Delimitari conceptuale. Masurarea dezvoltarii economice

Delimitari conceptuale. Masurarea dezvoltarii economice

Delimitari conceptuale

Conform "Micului dictionar enciclopedic", dezvoltarea este, din punct de vedere filozofic, o "categorie desemnand o miscare complexa, orientata, cu caracter ireversibil, desf as urata in ansamblu si in final pe o linie ascendenta, de la inferior la superior, de la vechi la nou. Ea se realizeaza cu o succesiune nesfars ita a schimbarilor, acumularilor cantitative si a transformarilor, salturilor calitative, a evolutiei si revolutiei, a progresului si regresului, care alca tuiesc laturi, aspecte inseparabile ale dezvoltarii, aflandu-se intr-o unitate indisolubila"

Numerosi economisti utilizeaza conceptul de "dezvoltare" pentru a desemna procesul cresterii economice in venit pe locuitor si schimbarile fundamentale in structura economica , prin care este generat a cresterea. Alti economisti identifica dezvoltarea si cresterea economica , denumind prin aceste concepte un proces de sporire a venitului na tional, pe total sau pe locuitor, eventual insot it de transforma ri structurale, ca o tendinta ferma si de lunga durata . Exista si puncte de vedere conform carora cresterea si dezvoltarea economica echivaleaza cu sporirea capacitatilor de productie, a volumului productiei sau a potentialului economic

O definitie mai integratoare a dezvoltarii este cea oferita de François Perroux: "dezvoltarea este combinatia schimbarilor mentale si sociale ale unei populatii care o fac apta sa-si asigure cresterea, cumulativa si durabila, a produsului sau real global"

In manuale universitare mai recente, se face o distinctie clar a intre cele doua concepte. Astfel, "cresterea economica poate fi definita ca o majorare a capacitatii de productie a unei tari, identificata prin cresterea sustinuta a venitului national real in decursul mai multor ani" . Sau, "cresterea economica reprezinta expansiunea productiei sau a PIB potential al unei tari" .

Exemplele de astfel de definitii pot continua. In opinia noastra , prin crestere economic a se intelege sporirea produsului national real global si pe locuitor al unei tari, realizata pe termen lung. Dezvoltarea reprezinta procesul complex al cresterii productiei nationale pe locuitor, in conditiile unor schimbari structurale majore vizand productia, infrastructura, realocarea resurselor intre sectoare, cat si domeniul institutional, cultural, mental.

Dezvoltarea presupune, deci, un ansamblu de transformari care modifica comportamentele, integreaza progresele cunoas terii, ameliorarile aduse calificarii fortei de munca, cunos tintele industriale, influentand anticiparile si stimuland acumularea. Ea este un proces complex, in care aspectele economice se imbina cu cele sociologice, psihologice si politice ale vietii omului si societatii. Dezvoltarea depaseste cu mult simpla performanta economica, neconfundandu-se cu cresterea economica definita doar ca o sporire cantitativa a venitului global sau pe locuitor. Fiind un proces de acumulare ireversibil si secular, dezvoltarea include nu numai fazele de crestere economica, ci si cele de criza.

In literatura economica, alaturi de conceptele de crestere si dezvoltare economic a se intalnesc si alti termeni, cum ar fi: expansiunea economica, progresul economic, progresul sau dezvoltarea social a. Astfel, de exemplu, Colin Clark foloseste termenul de progres economic in sensul in care alti economisti occidentali utilizeaza conceptul de cres tere sau dezvoltare. De aceea, cartea sa clasica "Conditiile progresului economic" ar putea fi intitulata "Conditiile cresterii economice".

In conceptia lui Fr. Perroux, termenul de progres economic reprezinta mai mult decat o simpla sporire a produsului national real pe locuitor, incluzand si o imbunatat ire a repartitiei; in plus, economistul francez considera ca progresul economic mareste sansele cresterii bunastarii fiintelor umane, favorizand si progresul social, prin care fiecaruia i se asigura conditii mai bune de existenta.

