana sa nu fie urmarita penal fara sa existe indicii temeinice ca a savarsit o fapta infractionala prevazuta de legea penala.

Procurorul conduce si controleaza activitatea de cercetare penala a politiei si a altor organe din structurile specializate si supravegheaza ca actele de cercetare penala sa se efectueze cu respectarea stricta a dispozitiilor legale.

Sesizarea organelor de urmarire penala

Organul de urmarire penala poate fi sesizat prin:

a)     Plangere - care reprezinta incunostintarea scrisa facuta de o persoana sau de o unitate de interes public careia i s-a cauzat o vatamare a intereselor, prin infractiune. Plangerea trebuie sa cuprinda numele, calitatea si domiciliul petentului, descrierea faptei care formeaza obiectul plangerii, indicarea faptuitorului daca este cunoscut si mijloacele de proba.

b)     Denunt - reprezinta incunostintarea facuta de catre o persoana sau de catre o unitate de interes public despre savarsirea unei infractiuni. Denuntul scris se semneaza de denuntator, iar denuntul oral se consemneaza intr-un proces verbal de catre organul de cercetare in fata caruia a fost facut.

c)      Cererea organului competent cand legea prevede ca inceperea urmaririi penale nu poate avea loc fara o sesizare speciala, aceasta se face in scris si se semneaza de catre organul de politie competent care este obligat sa instiinteze, de indata, pe procuror si sa ia masuri sa nu dispara urmele infractiunii, corpurile delicte si orice alte mijloace de proba.

Persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala se numeste invinuit, atat timp cat nu a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva sa.

Actiunea penala se pune in miscare de catre procurori prin ordonanta, care trebuie sa cuprinda:

data si locul intocmirii

numele, prenumele si calitatea celui care o intocmeste

cauza la care se refera

obiectul actului sau masurii procesuale

temeiul legal al acestuia

date cu privire la persoana inculpatului

fapta pentru care este invinuit si incadrarea juridica a acesteia

semnatura celui care a intocmit ordonanta.

In cazurile in care actiunea penala a fost pusa in miscare, cercetarea penala se considera terminata. Organul de cercetare penala inainteaza procurorului dosarul cauzei insotit de un referat cu privire la fapta care a format obiectul punerii in miscare a actiunii penale, persoana inculpatului si ultima incadrare juridica a faptei.

De asemenea referatul organului de cercetare penala mai cuprinde si alte date suplimentare referitoare la:

mijloacele materiale de proba si masurile luate pentru conservarea lor si indicarea locului in care se afla;

masurile asiguratorii privind reparatiile civile sau executarea pedepsei amenzii luate in cursul cercetarii penale;

cheltuielile judiciare efectuate in timpul cercetarii cu expertizele tehnice, contabile si consultarea unor specialisti;

Dupa primirea dosarului, procurorul procedeaza la verificarea lucrarilor acestuia si se pronunta. Daca constata ca au fost respectate toate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului, ca urmarirea penala este completa, cu probele aferente si legal administrate, procedeaza astfel:

1.     cand din materialul de urmarire penala rezulta ca fapta exista, ca a fost savarsita de inculpat si ca acesta trebuie sa raspunda penal, da un rechizitoriu prin care pune in miscare actiunea penala si dispune trimiterea in judecata a inculpatului;

2.     da ordonanta prin care:

a)     claseaza, scoate de sub urmarirea penala sau inceteaza urmarirea penala, dupa caz, a inculpatului;

b)     suspenda urmarirea penala atunci cand constata existenta unei cauze de suspendare a urmaririi.

Rechizitoriul de punere in miscare a urmaririi penale cuprinde:

data si locul intocmirii;

numele, prenumele si calitatea celui care-l intocmeste;

cauza la care se refera;

obiectul actului sau masuri procesuale si temeiul legal al acestuia;

datele privitoare la persoana inculpatului;

fapta retinuta in sarcina inculpatului;

incadrarea juridica a faptei;

probele pe care se intemeiaza invinuirea;

masura preventiva luata si durata acesteia (inchisoarea);

dispozitia de trimitere in judecata;

numele si prenumele persoanelor care trebuiesc citate de instanta cu indicarea calitatii lor in proces si locul unde urmeaza sa fie citate.

