Performanta manageriala/administrativa - privatizarea si interesul public

1. Conceptul de performanta manageriala/administrativa

2. Solutie si ierarhie

3. Privatizarea si interesul public

Performanta manageriala/administrativa

1. Conceptul "performanta manageriala/administrativa"

Conceptul de performanta manageriala/administrativa, in sens larg, la nivelul oricarei organizatii are ca "baza" cei patru E, sau altfel spus

Economia, termenul cel mai usor de identificat presupune costuri reduse in conditiile "specificatiei organizationale" ale "intrarilor", sau cat de ieftin pot fi achizitionate acestea. Aceasta cerinta nu elimina motivele strategice sau cele competitive, de achizitionare a resurselor la preturi superioare celor mai reduse.

Eficacitatea desemneaza atingerea scopurilor, obiectivelor, standardelor organizationale.

Eficacitatea constituie o masura in care iesirile indeplinesc cerintele clientilor, cetatenilor.

Eficienta sau cat de bine se face transformarea intrarilor in iesiri, este un raport de tipul:

Organizatiile cu caracter productiv, economic, acorda mai multa atentie eficientei decat eficacitatii. Explicatia consta in faptul ca ineficienta poate afecta performantele organizatiei, ajungandu-se la faliment. Dar competitivitatea organizatiei si succesele sale in timp depind mai mult de eficacitate decat de eficienta. Eficacitatea este influentata in mod direct de mediul organizatiei.

Eficienta este folosita cat evaluam performantele organizatiei. Cand masuram productivitatea si eficacitatea, utilizarea eficientei devine ambigua.

Principala actiune a managementului organizatiei este cresterea competitivitatii si eficacitatii organizatiei. Este cunoscut faptul ca managementul este un vector de baza al cresterii economice, "principala cale de crestere economica" (Peter Drucker).

Richard Farmer, unul din intemeietorul managementului comparat subliniaza potentialul economic deosebit al managementului, afirmand ca "importul de cunostinte de management poate fi mult mai productiv decat cel de tehnologii".

Opinii ademanatoare prezinta si alti specialisti in management, intre care japonezii Jkujiro Nonaka si Akihiro Okamura sau francezul Richard Pascale.

Cu toate acestea, una dintre cele mai complexe probleme privind managementul organizatiei este evaluarea eficientei si eficacitatii sale.

Cercetarile teoretice si practice in domeniu au demonstrat ca eficienta managementului poate fi abordata prin doua elemente, functie de optiunile luate in considerare:

abordarea in sens restrans, functie de eforturile implicate de functionarea si perfectionarea sistemului de management raportate la efectele directe ale acestui sistem;

abordarea in sens larg, prin care eficienta este determinata in functie de eforturile si rezultatele ocazionate in functionarea organizatiei, in ansamblul sau.

Cele doua abordari nu se exclud, ci sunt complementare, motiv pentru care orice demers metodologic de evaluare a eficientei managementului organizatiei implica ambele abordari.

Indiferent de abordare, eficienta managementului implica doua forme:

cuantificabila (directa, totala);

necuantificabila.

Eficienta cuantificabila directa sintetizeaza rezultatele directe ale perfectionarii sistemului de management al organizatiei si se determina prin cumularea eficientei cuantificabile directe obtinute la nivelul subsistemelor sale (organizatie, decizional, informational, metodologic).

Eficienta cuantificabila totala reflecta din punct de vedere economic ansamblul efectelor atat directe cat si indirecte, determinate de functionalitatea si perfectionarile managementului organizatiei.

Eficienta necuantificabila, componenta esentiala a managementului organizatiei moderne, este generata de factori esentiali precum:

ponderea "capitalului intelectual" (informatii si cunostinte stiintifice, manageriale, tehnice, economice) valorificat;

ordinea si disciplina in abordarea si solutionarea problemelor;

responsabilitatea individuala si de echipa;

abordarea previzionala a problematicii organizatiei;

dinamismul conceperii si realizarii actiunilor;

spiritul de intreprinzator;

creativitatea individuala si colectiva a personalului;

Analiza: Tipologia riscurilor proprii afacerilor Document online: Planului de afaceri - obiectivele

flexibilitate managementului;

atasamentul personalului etc.