Delimitarea intre conceptele de crestere economica s i expansiune economica apare tot la François Perroux, care desemneaza, prin cel de-al doilea concept, un fenomen pe termen scurt.

Intre crestere si dezvoltare economic a exista o stransa interdependenta, ca de la parte la intreg. Astfel, dezvoltarea economica presupune si inglobeaza cresterea economica; in plus, primul concept include si modificarile structurilor economice, politice si sociale, transformarea modului de viata, a calitatii acesteia, a constiintei si mentalitatii umane, a mediului inconjurator etc.

2. Masurarea cresterii si dezvoltarii economice

Cresterea economica, proces preponderent cantitativ, poate fi masurata folosind indicatorii macroeconomici studiati la tema introductiva in macroeconomie: PIB, PIN, PNB, PNN sau venit national. Prin acestia se exprima marimi absolute ale nivelului la care se situeaza diferite economii nationale. Pentru a permite comparatii internationale, cresterea economica este pus a in evidenta prin indicatori ce exprima marimi relative, cum ar fi productia sau venitul na tional pe cap de locuitor. Dinamica acestui proces este redata folosind ritmul cresterii economice, calculat sub forma cresterii medii anuale a productiei pe cap de locuitor, pe o perioada mai indelungata, de zece pana la doua zeci de ani.

Masurand productia nationala si determinand ritmul cresterii sale, obtinem o imagine a potentialului de care dispune o tara pentru satisfacerea nevoilor populatiei ei, potential ce poate fi comparat cu rezultatele obtinute pe acest plan de alte natiuni. Bunastarea fiintei umane nu poate fi redusa insa la acest determinism economic. Cum sa masori celelalte laturi, care tin de accesul fiintei umane la educa tie, la asistenta medicala, la adoptarea deciziilor privind viata comunitat ii, sau care se refera la dimensiunea timpului liber si modul de petrecere a acestuia etc.?. Oricat de cantitativa ar fi stiinta economica , oricat de mult ar spori posibilitatile de cuantificare ale diferitelor aspecte ale vietii economico - sociale, este greu de presupus ca s -ar putea ajunge la o masurare satisfacatoare a gradului de dezvoltare atins de o societate la un moment dat. Mai ales ca intervine aici sistemul de nevoi propriu fiec arei societati care, dincolo de nevoile fundamentale ale omului - alimentatia, locuinta, educa tia, asisten ta medicala - difera atat de mult in functie de considerente care tin de traditii, de cultura, de religie, de asezare geografica etc.

Cu toate aceste dificultati, stiinta economica si -a dotat arsenalul sau de cercetare cu indicatori de cuantificare, care s -au perfect ionat de-a lungul timpului, sporindu-si capacitatea de reflectare mai adecvata a realitatilor omenirii la acest inceput de mileniu. S-au implicat in acest proces cognitiv, in primul rand, organismele internationale din sistemul O.N.U., Banca Mondiala si F.M.I., cu vocatiile lor mondialiste, care au stimulat armonizarea sistemelor nationale de statistica, apoi o serie de organisme neguvernamentale, cu vocatie regionala sau chiar planetara , dintre care, in anii '70 si '80 ai secolului trecut, s-a evidentiat Clubul de la Roma.

