Cadrul de analiza a modelelor si teoriilor conducerii

Exista mai multe modalitati de a privi conducerea si mai multe semnificatii ale conceptului, dar esenta sa rezida intr-o activitate de consens, de directionare a unor comportamente individuale prin intermediul unor procese specifice - influenta, comunicare - in vederea realizarii unei sarcini comune oarecare (Tannenbaum, Weschler, Massarik, 1961; Newcomb, Turner, Converse, 1970; Neculau, 1977; Golu, 1980; Zlate, 1981; Chirica, 1996 s.a.). Fiind o relatie intre doua sau mai multe persoane si bazandu-se pe procese eminamente psihosociale, conducerea este in mod primordial, o categorie psihosociala.

Identificarea conceptelor centrale ale psihologiei sociale, constientizarea semnificatiilor lor unificatoare si, in acelasi timp, a posibilitatilor lor interpretativ-explicative, atat in plan teoretic cat si in plan empiric, constituie insa realizari relativ recente. In conditiile descrise, abordarea conducerii din perspectiva psihosociala si interpretarea sa prin prisma unor criterii adecvate au fost precedate - asa cum aratam in capitolul anterior - de alte tipuri de perspective teoretico-metodologice, dupa cum a existat - si exista si astazi - si o simultaneitate a lor.

Toate acestea au facut ca numarul variabilelor considerate relevante pentru studiul conducerii si conducatorului, relatiile dintre ele, validitatea structurii logic-explicative astfel obtinute sa fie extrem de diferite chiar in cadrul unor studii si cercetari realizate in aceeasi perspectiva, indiferent daca ele au fost efectuate pe baza unor teorii deja existente sau daca teoriile au fost elaborate pe baza studiilor si cercetarilor respective. Aceasta stare de lucruri i-a determinat pe unii cercetatori sa afirme ca istoria cercetarii conducerii este lipsita de regularitate (Hollander, Julian, 1969, p. 387) asa cum s-a intamplat si pentru alte fenomene sociale si poate intr-o masura mai mare, conceptiile si studiile asupra conducerii au avut cand o directie cand alta.

Dupa parerea noastra aprecierea este exagerata, pentru ca in spatele realei multitudini si diversitati de conceptii si cercetari asupra conducerii au putut fi identificate cateva regularitati, cateva orientari principale, fapt care a permis constituirea unor adevarate modele ale acesteia.

Daca prin perspectiva se intelege un cadru general de referinta (filosofic, sociologic, psihosocial etc.), modelul constituie o reprezentare logica a structurii unui fenomen, proces (Zamfir, Vlasceanu, 1993, p. 365); la randul sau teoria este un sistem de idei ce contine anumite concepte abstracte, reguli specifice de interconectare a conceptelor respective si anumite modalitati de relationare a conceptelor cu faptele observate (Deutsch, Krauss, 1965).

Nu exista un consens al cercetatorilor nici in ceea ce priveste tipologia modelelor - denumire, continut - si aceasta fiind, in principal, un rezultat al evolutiei cunoasterii in domeniul conducerii si conducatorului: Zlate (1981) - modelul personal, modelul situational, modelul mixt; Duncan (1983) - modelul trasaturilor, modelul situational, modelul comportamentelor de conducere, teoriile contingente; Handy (1993), Cole (1996) - teoriile trasaturilor, teoriile stilului, teoriile contingente; Brehm si Kassin (1990) - abordarea trasaturilor, modelul contingentei, modele interactive; Radu, Dut, Matei (1994) - modelul trasaturilor, modelul situational, modelul tranzactional; Chirica (1996, cu referire numai la liderul organizational) - modelul contingentei, modelul legaturii diadice verticale, modelul raspunsului social, modelul tranzactional, modelul conducerii transformationale, charismatice si altele.

Pe baza sugestiilor oferite de abordarile recente (Brehm, Kassin, 1990; Radu, Dut, Matei, 1994; Chirica, 1996; Mullins, 1996) presupunem urmatoarea tipologie a modelelor conducerii, tipologie care, dupa parerea noastra, le nuanteaza si le completeaza pe cele existente:

a)     modelul personal sau modelul trasaturilor. In asertiunile de baza ale modelului se afirma ca liderii sunt, principial, nascuti si nu formati. Conducerea consta in anumite calitati intrinseci sau trasaturi ale personalitatii. Centreaza atentia pe persoana in functie;

b)     modelul functional. Este focalizat pe functiile si responsabilitatile conducerii, pe ceea ce face liderul actualmente in raport cu necesitatile grupului. Abilitatile liderului pot fi invatate si dezvoltate;

Analiza: Activitatea financiara si riscul in cadrul unei organizatii Eseu: Afacerile - comunicare

Principalii clienti sunt: -S.C. TAGRIMPEX

-S.C CONIRED S.A

-S.C MANON S.A

OFERTA

Este relativ redusa, existand un numar relativ restrans de firme care concura la nivel national.