Eficienta in administratia publica presupune compararea eforturilor la nivelul resurselor financiare, materiale, umane, informationale cu efectele stricte, directe sau cele sociale.

Noile abordari ale eficientei din administratie, in contextul managementului public, au ca punct de plecare rationalismul in folosirea resurselor, asigurat de folosirea unei tehnici noi. In acest sens se utilizeaza conceptul de productivitate administrativa, randamentul serviciilor publice.

Acestea presupun nu numai rationalizarea muncii administrative, dar si o noua tehnologie informationala. In prezent, produsele informatice cuprind majoritatea produselor administrative.

In general, efortul se poate dimensiona in mod strict, dar efectele sociale asteptate nu pot fi "stapanite" in totalitate. Acestea se explica prin faptul ca administratia se desfasoara intr-un cadru social supus influentelor care interfereaza. In unele cazuri, importanta cea mai mare o au efectele indirecte, incidente neprevizibile (side effects).

Eficacitatea in domeniul public depinde de:

a) Executia administrativa, care presupune, in conceptie traditionala, actiuni pentru aproprierea deciziilor legislative, politice de cele executive ("top-down"). Deci, rolul administratiei este de a concretiza actiunile de nivel inalt, care traseaza cadrul de actiune. In aceasta conceptie, administratorii sunt simpli executanti, lipsiti de o marja de manevra, misiunea acestora fiind de a aplica in mod fidel deciziile politice.

Functionarii au o "etica a supunerii" iar in organizatiile administrative exista principii clare ale ierarhiei. Supravegherea exercitata de autoritatile politice, de interesele publice, dubleaza mecanismul de control, interzicand toate "deviatiile" posibile.

Dar aceasta viziune poate fi considerata simplista. Nu numai ca administratia nu este straina de elaborarea politicilor, dar interesele sale proprii interfereaza cu exigentele de realizare a obiectivelor, introducand o distorsiune mai mult sau mai putin importanta.

De asemenea, punerea in aplicare a politicilor se ciocneste de rezistenta, de inertia celor chemati sa le aplice.

Rezulta ca, in acest context, administratia poate bloca aplicarea corecta a politicilor. Aceasta putere de obstructie, care poate provoca tensiuni, este o manifestare a "puterii birocratiei".

b) Aplicarea sociala, ca cel de-al doilea aspect al eficacitatii in administratia publica, se realizeaza prin mijloace specifice. Astfel, administratia utilizeaza puterea publica si dreptul de a impune unilateral obligatiile de comportament.

Insa in sistemele sociale poate fi o rezistenta sociala, conturata prin opozanti, ignoranti etc. (Crozier: "Nu putem schimba societatea prin decrete"). In acest caz, se impun negocieri intre actorii administrativi si cei sociali.

Eficacitatea si eficienta actiunilor publice sunt influentate, de asemenea, de resursele ideologice, care sunt difuzate in mecanismele de actiune sociala.

Activitatile practice acorda mai multa atentie obtinerii unei eficiente cat mai ridicate decat eficacitatii. Aceasta se explica prin faptul ca ineficienta poate afecta grav performantele organizatiei, situatie care, prelungita, poate conduce la faliment. O alta cauza este corelarea aprecierii managerilor cu nivelul eficientei realizate.

Dar supravietuirea organizatiei si succesele acesteia depind mai mult de eficacitate decat de eficienta. Eficacitatea are in vedere, in mod direct, interfata cu mediul.

De asemenea, rezulta o distinctie clara intre cantitatea de resurse utilizate pentru a produce o unitate de iesiri (eficienta) si gradul in care organizatia realizeaza scopurile sale (eficacitatea).

Adesea, eficienta este folosita cand evaluam performantele, dar ea este ambigua cand masuram impreuna productivitatea, ca expresie a eficientei, si eficacitatea. Aceasta situatie poate fi ilustrata in figura 1.

Fig.1. Corelatia dintre eficienta si eficacitate in analiza organizationala

Cadranul II poate fi o contradictie. Cum poate fi o institutie publica eficienta si in acelasi timp produce iesiri care nu realizeaza scopul lor? Cadranul III arata ca o institutie publica poate fi eficace si, in acelasi timp, sa produca pierderi.