2.1. Luarea in considerare a cresterii economice drept criteriu al dezvoltarii

Dintre indicatorii folositi pentru punerea in evidenta a rezultatelor cresterii economice, se considera ca PNB, ca medie pe locuitor, ofera o imagine de mai mare claritate asupra veniturilor care raman rezidentilor unei tari pentru consumul prezent si viitor, asupra potentialului uman si al bunastarii . In acest caz, ritmul de crestere al PNB pe locuitor poate fi descompus matematic in doi factori: ritmul de crestere al PNB - ului, cu efect pozitiv, si ritmul de crestere al populatiei, cu efect negativ. De aici nu trebuie sa concluzionam ca, in orice situatie, cresterea populatiei ar avea un efect negativ asupra cres terii economice si, implicit, asupra dezvoltarii. Nu exista o relatie de cauzalitate intre cresterea demografica si cre sterea economica pe care s- o putem considera universala. Mai mult, nu exista un optim al populatiei care ar permite atingerea unei cresteri economice maximale. Cresterea populatiei este, in acela si timp, cauza si consecinta a progresului economic, cu atat mai mult cu cat aceste doua fenomene pot fi influentate de aceleasi variabile (schimbarea mentalitatilor, transformarea tehnicilor de productie etc.). Privita mai ales sub aspect calitativ, ca structura (pe niveluri de pregatire profesionala, pe varste, pe profesii, pe sectoare ale activitatii economice etc.), populatia poate constitui un principal factor al cresterii economice, a sa cum au demonstrat-o exemplele de succes ale tarilor din Asia de Sud - Est (Coreea de Sud, Taiwan, Singapore, Malayesia) sau Japonia.

Pentru compararea nivelului lor in timp, este necesara 'curatarea" acestor indicatori de influen ta cresterii pret urilor, ceea ce se realizeaza prin determinarea PIB-ului si PNB -ului real, asa cum s-a vazut in tema introductiva la partea de macroeconomie.

O lacuna importanta a acestor indicatori oferiti de contabilitatea nationala consta in faptul ca un volum considerabil de activitati, ale caror rezultate nu constituie obiect al pietii, r aman neinregistrate. Este vorba, in special de activitatea femeilor casnice, ale caror servicii erau apreciate de catre John Kenneth Galbraith la aproximativ o patrime din PNB. 'Daca nu ar exista aceasta functie (aceea de cripto-servitoare - cum denumeste autorul mai sus mentionat activitatea casnica a femeii), toate formele de consum in gospodarie ar fi limitate din cauza timpului necesar cu administrarea acestui consum - respectiv selectarea, transportul, prepararea, repararea, intretinerea, curatirea, service-ul, depozitarea, precum si alte activitati corelate cu consumul bunurilor" . Estimari mai recente indica faptul ca, la nivelul anului 1993, aceste activitati "invizibile", neplatite ale femeii, se ridica la valoare de 11 trilioane dolari, ceea ce, fata de output-ul total global, apreciat la 23 trilioane dolari anual, ar insemna aproape 50 procente

Referat: SATISFACTIA MUNCII - modalitati de crestere a satisfactiei muncii Lucrare: Ce este proiectul?

Alta critica severa adusa indicatorilor macroeconomici din sistemul conturilor nationale este legata de faptul ca nu toata productia contabilizata serveste dezvoltarii, bunastarii societatii. Astfel, productia bunurilor militare, procesele productive poluante, care aduc grave atingeri mediului inconjurator, sanatatii, sub forma asa numitelor externalitati negative, si presupun apoi mari cheltuieli pentru remediere, sunt incluse in acesti indicatori, cu toate ca afecteaza negativ nivelul dezvoltarii societatii.

2.2. Cresterea economica si distribuirea venitului

O alta completare adusa acestor indicatori de natura preponderent cantitativa vizeaza modul de repartizare a roadelor cresterii economice. Venitul pe locuitor este doar o medie care poate masca mari discrepante in nivelul absolut al venitului obtinut de diferite categorii ale populatiei, 1% din populatia SUA, reprezentant cele mai instarite familii americane, detineau in 1989 aproape 40% din averea nationala, iar primii 20% - mai mult de 80%

La nivel planetar, 358 de miliarde detineau, conform Raportului Dezvoltarii Umane pe 1996, tot atata bogat ie cat 2,5 miliarde de oameni, aproape jumatate din popula tia lumii . De regul a, aceste discrepante sunt cu atat mai mari cu cat nivelul de dezvoltare al unei tari este mai redus. De aceea, pentru a lua in considerare si realizarile obtinute pe planul diminua rii disparitatilor de venit, este folosita diagrama "curbei lui Lorenz" din figura de mai jos, pe baza careia se poate calcula coeficientul Gini.