In cazul cand urmarirea penala se efectueaza de procurori, rechizitoriul cuprinde si urmatoarele date suplimentare:

mijloacele materiale de proba, masurile de conservare luate si locul unde se afla;

masurile asiguratorii privind reparatiile civile sau executarea pedepsei amenzii luate in cursul cercetarii penale;

cheltuielile judiciare efectuate in cursul urmaririi penale cu expertizele si cu specialistii in domeniu.

Rechizitoriul constituie actul de sesizare a instantei de judecata carora i-au fost deferiti inculpatii pentru judecata si stabilirea pedepselor.

Referat: Functiunile intreprinderii Referat: Profesia de vanzator

CLASIFICAREA INFRACTIUNILOR IN A CAROR CONSTATARE POATE FI UTILIZATA EXPERTIZA CONTABILA

Infractiunile generatoare de cauze penale pot fi clasificate pe urmatoarele structuri:

I. STRUCTURA INFRACTIUNILOR CONTRA PATRIMONIULUI, cuprinde:

1) Furt - presupune luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia fara consimtamantul acestuia, in scopul de a si-l insusi pe nedrept. Se considera bunuri mobile si orice fel de energie (electrica, termica, gaze, etc.) care are valoare economica, precum si inscrisurile.

2) Abuzul de incredere - presupune insusirea unui bun mobil al altuia, detinut cu orice titlu, sau dispunerea de acel bun pe nedrept, ori refuzul de a il restitui.

3) Gestiunea frauduloasa - consta in pricinuirea de pagube unei persoane, cu rea credinta, cu ocazia administrarii sau conservarii bunurilor acestuia de catre cel care trebuie sa aiba grija administrarii sau conservarii acelor bunuri.

In legatura cu activitatea de gestiune constituie infractiune, in constatarea carora poate fi utilizata expertiza contabila, urmatoarele fapte:

a)     crearea de plusuri in gestiune prin mijloace frauduloase;

b)     nedeclararea, in scris, de catre gestionar a plusurilor din gestiunea sa despre a caror cantitate sau valoare are cunostinta, provenite in alt mod decat cel fraudulos, declarare care se face cu ocazia inventarierii;

c)      instrainarea bunurilor mobile, constituite garantie suplimentara a gestionarului, fara instiintarea prealabila a entitatii economice, autoritatii sau institutiei publice pentru care este constituita garantia.

4) Inselaciunea - presupune inducerea in eroare a unor persoane prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca minciuna a unei fapte adevarate, in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust.

Inselaciunea poate fi savarsita in principal prin folosirea de nume sau calitati neadevarate (mincinoase) ori de alte mijloace frauduloase.

5) Delapidarea - consta in insusirea, folosirea sau traficarea de catre un functionar, in interesul sau ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneaza sau le administreaza.

6) Distrugerea - presupune degradarea ori aducerea in stare de neintrebuintare a unui bun ce apartine altuia sau impiedecarea luarii masurilor de conservare ori de salvare de la distrugere a unui astfel de bun.

7) Tainuirea - presupune primirea, dobandirea sau transformarea unui bun ori inlesnirea valorificarii acestuia, cunoscand ca bunul provine din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, daca prin aceasta s-a urmarit obtinerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material.

II. STRUCTURA INFRACTIUNILOR CONTRA AUTORITATII, cuprinde:

1) Sustragerea sau distrugerea de inscrisuri - presupune sustragerea ori distrugerea unui dosar, registru, document sau orice alt inscris care se afla in pastrarea ori detinerea unui organ sau institutie de stat ori a unei alte institutii de interes public.

2) Sustragerea de sub sechestru - presupune sustragerea unui bun care este legal sechestrat.

III. STRUCTURA INFRACTIUNILOR DE SERVICIU SAU IN LEGATURA CU SERVICIUL, cuprinde:       

1) Abuzul in serviciu - consta in fapta functionarului public, care in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta , nu indeplineste un act ori il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o vatamare a intereselor legale ale unei persoane, o tulburare insemnata a bunului mers dintr-un organ sau o institutie de stat ori a unei unitati de interes public sau o paguba in patrimonial acestora.

