Desi nu exista o definitie unanim acceptata a IMM, marimea
acestora este interpretata in functie de o serie de elemente comune, specifice
unor tari sau grupe de tari. In tarile Uniunii Europene se considera drept
limite maxime dimensionale ale IMM numarul de 500 de angajati si participarea
unei firme mai mari la detinerea a nu mai mult de o treime din capital. In
anumite domenii de activitate capitalul fix constituie indicatorul cel mai
relevant, deoarece reprezinta potentialul productiv real al intreprinderii,
chiar si atunci cand acest capital este utilizat do ar partial din considerente
economice. In UE foloseste limita de 50 de salariati pentru intreprinderile
mici si cea de 500 pentru intreprinderile mijlocii. De mentionat este faptul ca
nu exista o definitie unanim acceptata a ceea ce reprezinta o intreprindere
mica sau mijlocie si nici un criteriu simplu si universal aplicabil pentru a le
delimita pe ramuri de activitate. La alegerea dimensiunii intreprinderii (mica,
mijlocie, mare), cu ocazia infiintarii sau modificarii acesteia, se au in
vedere in primul rand reglementarile legale existente cu privire la: forma
juridica de organizare; nivelul minim al capitalului; nivelul impozitului
perceput; nivelul dobanzilor pentru imprumuturi acordate; salarizarea
personalului; protectia sociala etc. Faptul ca IMM sunt dominante ca numar in
tarile dezvoltate se datoreaza ponderii mari pe care o au intreprinderile
individuale (unipersonale sau familiale).
Importanta
economica si sociala a intreprinderilor mici si mijlocii
Importanta
deosebi ta acordata IMM in majoritatea tarilor dezvoltate se datoreaza unor
solide fundamente economice si sociale. Intreprinderile mici si mijlocii sunt
mult mai receptive la nevoile pietei, mai adaptabile la modificari si inovatii,
raspund mai bine exigentelor consumatorilor, aducand o imbunatatire
semnificativa mediului concurential. Cooperarea intre intreprinderi se
diversifica si se realizeaza pe noi coordonate in conditiile dezvoltarii IMM.
Astfel, unele intreprinderi care produceau produse de serie mare si executau
prin cooperare seriile mici si fabricatiile de rutina, in prezent, in vederea
sporirii capacitatii de adaptare la cerintele tot mai diversificate ale
beneficiarilor, 'cedeaza" spre a fi executate prin cooperare seriile mari
si productia de rutina si isi asigura fabricarea prin forte proprii a seriilor
mici si a unicatelor. Asistam, astfel, la fragmentarea activitatii
intreprinderii ca urmare a executarii integrale sau partiale a operatiilor
tehnologice in fabricatia pe baza de cooperare. Intreprinderile mici si
mijlocii gestioneaza mai bine forta de munca, dovedind mai multa flexibilitate
datorita modului specific de organizare si legislatiei muncii. Se practica
cedarea de catre intreprinderile mari catre IMM a fabricarii unor repere,
subansamble care in acest mod sunt realizate la costuri de productie mai mici datorita
nivelului mai redus al salariilor. In industriile de proces si pe santierele
navale se utilizeaza munca in regie, conform careia IMM furnizeaza personal
muncitor intreprinderilor mari pentru executarea anumitor lucrari.
Flexibilitatea mare a IMM este legata de dimensiunile lor si implicit de
structura organizatorica, de caracteristicile echipamentelor din dotare. De
fapt, acesta este cel mai important avantaj al IMM, deoarece le confera o
capacitate mare de adaptare la un mediu economic complex, caracterizat prin
presiune concurentiala si prin evolutie tehnologica rapida. Aceasta capacitate
de adaptare a intreprinderilor la schimbarile exogene ale mediului se numeste
'flexibilitate de raspuns ', care le da posibilitatea mentinerii pe
piata, caracteristica mai importanta decat marimea profitului. Aceasta
flexibilitate este un important factor de competitivitate si asigura IMM o mai
buna rezistenta in perioada de criza. Datorita acestor avantaje pentru
societate, in diferite tari se acorda facilitati speciale in cazul infiintarii
IMM.
