Analiza structurii patrimoniale a intreprinderii

ANALIZA STRUCTURII PATRIMONIALE A INTREPRINDERII.

"Analiza financiara reprezinta studiul metodic al situatiei si evolutiei unei intreprinderi privind structura sa financiara si rentabilitatea, pornind de la bilant, contul de rezultat si de la toate celelalte informatii oferite de intreprindere sau care pot fi obtinute referitor la intreprindere si viitorul sau."

Intreprinderea nu este un element izolat. Ea este un sistem complex si totodata un subsistem in cadrul mai multor sisteme ce se organizeaza la nivele superioare. Ea reprezinta un conglomerat de interactiuni intre sistemele: social, cultural, ecologic etc.

Din punct de vedere financiar interactiunile sunt reprezentate de modurile externe de finantare a activitatii sale.

Studiul financiar al bilantului constituie aspectul esential al "analizei financiare statice", si se bazeaza pe examinarea unei situatii contabile (bilantul).

Bilantul este documentul contabil de sinteza prin care se prezinta elemntele de activ si pasiv (mijloacele si resursele) la inchiderea exercitiului si in alte situatii prevazute de lege, grupate dupa natura, destinatie si lichiditate, respectiv, dupa natura, provenienta si exigibilitate.

Bilantul financiar, elaborat in optica patrimoniala, constituie suportul analizei financiare traditionale ce are ca finalitate descrierea patrimoniului intreprinderii in vederea unei evaluari patrimoniale care poate interesa atat proprietarii, cat si creditorii.

In Romania logica bilnatului financiar, numit si bilant lichiditate-exigibilitate, se bazeaza pe criteriul lichiditatii crescatoare a activului si al exigibilitatii crescatoare a pasivului, ceea ce implica separarea elementelor de activ in functie de gradul de lichiditate si a elemntelor de pasiv in functie de scadenta. Constructia bilantului financiar implica respectarea unor principii si reguli care permit ordonarea posturilor de bilant dupa criteriul pe termen scurt (sub 1 an) si pe termen lung (peste 1 an).

a)     Ordonarea activelor dupa criteriul lichiditatii, conduce la existenta a doua ansambluri: activul imobilizat care reprezinta elementele pe termen lung cu trei categorii de valori imobilizate (necorporale, corporale, financiare), la care se adauga partea de activ circulant cu scadenta mai mare de 1 an (creante-clienti, cheltuieli efectuate in avans). In schimb in activul circulant se includ imobilizarile cu scadenta scurta (imobilizarile financiare ce ajung la scadenta sub 1 an).

b)     Ordonarea pasivelor dupa criteriul exigibilitatii, structureaza pasivul bilantului in grupa capitalurilor permanente, formata din capitalurile proprii si datoriile pe termen mediu si lung (cu scadenta peste 1 an) si grupa datoriilor pe termen scurt (cu scadenta sub 1 an), indiferent de natura lor (datorii de exploatare, credite bancare curente, venituri realizate in avans cu scadenta scurta si datoriile pe termen lung ajunse la scadenta).

Obtinerea bilantului financiar implica efectuarea unor corectii ale activului si pasivului pe baza informatiilor din anexa, prin respectarea unor principii de evaluare si regrupare a posturilor dupa criteriul vechimii ( peste sau sub 1 an).

Bilant financiar

Activ = Necesar                                                                                            Pasiv = Resurse

Tabelul 1.1. Structura bilantului financiar.

In bilantul patrimonial, notiunea de activ net este extrem de importanta, aceasta notiune reprezinta patrimoniul intreprinderii fara a tine cont de originea sa (exploatare, investitii . ). Activul net este pus in evidenta in actualul model al situatiilor financiare intocmite in conformitate cu Directiva a IV-a a Comunitatii Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate.

Activ net = Activ - Datorii = Capitaluri proprii

Retratarile bilantului financiar:

• imobilizarlie necorporale se inregistreaza la valoarea neta; cheltuielile de constituire si cele de cercetare-dezvoltare sunt considerate elemente de activ fictiv (non valori) si se deduc din capitalurile proprii;
• imobilizarile corporale se inregistreaza la valoarea neta; pentru a da valoarea reala a activelor patrimoniale acestea se supun reevaluarii, modificandu-se valoarea activelor supuse reevaluarii pe partea de activ, in pasiv modificarile (+/-) se vor inregistra in capitaluri la "Rezerve din reevaluare";
• imobilizarile financiare se vor separa pe termene de lichiditate si se vor inscrie in activ dupa caz;
• creantele se vor separa pe termene de lichiditate si se vor inscrie in activ dupa caz; decontarile in curs de clarificare se asimileaza creantelor mai mici de 1 an;
• cheltuielile inregistrate in avans se considera activ fictiv si se deduc din capitalurile proprii;
• primele de rambursare a obligatiunilor reprezinta active fictive si se deduc din datoriile mai mari de 1 an;
• capitalurile proprii se mai diminueaza cu valoarea capitalului subscris si nevarsat, respectiv dividendele de plata diminuandu-se in activ creantele cu grupuri si persoane;
• provizioanele vor fi separate pe termene de exigibilitate si se vor inscrie in pasiv dupa caz;
• imobilizarile detinute in leasig se inscriu in activ la imobilizari corporale la valoarea neta (valoarea ramasa de achitat), in pasiv la imprumuturi pe termen mediu si lung cu aceeasi valoare;
• efectele scontate neajunse la scadenta se inregistreaza in activ la creante, iar in pasiv la datorii pe termen scurt.

ANALIZA RATELOR DE STRUCTURA ALE ACTIVULUI.

"Strucura activului caracterizeaza compozitia patrimoniului economic al intreprinderii, in concordanta cu caracterul mai mult sau mai putin "capitalistic"al acesteia ca si vulnerabilitatea sa la evolutiile inflationiste."

Analiza structurii patrimoniale are ca obiectiv stabilirea raporturilor dintre diferitele elemente patrimoniale. Metoda de analiza este metoda ratelor.

Ratele de structura ajuta la comparatia intre firme de dimensiuni diferite, precum si la reflectarea unor modificari structurale in cadrul aceleasi firme.

Analiza structurii patrimoniale a firmei vizeaza doua aspecte:

analiza ratelor de structura ale activului;

analiza ratelor de structura ale pasivului.

Eseu: Subsistemul metodologic managerial Lucrare: Oboseala in munca - cauzele oboselii

Studiul ratelor de structura ale activului releva informatii privid:

destinatia economica a capitalurilor;

gradul de lichiditate a capitalului;

capacitatea intreprinderii de ­a-si modifica structura activului ca urmare a schimbarilor conjucturale.

Exista un numar mare de rate de structura care se pot calcula, de obicei se urmaresc indicatorii care prezinta valori semnificative in cadrul patrimoniului sau a caror modificare ofera informatii despre performantele intreprinderii, cele mai utilizate rate de structura ale activului sunt:

1. Rata activelor imobilizate.
2. Rata activelor circulante.

Rata stocurilor.

- Rata creantelor.

- Rata disponibilitatilor.

a)    Rata activelor imobilizate.

Masoara gradul de investire al capitalului si reprezinta ponderea elementelor patrimoniale ce servesc intreprinderea in mod permanent.

R_AI =

unde: AI - valoarea activelor imobilizate.

TA - total active (valoarea integrala a patrimoniului).

In cadrul activelor imobilizate, in functie de specificul activitatii intreprinderii, semnificative pot fi:

valorile imobilizarilor corporale pentru societatile care au activitati de productie,

valorile imobilizarilor necorporale pentru societatile din domeniul serviciilor si a productiei,

valorile imobilizarilor financiare in cazul societatilor care au portofoliu de titluri cu valoare ridicata.

Cele trei categorii de active imobilizate pot genera rate de structura avand ca valoare de referinta totalul activelor sau totalul activelor imobilizate.

• Rata imobilizarilor necorporale.

Se calculeaza ca raport procentual intre totalul imobilizarilor necorporale si total activ sau total active imobilizate.

R_IN =

R_{IN =}

unde: IN - imobilizari necorporale.

AI - active imobilizate.

Acest indicator masoara ponderea activelor intangibile de natura brevetelor, licentelor, marcilor comerciale, fondului comercial in patrimoniul firmei. In cazul firmelor romanesti, ponderea imobilizarilor necorporale este foarte redusa, in comparatie cu alte tari unde ponderea imobilizarilor necorporale este mare. Evident, in acest caz apar diferente de la o firma la alta in functie de specificul activitatii, strategia de dezvoltare, faza de maturitate.

• Rata imobilizarilor corporale.

Se calculeaza ca raport procentual intre totalul imobilizarilor corporale si total activ sau total active imobilizate.

R_IC =

R_IC =

unde: IC - imobilizari corporale.

Marimea acestui indicator este determinata, in primul rand, de natura activitatii. De regula, inregistreaza valori ridicate in cadrul firmelor ce necesita o infrastructura importanta sau echipamente costisitoare. Nivelul acestui indicator este influentat in mare masura de politica de amortizare, politica de investitii sau alegerea contabila intre cost istoric si valoare justa pentru imobilizarile corporale.