2) Neglijenta in serviciu - presupune incalcarea din culpa, de catre un functionar public, a unei indatoriri de serviciu prin neindeplinirea acesteia sau prin indeplinirea defectuoasa, dacas-a cauzat o vatamare a intereselor legale a unei persoane, o tulburare insemnata a bunului mers dintr-un organ sau institutie de stat ori a unei alte unitati de interes public sau o paguba in patrimonial acestora.

IV. STRUCTURA INFRACTIUNII DE FALS, cuprinde:

1) Falsificarea de valori - presupune falsificarea de titluri de credit, cecuri si alte titluri de orice fel pentru efectuarea platilor si punerea in executie in orice mod a valorilor falsificate care pot cauza o paguba importanta sistemului financiar bancar. In falsificarea de valori intra si falsificarea de timbre, marci postale, bilete sau foi de calatorie, bilete de transport, carduri, etc.

2) Falsul material in inscrisuri oficiale - presupune falsificarea unui inscris oficial prin contrafacerea scrierii sau prin alterarea lui in orice mod, de natura sa produca consecinte juridice.

3) Falsul intelectual - consta in falsificarea unui inscris oficial cu prilejul intocmirii acestuia de catre un functionar aflat in exercitiul atributiilor sale de serviciu, prin atestarea unor fapte sau imprejurari contrare adevarului ori prin omisiunea, cu stiinta, de a insera unele date sau imprejurari.

4) Uzul de fals - presupune folosirea unui inscris oficial sub semnatura privata, cunoscand ca este fals, in vederea producerii unei consecinte juridice.

V. STRUCTURA INFRACTIUNILOR DE LA REGIMUL ACTIVITATILOR ECONOMICE, cuprinde:

1) Specula - presupune cumpararea de produse industriale sau agricole in scop de prelucrare in vederea revanzarii, daca ceea ce ar rezulta din prelucrare nu poate face legal obiectul comertului particular.

2) Inselaciunea la masuratoare - consta in folosirea unui instrument de masurat inexact ori prin folosirea frauduloasa a unui instrument de masurat exact.

3) Inselaciunea cu privire la calitatea marfurilor - consta in falsificarea ori substituirea de marfuri sau orice alte produse, precum si expunerea spre vanzare sau vanzarea de asemenea bunuri cunoscand ca sunt falsificate sau substituite.

4) Divulgarea secretului economic - consta in dezvaluirea unor date sau informatii care nu sunt date publicitatii de catre cel care le cunoaste, datorita atributiilor sale de serviciu, daca fapta sa este de natura sa produca pagube.

5) Deturnarea de fonduri - consta in schimbarea destinatiei fondurilor banesti sau a resurselor materiale, fara respectarea prevederilor legale, daca fapta a cauzat o perturbare a activitatii economico-financiare sau a produs o paguba unui organ ori institutie de stat sau unei alte entitati de interes public.

VI. STRUCTURA INFRACTIUNILOR REFERITOARE LA EVAZIUNEA FISCALA, cuprinde urmatoarele fapte:

1) Refuzul de a prezenta organelor de control financiar-fiscal documentele justificative si actele de evidenta tehnico-operativa si contabila pentru stabilirea obligatiilor fata de stat;

2) Intocmirea incompleta sau necorespunzatoare a documentelor primare si de evidenta tehnico-operativa si contabila ori acceptarea unor astfel de documente cu scopul de a impiedica controlul financiar-fiscal efectuat pentru identificarea cazurilor de evaziune fiscala.

3) Sustragerea de la plata impozitelor, taxelor si a contributiilor datorate bugetului de stat, asigurarilor si protectiei sociale, prin neinregistrarea unor activitati pentru care legea prevede obligatia inregistrarii in scopul obtinerii de venituri.

4) Sustragerea de la plata obligatiilor fiscale in intregime sau in parte prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului sau a sursei impozabile ori taxabile.