Populatia este structurala pe cinci 'quintile', de la cea mai bogata a 5 -a parte la cea mai sa raca, de la originea axelor spre extremitatea superioara a ordonatei. Si venitul national este exprimat in procente. Cu cat discrepantele de venit intre quintila mai saraca si cea mai bogata sunt mai mari, cu atat 'curba lui Lorenz' va fi mai accentuata si suprafata A va fi mai mare. Cu cat repartitia venitului national este mai egalitara, cu atat curba se apropie mai mult de diagonala OK, iar suprafata A tinde spre zero.

Coeficientul Gini = Suprafata A/Suprafata totala a triunghiului OLK.

Cu cat valoarea coeficientului Gini este mai apropiata de zero, cu atat repartitia venitului este mai egalitara.

2.3. Exprimarea nivelului cresterii economice pe baza paritatii puterii de cumparare (PPC)

Comparatiile intre tari privind nivelul cres terii economice sunt denaturate de modul de transformare a venitului national, exprimat in moneda indigena, in marime comparabila , exprimata in dolari. Cursul de schimb oficial nu reflecta intotdeauna raportul real intre puterile de cumparare ale celor dou a monede. De aceea, pentru compara tiile internat ionale ale venitului, se folosesc indicatorii PIB sau PNB recalculati pe baza PPC. Daca am compara PNB pe locuitor, exprimat pe baza cursului oficial de schimb in dolari, cu PNB pe locuitor recalculat pe baza PPC, am constata ca , in timp ce pentru tarile cu un venit pe locuitor foarte scazut acest indicator este mai mare de doua pana la sase ori, in cazul tarilor cu un venit pe locuitor foarte ridicat, indicatorul exprimat pe baza PPC este mai mic, ajungand pana la 66% din cel calclat pe baza cursului de schimb oficial al dolarului (in Japonia). In felul acesta, discrepantele de venit intre saracii si bogatii lumii se mai atenueaza. Pornind de la prezumt ia ca indicatorii exprimati pe baza PPC sunt mai realis ti, se apreciaza ca in viitor ei vor fi utilizati intr-o mai mare masura, imbunatatind astfel calitatea comparatiilor efective dintre tari pe planul cresterii si dezvoltarii economice.

Oricum am masura-o, istoria faptelor economice ofera numeroase exemple de cazuri in care cre sterea economica nu a fost urmata de progrese similare in dezvoltarea umana. Uneori cresterea a fost realizata cu costul unei mari inechitati, al unui somaj ridicat, al slabirii democratiei, pierderii identitatii culturale, supraconsumarii resurselor necesare generatiilor viitoare.

2.4. De la exprimare cantitativa la determinari calitative

Pentru a aprecia ins a realiz arile obt inute pe planul dezvolta rii economice, avand in vedere situarea omului in inima acestui proces, institu tii internationale ca Banca Mondiala sau Organizatia Internationala a Muncii, au inceput sa ia in considerare, inca din anii '60 ai secolului trecut, nevoile umane fundamentale, indicele calitatii fizice a vietii (Physical Quality of Life Index - PQLI) sau alti indicatori compoziti.

Si acestia au fost insa criticati pentru inconsistenta bazei teoretice si metodologice de determinare a lor, astfel incat, incepand cu anii 1990, s-a ajuns la un indicator compozit mai cuprinz ator si mai bine definit, numit indicele dezvoltarii umane (IDU), calculat si publicat anual de Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare in 'raportul dezvoltarii umane".

Acest indicator - IDU - este calculat pe baza unor marimi considerate reprezentative pentru dezvoltare, cum sunt: speranta de viata la nas tere, rata alfabetizarii, rata incadr arii scolare a populatiei, cat si nivelul ajustat al venitului. Astfel calculat, el arata pentru fiecare tara, distanta care o separa de atingerea aspiratiilor intregii populatii spre bunastare. Valoarea lui se situeaza pe intervalul 0 - 1, zero indicand distanta cea mai mare pana la maximum-ul ce poate fi ob tinut. Cu cat IDU este mai apropiat de 1, cu atat populatia respectiva a atins un nivel mai ridicat al dezvoltarii umane. Dac a am compara locul pe care se situeaza diferitele tari, din punctul de vedere al PIB-ului pe locuitor, recalculat pe baza PPC, cu locul de tinut in functie de nivelul IDU , am constata diferente destul de mari, conform tabelului nr.