• Rata imobilizarilor financiare.

Se calculeaza ca raport procentual intre totalul imobilizarilor financiare si total activ sau total active imobilizate.

R_IF =

R_IF =

unde: IF - imobilizari financiare.

Rata imobilizarilor financiare exprima intensitatea legaturilor si relatiilor financiare pe care firma analizata le-a stabilit cu alte firme. Indicatorul inregistreaza valori ridicate in cazul holdingurilor al caror, obiect de activitate il reprezinta gestionarea unui portofoliu de participatii. Valori reduse se pot intalni la firmele mici si mijlocii, la firmele care nu dezvolta o politica activa de investitii financiare.

b)    Rata activelor circulante.

Se calculeaza ca raport procentual intre totalul activelor circulante si total activ.

R_AC =

unde: AC - active circulante.

Ponderea activului circulant depinde de:

sectorul de activitate si durata ciclului de productie - prin ponderea stocurilor;

durata termenelor de plata convenite cu clintela - prin ponderea creantelor

ponderea lichiditatilor in patrimoniu care reflecta esenta trezoreriei.

Ca si in cazul activelor imobilizate, pentru procesul de decizie operational se recomanda ratele analitice ale activelor circulante: rata stocurilor, rata creantelor comerciale si rata disponibilitatilor.

In cadrul activelor circulante se pot construii doua categorii de indicatori de structura, in functie de totalul activelor sau de totalul activelor circulante.

• Rata stocurilor.

Se calculeaza ca raport procentual intre totalul stocurilor si total activ sau total active circulante.

R_S =

R_S =

unde: S - stocuri.

Interpretarea evolutiei in timp a stocurilor, respectiv a ratei stocurilor necesita corelarea cu nivelul activitatii, admitandu-se ca ecuatie minima de echilibru structural:

ICA > IS

unde ICA reprezinta indicele cifrei de afaceri;

IS - indicele stocurilor.

O crestere a volumului de activitate genereaza o sporire justificata a stocurilor. In schimb, incetinirea rotatiei stocurilor, formarea stocurilor fara miscare sau cu miscare lenta se apreciaza negativ datorita dificultatilor de transformare in lichiditati si consecintelor negative asupra solvabilitatii firmei.

In cazul unei analize structurale detaliate se pot urmarii separat structurile stocurilor de:

materii prime,

R_SMp =

unde: SMp - stocuri materii prime.

productie in curs de executie

R_SPCEx =

unde: SPCEx - stocuri productie in curs de executie.

produse finite,

R_SPF =

unde: SPF - stocuri produse finite.

marfuri.

R_SM =

unde: SM - stocuri marfuri.

• Rata creantelor comerciale.

Se calculeaza ca raport procentual intre totalul creantelor comerciale si total activ sau total active circulante.

R_Cc =

unde: Cc - creditul comercial.

Rata creantelor ofera informatii despre ponderea creditelor oferite de catre intreprindere tertilor. Creantele comerciale detin ponderea cea mai scazuta sau nula in cazul societatilor comerciale aflate in contact direct cu o clientela ce achita bunurile sau serviciile in numerar. Un nivel ridicat al acesteia poate crea dificultati generand de regula blocaje financiare.

• Rata disponibilitatilor banesti si plasamentelor.

Se calculeaza ca raport procentual intre totalul disponibilitatilor banesti si total activ sau total active circulante.

R_D =

unde: D - disponibilitati banesti

Denumita si rata de asigurare cu disponibil, aceasta reprezinta o masura a lichiditatii interne a firmei. O valoare ridicata a disponibilitatilor poate reflecta o situatie favorabila in termeni de echilibru financiar, dar poate fi si semnul detinerii unor resurse insuficient utilizate. De asemenea, nivelul disponibilitatilor poate fi foarte fluctuant intr-un interval redus.

Disponibilitatile banesti sunt elementele de activ cu maxima lichiditate sub forma sumelor aflate in conturi la banci si sub forma numerarului din caseria intreprinderii. Ponderea disponibilitatilor banesti in total active depinde de mai multi factori:

natura activitatii intreprinderii - valoarea produselor realizate, a materiilor prime aprovizionate, valoarea serviciilor sau a marfurilor;

momentul evidentierii lor in contextul ciclului de productie - ciclu format din flux real (materii prime, materiale, combustbil - productie - desfacere) si din flux monetar (desfadere - aprovizionare);

necesarul de fond de rulment.

Valoarea aceptabila a ratei disponibilitatilor banesti in raport cu activul total este de    1,5-2 % .

Valoarea aceptabila a ratei disponibilitatilor banesti in raport cu totalul activelor circulante este de 3-5 % .