5) Neevidentierea prin acte contabile sau alte documente legale, in intregime sau in parte, a veniturilor realizate ori inregistrarea pe cheltuieli a unor operatiuni nereale daca aceste fapte au avut ca urmare neplata ori diminuarea impozitului, taxei sau contributiei datorate.

6) Organizarea sau conducerea de evidente contabile duble de catre managerul unitatii sau de catre alte persoane cu atributii financiar-contabile ori alterarea memoriilor aparatelor de taxat, de marcaj sau a altor mijloace de stocare a datelor in scopul diminuarii veniturilor supuse taxelor si contributiilor.

7) Declararea fictiva facuta de contribuabili sau de imputernicitii acestora cu privire la sediul unei societati comerciale sau la schimbarea acestuia fara indeplinirea obligatiilor prevazute de lege, cu scopul de a se sustrage de la controlul fiscal.

VII. STRUCTURA INFRACTIUNILOR DE LA REGIMUL SOCIETATILOR COMERCIALE vizeaza fapte de natura infractionala savarsite de catre:

1) Fondator, administrator, director, director executiv sau de catre orice reprezentant legal al societatii comerciale, care constau in:

a)     prezentarea cu rea credinta in prospecte, rapoarte si comunicari adresate publicului, de date neadevarate asupra constituirii societatii ori asupra conditiilor economice ale acesteia sau ascunderea cu rea credinta, in tot sau in parte, a unor asemenea date;

b)     prezentarea cu rea credinta actionarilor / asociatilor a unui bilant contabil inexact sau a unor date inexacte in vederea ascunderii situatiei reale in care se afla societatea;

c) refuzul de a pune la dispozitia expertilor a documentelor sau impiedicarea lor in indeplinirea insarcinarilor primite cu privire la evaluarea aporturilor in natura, a avantajelor rezervate fondatorilor, precum si a altor operatiuni incheiate de fondatori in numele societatii;

d)     dobandirea in contul societatii de actiuni a altor societati la un pret pe care il stie vadit superior valorii lor efective sau vinderea pe seama societatii de actiuni pe care le detin, la preturi despre care au cunostinta ca sunt vadit inferioare valorilor efective, in scopul obtinerii pentru el sau pentru altii de foloase materiale in paguba societatii;

e)     folosirea cu rea credinta a bunurilor sau a creditului de care se bucura societatea, intr-un scop contrar intereselor acesteia sau in folosul personal ori pentru a favoriza o alta societate in care are interes direct sau indirect;

f) se imprumuta sub orice forma direct sau indirect, printr-o persoana interpusa de la societatea pe care o administreaza, de la o societate controlata de aceasta ori de la o societate care controleaza societatea pe care o administreaza (societatile de grup) sau face ca una din aceste societati sa-i acorde garantii pentru datorii proprii;

g)     raspandirea de stiri false sau intrebuintarea altor mijloace frauduloase care au ca efect marirea sau scaderea valorii actiunilor sau obligatiunilor societatilor ori a altor titluri care ii apartin, in scopul obtinerii pentru el sau pentru altii a unui folos in paguba societatii;

h)     incasare sau plata de dividende sub orice forma, din beneficii fictive sau care nu pot fi distribuite din lipsa de bilant contabil ori contrar celor rezultate din acesta;

2) Fapte de natura penala savarsite de catre administrator:

a)     nu convoaca AGA in cazurile exprese prevazute de lege

b)     incepe operatiuni in numele unei societati cu raspundere limitata inainte de a fi efectuat varsamantul integral al capitalului social

c) dobandeste actiuni ale societatii in contul acesteia in cazurile interzise de lege.

Nu constituie infractiune fapta de dobandire a actiunilor societatii efectuata cu acordul AGA pentru:

reducerea capitalului social prin anularea unui numar de actiuni proprii corespunzatoare reducerii hotarate;

cesionarea catre personalul societatii a unui numar de actiuni rascumparate;

regularizarea cursului actiunilor proprii pe piata bursiera sau pe piata extrabursiera, dar numai cu avizul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare.