Tabelul  Diferente intre pozitia detinuta de unele tari in func tie de PNB pe locuitor exprimat pe baza paritatii puterii de cumparare si cea determinata prin calcularea IDU

Sursa: https://www.worldbank.org/depweb/beyond/global/chapter 15 html, p.3.

Din cele 174 de tari pentru care a fost calculat IDU in anul 2000, 46 au un IDU ridicat, egal sau mai mare decat 0,800 , 93 au un nivel mediu - intre 0,500 si 0,790 - si 35 au un nivel scazut, mai mic de 0,500. Canada, Norvegia si S.U.A. sunt primele state in clasamentul dupa IDU, in timp ce Sierra Leone, Nigeria s i Burkina Faso ocupa ultimele locuri ale listei. Canada are un IDU egal cu de patru ori mai mare decat IDU din Sierra Leone (0,252) . Raportul Mondial asupra Dezvoltarii Umane pentru anul 2000 pune in evidenta disparitati substantiale intre regiuni, cat si in interiorul regiunilor. De exemplu, in Asia de Sud -Est si Pacific, in timp ce in Laos IDU este egal cu 0,484, in Singapore este 0,881.

Edit ia din 1997 a Raportului mai sus mentionat a lansat si conceptul de 'saracie umana ", masurata prin indicele saraciei umane (ISU). Acesta masoara deficite la nivelul a patru mari aspecte ale vietii umane:

capacitatea de a trai o viata lunga si sanatoasa;

cunostintele dobandite;

mijloacele economice;

participarea la viata sociala.

ISU se calculeaza in doua variante: ISU - 1 pentru tarile in curs de dezvoltare, si ISU - 2 pentru tarile dezvoltate. ISU - 1 are in vedere urmatoarele:

deficitul capacitatii de a trai o viata lunga si sanatoasa este masurat prin procentul persoanelor care risca sa decedeze inainte de 40 de ani;

deficitul cunostintelor dobandite este apreciat prin rata analfabetismului;

deficitul mijloacelor economice si cel al participarii la viata sociala sunt masurate prin procentul persoanelor lipsite de accesul la serviciile de sanatate si apa potabila, precum si prin procentul copiilor cu varsta sub

cinci ani care sufera de insuficienta ponderala moderata sau acuta.

Cu cat ISU - 1 are o valoare mai redusa, cu atat nivelul de dezvoltare este mai ridicat. In anul 2000, s aracia umana in ta rile in curs de dezvoltare se inscria intre 3 % in Uruguay si 64,7% in Nigeria. Noua tari aveau un ISU -1 inferior nivelului de 10%: Bahrein, Chile, Costa Rica, Cuba, Fidji, Iordania, Panama, Trinidad Tobago, Uruguay. Putem spune ca ele au depas it stadiul de s aracie profunda. La capatul opus, unde ISU-1 depaseste 50%, se aflau: Burkina Faso, Etiopia, Guineea Bissau, Mali, Mozambic, Nepal, Nigeria, Republica Centrafricana.

Pentru tarile industrializate, ISU - 2 are in vedere:

deficitul capacitatii de a trai o viata lunga si sanatoasa este masurat prin procentul persoanelor care risca sa decedeze inainte de 60 ani;

deficitul cunostintelor dobandite, prin analfabetism;

deficitul mijloacelor economice, prin saracia monetara;

deficitul participarii la viata sociala, prin somajul de lunga durata.

