Management general

termen intraductibil (Romania:conducere; Franta: gestion);

cuvant magic;

panaceu ?

Etimologie

cuvant de origine latina

To manage manej maneggio manus

influente ménager (folosirea cu grija, inteligenta de lucruri; de a folosii oameni pentru a-i menaja ) si menage (conducerea, administrarea unei case etc.).

In limba engleza to manage :

sensul: a manui , a struni caii;

sens abstract : chibzuirea corecta a relatiilor cu diverse lucruri sau fiinte in vederea obtinerii unui rezultat corespunzator.

to manage a alunecat din sfera sportiva in sfera militara si , apoi, in domeniul economic (s-a impus mai tarziu si a ramas definitiv); se arata ca impunerea managementului in activitatea economica → lucrarea: Revolutia manageriala (J. Burnham):

impunerea si definirea notiunilor de management si de manager;

sublinierea rolului esential al managerului;

a recunoscut faptul ca orice societate, care vrea sa prospere din punct de vedere economic, are nevoie de un corpus de manageri care sa conduca in spirit expansionist intreprinderile.

Managementul:

se contureaza ca o disciplina stiintifica axata pe un ansamblu de cunostinte sistematizate necontenit in functie de experienta pozitiva si, mai ales, negativa, a managerilor;

considerat ca institutie si vector al progresului in diferite domenii M. este investit cu o functie sociala, avand sarcina orientarii generale spre progres si prosperitate a societatii;

atat ca teorie, cat si ca practica constituie o cale stiintifica de rezolvare a problemelor puse conducerii in anumite conditii, inclusiv in cele ale complexitatii, interdependentelor si schimbarilor care caracterizeaza lumea actuala.

MANAGEMENT: "actiunea, arta sau maniera de a conduce o organizatie,

de a dirija, de a-i planifica dezvoltarea, de a o controla

Gestionarea organizatiei, fie ea privata, publica, cu

sau fara scop lucrativ trebuie sa puna in "miscare"

resursele tehnice, financiare, umane pentru a realiza

obiectivele prestabilite.

M "o stare de spirit, un mod de a privi si de a

aborda problemele, o modalitate concreta de a dirija

intr-o viziune dinamica indreptata catre un scop bine

conturat, respectiv spre o eficienta maxima in orice

activitate " ( spiritul practicist american).

M "procesul in care managerul opereaza cu trei

elemente fundamentale - idei, lucruri si oameni,

realizand obiectivele prin altii" (MACKENSIE).

M studierea proceselor si relatiilor de management din

firme, in vederea descoperirii legitatilor si principiilor care le guverneaza si a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici si modalitati de conducere, de natura sa asigure obtinerea si cresterea competitivitatii (Management, Ed. Economica, 1999).

M "a furniza cunostinte pentru a afla cum pot fi

aplicate cele mai bune cunostinte" (P.F. DRUCKER).

Managementul poate fi:

empiric:

bunul simt ;

experienta;

Intuitie.

(aveau rol decisiv in procesul decizional, in organizare, in coordonarea si controlul rezultatelor activitatilor desfasurate in intreprinderi).

(intreprinderile erau mici, activitatea de management nu se desprinsese de celelalte; functiile managementului erau exercitate de catre proprietari care apareau ca persoane polivalente).

succesul sau insuccesul functie de :

Lucrare: Definitia si fizica culorilor - valuarea prin culoare Referat: Proiect la gestiunea financiara a intreprinderii

intuitie;

experienta;

calitati native.

inceputurile managementului stiintific - perioada in care apar si se consolideaza conceptele generale ale managementului, marcate de publicarea lucrarilor lui F.W.Taylor si H. Fayol;

stiintific:

dezvoltarea diferitelor domenii de stiinta (cercetarea operationala, teoria sistemelor, informatica, psihologie, sociologie).

managementul intre stiinta si arta:

stiinta economica de sinteza;

caracter multidisciplinar ;

managementul firmei cea mai dezvoltata componenta a stiintei managementului:

firma este agentul economic de baza;

primele cercetari ale stiintei managementului au avut ca obiect firma.

• trecerea la economia de piata:

este necesar un proces de acumulare de cunostinte care sa permita abordari si solutionari pentru problemele ivite in firma;

cunostintele sistematice de management contribuie la realizarea a ceva care reprezinta mult mai mult decat o simpla pricepere, chiar o stare de spirit si, mai departe, o cultura in domeniu.

Functiile managementului

A.         PA. PREVIZIUNEA

a intrezari si, eventual, a cuantifica trendul unor

fenomene de natura economico-sociala prezinta o

relevanta deosebita pentru activitatea unei intreprinderi;

previziunea "inseamna a scruta viitorul si a intocmi programul de actiune considerand prevederea cel putin ca o parte principala a managementului; a pregati viitorul, a actiona apreciind ca instrumentul cel mai eficace al prevederii este PROGRAMUL DE ACTIUNE" (HENRY FAYOL).

previziunea a devenit o parte integranta a mentalitatii managerilor, fiind necesara o anticipare a modului de desfasurare a activitatilor.

fixarea obiectivelor esentiale ale intreprinderii si ale componentelor sale, precum si a resurselor si mijloacelor necesare realizarii lor.