NUMIREA EXPERTULUI CONTABIL IN PROCESUL PENAL

Expertul contabil, in functie de stadiul cercetarilor, este numit de organul de urmarire penala (in faza de cercetare) sau de instanta de judecata (in faza ducerii procesului la judecata).

Fiecare dintre parti are dreptul sa ceara ca un expert recomandat de parti sa participe la efectuarea expertizei contabile.

Expertul contabil recomandat de parte are drepturi egale cu expertii desemnati de organele judiciare si este obligat sa participe efectiv la realizarea expertizei contabile.

Participarea expertului contabil recomandat de parte, pentru efectuarea expertizei, este un drept al partii care nu poate fi restrans de organele judiciare care dispun efectuarea expertizei.

Drepturile legale ale expertului recomandat de parte rezulta din insasi calitatea lui de expert contabil si este obligat sa nu actioneze ca un contabil aparator al partii care l-a recomandat, ci sa exercite mandatul primit cu principialitate, sa interpreteze stiintific si obiectiv actele contabile si problemele supuse expertizei, sa fie impartial si sa manifeste dorinta in stabilirea adevarului.

Expertul recomandat poate fi cerut de parte pe cheltuiala sa alaturi de expertul numit de organele judiciare. Aceasta presupune ca expertul recomandat de parte nu poate fi cerut in situatia in care in cauza respectiva nu a fost desemnat inca un expert de catre organele judiciare.

Expertizele contabile judiciare pot fi efectuate numai de catre persoane care au calitatea de expert contabil si figureaza in Tabloul Corpului Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati publicat anual in Monitorul Oficial.

INCOMPATIBILITATEA EXPERTULUI CONTABIL

Expertul contabil este incompatibil sa efectueze expertiza contabila intr-o cauza penala in urmatoarele situatii:

1-     a pus in miscare actiunea penala;

2-     a fost expert recomandat de una din parti;

3-     a fost martor, situatie in care calitatea de expert contabil este incompatibila cu aceea de martor in aceeasi cauza, deoarece calitatea de martor are intaietate;

4-     exista imprejurari din care rezulta ca expertul contabil este interesat, sub orice forma, (el sotia sau vreo ruda apropiata) in solutionarea cauzei intr-un anumit mod care este de natura a-l face sa devina subiectiv;

5-     face parte din sistemul organizatoric al uneia din partile aflate in proces;

6-     s-a pronuntat anterior asupra unor aspecte care constituie obiectul dosarului de cercetare in calitate de organ de control sau in alta calitate;

7-     a luat parte ca executant la intocmirea documentelor primare, a evidentei tehnico-operative si contabile ale uneia din parti.

ABTINEREA SI RECUZAREA EXPERTULUI CONTABIL

Expertul incompatibil are obligatia sa declare presedintelui instantei de judecata sau procurorului care supravegheaza cercetarea penala ca se abtine de la efectuarea expertizei, in procesul penal in care se intentioneaza sa fie numit, prin aratarea cauzei ce-l face incompatibil si care constituie motivul abtinerii.

Declaratia de abtinere se face imediat ce expertul contabil a luat cunostinta de existenta unei situatii de incompatibilitate.

In cazul in care expertul contabil este incompatibil dar nu a facut declaratia de abtinere de a participa la efectuarea expertizei poate fi recuzat in cursul urmaririi penale sau a judecarii de oricare dintre parti, de indata ce partea aflata in litigiu a luat cunostinta de existenta unei situatii de incompatibilitate in care se afla expertul desemnat.

Recuzarea se face fie oral, fie in forma scrisa cu aratarea situatiei de incompatibilitate ce constituie motivul recuzarii.

Abtinerea si respectiv recuzarea se solutioneaza de organele judiciare (procuror, judecator). Examinarea declaratiei de abtinere sau a cererii de recuzare se face de indata prin ascultarea partilor si a expertul care se abtine sau a carui recuzare se cere.

Incheierea prin care s-a admis sau s-a respins abtinerea ca si cea prin care s-a admis sau s-a respins recuzarea nu sunt supuse nici unei cai de atac (ramane definitiva).

In cursul urmaririi penale asupra abtinerii sau recuzarii se pronunta procurorul care supravegheaza cercetarea penala.