Minimizarea costului nu trebuie focalizata in mod ingust, atentia trebuie concentrata asupra a ceea ce dorim sa obtinem. Criteriul maximizarii castig/cost necesita ca cele doua marimi sa fie comparate in termeni comuni pe baza acelorasi standarde. Cu certitudine, unele scopuri sunt mai importante decat altele, ceea ce inseamna ca si costurile pot fi mai usor acceptate in unele activitati decat in altele. Eficienta in sectorul public este o functie a asigurarii cu bunuri si servicii in relatie cu obiectivele si alocarea resurselor, toate privite si analizate impreuna.

In practica, in privinta masurarii aspectelor analizate, se utilizeaza mai multe modalitati:

a)            studii de productivitate pentru diferite programe in administratia publica, pentru perioade diferite;

b)            compararea productivitatii la nivelul aceluiasi serviciu in sectorul public si cel privat.

c)            studierea eficacitatii in diferite programe publice;

d)            compararea eficacitatii in programe similare, in sectorul public si cel privat.

In prezent, atat eficienta cat si eficacitatea trebuie abordate sau operationalizate in contextul dezvoltarii durabile, ce indeplineste cerintele prezentului, fara a compromite abilitatea generatiilor viitoare de a-si realiza aspiratiile proprii.

Obiectivul dezvoltarii durabile este de a se gasi un nivel eficient intre sistemele: economic, uman, ambiental si tehnologic. In anii '80 dezvoltarea durabila era un subiect pentru politicieni, ecologisti, avand ca urmare aparitia unei legislatii privitoare la protectia mediului, dar in anii '90 se trece de la sfera macroeconomicului la cea a microeconomicului.

Echitatea desemneaza un set de principii morale, credinte despre ceea ce este corect, drept sau gresit in cadrul organizatiilor. Sursele acesteia sunt in etica sociala, profesionala precum si cea a indivizilor.

Echitatea presupune tratament corect tuturor clientilor, cetatenilor si responsabilitate sociala in activitatea organizatiilor, in care se identifica doua paliere:

a)            cu economic, care promoveaza ideea ca societatea  va beneficia mai mult daca afacerile sunt orientate in primul rand spre "productie", piata si profit;

b)            cu socioeconomic, bazat pe ideea ca afacerea trebuie sa puna accentul, nu pe propriul profit ci pe impactul deciziilor sale in societate.

Se poate aprecia ca utilizarea modelului organizational etic, bazat in primul rand pe decizii etice, este cel care asigura cresterea bunurilor si serviciilor pentru cea mai mare parte a stakeholderilor, inclusiv a consumatorilor, a caror privilegii, interese sunt respectate.

Este problema managerilor/administratorilor, ca intr-un model etic sa protejeze interesele fiecarui stakeholder, fata de care trebuie sa fie impartial. In domeniul echitatii la nivelul operational, poate cea mai importanta utilitate practica are teoria lui Adams care subliniaza faptul ca un individ va compara efortul sau in vederea obtinerii unui castig cu efortul depus de un alt individ pentru obtinerea aceleiasi plati.

Alte teorii se concentreaza doar asupra individului. Acest grup de teorii se axeaza, asupra modului in care ii percepem pe cei din jurul nostru in comparatie cu noi insine.

Astfel:

este cel mai probabil faptul ca nevoia de echitate este cea care determina comportamentul si ofera satisfactie;

existenta inechitatii poate conduce la aparitia insatisfactiei si a conflictelor intre indivizi;

individul este tentat sa schimbe o situatie pe care o considera inechitabila in una echitabila.

Teoria se bazeaza pe schimbari si pe echitatea acestor schimbari. Daca muncim peste program pentru angajator, atunci ne vom astepta la o oarecare rasplata in schimb, si nu numai atat, ne asteptam ca aceasta rasplata sa fie corecta.

Organizatiile trebuie sa se asigure de faptul ca angajatii cred ca sunt tratati in mod corect in comparatie cu alti angajati. Aceasta comparatie poate fi facuta prin prisma salariului, din moment ce acesta este cel mai usor de cuantificat.

