Studiul
pietei constituie premisa, punctul de plecare in activitatea intreprinderii. In
fluxul aprovizionare - productie - desfacere, primul stadiu (aprovizionarea) si
ultimul (desfacerea) reflecta legatura intreprinderii cu piata. In general,
pentru a fi eficienta, cercetarea de piata trebuie sa raspunda la intrebari,
cum sunt: Ce piete ofera cele mai bune
perspective pentru produsul respectiv? Ce modificari trebuie aduse produsului
pentru a se vinde mai bine? Ce pret trebuie fixat pentru produsul respectiv? Ce
venituri se obtin prin exportul produsului ? etc. d) Orientarea
activitatii intreprinderii catre obiectivele prioritare, cum sunt: satisfacerea
in conditii superioare a nevoilor consumatorilor, prin produsele create si
oferite, cresterea eficientei economice, pe baza sporirii vanzarilor totale si
a profitului realizat pe fiecare produs. In acest context se impune promovarea
unui management anticipativ, prevederea si cunoasterea permanenta a
modificarilor in perspectiva ale pietei, identificarea strategiilor optime de
actiune. Analiza concurentei si a factorilor de monopol nu poate gravita doar
in jurul problemei pretului. Profitul nu poate fi considerat ca fiind singura
motivatie in functionarea mecanismului economiei de piata, oricat ar fi el de
important. Concurenta consta dintr-o multitudine de forme de comportament ce se
manifesta in cadrul relatiilor dintre furnizori pentru captarea interesului
unei clientele cat mai numeroase. Pentru definirea acestor forme trebuie avute
in vedere urmatoarele aspecte: interesele
si aspiratiile clientelei, tinand seama de faptul ca aceasta este eterogena. In
economia de piata concurenta apare ca o necesitate obiectiva, face parte din "regulile de joc" ale pietei.
Activitatea de piata a intreprinderii este marcata de prezenta intreprinderilor
concurente, care isi disputa oportunitatile oferite de aceleasi piete. In dubla
lor ipostaza de cumparatori si vanzatori, intreprinderile isi plaseaza
competitia dintre ele in doua planuri: pe
de o parte, isi disputa furnizorii, prestatorii de servicii,
disponibilitatile de forta de munca etc., iar pe de alta parte isi disputa clientii, urmarindu-se obtinerea
celor mai avantajoase conditii in asigurarea resurselor si in plasarea
produselor proprii pe piata. Statul trebuie sa se implice in asigurarea unui
cadru si climat concurential normal, ceea ce presupune: . autonomia intreprinderii; . libertatea de infiintare a oricarui tip de
intreprindere; . promovarea
celor mai rentabile produse din punct de vedere a intereselor fiecarei firme; .
reglementari economico-financiare
egale pentru toti agenti economici, indiferent de forma de proprietate, marime
etc.; . formarea libera a
preturilor; . stabilirea prin
reglementari bugetare a obligatiilor fata de stat; . masuri pentru favorizarea participarii
intreprinderii pe piata externa; . reglementari clare pentru sanctionarea, prin instanta judecatoreasca, a
firmelor nerentabile etc.
