Piata financiara - piata de capital din Romania

Concepte cheie

Piata financiara

Piata de capital

Piata reglementata

Piata primara; piata secundara

Piete intermitente; piete continue

Piata bursiera; piata extrabursiera Piata de licitatie; piata de negocieri Cererea de capital; oferta de capital Investitori si emitenti pe piata de capital Instrumente si produse ale pietei de capital

1. CARACTERISTICI ALE PIETEI DE CAPITAL

Piata de capital reprezinta ansamblul relatiilor si mecanismelor prin care se realizeaza transferul fondurilor de la cei care au un surplus de capital -investitorii - catre cei care au nevoie de capital, cu ajutorul unor instrumente specifice (valorile mobiliare emise) si prin intermediul unor operatori specifici (societatile de servicii de investitii financiare).

Se poate afirma despre piata de capital ca este specializata in efectuarea de tranzactii cu active financiare cu scadente pe termene medii si lungi. Prin intermediul ei, capitalurile disponibile sunt dirijate catre agentii economici nationali sau sunt atrase de pe pietele altor tari, unde resursele de capital depasesc necesitatile financiare interne de acoperit sau autoritatile monetare impun anumite restrictii privind accesul la resursele financiare-interne.

Aceste definitii nu acopera in intregime activitatea de pe piata de capital, tinand cont de locul si rolul pietei de capital in ansamblul, mecanismelor economice, deoarece nu se poate face o delimitare stricta intre piata de capital si piata financiara, cele doua notiuni fiind interdependente, prin includerea sau completarea reciproca, in functie de reglementarile fiecarei tari in parte.

Se pot delimita insa doua moduri de definire a pietelor (de capital si financiara):

> Abordarea europeana, bazata pe sistemul bancar, in care bancile (ca operatori specifici) sunt prezente pe ambele tipuri de piete si in care se regaseste urmatoarea structura pentru piata de capital:

piata monetara -> capitaluri atrase pe termen scurt si mediu;

piata ipotecara -> capitaluri atrase in special pentru construirea de locuinte

piata financiara -> pentru emisiunea, plasarea si tranzactionarea

titlurilor de capital pe termen lung;

>   Abordarea anglo-saxona, bazata pe manifestarea libera a cererii si ofertei pe fiecare tip de piata in parte si care prezinta instrumente, operatori si institutii de reglementare si supraveghere specifice si in care piata financiara cuprinde:

piata de capital -> pentru capitaluri pe termen mediu si lung;

piata monetara -> pentru capitaluri atrase si plasate pe termen scurt.

in fapt, organizarea institutionala a pietelor este data de trei elemente:

a. instrumentele folosite de fiecare piata;

b. operatorii specifici;

c. mecanismul de piata cu regulile sale specifice.

Spre deosebire de pietele monetare, unde instrumentele se negociaza pe termen scurt, piata de capital se caracterizeaza prin tranzactii pe termen mediu si lung cu valori mobiliare specifice: actiuni, obligatiuni, bonuri de tezaur si derivate pe baza acestora - contracte options, futures (care au cunoscut o dezvoltare spectaculoasa in ultimii ani).

In general, instrumentele pe piata de capital sunt:

>     valori mobiliare cu venituri fixe:

titluri de stat (guvernamentale, municipale);

obligatiuni ale societatilor comerciale;

>     valori mobiliare cu venituri variabile:

actiuni comune si preferentiale;

valori mobiliare derivate:

combinate;

forwards;

standardizate (futures, options);

valori mobiliare sintetice (contracte pe indici bursieri).

Organizarea unei piete de valori mobiliare depinde de satisfacerea unor conditii obligatorii:

a. existenta cererii de capital din partea societatilor publice sau private, guverne, institutii financiar-bancare, societati de asigurare. Cererea este exprimata prin emisiunea de valori mobiliare, care urmeaza a fi schimbate pe lichiditati pentru satisfacerea nevoii de resurse. Cererea poate fi:

structurala -> pentru finantarea de investitii productive de bunuri si servicii, de creare de noi societati, de dezvoltare a celor existente, de achizitionare de bunuri si servicii de catre persoane fizice sau juridice;

conjuncturala -> pentru necesitati tranzitorii: limitari la plafonul de credite, deficite bugetare si ale balantelor

b. existenta ofertei de capital pe baza disponibilitatilor acumulate prin care se vor achizitiona titlurile de pe piata;

c. tranzactii cat mai rapide;

d. posibilitatea de intalnire a cererii cu oferta pe o piata reglementata;

e. nivelul pretului de tranzactionare trebuie sa fie public.