Angajatii din sectorul de stat si in special cei care lucreaza in domeniul serviciilor publice pot sa compare propriul salariu si conditiile de munca cu posturile similare din sectorul privat.

Totusi, marea majoritate a studiilor in acest domeniu se axeaza pe reactia angajatilor la inechitatile salariale. Insa acest indicator (salariul), nu este mereu suficient in determinarea nivelului de motivatie. Poate fi folosit de catre angajator pentru a stimula angajatii sa devina mai competitivi.

Masurarea performantei manageriale/administrative, care cuprinde cei "4-E", accentueaza indicatorii financiari (vezi capitolul 1), dar acestia nu cuprind toate trasaturile specifice ale conceptului analizat.

O sfera larga de cuprindere a conceptului este dat de relatia:

unde:

H(A) reprezinta entropia ca o masura a incertitudinii

pi - probabilitatea de a activitatilor organizationale de tip Ai

2. Solutia si ierarhie

In conditiile prezentate, solutia dorita este ca o actiune a organizatiei sa fie concomitent eficace si eficienta, desi ordinea conceptelor este importanta. Aceasta subliniere este facuta de Peter Drucker, care arata ca este mult mai important sa realizezi bine ceea ce ti-ai propus (eficacitatea) decat sa realizezi bine altceva (eficienta). Aceasta conceptie este mult mai reala in sectorul public.

3. Privatizarea si interesul public

Care este scopul privatizarii? Primul si cel imediat este eficienta. Argumentul este ca organizatia publica traditionala, pentru obtinerea de bunuri si servicii, conduce in multe cazuri la pierderi decat la cresterea eficacitatii si productivitatii. Bunurile si serviciile se produc intr-un sistem de monopol si nu intr-unul care are la baza concurenta, mecanismul cererii si al ofertei (Fig.2).

Cererea
Taxe (furnizor unic)	I Sectorul public	II
Preturi	III	Privatizare   IV Competitie
	modelul "birou"	Oferta   modelul firma

Fig.2. Organizarea in sectorul public prin "extensii" ale modelului firma si privatizare

Modelul traditional de organizare in sectorul public - taxe in combinatie cu furnizorul unic (cadranul I) poate fi reformat prin introducerea de schimbari si competitie (cadranul IV).

In al doilea rand, in urma privatizarii se utilizeaza mecanismele sectorului privat, punctele slabe ale marii guvernari fiind mecanismele acesteia (taxe, furnizor unic). In acelasi timp, pozitionarea in cadranul I poate fi si o politica gresita, o previzionare incorecta.

Din practica unor organizatii rezulta ca privatizarea unor servicii publice este calea principala de asigurare a eficientei, in reforma sectorului public. Aceasta se poate sustine, ilustra, comparand "costul" din unitatile similare obtinut in sectorul public si cel privat.

Conceptul "privatizare" poate insemna multe lucruri. Asa cum notiunea sugereaza, poate insemna intoarcerea bunurilor proprietate a statului in sectorul privat; de obicei acolo "unde controlul unei activitati este trecut din sectorul public in cel privat inseamna o emisiune de actiuni" (Ohashi si Roth, 1980). Acest punct de vedere este ingust. Mai curand putem vedea privatizarea ca o reducere a implicarii guvernului, in general, in productie, a constrangerilor, a ajutoarelor financiare date de guvern si a reglementarilor legale (Le Grand si Robinson, 1984). Sunt patru mari metode prin care privatizarea poate fi dusa la bun sfarsit:

Impozitarea implica faptul ca incasarile de la utilizatori sunt folosite partial pentru a finanta cheltuielile;

Semnarea de contracte - reprezinta inlocuirea producatorilor de stat cu contractori privati pentru productia interna;

Deznationalizarea se refera la vanzarea intreprinderilor publice si partial, la abandonarea functiunilor nonpiata publice, adica o reducere a intereselor guvernamentale;

Liberalizarea - inlaturarea oricaror obstacole statutare pentru ca sectorul privat sa intre in competitie cu sectorul public.