Intrebari: Ce trebuie ? Ce poate fi realizat in intreprindere ?

manifestarea functiei de previziune presupune sistematizarea activitatilor si parcurgerea urmatoarelor etape:

stabilirea perspectivei;

definirea obiectivelor;

elaborarea programelor pentru fiecare sector de activitate;

determinarea cantitatilor de mijloace materiale si financiare necesare realizarii obiectivelor ;

evaluarea consecintelor deciziilor adoptate.

Previziunea se concretizeaza in :

prognoze;

planuri;

programe;

fundamentarea previziunii pe cercetari de piata, apeland la marketing.

A.         OB. ORGANIZAREA

este partea cea mai vizibila a managementului;

reprezentata printr-un sistem deschis, in interactiune cu mediul sau; structurile organizatorice se schimba sub influenta mediului ambiant.

intrebare: Cine si cum contribuie la realizarea obiectivelor ?

Deosebim ( in cazul unei intreprinderi):

organizarea de ansamblu a intreprinderii (stabilirea structurii organizatorice); delimitarea compartimentelor (departamentelor);

organizarea principalelor componente productie, personal etc.;

stabilirea posturilor, pornind de la volumul de munca fizica si intelectuala;

precizarea sistemului de relatii organizatorice care au menirea sa asigure unitatea de conducere si cooperare.

Cerinte: flexibilitate, adaptabilitate.

A.         CC. COORDONAREA

Coordonarea: a lega, a armoniza toate faptele, toate eforturile, toate actele unei intreprinderi in scopul de a usura functionarea si succesul, a da organismului material si social al fiecarei functiuni proportiile adecvate pentru ca sa-si poata indeplini rolul in mod eficient (H. FAYOL).

decurge din necesitatea de a face ca toate eforturile, toate activitatile care se desfasoara in diferite locuri si la diverse nivele ierarhice dintr-o intreprindere sa fie indreptate spre realizarea obiectivelor prestabilite;

manifestarea functiei de coordonare presupune existenta unui sistem corespunzator de comunicare (transmiterea de informatii si perceperea mesajului),

depinde de:

a)      calitatea managementului:

nivelul de pregatire al managerilor;

stilul de management .

b)      executanti:

nivelul lor de pregatire generala si in domeniul respectiv ;

interesul fata de solutionarea problemelor ;

receptivitatea la nou.

etape in exercitarea functiei:

determinarea sarcinilor si atributiilor, a competentelor si a responsabilitatilor individuale;

stabilirea sistemului de comunicare;

determinarea standardelor de performanta ale personalului;

proiectarea si realizarea sistemului de legaturi intre compartimentele de munca;

precizarea modalitatilor de motivare a personalului.

forme ale coordonarii

bilaterala (evita filtrajul si distorsiunea, se obtine feed-back-ul); genereaza un consum mare de timp;

multilaterala (prin intermediul unor reuniuni);

este o functie mai putin formalizata;

depinde mult de latura umana a managerilor; de stilul de management (dreptul la libera exprimarea opiniilor stimularea subordonatilor pentru a comunica → "pulsul" organizatiei);

semnificatia coordonarii se amplifica dependenta managementului de resursele umane.

D. ANTRENAREA

Antrenarea: atragerea personalului la stabilirea si             

realizarea obiectivelor unei organizatii, dar

si la organizare si la exercitarea controlului.

caracter operational, da "viata" organizatiei.

raspunde la intrebarea: de ce personalul participa la solutionarea si realizarea obiectivelor ?

(participarea: initiativa proprie sau bunavointa din partea componentilor organizatiei ?)

suportul antrenarii MOTIVATIA

motivatia pozitiva

motivatia negativa

proces motivational: complex, diferentiat, gradual.

ierarhizarea nevoilor: fiziologice; de securitate; legate de apartenenta; de apreciere si stima; de cunoastere; estetice; de autorealizare si de valorificare a propriului potential.

perfectionarea motivarii.

castigul banesc → singurul factor motivant ?

E. EVALUARE-CONTROL

Control a controla, a verifica, a ghida urmareste sa asigure ca rezultatele sa fie conforme cu obiectivele; performantele obtinute sunt masurate si comparate cu obiectivele si standardele masuri de reglare( decizii de corectie).

Obiectivele controlului:

cunoasterea in fiecare moment a realitatii din unitate;

asigurarea ordinii, a disciplinei si respectarea normelor si regulamentelor, inlaturarea si prevenirea oricaror disfunctionalitati ce pot sa apara in exercitarea managementului;

aprecierea aportului componentilor intreprinderii la realizarea obiectivelor, informarea managerilor pentru declansarea urmatorului ciclu de activitate.

Control activ masurile sunt luate inainte ca urmarile anumitor decizii sa se fi putut face sesizate (control anticipativ).

Control reactiv cand rezultatele sunt cunoscute si cand conditiile nu pot avea efect decat asupra noilor operatiuni.

Intrebare: Cu ce rezultate s-a finalizat activitatea depusa?

Evaluarea incheie ciclul managerial.

Faze:

masurarea realizarilor;

compararea realizarilor cu obiectivele si standardele stabilite initial abateri;

determinarea cauzelor care au generat abaterile corectate;

efectuarea corecturilor actiuni asupra cauzelor;

Perfectionare: control activ, evaluare orientata pe analiza relatiilor cauza - efect.