Harti marine

HARTI MARINE

1. Generalitati asupra hartilor. Scara hartii

Harta este reprezentarea pe un plan, la o anumita scara, a suprafetei Pamantului sau a unei zone terestre limitate. In functie de precizia necesara acestei reprezentari, de extinderea zonei si de scara, in intocmirea hartilor, Pamantul se considera de forma unui elipsoid de revolutie sau de forma sferica.

Harta marina este reprezentarea pe un plan, la o anumita scara, a unei zone maritime sau oceanice, continand datele care intereseaza conducerea navei, ca: linia coastei, relieful coastei, repere de navigatie la coasta si la suprafata apei, adancimea apei, pericole hidrografice etc. Harta marina este documentul nautic de baza folosit la bordul navei.

Elipsoidul terestru, ca si sfera terestra, sunt suprafete care nu pot fi desfasurate in plan; acest fapt face ca reprezentarea plana a suprafetei Pamantului sa nu fie fidela sub toate aspectele.

Modul de reprezentare in plan a retelei meridianelor si paralelelor terestre, in raport de care se determina pozitia diferitelor puncte din zona prin coordonatele lor geografice, se numeste retea cartografica.

Orice reprezentare in plan a suprafetei terestre comporta anumite deformari (ale figurilor, unghiurilor, distantelor sau suprafetelor), care sunt proprii sistemului folosit la intocmirea hartii. Printr-o alegere judicioasa a sistemului de reprezentare, anumite proprietati ale figurii pot fi pastrate, dar altele vor fi deformate; de exemplu, o anumita reprezentare pastreaza unghiurile dintre directiile determinate de diferitele puncte din zona, altele raportul suprafetelor, dar nici una nu poate respecta deopotriva aceste doua proprietati.

Astfel ajungem la prima clasificare a sistemelor de proiectie:

proiectii azimutale, care considera pentru proiectie un plan secant sau tangent intr-un anumit punct la suprafata globului (fig 40);

proiectii cilindrice, suprafata geoidului se proiecteaza mai intai pe o suprafata cilindrica ce o infasoara, iar suprafata plana se va obtine prin desfasurarea acestui cilindru de proiectie;

proiectii conice, suprafata plana se obtine prin desfasurarea unei suprafete conice tangente/secante la globul terestru.

Dupa cum este asezata axa cilindrului, a conului sau a perpendicularei la plan (in cazul proiectiei azimutale) in raport cu sfera terestra avem:

proiectii normale (se mai numesc si polare), axa coincide cu axa polilor (figurile 40, 41 si 42 sunt proiectii normale);

proiectii transversale (se mai numesc si ecuatoriale), axa este perpendiculara pe axa polilor (exemplu in fig 43a);

proiectii oblice (se mai numesc si de orizont), axa face un unghi ascutit cu axa polilor (fig 43b);

Fig.43] Proiectii cilindrice transversale si oblice

Dupa natura deformarilor, proiectiile cartografice se pot clasifica astfel:

proiectii conforme, in care figurile reprezentate pe harta sunt asemenea cu cele de pe teren. Asemanarea figurilor asigura egalitatea unghiurilor intre directiile de pe harta cu unghiurile dintre aceleasi directii de pe Pamant;

proiectii echivalente, in care suprafetele si dimensiunile reprezentate in harta sunt proportionale cu cele corespunzatoare de pe teren. Figurile reprezentate nu sunt asemenea, astfel ca in proiectie nu se mai respecta egalitatea unghiurilor;

proiectii oarecare/arbitrare, in care nu se respecta nici egalitatea unghiurilor si nici echivalenta suprafetelor. Ele se fac pentru a satisface anumite conditii speciale, functie de scopul intocmirii lor.

Scara hartii este raportul dintre lungimea unui segment unitar de pe harta (de exemplu, mm, cm, 1 dm etc.) si lungimea reala a segmentului corespunzator de pe teren, exprimata in aceeasi unitate de masura.

Scara hartii se poate reprezenta in 3 moduri: numeric, grafic si descriptiv.

Reprezentarea numerica se face prin afisarea unui simbol de forma „1:50.000” sau sub forma de fractie. De exemplu, daca o harta este la scara de inseamna ca unui segment lung de mm (1 cm etc.) de pe harta ii corespunde o distanta de mm (50.000 cm, etc.).

Scara grafica se prezinta sub forma unei drepte impartita in segmente egale, deasupra careia se inscriu cifrele care indica lungimile reale corespunzatoare de pe teren, exprimate in m, km, Mm, etc.

[Fig 44] – Scari grafice

Reprezentarea descriptiva se face prin afisarea unui text care descrie sintetic relatia dintre lungimea elementara de pe harta si cea corespondenta de pe suprafata topografica a Pamantului. Exemplu: 1 cm reprezinta 2 mile marine

Din punct de vedere al scarii se disting:

harti la scara mare, al caror raport de reducere intre lungimile de pe harta si cele corespunzatoare de pe teren este mare (numitorul scarii numerice este mic). Exemplu 1:5.000 este o scara mare.

harti la scara mica, care reprezinta zone intinse de pe Pamant, continand numai datele principalele ale zonei. De exemplu 1:1.000.000 este o scara mica.

2 Loxodroma (Rhumb line) si ortodroma (Great circle). Definire

Guvernarea navei intre doua puncte de pe suprafata Pamantului, se asigura mentinand drumul compas corespunzator drumului adevarat ce leaga cele doua puncte. Considerand ca drumul navei se mentine constant, se deduce natura geometrica a traiectoriei descrise de nava pe suprafata Pamantului in deplasarea ei de la un punct la altul: o linie care taie toate meridianele sub acelasi unghi.

