Repere generale privind controlul financiar

REPERE GENERALE PRIVIND CONTROLUL FINANCIAR

1. Notiunea de control

F Concept

Etimologic, cuvantul control provine din expresia latina contra rolus, care inseamna verificarea unui act original dupa originalul care, in acest scop, se afla in posesia unei alte persoane.

Controlul financiar este o componenta structurala a finantelor publice, este o componenta a activitatii financiare a statului. Controlul financiar este strans legat de fondurile banesti ale statului si ale celorlalte colectivitati publice, reprezentand, in esenta, o activitate de verificare a respectarii si aplicarii conforme a normelor juridice referitoare la formarea, administrarea si intrebuintarea acestora. Prin dimensiune si obiective, controlul financiar nu se poate rezuma la verificarea componenta cheltuielilor bugetare, vizand, in egala masura atat componenta veniturilor bugetare, mai ales, pe cele fiscale (formarea resurselor financiare ale statului si ale celorlalte entitati publice) cat si creditul public.

In cadrul economiei de piata, controlul financiar este implicat in toate activitatile economico-sociale, contribuind la imbinarea si reglarea intereselor individuale si ale societatii intr-un ansamblu unitar. Avand un rol pregnant in toate fazele proceselor de productie, se impune intarirea rolului sau, organizatoric si arie de exercitare.

Controlul financiar este mai mult decat un act administrativ, este o necesitate obiectiva, data din nevoia de a respecta legile din orice domeniu de activitate si din dreptul de a cunoaste cum sunt administrate, gestionate veniturile societatii.

Controlul financiar este actiunea de stabilire a exactitatii unor operatiuni materiale, ce se efectueaza fie anticipat executarii acestora, fie concomitent cu derularea lor, fie dupa realizarea lor. Activitatea de control consta in verificarea indeplinirii cu corectitudine, in spiritul legalitatii, a diferitelor acte si operatiuni, conform unor ordine si principii bine stabilite, a cauzelor care au generat deficientele constate si in stabilirea masurilor pentru inlaturarea acestora.

Prin esenta sa, prin sfera si dimensiuni, controlul financiar nu se confunda cu activitatea de formare si intrebuintare a fondurilor banesti de interes public si nici cu alte activitati aparent similare, de exemplu, expertizele, reviziile, inspectiile, verificarile.

Controlul financiar are o caracterizare legala completa, din care se degaja un regim juridic propriu, ce il separa de celelalte componente structurale ale finantelor publice.

F Temei juridic special

Are o reglementare juridica speciala, separata de actele normative aplicabile celorlalte componente structurale ale finantelor publice, chiar daca este conceput sa se exercite asupra acestora: Legea nr. 30/1990 privind organizarea controlului financiar si a Garzii Financiare, Legea nr. 94/1992 privind Curtea de Conturi, OUG. nr. 119/1999 privind auditul intern si contolul financiar preventiv, Codul de procedura fiscala (pentru componenta veniturilor fiscale).

Document online: Unificarea paneuropeana azi Document online: Economia bunastarii si rolul statului in economie - reglementarea preturilor

2. Functiile controlului financiar

Controlul financiar, componenta de baza a controlului economic, are ca obiectiv cunoasterea de catre stat a modului de formare si administrare a mijloacelor materiale si financiare de catre agentii economici publici, a modului de realizare si cheltuire a banului public, el urmarind asigurarea si consolidarea echilibrului financiar, asigurarea eficientei economico-financiare, in final, dezvoltarea economiei nationale.

Din ansamblul reglementarilor din domeniu, se pot desprinde ca functii ale controlului fiananciar urmatoarele:

a. functia de evaluare conform careia, prin controlul financiar se apreciaza, se estimeaza situatia existenta la un moment dat, rezultatele obtinute la sfarsitul unei perioade, modul de desfasurare a activitatii in conditiile de normalitate, legalitate si eficienta date;

b. functia preventiva, conform careia unul dintre obiectivele exercitarii controlului il constituie evitarea si eliminarea fraudelor inainte de consumarea actelor si operatiunilor financiare, organizarea controlului financiar preventiv fiind chiar o expresie a acestei functii;

c. functia de documentare ce permite cunoasterea proceselor care au loc in activitatea economica, a rezultatelor activitatii defasurate in structurile economice, relevarea fraudelor si depistarea cauzelor acestora, precum si depistarea cauzelor acestora, controlul participand nemijlocit la actul de conducere economica, furnizand date si informatii pentru fundamentarea deciziilor economico - financiare;