ANALIZA RATELOR DE STRUCTURA ALE PASIVULUI

Ratele de structura calculate cu ajutorul posturilor bilantiere de pasiv pun in evidenta politica financiara a intreprinderii, privind:

stabilitatea,

autonomia financiara,

gradul de indatorare.

a)    Rata stabilitatii financiare.

Se calculeaza ca raport procentual intre capitalul permanent si total pasiv.

R_SF =

unde: CPermanent - capital permanent;

TP - total pasiv.

Rata stabilitatii financiare indica ponderea surselor de finantare pe termen lung in constituirea elementelor de patrimoniu ale societatii comerciale.

Rata stabilitatii financiare reflecta masura in care intreprinderea dispune de resurse financiare cu caracter permanent (stabil) fata de total resurse. Preponderenta capitalului permanent in resursele financiare reflecta caracterul permanent al finantarii activitatii si un grad ridicat de siguranta prin stabilitate in finantare.

Daca rata, in dinamica, prezinta o tendinta de crestere, aceasta este o situatie favorabila in conditiile in care majorarea capitalului permanent in raport cu totalul surselor de finantare se datoreaza modificarii capitalului propriu intr-un ritm superior modificarii datoriilor pe termen mediu si lung.

Daca rata, in dinamica, prezinta o reducere, aceasta este considerata o situatie favorabila in cazul in care se datoreaza in exclusivitate reducerii datoriilor pe termen mediu si lung, fara ca rata sa scada sub valoarea minim acceptabila.

Valoarea minima care ofera o stabilitate acceptabila pentru intreprindere este de 50%.

b)    Rata autonomiei financiare.

Poate fi calculata in doua modalitati:

• Rata autonomiei financiare globale.

Se calculeaza ca raport procentual intre capitalul propriu si total pasiv.

R_AFG =

Rata autonomiei financiare globale arata cat din patrimoniul firmei este finantat pe baza resurselor proprii.

Valoarea minim admisibila este de 33%. Sub valoarea minim admisibila, intreprinderea se afla intr-o situatie nefavorabila in ceea ce priveste riscul de insolvabilitate.

Daca, in dinamica, rata prezinta o tendinta de crestere, are loc si o crestere a autonomiei financiare globale ca urmare a modificarii capitalului propriu intr-un ritm mai mare decat totalul resurselor. Este recomandabil ca aceasta crestere sa se datoreze sporirii intr-un ritm mai rapid a rezultatului net al exercitiului, fata de celelalte elemente de capitaluri proprii.

Daca rata, in dinamica, prezinta o tendinta de reducere, are loc o reducere a autonomiei financiare globale ca urmare a modificarii capitalului propriu intr-un ritm mai lent decat totalul resurselor. Aceasta este considerata o situatie normala cand se datoreaza cresterii intr-un ritm mai rapid a datoriilor din exploatare (cu conditia ca acest lucru sa fie asumarea unei relaxari a termenelor de plata) si a creditelor bancare pe termen mediu

si lung (cu conditia ca intreprinderea sa beneficieze de efectul de levier).

• Rata autonomiei financiare la termen.

Se calculeaza ca raport procentual intre capitalul propriu si capitalul permanent.

R_AFT =

Rata finantarii la termen este mai mare in perioada de gestiune cand se contracteaza imprumuturi pe termen mediu si lung si urmeaza o tendinta de scadere pe perioada rambursarii imprumuturilor.

c)     Rata de indatorare.

Masoara ponderea obligatiilor in patrimoniul intreprinderii calculandu-se in urmatoarele variante:

• Rata indatorarii globale.

Se calculeaza ca raport procentual intre total datorii si total pasiv.

R_IG = ; R_IG <1

unde: TD - total datorii.

Indicatorul masoara importanta relativa a datoriilor indiferent de perioada de exigibilitate. Rata este influentata de specificul activitatii de exploatare si de structura de finantare a firmei.

Rata indatorarii globale trebuie sa fie subunitara < 1, indepartarea de 1 semnificand o reducere a indatorarii, respectiv o crestere a autonomiei financiare.

• Rata indatorarii la termen. 

Se calculeaza ca raport procentual intre datoriile pe termen mediu si lung si capitalul permanent sau capitalul propriu.

R_IT =

unde: DTML - datorii pe termen mediu si lung.

Valoarea acestei rate trebuie sa fie < 0,5.

R_IT =

Valoarea acestei rate trebuie sa fie < 1.

Gradul de indatorare la termen prezinta interes pentru fundamentarea politicii financiare a intreprinderii, acesta evidentiaza masura in care intreprinderea recurge la ,, efectul levier".