Participarea ca expert de mai multe ori in aceeasi cauza nu constituie motiv de recuzare.

DREPTURILE EXPERTULUI CONTABIL NUMIT

Expertul contabil numit sa efectueze o expertiza contabila intr-un caz penal are urmatoarele drepturi:

1)     Sa ia cunostinta de materialul necesar pentru efectuarea expertizei - in cursul urmaririi penale, cercetarea dosarului se face numai cu incuviintarea organului de urmarire penala;

2)     Sa participe la stabilirea obiectivelor expertizei si sa solicite organului de urmarire penala sau instantei de judecata modificarea sau completarea intrebarilor (obiectivelor) la care trebuie sa raspunda.

3)     Sa primeasca, cu incuviintarea si in conditiile stabilite de organul care a dispus efectuarea expertizei, lamuriri si explicatii de la parti.

4)     Sa solicite efectuarea controlului in cazul in care constata ca expertiza nu se poate efectua fara un control prealabil

5)     Sa ceara lamuriri organului de urmarire penala sau instantei de judecata cu privire la anumite fapte sau imprejurari ale cauzei;

6)     Sa fie remunerat pentru munca depusa.

OBLIGATIILE EXPERTULUI CONTABIL NUMIT

Expertul contabil numit sa efectueze o expertiza intr-o cauza penala are urmatoarele obligatii:

1)     Sa sesizeze organul de urmarire penala sau instanta de judecata, dupa caz, daca se afla intr-o situatie de abtinere sau recuzare (incompatibilitate);

2)     Sa aplice principiile codului etic al profesionistilor contabili si normele CECCAR in activitatea de expertiza contabila;

3)     Sa execute personal cu competenta si la termen mandatul dat de instanta sau de organul de urmarire penala;

4)     Sa respecte normele legale si profesionale privind expertiza contabila;

5)     Sa se prezinte la chemarile organului judiciar pentru a i se aduce la cunostinta obiectul expertizei si intrebarile la care trebuie sa raspunda, sa dea explicatii suplimentare, sa completeze raportul de expertiza sau sa efectueze o expertiza suplimentara in cauza penala in care a fost desemnat.

INTERDICTII ALE EXPERTULUI CONTABIL NUMIT

Expertul contabil numit sa efectueze o expertiza contabila in materie penala are urmatoarele interdictii:

1)     Sa incredinteze altei persoane efectuarea expertizei pentru care a fost numit;

2)     Sa divulge datele sau informatiile de care a luat cunostinta cu ocazia indeplinirii mandatului primit;

3)     Sa ridice si sa pastreze la domiciliul sau dosarul cauzei sau materiale din acesta;

4)     Sa ridice de la parti acte de orice fel pe care sa le depuna la dosarul cauzei sau sa le ataseze la raportul de expertiza;

5)     Sa efectueze controlul financiar de gestiune sau control fiscal sau sa se transpuna in organ de control fiscal, sa efectueze inventarierea sau aducerea la zi a evidentei contabile;

6)     Sa ia explicatii scrise de la parti sau de la terte persoane implicate in proces;

7)     Sa elibereze partilor in cauza sau tertilor copii dupa raportul de expertiza.

RAPORTUL DE EXPERTIZA CONTABILA SI CONTINUTUL ACESTUIA

Dupa efectuarea expertizei, expertul contabil intocmeste un raport scris, care cuprinde trei capitole si anume:

Capitolul I Introducere care cuprinde:

Organul de urmarire penala sau instanta de judecata care a dispus efectuarea expertizei contabile;

Data cand s-a dispus efectuarea expertizei contabile;

Actul de numire al expertului contabil;

Numele si prenumele expertului contabil, domiciliul si numarul carnetului de expert;

Cauza si partile aflate in proces;

Data si locul unde s-a efectuat expertiza contabila;

Data intocmirii raportului de expertiza contabila;

Obiectul expertizei contabile si intrebarile la care expertiza contabila urmeaza sa raspunda;

Materialul pe baza caruia a fost efectuata expertiza contabila;

Daca partile care au participat la expertiza au dat explicatii si lamuriri expertului contabil, in timpul efectuarii acesteia.

