Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate baniLucreaza pentru ceea ce vei deveni, nu pentru ceea ce vei aduna - Elbert Hubbard





Afaceri Agricultura Comunicare Constructii Contabilitate Contracte
Economie Finante Management Marketing Transporturi




Economie


Qdidactic » bani & cariera » economie
Agentii economici si tipologia lor in economia de piata



Agentii economici si tipologia lor in economia de piata


Agentii economici si tipologia lor in economia de piata


In sens general, prin agent economic se intelege o persoana sau un grup de persoane care, in calitate de participant la viata economica, indeplinesc functii bine determinate.

Agentii economici reprezinta entitati de natura sociala (indivizi sau grupuri) care concep si promoveaza, in mod coerent si sistematic actiuni decurgand din interesele lor. Exercitarea de catre agentii economici, intr-un context dat, a functiilor specifice se articuleaza intr-o viata economica organizata.

Gama activitatilor (functiilor) specifice exercitate de agentii economici sta la baza definirii tipologiei lor in economia de piata. Ei pot fi abordati ca agenti elementari si respectiv, ca agenti agregati. Acestia din urma sunt clase de agenti elementari grupati pe sectoare institutionale ale economiei nationale si sunt obiectul de studiu al macroeconomiei. (analiza lor se regaseste la tema “Circuitul economic de ansamblu”) .

Agentii economici elementari reprezinta entitatile primare, autonome ale vietii economice; ei formeaza obiectul de studiu al microeconomiei. Economiile de piata contemporane se caracterizeaza prin cresterea numarului si varietatii tipologice a agentilor primari, dar mai ales prin multiplicarea interactiunilor dintre acestia. Orice agent economic elementar intruneste mai multe trasaturi definitorii: este identificabil si posibil de observat ca un subiect distinct al vietii economice; este purtatorul unor interese proprii pe care le converteste in scopuri ale actiunii sale; are un comportament specific, constand in decizii si actiuni specifice; dispune de resurse proprii care ii permit sa-si promoveze comportamentul adoptat; are capacitatea de a initia si intretine relatii cu alti agenti economici elementari, de a-si exercita influenta asupra mediului sau ambiant si de a recepta, la randul sau, influentele acestuia.




Comportamentul adoptat de agentii economici se supune principiului rationalitatii, care se refera la faptul ca fiecare agent economic isi promoveaza propriile interese (scopuri) prin actiuni supuse inerent unor restrictii determinate de limitarea resurselor disponibile. Pe scurt, agentii economici adopta un comportament maximizator in conditiile unor constrangeri; in acest context ei fac obiect de studiu al microeconomiei.

Gama activitatilor (functiilor) specifice exercitate de participantii la viata economica sta la baza definirii tipologiei agentilor economici. Pe plan mondial, cea mai cunoscuta este tipologia care sta la baza sistemului de evidenta statistica a contabilitatii nationale. Potrivit acestei metedologii, folosita si la agregarea agentilor economici pe sectoare institutionale, in economia de piata distingem urmatoarele clase sau grupe de agenti economici: firmele sau intreprinderile; gospodariile sau menajele; institutiile financiar - bancare; administratiile publice si cele private; strainatatea sau restul lumii.

Din punct de vedere al analizei microeconomice, esentiala este impartirea agentilor economici in trei grupe: gospodariile, firmele si guvernul sau statul. “Acestea sunt dramatis personae ale teoriei economice, iar scena pe care isi desfasoara activitatea este piata”.


Gospodariile sunt definite prin persoanele fizice care traiesc in aceeasi casa (locuinta) si care iau decizii referitoare la utilizarea resurselor lor financiare. Ele indeplinesc doua roluri fundamentale in teoria microeconomica. In primul rand gospodariile sunt proprietarii factorilor de productie ale caror servicii le vand, primind in schimb venituri.  In al doilea rand, gospodariile isi cheltuiesc veniturile de care dispun, achizitionand bunurile de consum de care au nevoie. In aceasta calitate ne referim la acest tip de agent economic utilizand denumirea de consumator. In analiza comportamentului sau se presupune ca fiecare consumator cauta satisfactia sau utilitatea maxima, evident in limitele impuse de resursele disponibile.

Firma este agentul economic de partea ofertei in teoria microeconomica a pietelor produselor. Ea este definita ca unitate care achizitioneaza si utilizeaza factorii de productie pentru a produce bunuri pe care apoi le vinde pe piata. Din aceste motive firma este adesea numita producator.

Microeconomia atribuie firmei, ca agent economic elementar, cateva trasaturi caracteristice. In primul rand, fiecare firma este tratata ca unitate individuala de comportament de partea ofertei (productiei) , la fel cum gospodaria este tratata ca unitate individuala de comportament de partea cererii (consumului). In al doilea rand, in rolul sau de agent producator, firma este principalul utilizator de factori de productie, achizitionand serviciile acestora de pe pietele factorilor la preturile lor. In al treilea rand, se presupune ca, de regula, firmele iau deciziile avand ca scop obtinerea profitului. Aceasta motivatie (de maximizare a profitului) este analoaga scopului consumatorului, de maximizare a utilitatii.



Autoritatea publica sau administratia publica este a treia categorie de actori prezenta (alaturi de producatori si consumatori) pe scena economiei de piata. Cunoscuta adesea sub denumirea de stat sau guvern, acest tip de agent economic include acele institutii care apartin sau isi datoreaza existenta autoritatilor locale sau centrale si ale caror actiuni pot influenta comportamentul producatorilor si consumatorilor; de exemplu, actiunile structurilor autoritatii publice privind reglementarile in domeniul preturilor si concurentei sau al protectiei consumatorului. De aceea, in temele care se ocupa de studiul pietelor individuale de catre microeconomie include adesea si aspecte legate de functiile specifice autoritatii publice ca agent economic.

Gospodariile, impreuna cu firmele, alcatuiesc sectorul privat al economiei, iar administratiile centrale si locale reprezinta sectorul public. Relatiile dintre primele doua categorii de agenti economici sunt de natura comerciala, specifice tranzactiilor intre purtatorii cererii si ai ofertei. In schimb, raporturile lor cu sectorul public sunt in principiu relatii necomerciale, specifice tranzactiilor unilaterale rezultate din exercitarea de catre administratiile publice a functiei lor principale, aceea de redistribuire a veniturilor. Toate aceste tranzactii care au loc intre agentii economici dau nastere fluxurilor economice.





R. Lipsey, A. Chrystal, Economie pozitiva, op. cit., p 94.







Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2022 - Toate drepturile rezervate -|