Din cele 18 tari dezvoltate pentru care s-a calculat ISU-2 pentru anul 2000, Norvegia, cu 7,3% din populatie, este tara in care sa racia umana este cel mai putin raspandita. Urmeaz a Suedia cu 7,6%, Olanda cu 8,2%, iar pe ultimele locuri se situeaza Regatul Unit al Marii Britanii (14,6 %), Irlanda (15 %) si S.U.A (15,8 %).

In Irlanda, Anglia si S.U.A., mai mult de un adult din cinci este analfabet. Mai mult de 17 % din populatia S.U.A. si 10 % din Australia, Canada, Italia, Japonia sau Anglia sufera de saracie monetara. Aceasta este atinsa la jumatate din venitul mediu individual disponibil. 'Nimic nu neaga atat de clar libertatile individuale precum lipsa acuta de bani' - afirma John Kenneth Galbraith . Iata

ca o valoare ridicata a IDU nu garanteaza obligatoriu un grad scazut al saraciei umane

Sistemul de indicatori ai dezvoltarii umane a fost completat si prin asa numitul "indice al dezvoltarii pe sexe" (Gender Related Development Index

- GDI Acesta ia in considerare diferentele in nivelul atins de femei si barbati in valoarea componentelor IDU. El este mai scazut sau mai ridicat decat IDU, in functie de importanta acordata problematicii femeii in procesul dezvoltarii.

IDU mai poate fi ajustat si prin luarea in considerare a repartitiei venitului, astfel incat disparitatile de venit pot cobori unele tari pe scara aranjata in functie de IDU. Intre timp, indicatorul compozit al dezvoltarii umane, calculat si in tara noastra, a devenit mai complex, la determinarea lui luandu-se in considerare si alte componente, cum ar fi: accesul populatiei la serviciile de sanatate, numarul caloriilor asigurate in medie populatiei, accesul la presa si televiziune etc

Conform Anuarului Statistic al Romaniei pe anul 2001, regiunea NORD-EST, cu cel mai mare numar de locuitori (peste 3,8 milioane) dintre cele opt zone ale tarii (din care face parte judetul Iasi, ala turi de jude tele Vaslui, Botosani, Suceava, Bacau si Neamt), inregistra in anul 1998 un PIB regional pe locuitor exprimat in paritatea puterii de cumparare de 3011 dolari fata de o medie pe tar a de 3679 dolari. Pe primul loc se situa Bucurestiul, cu 5648 dolari, avantajat de faptul ca in aceasta regiune ponderea populat iei rurale este doar de 11% fata de o medie pe tara de peste 45% si de 55,9% in regiunea Nord-Est. Pe locul doi se situa regiunea Centru (judet ele Alba, Brasov, Covasna, Harghita, Mures si Sibiu), cu 5089 dolari pe locuitor. Regiunea de Vest (cu judetele Arad, Caras-Severin, Hunedoara si Timis) avea 4556 dolari pe locuitor. Regiunea Sud-Est (judetele Braila, Buzau, Constant a si Tulcea) se situa pe locul patru, cu 4142 dolari pe locuitor, iar pe locul cinci era regiunea Sud-Est (judet ele Gorj, Dolj, Mehedinti, Olt si Valcea) cu 3875 dolari pe locuitor. Pe locul 6 era regiunea Sud (judetele Arges, Calaras i, Dambovita, Giurgiu, Ialomita, Prahova si Teleorman), cu 3680 dolari, iar pe penultimul loc se situa regiunea Nord-Vest (judet ele Bihor, Bistrita - Nasaud, Cluj, Maramures, Satu Mare si Salaj), cu 3563 dolari pe locuitor.

Regiunea Nord-Est este ultima si din punct de vedere al Indicelui Dezvoltarii Umane (0,716 fata de media pe tara de 0,734). In Bucure sti IDU era de 0,785. Longevitatea, o componenta a IDU, masurata prin speranta de viata la nastere, era de 68,4 ani in regiunea Nord-Est fata de 69 ani pe tara . In schimb, gradul de alfabetizare al populatiei era de 97 % in judetul iasi si 97% in Romania