Capitolul II Desfasurarea expertizei contabile care cuprinde:

Descrierea in amanunt a operatiunilor de efectuate;

Obiectiile sau explicatiile partilor;

Analiza obiectiilor sau explicatiile partilor in lumina celor constatate de expertul contabil.

Pentru fiecare constatare se mentioneaza materialul documentar pe care se sprijina expertiza si dispozitiile legale in limita carora a fost facuta constatarea cu indicarea textelor corespunzatoare de lege.

Examinarea probelor se face in raport cu materialul documentar si dispozitiile legale avute in vedere de organele care au stabilit anterior prejudiciile, asa cum este cazul organelor de control, motivandu-se documentat si legal deosebirile de opinii ale expertului fata de cele ale organului de control.

Actele dubioase, fictive sau suspecte nu se iau in considerare de catre expert la calcularea prejudiciului dar se mentioneaza, despre acestea, in raportul de expertiza contabila.

Constatarile consemnate in raportul de expertiza contabila se redacteaza in asa fel incat prin coroborarea cu actele intocmite anterior prin care s-a constat prejudiciul sa se obtina concluzii in conformitate cu faptele si dispozitiile normelor legale.

In raportul de expertiza contabila se mentioneaza si eventualele documente noi utilizate de expert care n-au fost avute in vedere de organul de control care a stabilit initial prejudiciul.

Capitolul III Concluzii

In acest capitol se inscriu succint raspunsurile la intrebarile puse expertului contabil precum si parerea acestuia asupra obiectului expertizei. Raspunsurile la intrebari se formuleaza pe scurt, clar, concis si precis.

Atunci cand exista necesitatea de documentare a unor constatari in raportul de expertiza contabila, care implica o prezentare mai detaliata, se intocmesc anexe la Raportul de expertiza contabila care trebuie sa fie intocmite corect si corelate cu datele prezentate in raport.

Raportul de expertiza contabila se semneaza de expert pe fiecare fila inclusiv anexele.

Orice modificare de cifre este confirmata de expert prin semnatura sa.

In situatia in care expertiza contabila se efectueaza de mai multi experti, inclusiv cei recomandati de parti, se intocmeste un singur raport de expertiza, daca sunt deosebiri de pareri, conform art.122 din Codul de procedura penala, opiniile separate se consemneaza fie in cuprinsul raportului la raspunsul de la fiecare obiectiv, fie se intocmeste o opinie separata, cand sunt deosebiri de pareri de anvergura, care se anexeaza la raportul de expertiza.

Daca intre experti este dezacord total, fiecare expert intocmeste un raport de expertiza separat.

Expertii contabili si expertii tehnici numiti in aceeasi cauza se pot consulta reciproc dar redacteaza rapoarte de expertiza separate.

CONDITII DE REDACTARE A RAPORTULUI DE EXPERTIZA CONTABILA

La intocmirea raportului de expertiza este necesar sa se asigure urmatoarele conditii:

Redactarea corecta si clara a problemelor supuse spre rezolvare expertului;

Analiza cu competenta pentru toate intrebarile formulate de organul care a dispus efectuarea expertizei, a materialului documentar pus la dispozitia expertului;

Argumentarea constatarilor expertului pe baza normelor legale;

Intemeierea analizei efectuate de expert pe materialele care i-au fost puse la dispozitie si nu pe presupuneri, asimilari sau aprecieri care nu au la baza documente legale sau date reale furnizate de contabilitate.

Nu se iau in considerare actele prezentate direct de catre parti expertului prin ocolirea organului care a dispus efectuarea expertizei;

Necomiterea de catre expert a unor imixtiuni in atributiile organului judiciar;

Aplicarea in mod corespunzator a actelor normative la aspectele constatate de expert;

Folosirea concluziilor expertizei tehnice in cazul in care in cauza respectiva s-a dispus efectuarea unei astfel de expertize;

Prezentarea cauzelor diferentelor stabilite fata de raportul de expertiza sau fata de actele de control efectuate anterior, in situatia in care s-au mai efectuat expertize contabile sau acte de control in aceeasi cauza;

Asigurarea unei concordante depline intre constatarile facute si inscrise in Capitolul II si concluziile raportului de expertiza;

Stabilirea precisa a valorii prejudiciului;

Contributia efectiva a concluziilor expertului contabil la elucidarea obiectivelor supuse expertizarii.