Majoritatea discutiilor referitoare la intreprinderile publice se axeaza pe vanzarea acestora, dar sunt si alte elemente cruciale. Cel mai adesea, exista o interconexiune intre vanzari si reducerea mediului de reglementari.

Liberalizarea, in sensul de reducere a reglementarilor, este o parte sensibila a privatizarii, in timp ce realizarea de contracte si impozitarea au loc chiar pe piata sectorului public.

Exista o multitudine de motiva invocate pentru privatizarea intreprinderii publice, de la considerente bugetare si diferente de management la probleme de contabilitate si pana la notiunea de "rol corect" al guvernului.

Principalele argumente sunt in primul rand economice, in al doilea rand privesc eficienta si managementul, iar in al treilea rand sunt ideologice, privind conceptia rolului guvernului in societate. Aceasta duce la o largire considerabila a problemei. Privatizarea unor functiuni acum, cu ajutorul guvernului, este un "avocat" al beneficiului viitor al economiei ca intreg.

Acestei conceptii i se opune aceea a celor care argumenteaza ca pastrarea intreprinderilor publice sub controlul statului va oferi beneficii economice societatii, in mod special categoriilor dezavantajate.

Argumentele economice ale privatizarii

Argumentele economice ale privatizarii includ: reducerea taxelor utilizand veniturile din vanzari, expunerea activitatilor la fortele pietei si concurenta si reducerea atat a cheltuielilor guvernamentale, cat si a portiunii guvernamentale din "prajitura" economica. In plus, se pot aplica micsorari ale imprumuturilor la datoria publica, atat la nivel local, cat si la nivel international.

Argumentele impotriva includ problema monopolului, in care noile organizatii private isi pot folosi pozitia pentru a creste preturile, micsora din servicii si inrautati situatia consumatorilor.

Stimularea competitiei este un aspect favorabil al programului de privatizare. Teoretic, competitia furnizeaza stimulente puternice pentru productie, servicii si costuri eficiente. Puse fata in fata cu competitia, organizatiile publice care nu opereaza in concordanta cu cererile consumatorilor sau care isi supraevalueaza produsele isi vor pierde consumatorii. Orice greseala in incercarea de a egala performanta competitorilor va aparea evidenta, sub forma de pierderi in cota de piata si micsorarea performantelor financiare. Competitia eficienta pe piata servita de organizatii publice ar putea, de asemenea, reduce controlul guvernamental si monitorizarea detaliata, intuitiva si costisitoare.

Daca competitia este vazuta ca un lucru dorit, trebuie comparate diferitele instrumente ale privatizarii. Competitia poate fi introdusa prin vanzari ale patrimoniului sau prin micsorarea reglementarilor fiscale.

Vanzarea de bunuri poate imbunatati competitia doar daca este realizata intr-un mediu competitional; vanzarea unui monopol fara modificarea reglementarilor nu imbunatateste mediul competitional. Atunci cand un guvern vrea sa vanda o organizatie publica pentru a imbunatati mediul competitional, exista tentativa din punct de vedere financiar de a vinde efectiv monopolul.

Convertirea unui monopol public intr-un mediu privat nu imbunatateste competitia si poate avea, in plus, efectul de a realiza o noua problema, si anume, competitivitatea va fi mai dificil de introdus. Privatizarea firmelor mari, dominante este, in cel mai bun caz, fara sens si posibil daunatoare in absenta unei competitii reale, rezultatul fiind acela ca este posibil sa nu se obtina imbunatatiri ale performantei economice.

Concepte cheie

eficacitate, eficienta, echitate, performanta, ierarhie, solutie, privatizare, interes public, reforma.

Intrebari pentru autoevaluare

Care este diferenta esentiala intre eficienta si eficacitate?

Poate fi o institutie publica eficienta dar nu eficace? Comentati raspunsul.

O institutie publica poate fi eficace si in acelasi timp sa produca pierderi?

Care este corelatia dintre etica organizationala si structura organizationala? Dar dintre etica si cultura organizationala?

Care este ierarhia, ordinea de importanta a celor doua concepte: eficienta si eficacitate.

Constituie privatizarea unor activitati din sectorul public o cale de crestere a eficientei? Comentati, argumentati raspunsul.