Analiza: Metode financiare de evaluare a proiectelor de investitii Proiect: Procesul politico-juridic in Uniunea Europeana

Piata de capital are doua componente:

a. Piata primara -> asigura intalnirea cererii cu oferta de titluri, permitand finantarea activitatii agentilor economici si a colectivitatilor publice. Este mijloc de distribuire si plasament de titluri.

b. Piata secundara -> are rolul de concentrare a cererii si ofertei derivate. Este deschisa, publica (plasamentul se efectueaza in marea masa a investitorilor si tranzactiile au caracter public). Exista in practica emisiuni si plasamente private, dar ele nu fac obiectul reglementarilor si nu beneficiaza de mecanismele specifice unei piete financiare publice

Pentru a functiona eficient, piata secundara trebuie sa respecte anumite cerinte:

lichiditate abundenta de fonduri si titluri (asigura continuitatea derularii tranzactiilor);

eficienta: mecanisme operative la costuri cat mai reduse;

transparenta: informatia asigura o buna orientare investitionala si contracararea tendintelor de monopol;

corectitudine: prin reglementari se contracareaza tendintele de manipulare a pietei;

adaptabilitate la conditiile economice si extra-economice.

Functiile pietei secundare sunt:

asigurarea lichiditatii si mobilitatii economiilor investite;

raspunsul la necesitatea crearii unei piete oficiale si organizate pentru detinatorii care doresc recuperarea fondurilor investite in valori mobiliare inainte de scadenta (durata de viata a actiunii este egala cu durata de viata a emitentului);

evaluarea permanenta a titlurilor listate.

Clasificarea pietelor secundare

Pietele secundare de capital se caracterizeaza prin existenta mai multor participanti de ambele parti. Exista mai multe criterii de departajare:

a) dupa continuitate:

>       piete intermitente -> formarea preturilor se bazeaza in general pe fixing. Tranzactionarea valorilor mobiliare este permisa doar in anumite momente specificate: cand un titlu este anuntat, acele persoane interesate sa vanda sau sa cumpere se reunesc pentru o licitatie explicita. Se anunta preturi pana cand cantitatea ceruta este cat mai aproape de cea oferita - cazul procedurii folosite la Bursa de la Paris pentru actiuni majore. Alta modalitate este reprezentata de incredintarea ordinelor unui functionar: periodic, un specialist al bursei
fixeaza un pret care permite tranzactionarea unui numar maxim de actiuni de la ordinele acumulate anterior;

>       piete continue -> tranzactionarea titlurilor poate avea loc in orice moment. Tranzactiile nu se incheie la un pret unic pentru intreaga zi de tranzactionare, ci la preturi care se modifica in cursul unei sedinte de bursa. Desi mecanismul teoretic implica doar existenta investitorilor, executia practica ar fi ineficienta fara actiunea intermediarilor; altfel, s-ar cere sume mari pentru ca investitorii sa gaseasca o oferta buna sau sa-si asume riscul de a accepta una modesta. Ordinele investitorilor intervin mai mult sau mai putin aleatoriu - preturile pot varia considerabil pe o astfel de piata, depinzand de jocul raportului cerere/oferta. in practica, intermediarii (dealeri - market-makers si specialisti), urmarind castigul personal, reduc fluctuatiile din preturile valorilor mobiliare (cand acestea nu se
datoreaza modificarilor de valoare ale activului-suport). in acest proces ei furnizeaza lichiditate pentru investitori, lichiditatea fiind acceptata in sensul abilitatii investitorului de a transforma valorile mobiliare detinute in sume cash la un pret similar cu cel al tranzactiei anterioare, presupunand ca in mecanismul pietei nu a intervenit o noua informatie;

>       piete mixte.

Pentru titlurile mai importante se tranzactioneaza intermitent.

b) dupa suportul tranzactional, negocierile pot fi:

>       licitatii libere;

>       prin calculator (tehnici electronice);

c)         dupa localizarea ringului de negocieri, pietele se impart in:

>       piete centralizate;

>       piete descentralizate;

d) dupa proprietatea asupra pietei si accesul operatorilor, exista piete:

>    private- dupa acest principiu functioneaza majoritatea pietelor

moderne de inspiratie anglo-saxona;

>    de stat- pietele sunt privite ca institutii publice, cu acces liber al

operatorilor;

e) dupa tehnica tranzactionarii, pot exista sisteme bazate pe:

>       dubla licitatie;

>       formatori de piata;

f) dupa modul de formare a pretului valorilor mobiliare, se deosebesc:

>       piete de licitatie, in cadrul carora pretul se formeaza ca punct de echilibru intre cererea si oferta concentrata la bursa;

>       piete de negocieri, de tip OTC, unde tranzactiile se deruleaza pe baza unui nivel negociat al pretului, astfel incat, in acelasi moment, aceeasi valoare mobiliara sa poata fi tranzactionata de mai multi intermediari la preturi diferite.