VALORIFICAREA RAPORTULUI DE EXPERTIZA CONTABILA

Pentru a fi admisa ca proba in justitie, expertiza contabila trebuie sa prezinte un nivel calitativ ridicat si sa contribuie efectiv la solutionarea cauzei pentru care a fost dispusa.

In vederea asigurarii nivelului calitativ ridicat, raportul de expertiza contabila nu este considerat satisfacator din oficiu, ci este supus in prealabil unei severe si exigente aprecieri critice.

Eficienta raportului de expertiza contabila, ca mijloc de proba cu fundamentare stiintifica, depus la dosarul cauzei este determinata de contributia sa la solutionarea cauzei.

Capacitatea de a evalua concluziile raportului de expertiza contabila revine organului care a dispus-o deoarece acesta raspunde de hotararea ce se va pronunta pe baza probelor administrate in cauza respectiva.

Valorificarea expertizei contabile in activitatea judiciara presupune insusirea concluziilor acestora de catre organul beneficiar. Sunt insa si cazuri in care dupa examinarea raportului de expertiza contabila de catre organele judiciare se ajunge la concluzia ca acesta este necorespunzator si in asemenea situatie se poate dispune, la cererea partilor sau din oficiu, masuri de refacere sau de completare ale expertizei contabile.

Formele de completare a raportului de expertiza contabila sunt:

a)     Explicatii verbale care constau in deslusiri orale pe care expertul contabil le prezinta organului care a dispus efectuarea expertizei in fata caruia este chemat. Explicatiile verbale reprezinta o audiere a expertului contabil care in calitate de specialist prezinta organului judiciar concluziile sale asupra cazului supus cercetarii;

b)     Lamuriri suplimentare in scris. Aceasta forma de completare a raportului de expertiza contabila se dispune atunci cand sunt necesare clarificari contabile care, implicand unele examinari in plus, nu pot fi efectuate printr-un simplu dialog al organul judiciar cu expertul contabil;

c)      Suplimentul de expertiza contabila se dispune atunci cand organul judiciar constata, din oficiu sau la cererea partilor, ca expertiza nu este completa.

Suplimentul de expertiza se impune atunci cand:

Concluziile raportului de expertiza nu satisfac integral cerintele organului judiciar;

Nu s-a raspuns la toate intrebarile expertizei;

Sunt intrebari care nu au fost suficient clarificate;

Concluziile la anumite intrebari sunt in contradictie cu materialul probator pus la dispozitia expertului;

Pe parcursul solutionarii cauzei au aparut noi obiective;

S-a omis de catre organul beneficiar al expertizei intrebari cu importanta deosebita pentru clarificarea justa a cauzei.

Suplimentul de expertiza are caracterul unei expertize in continuare limitata insa la obiectivele adaugate sau neclarificate.

Se redacteaza separat ca o lucrare de sine statatoare si urmeaza aceleasi reguli de redactare ca si raportul initial.

Organul beneficiar poate dispune, din oficiu, completarea raportului de expertiza pentru stabilirea adevarului peste vointa partilor, in scopul evidentierii tuturor imprejurarilor esentiale ale cauzei.

Aceasta completare din oficiu contribuie la prevenirea oricaror erori in cunoasterea, dovedirea si caracterizarea situatiilor constatate.

In acest fel se stabileste relatia exacta intre constatari, concluzii si realitatea obiectiva.

Pentru parti, completarea expertizei contabile constituie o garantie procesuala pentru aflarea adevarului.

Formele de completare fac parte din raportul de expertiza si au putere de expertiza.

In cazul in care organul de urmarire penala sau instanta de judecata are indoieli cu privire la exactitatea si obiectivitatea raportului de expertiza contabila dispune efectuarea unei noi expertize de catre alt expert contabil (contraexpertiza contabila).