Unitatile monetare artificiale

Unitatile monetare artificiale

Introducerea sistemului cursurilor flotante a generat  pentru participantii la tranzactiile internationale numeroase probleme. Incercarea de a le depasi sau diminua a condus la crearea unor substitute ale monedelor cheie, care se constituie in unitati de calcul si valori de rezerva mai stabile. Aceste unitati monetare artificiale au fost create de institutii oficiale, dar si de catre institutii private reprezentative provenite din industria bancara.

Drepturile Speciale de Tragere (DST) oficiale reprezinta unitatea monetara a FMI, creata in 1969. Este o unitate monetara fara existenta materiala, utila pentru evidente, calcule de echivalare si plati scriptice (bani de cont).

Crearea si alocarea sa, in cadrul FMI, reprezinta o creditare a contului tarii participante, cu suma respectiva, in functie de cota de contributie a acesteia. Tarile membre care beneficiaza de alocatii de DST pot obtine in schimbul lor devize de la un alt stat membru prin tranzactiile de desemnare, respectiv o moneda liber utilizabila (FMI poate sa desemneze o tara membra pentru a ceda valuta in schimbul DST in functie de rezervele valutare si de capacitatea de a asigura echilibrul valutar). Din anul 1997 tranzactiile de desemnare au fost inlocuite cu acorduri incheiate intre state si FMI de a vinde sau cumpara DST in schimbul valutelor liber utilizabile.

Tara in cauza poate utiliza contul de care beneficiaza pentru reglementarea unor plati, acordarea de imprumuturi, constituirea de garantii sau, pur si simplu, pentru completarea rezervelor. Singura restrictie in utilizarea acestui cont este aceea ca tranzactiile si reglementarile realizate trebuie sa fie tranzactii interguvernamentale, intre tarile membre FMI sau alte organisme internationale autorizate.

DST este o unitate de cont (de calcul) a FMI, dar si a altor organizatii internationale si regionale. In 1998, 4 tari membre isi determinau moneda prin referinta la DST

Evaluarea DST

n   Initial, in 1969, valoarea DST era exprimata in aur, 35DST fiind echivalentul unei uncii de aur fin sau 1 DST = 0,88867 g aur fin, fiind astfel, indirect, lagata de valoarea dolarului: 1DST = 1 USD.

n   In 1974 a fost adoptata o noua metoda de calcul a valorii DST, in baza unui cos compus din 16 monede reprezentand tarile care detineau ponderi semnificative in exporturile mondiale de bunuri si servicii, respectiv o pondere de peste 1% timp de 5 ani, incepand cu anul 1972.

n   In 1981, dimensiunea cosului a fost din nou restransa la doar 5 monede reprezentative: dolarul SUA, marca germana, francul francez, lira sterlina si yenul japonez. In perioada urmatoare ponderea monedelor in cosul DST s-a revizuit la intervale de aproximativ 5 ani, metodologia de calcul ramanand aceeasi.

Cursul de schimb se calculeaza in functie de cantitatea de moneda ce se include in cosul DST, transformata in dolari SUA, pe baza cursurilor de schimb de pe piata. Dolarii echivalenti se insumeaza si se obtine valoarea unui DST in dolari SUA. Cursurile monedelor din cos fata de dolarul SUA ce se folosesc la evaluarea DST reprezinta media intre cursurile de vanzare si cursurile de cumparare de pe piata din Londra.

Componenta DST la 21 august 1996

Simbol moneda	Cantitatea de moneda	Curs de schimb 21 aug 1996	Dolari echivalenti
DEM
FRF
JPY Document online: Globarizarea si vectorii globarizarii Proiect: Eficienta economica a investitiilor
GBP
USD

1USD = 0,686703 DST

n   De la 1 ianuarie 1999, FMI a inlocuit cantitatea de marci germane si franci francezi din structura compozita a DST cu o cantitate echivalenta de EURO, pe baza ratelor de conversie dintre EURO, marca germana si francul francez.

Evaluarea DST la 1 ianuarie 1999

n   Ultima revizuire a cosului DST a avut loc la 29 decembrie 2005. Revizuirile au loc aproximativ din 5 in 5 ani, urmatoarea fiind preconizata a avea loc in 2010.

Cosul DST valabil de la 1 ianuarie 2006

Rata dobanzii pentru DST

Tarile membre ale caror detineri in DST depasesc alocarile cumulative nete primesc dobanda, iar tarile la care detinerile sunt mai mici decat alocarile cumulative nete platesc dobanda. Rata dobanzii pentru DST se calculeaza saptamanal ca medie ponderata a ratei dobanzii unor instrumente monetare interne pe termen scurt, prezente in tarile emitente ale monedelor ce compun cosul: bonurile de tezaur americane si britanice pe trei luni, bonurile guvernului japonez pe treisprezece saptamani si rata dobanzii Eurepo pe trei luni (in locul ratei dobanzii Euribor pe trei luni, din 2006).

2. Drepturile Speciale de Tragere private presupun un contract intre partile private interesate, in scopul utilizarii acestuia ca instrument de plata, spre deosebire de DST oficiale create in baza unui acord al FMI cu guvernele membre in vederea suplimentarii rezervelor internationale. Desi constau in acelasi cos de monede, nu se pot substitui, DST privat neputand fi transferat in conturile oficiale sau viceversa.  

Unitatea europeana de cont oficiala (ECU) isi are originea in cadrul Uniunii Europene de Plati, precursoarea Comunitatii Economice Europene, care a creat o unitate de cont artificiala, in vederea reglementarii tranzactiilor interguvernamentale. Initial 1 ECU = 0,88867 g aur, adica 1 USD, pentru ca din anii '70 sa preia modelul cosului compozit al DST, ponderea monedelor fiind stabilita in functie de PIB si cota de participare la comertul intracomunitar.

In cadrul Sistemului Monetar European, intrat in vigoare la 01 ian 1979, fiecare moneda participanta avea un curs central, exprimat in ECU, pe baza lui determinandu-se cursurile bilaterale care puteau fluctua intr-o marja de +/- 2,25% pentru majoritatea monedelor si de +/- 6% pentru monedele din afara SME (GBP, ITL, ESP). Dupa 1993 aceasta marja a fost largita la +/- 15%.

Asadar, ECU oficial circula doar in cadrul tranzactiilor oficiale, si, spre deosebire de DST, prezenta particularitatea de instrument de interventie in cadrul SME (indica gradul de divergenta a cursului unei sau unor monede fata de nivelul compozit - cursul central pivot - ceea ce conducea la necesitatea unei interventii oficiale pe pietele de schimb

Unitatea europeana de cont privata s-a utilizat pentru facturarea tranzactiilor comerciale internationale, dar si ca moneda de rezerva, depozit si suport pentru emisiuni de titluri. Valoarea cosului ECU privat corespundea cu a celui oficial.