Ratiunea de a fi a pietelor secundare tine de facilitatile pe care le ofera pentru incheierea si executarea tranzactiilor cu valori mobiliare. in cazul burselor, concentrarea schimburilor intr-un spatiu dat asigura accesul direct la informatia de piata si deci lichiditatea, transparenta si economia de costuri. Prin tehnica electronica, transmiterea in timp real a datelor catre toti participantii la sistem face inutila concentrarea geografica, prin aceasta explicandu-se concurenta puternica pe care pietele OTC o exercita asupra burselor oficiale.

Piata de capital din Romania

Cele doua piete secundare de capital din Romania, Bursa de Valori Bucuresti (BVB) si RASDAQ, sunt piete electronice, continue. in ceea ce priveste alte criterii, optiunile arhitectilor pietei au fost diferite. BVB este o societate publica, cu un sistem centralizat bazat pe dubla licitatie. RASDAQ este un sistem privat, distribuit, bazat pe activitatea formatorilor de piata ("market-makers'). Este de mentionat ca aceasta nu este singura deosebire dintre cele doua piete. Difera criteriile de listare, functiunile macroeconomice, sistemele de depozitare-decontare.

Principalele momente ce caracterizeaza formarea si evolutia pietei de capital a Romaniei sunt:

>       aprobarea Legii nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori;

>       crearea autoritatii pietei de capital din Romania - Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare;

>        reinfiintarea Bursei de Valori Bucuresti (dupa o intrerupere de aproape 50 de ani), ca piata de licitatie;

>        1996: crearea pietei RASDAQ, ca piata de negociere, pentru a permite tranzactionarea actiunilor provenite din programul de privatizare in masa;

>        lansarea primului indice bursier la BVB;

>        adoptarea pachetului legislativ privind piata de capital, pachet care cuprinde:

Legea nr. 525/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 28/2002 privind valorile mobiliare,

serviciile de investitii financiare si pietele reglementate;

Legea nr. 513/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 26/2002 privind organismele de

plasament colectiv in valori mobiliare;

Legea nr. 512/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 27/2002 privind pietele reglementate

de marfuri si instrumente financiare derivate;

Legea nr. 514/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 25/2002 privind aprobarea Statutului

Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare.

>        2004: alinierea legislatiei romanesti la normele comunitare reprezentate de directivele privind serviciile financiare: Legea 297/2004 rpivind piata de capital;

>        2005 : fuziunea juridica si tehnica a BVB si RASDAQ

Institutiile pietei de capital sunt:

Bursa de Valori Bucuresti;

RASDAQ SRL;

Societatea Nationala de Compensare, Decontare si Depozitare(SNCDD);

registrele independente.

Finalizarea tranzactiilor, privita prin prisma viramentelor in conturile clientilor, presupune relatia cu bancile de decontare.

Actorii pietei de capital sunt:

emitentii publici si privati;

investitorii individuali si institutionali;

intermediarii - agenti de valori mobiliare care opereaza prin intermediul societatilor de valori mobiliare, care urmeaza sa fie reautorizate, in conformitate cu legislatia actuala, ca societati de servicii de investitii financiare.

Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.)

Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, autoritate administrativa autonoma cu personalitate juridica, aflata in subordinea Parlamentului si infiintata in anul 1994, isi exercita prerogativele legale in domeniul pietei de capital si al burselor de marfuri pe teritoriul Romaniei.

Pentru indeplinirea atributiilor sale, CNVM este investita cu puteri de reglementare, decizie, autorizare, interdictie, interventie, ancheta, sanctionare disciplinara si administrativa, in conditiile stabilite de lege.

Obiectivele CNVM:

stabilirea si mentinerea cadrului necesar dezvoltarii pietei reglementate;

promovarea increderii in pietele reglementate si in investitiile in instrumente financiare;

asigurarea protectiei operatorilor si investitorilor contra practicilor neloiale, abuzive si frauduloase;

promovarea functionarii corecte si transparente a pietelor reglementate;

prevenirea manipularii pietei si a fraudei si asigurarea integritatii pietelor reglementate;

adoptarea masurilor necesare pentru evitarea aparitiei riscului sistemic pe pietele reglementate.

Noul cadru legislativ este coerent, unitar si in acord cu normele si practicile existente pe pietele internationale. Acesta asigura o mai buna transparenta, o protectie a investitorilor la standarde europene, o crestere a lichiditatii pietei, prin introducerea de noi instrumente financiare, si intarirea rolului CNVM ca autoritate de supraveghere si control.