d. functia recuperatorie prin care se tinde la restabilirea ordinii juridice financiare incalcate, prin recupararea prejudiciilor cauzate de cei controlati si prin stabilirea raspunderii lor juridice, in modalitatile si in formele prevazute de lege;

e. functia educativa care ii vizeaza, in egala masura, pe controlori si controlati si impune o diversitate de activitati pentru generalizarea experientei pozitive in activitatea de control, cat si pentru formarea unor specialisti de inalta tinuta profesionala, dar si a unor executanti cunoscatori ai reglementarilor juridice in litera si spiritul lor.

3. Organizarea controlului financiar. Formele controlului financiar

Controlul financiar are o arie larga de desfasurare, vizand orice activitate desfasurata de persoanele fizice si juridice care se afla sub incidenta reglementarilor juridice financiare.

Practic, o viziune de ansamblu asupra acestuia necesita luarea in calcul atat a entitatilor competente cu exercitarea, cat si a sferei acestuia, rezultand din totalitatea actelor, faptelor, operatiunilor supuse acestuia, indiferent de entitatea care le realizeaza, publica sau privata.

In doctrina financiara, controlul financiar a fost clasificat prin prisma criteriilor:

F Clasificare

a. obiectivul urmarit, in raport cu care s-au stabilit:

- controlul fiscal;

controlul financiar preventiv;

- auditul intern;

- controlul financiar ulterior;

b. in functie de momentul in care se exercita, in raport cu care se disting:

- controlul preventiv (in conditiile OUG. nr. 119/1999, intern sau extern);

- controlul concomitent;

- controlul ulterior (dupa consumarea actelor, operatiunilor supuse controlului financiar, ex. controlul exercitat de organele Curtii de Conturi);

c. in functie de organul care il exercita, in raport cu care se poate disocia:

- controlul financiar intern sau propriu (intra aici controlul financiar preventiv propriu, definit ca activitatea prin care se verifica legalitatea si regularitatea operatiilor efectuate pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, inainte de aprobarea acestora si auditul intern, activitate interna, organizata independent in strucura unei institutii publice si sub directa subordonare a conducatorului acesteia, ce consta in efectuarea de verificari, inspectii, analize ale sistemului propriu de control intern, in scopul evaluarii obiective a masurii in care acesta asigura indeplinirea obiectivelor institutiei publice si utilizarea resurselor in mod economic, eficace si eficient (art. 2 lit. c din OUG. nr. 119/1999);

- controlul financiar extern (intra aici controlul exercitat de organele Curtii de Conturi si controlul financiar exercitat de organele Ministerului Finantelor Publice -Directia generala a controlului financiar de stat, Garda financiara, controlorii delegati pentru efectuarea controlului financiar prevetiv la ordonatorii principali de credite;

Este clasificarea cea mai elocventa, acoperitoare pentru caracterul sistemic al controlului financiar si pe a carei structura vom derula demersul nostru in prezentul capitol.

d. dupa volumul documentelor si al operatiunilor supuse controlului financiar, acesta poate fi:

- control financiar total, ce se exercita asupra tuturor actelor si operatiunilor realizate de la ultimul control financiar, la zi;

- control financiar prin sondaj, ce se exercita asupra celor mai reprezentative documente si operatiuni, ducand la unele concluzii cu caracter general asupra obiectului urmarit;

e. dupa durata controlului, avem:

- control financiar permanent sau continuu (ex. controlul financiar preventiv);

- control financiar periodic (ex. controlul exercitat de organele din structura Curtii de Conturi);

f. dupa domeniul economic controlat, controlul poate fi:

- control fiscal, definit ca ansamblul activitatilor care au ca scop verificarea realitatii declaratiilor, verificarea corectitudinii si exactitatii indeplinirii, conform legii, a obligatiilor fiscale de catre contribuabili;

- control vamal (are ca scop verificarea indeplinirii conforme a obligatiilor care rezulta din dispozitiile juridice vamale);

- controlul creantelor statului; intra aici verificarea, post - factum, a modului de formare, administrare si intrebuintare a resurselor financiare ale statului si sectorului public, precum si a modului de gestionare a patrimoniului public si privat al statului si unitatilor administrativ - teritoriale);

- alte forme de control.