Strategia de produs - modelul Miles & Snow

Modelul Miles & Snow

Clasificarea cercetatorilor Miles&Snow urmareste mai degraba ciclul de viata al produsului ca punct de plecare in alegerea strategiei. Potrivit acesteia, compania poate alege ca strategie de produs una din variantele: prospectiva, protectiva, analitica si reactiva.

Analizand variantele de care dispune, am decis ca cea mai buna strategie pe care o poate alege Danone in acest caz este cea prospectiva, intrucat aceasta este singura in congruneta cu scopul strategic al companiei, acela de a se extinde pe cat mai multe piete.

Prin urmare, Danone este in prezent orientata spre crestere, atat pe piata romaneasca cat si pe pietele vestice. In Romania, compania intentioneaza sa creasca in continuare cota de piata, astfel incat sa devina un comerciant greu de concurat de catre ceilalti producatori de produse lactate in special si alimentare in general.

Pe de alta parte, compania se afla in cautare de noi piete si urmareste accesul mai usor la pietele din Euopa Centrala si de Est. Acesta este de altfel unul dintre principalele motive ale internationalizarii pe piata romaneasca, iar o strategie prospectiva este de natura sa ajute la indeplinirea acestui scop.

Pe celelalte piete pe care Danone are deja o filiala iar produsele sale se afla in faza de crestere si de maturitate, compania poate adopta si strategiile protectiva si analitica, in vederea fie a protejarii pietelor si cotei de afaceri deja detinute, fie a mentinerii clientilor actuali.

Structura companiei Danone este una globala, intrucat firma urmareste coordonarea activitatii la nivel mondial si in consecinta extinderea activitatatii pe cat mai multe piete, astfel incat sa devina un brand de renume mondial. 

Dintre cele trei tipuri de structuri globale - de produs, geografica si funtionala -, Danone a optat pentru cea geografica, intrucat activitatile sale internationale sunt grupate pe departamente zonale, iar directorii departamentelor raspund de intreaga activitate desfasurata de companie in zona respectiva.

Organigrama companiei corespunde si ea viziunii centrocentrice a top-managementului, in care piata de lansare initiala are acceasi importanta ca si pietele pe care Danone a implementat sau urmeaza sa implementeze filiale.

Astfel, specific organigramei acestei companii il reprezinta faptul ca activitatea fiecarui departament regional trebuie sa se inscrie in strategia generala adoptata de Danone, iar directorii de zona sunt subordonati directorului general al companiei.

Dezvoltarea filialei are menirea sa sprijine financiar si sa contribuie la coordonarea activitatilor desfasurate de unitatile implantate. Divizia nationala are competente de coordonarea resurselor, in timp ce filialele iau decizii legate de specificul pietei locale.

Ideea centrala este aceea ca structura creata trebuie sa repartizeze oamenii si sarcinile in asa fel incat sa fie asigurate comunicarea, cooperarea, indeplinirea sarcinilor, distribuirea resurselor si luarea de decizii in modul cel mai eficace cu putinta. 

In conditiile in care obiectivul principal il constituie sadisfacerea cerintelor unei anumite piete, puterea de decizie a directorilor locali reprezinta unul dintre marile avantaje pentru structura pe care am ales-o, avand ca efect o adaptare mai rapida a produselor, a preturilor si a canalelor de distributie. Un alt avantaj il constituie cunoasterea in amanunt a conditiilor locale, fapt care da posibilitatea realizarii unor economii de scara regionale. In conditiile in care apar probleme in procesul de productie, directorul de zona poate gasi si implementa solutii mult mai rapid, prin realizarea unui transfer de tehnologie sau de resurse . De asemenea, daca la nivel central se ia decizia patrunderii pe o noua piata, directorul de zona este cel mai in masura sa decida care din filialele existente este cea mai in masura sa realizeze penetrarea pe acea piata.