Elementele definitorii ale contractului de transport maritim

Elementele definitorii ale contractului de transport maritim

In cadrul transportului maritim navele sunt angajate in baza unui contract de transport sau contract de navlosire. Luand in considerare opiniile exprimate in literatura de specialitate, putem defini contractul de transport maritim ca fiind contractul prin care un transportator numit caraus, se obliga, contra unei remuneratii denumita navlu, sa ia in primire si sa transporte o marfa definita, de la un port anumit, la un alt port cunoscut (sau care va fi indicat ulterior), cu o nava proprie sau navlosita de el si s-o predea la destinatie unei anumite persoane sau la ordinul acesteia [44].

Conventia Natiunilor Unite privind transporturile pe mare din 1978, cunoscuta sub numele  de Regulile de la Hamburg, se aplica independent de nationalitatea navei, a incarcatorului, a carausului si a destinatarului sau a oricarei alte persoane interesate si defineste contractul de transport pe mare ca fiind orice contract prin care carausul se obliga contra unei plati sa transporte marfurile dintr-un port in altul .

Conform conventiei amintite, prin caraus se intelege orice persoana prin care, sau in numele careia, sau din autorizatia careia s-a incheiat cu un incarcator, un contract de transport pe mare; caraus efectiv inseamna orice persoana careia i s-a incredintat de catre caraus, efectuarea partiala sau in intregime a unui transport de marfuri si se refera la orice alta persoana careia i s-a incredintat o astfel de sarcina.

Aceleasi reguli definesc si termenul de incarcator, care reprezinta orice persoana de catre care, sau in numele careia, sau din autorizatia careia s-a incheiat cu carausul un contract de transport al marfurilor pe mare si se refera la orice persoana de care, sau in numele careia, sau din autoritatea careia marfurile sunt in mod efectiv predate carausului in legatura cu contractul de transport pe mare. Prin destinatar se intelege persoana indreptatita sa preia marfurile.

Documentul amintit reglementeaza o arie larga de probleme referitoare la obligatiile partilor participante la contractul de transport si se aplica tuturor contractelor de transport pe mare intre doua state diferite, daca [41]:

. portul de incarcare prevazut in contractul de transport pe mare este situat intr-un stat contractant;

. portul de incarcare prevazut in contractul de transport pe mare este portul efectiv de descarcare si este situat intr-un stat contractant;

. conosamentul sau un alt document care face dovada contractului de transport pe mare este emis intr-un stat contractant ;

. conosamentul sau alt document care face dovada contractului de transport face referire la continutul Conventiei amintite sau la o legislatie nationala prin care este pusa in aplicare si care urmeaza sa guverneze contractul.

Indiferent de tipul sau, contractul de transport maritim prezinta urmatoarele trasaturi:

. este un contract bilateral, deoarece chiar la incheierea lui, da nastere la obligatii reciproce si la interdependente in sarcina ambelor parti contractante si anume: carausul se obliga sa transporte dintr-un loc in altul o marfa, iar expeditorul are datoria sa plateasca pretul transportului, deci obligatiei fiecarei parti trebuie ii corespunde cauza juridica in obligatia celeilalte;

. contractul de transport este prin esenta sa un contract cu titlu oneros, deoarece fiecare parte contractanta urmareste sa obtina un folos, un echivalent, o contraprestatie, in schimbul obligatiei asumate;

. contractul de transport este un contract comutativ, deoarece partile cunosc intinderea obligatiilor reciproce pe care si le asuma chiar din momentul incheierii contractului si pot aprecia valoarea acestor prestatii reciproce ca fiind echivalente.

Elementele definitorii ale contractului de transport maritim, comparativ cu un contract de navlosire, sunt enumerate in tabelul 2.1.

Un contract de transport maritim are urmatoarele clauze specifice [20]:

. partile contractante si obiectul contractarii;

. pozitia navei si locurile de incarcare/descarcare;

. descrierea generala a navei cu care se efectueaza transportul;

. conditiile de incarcare/descarcare;

. precizarea tipului de navlu si a dimensiunii sale;

. timpul de stalii, respectiv contrastalii;

. clauze privind determinarea calitatii marfurilor;

. clauze privind garantarea calitatii marfurilor;

. conditiile si termenele de livrare a marfurilor;

. clauza de responsabilitate a armatorului.

Trasatura definitorie a unui contract de transport maritim o constituie faptul ca exista doar doua parti implicate, respectiv armatorul, care este si transportator si beneficiarul marfii, in timp ce in cazul contractului de navlosire exista trei parti implicate: armatorul (proprietarul navei), navlositorul (cel caruia armatorul ii inchiriaza nava si este si carausul) si beneficiarul marfii.

Tabelul 2.1

Elementele definitorii ale contractului de transport maritim, comparativ cu cele ale contractului de navlosire

Sursa : conform studiului efectuat in cadrul doctoratului