Principalii concurenti sunt:

-la nivel local:  ROMSERV TARGOVISTE

CONTINENTAL WINDOWS&GLASS FIENI

-la nivel national: GEALAN ROMANIA

S.C. CORINA S.A

Cu toate ca numarul concurentilor pe aceasta piata nu este mare, calitatea si gama variata de produse oferite sunt extrem de ridicate, lucru datorat in special tehnologiilor utilizate de catre aceste firme in ansamblu.

Dintre toate firmele participanta pe aceasta piata, GEALAN ROMANIA detine cota de piata cea mai ridicata, aceasta reprezentand o o filiala a trustului international GEALAN.

La nivel local CONTINENTAL WINDOWS&GLASS FIENI detine ocota de piata relativ ridicata, constituind un concurrent puternic si la nivel national.

Cota de piata pe care S.C. ERMATICA S.A a stabilit-o ca obiectiv la nivel local este de 25%, iar la nivel national 10%.Cota minima de piata ce trebuie a fi atinsa este de 15% la nivel local si de 6% la nivel national.

EVOLUTIA COTEI DE PIATA IN PRIMII 3 ANI DE EXPLOATARE

Stabilirea unei cote minime ce urmeaza a fi atinse are la baza criteriul performantei si eficientei activitatii, mentinerea unor standarde de calitate si prêt care sunt reflectate in cota de piata detinuta.

FURNIZORII

Principalii furnizori de materii prime si materiale sunt:

-furnizori externi: GEALAN ROMANIA profile PVC)

SPECTUS SISTEM CHICAGO(profile PVC)

ROYAL EXTENSION CANADA sticla)

-furnizori interni: G-U FEROM ROMANIA

GEALAN ROMANIA

Ponderea cea mai mare in totalul aprovizionarilor efectuate o detine Gealan Germania pentru profile PVC, aproximativ 70%, iar pentru sticla Royal Extension Canada cu 65%.

Materiile prime si materialele necesare sunt achzitionate pe baza de comanda la furnizor, caruia i se va achita factura in momentul  insusirii materiilor prime respective.

MODALITATEA DE CALCUL SI EVOLUTIA CIFREI DE AFACERI 

CA=PV*Q

CA- cifra de afaceri

PV-pret de vanzare(mediu pe ansamblul produselor)

Q-productia vanduta

ANUL I- comenzi potentiale insumand 14 400 mp productie vanduta descompusa astfel: - S.C CONIRED S.A- 4500 mp; S.C. TAGRIMPEX ROMCIF S.A- 3800 mp; S.C MANON S.A- 4900 mp; alti clienti- 1200 mp.

ANUL II-previzionare productie vanduta: 15 900 mp, care este descompusa astfel:- S.C. CONIRED S.A.- 6200 mp; S.C. MANON S.A- 7400 mp; S.C. CONSTRUCT S.A- 1300 mp; alti clienti- 1000 mp.

ANUL III-previzionare productie vanduta: 17 200 mp, care este descompusa astfel: -S.C CONSTRUCT S.A- 5800 mp; S.C TAGRIMPEX ROMCIF S.A- 2100 mp; S.C. CONIRED S.A- 2800 mp; S.C. MANON S.A- 6600 mp; alti clienti.

FINANTE

BILANTUL PREVIZIONAL(MII LEI)

modelul categoriilor comportamentale si al stilurilor de conducere. Se analizeaza tipurile de comportamente ale persoanelor aflate in pozitii de conducere si influenta acestor comportamente asupra performantelor grupului. Atrage atentia asupra marimii comportamentelor de conducere si asupra importantei stilului de conducere - maniera relativ tipica de indeplinire a functiilor conducerii si de raportare la subordonati;

d)     modelele situationale si modelul contingent. Acestea scot in evidenta importanta situatiei si analizeaza interactiunile dintre variabilele implicate in situatia de conducere si structurile comportamentale ale liderilor. Nu exista 'cel mai bun stil de conducere';

e)     model tranzactional (al schimbului social). Conducerea este o tranzactie, un schimb social intre lider si subordonati - fiecare da si primeste ceva in schimb. Liderul si subordonatii se influenteaza reciproc;

f)      modelul interactional integrativ. Revenirea, pe un plan superior, la persoana si la interactiunile generate de ea. Liderul charismatic, strategic, transformativ, care prin comportamente specifice si interactiuni adecvate cu adeptii inoveaza, atinge performante exceptionale inpreuna cu ei.

Strategia demersului analitic ce urmeaza va fi fundamentata de doua criterii complementare: primul de tip genetic-constitutiv al modelelor si teoriilor asupra conducerii si conducatorului iar cel de al doilea de ordin metodologic, in sensul abordarii critice a acestora. Subliniem faptul ca toate modelele si teoriile dezvoltate in campul problematic enuntat au tratat si trateaza inseparabil conducerea si conducatorul, principiu metodologic aplicat si in analiza noastra.