Banii au
aparut in procesul trecerii de la economia naturala la economia de schimb. Initial schimbul s-a manifestat sub
forma schimbului direct de produse, cunoscut sub denumirea de troc, respectiv
se schimba pe un alt bun sau pe alte bunuri. Trocul este o forma a schimbului de marfuri caracteristic pentru
societatile neevoluate, in care specializarea producatorilor este in stare
incipienta. Diviziunea sociala a muncii, gradul de dezvoltare
a tehnicii si tehnologiei, a determinat specializarea producatorilor si
extinderea schimburilor de marfuri, creand dificultati si bariere.
Adaugate la procesul obiectiv de evolutie a productiei de marfuri, aceste
dificultati au creat conditiile pentru ca unele marfuri cu valoare intriseca sa medieze schimbul de marfuri, respectiv sa devina
echivalent general pentru toate celelalte marfuri. Astfel schimbul direct
incepe sa dispara. Acest stadiu a
cunoscut ca echivalent general, dupa regiuni, vitele, blanurile, pietrele de
moara, tutunul, etc. In timp rolul de echivalent
general a fost preluat de metale, incepand cu arama si terminand cu aurul.
Acesta din urma avand proprietati fizico-chimice care il calificau in mod
deosebit pentru acest rol ( adica valoare mare intr-un
volum mic, perfect divizibil, fara pierdere de valoare, prezentand omogenitatea
tuturor partilor divizate, fiind inalterabil si usor de transportat).
In concluzie, ca prima etapa apar banii marfa, care in final se fixeaza pe
metale pretioase. O data cu aparitia banilor, lumea marfurilor de divide in
doua: la un pol apar toate marfurile obisnuite, cu
utilitatile lor, iar la polul opus, o marfa deosebita care joaca rolul de bani
si care se poate schimba cu oricare din marfurile existente.
La inceput banii au avut forma de lingouri, bratari, inele, etc. Ei au luat forma de moneda ulterior. Monezile
contineau o anumita cantitate de aur sau argint, emisa de autoritatea statului
pe baza de monopol, cu o anumita denumire. Acestea erau primite in plata
de cele mai multe ori nu numai in tara emitenta, ci si
in alte tari, deoarece ceea ce conta era cantitatea de aur continuta.
In procesul circulatiei monedele de aur cunosc un
proces de uzura. Astfel se ajunge ca valoarea nominala a monedei sa nu mai corespunda cu continutul ei in aur, iar monedele
cu acelasi nume sa aiba valori diferite. Apare astfel posibilitatea ca in rolul
de moneda, banii de metal pretios sa poata fi
inlocuiti prin bani fara valoare intriseca. Acestea sunt, de
fapt, semne ale valorii.
Forma monetara a banilor devine independenta si locul aurului este luat de obiecte relativ lipsite de valoare, cum ar fi
hartia. In felul acesta se ajunge la forma 'bani din hartie', care
dupa natura lor pot fi
1. bilete de banca (bancnote, bani de credit);
2. bani de hartie propriu-zisa;
Bancnotele sunt semne ale valorii emise de bancile centrale (de emisiune), care
in procesul circulatiei inlocuiesc banii cu valoare deplina. Acestea au o dubla
garantie: cambiile (politele) comerciale si stocul de metal pretios al bancii
de emisiune.
Banii de hartie sunt , de asemenea, semne ale valorii.
Sunt emise de stat, fara drept de convertibilitate, avand un
curs fortat. Acestia, corespunzator rolului pe care il au, nu simbolizeaza
valoarea lor sau a aurului, ci semnifica doar valoarea bunurilor materiale si a
serviciilor ce pot fi procurate cu ajutorul lor.
Alaturi de bancnote si bani de hartie circula si moneda
divizionara, confectionata din metale nepretioase, avand acelasi rol de semn al
valorii.