Curba de pe suprafata Pamantului care taie toate meridianele sub acelasi unghi se numeste loxodroma (fig 45).

Fata de cele aratate, drumul adevarat al navei mai poate fi definit deci ca unghiul in planul orizontului adevarat al observatorului format intre meridianul adevarat si arcul de loxodroma. De aceea, drumul urmat de nava in deplasarea ei de la un punct la altul pe sfera terestra mai este denumit si drum loxodromic.

Navigatia efectuata de nava de-a lungul unei loxodrome este denumita navigatie loxodromica.

Lungimea loxodromei care leaga doua puncte de pe suprafata terestra nu reprezinta distanta cea mai scurta. Distanta cea mai scurta intre doua puncte pe sfera terestra este arcul de cerc mare.

[Fig 45] Loxodroma pe sfera terestra

Considerand loxodroma ce trece printr-un punct oarecare de pe sfera terestra (fig 45) si care taie meridianul punctului respectiv intr-un unghi oarecare β, diferit de si prelungita la infinit, aceasta se apropie de cei doi poli terestri in forma de spirala, fara a-i atinge.

Drumul care permite atingerea polilor terestri, in mod teoretic, este cel de 0° sau 180°, cand s-ar naviga pe meridian.

Arcul de cerc mare care uneste doua puncte de pe suprafata sferei terestre se numeste ortodroma. Ortodroma taie meridianele sub unghiuri diferite, cu exceptia cazurilor cand aceasta se confunda cu ecuatorul sau cu meridianele. Pe elipsoid, ortodroma mai poarta numele si de geodezica.

Desi loxodroma nu reprezinta drumul cel mai scurt dintre doua puncte de pe suprafata Pamantului, totusi navigatia nu este posibila practic decat pe loxodroma, fapt impus de modul de guvernare a navei, care se face mentinand un drum constant cu ajutorul compasului.

Cazuri particulare ale loxodromei sunt generate in drumurile de si cand nava se deplaseaza de-a lungul unui meridian, paralel sau pe ecuator.

Cand distanta intre punctul de plecare si punctul de sosire este relativ redusa, cum este de exemplu in cazul navigatiei in Marea Neagra, Marea Mediterana sau Marea Rosie, diferenta dintre distanta loxodromica si distanta ortodromica este practic neinsemnata.

Daca insa, distanta dintre punctul de plecare si cel de sosire este mare si punctele se afla la o mare diferenta de longitudine, cum este in cazul traversadelor oceanice, diferenta dintre distanta loxodromica si cea ortodromica poate fi considerabila; in acest caz, daca factori de ordin hidrometeorologic nu impun altfel, pentru a reduce distanta de parcurs, se naviga pe loxodrome scurte ce leaga puncte intermediare ale ortodromei; acest mod de a naviga intre, doua puncte aflate la mare distanta se numeste navigatie ortodromica (fig 46).

DOCUMENT ONLINE: Canalul de distributie, loc de formare a valorii adaugate DOCUMENT ONLINE: Caracteristici principale ale transportului pe calea ferata

[Fig 46] Navigatia pe loxodroma si pe ortodroma

Navigatia de-a lungul ortodromei nu este practic posibila, doarece ar impune o schimbare continua a drumului navei. Retinem ca loxodroma nu reprezinta distanta sferica minima intre doua puncte A si B iar aceasta distanta minima este data de ortodroma, insa ortodroma are doar valoare teoretica: nava nu se poate deplasa pe ortodroma si doar pe loxodroma.

3. Proprietatile care se cer unei harti marine

Harta marina serveste pentru rezolvarea grafica a pozitiei navei si stabilirii drumului pe care nava trebuie sa-1 urmeze. Pentru a putea fi folosita in acest scop, harta marina trebuie sa indeplineasca anumite proprietati, intre care cele principale se dau in cele ce urmeaza.

Harta sa permita stabilirea coordonatelor geografice ale unui punct oarecare cu usurinta si precizie.  Pentru o rezolvare cat mai comoda a acestor probleme, in lucrul pe harta este necesar ca reteaua cartografica sa apara sub forma unui sistem de axe ortogonale, deci meridianele si paralelele sa apara ca linii drepte reciproc perpendiculare.

Loxodroma sa apara pe harta ca segment de dreapta. O nava care guverneaza dupa compas un drum constant, taie toate meridianele sub acelasi unghi (egal cu drumul navei), descriind pe suprafata sferei terestre o loxodroma; in acest caz, loxodroma apare ca o secanta care taie o serie de drepte paralele (meridianele), drumul navei pe harta reprezentand un unghi corespondent.

Harta sa fie conforma. Relevmentele utilizate pentru determinarea punctului navei sunt unghiuri in raport cu directia nord; de asemenea, pozitia navei se detemina prin metode care presupun masurarea de unghiuri orizontale si transpunerea acestora pe harta. Pentru ca harta sa fie utilizabila in rezolvarea problemelor de determinare a punctului navei, trebuie ca unghiurile trasate pe harta sa fie egale cu unghiurile corespunzatoare de pe teren, deci ca harta sa fie conforma.

Harta sa permita masurarea distantelor cu usurinta si precizie. Masurarea distantelor pe harta este necesara in rezolvarea problemelor de determinare a punctului navei, dublarea reperelor de navigatie etc. Harta trebuie sa ofere o scara a distantelor care sa permita masurarea distantelor comod si precis.

In concluzie, proprietatile aratate, pe care trebuie sa le indeplineasca harta marina, solicita urmatoarea forma a retelei cartografice:

ecuatorul, meridianele si paralelele sa apara ca linii drepte;

meridianele sa fie paralele intre el si perpendiculare pe paralele;

paralele de latitudine sa fie paralele cu ecuatorul.

Harta marina care indeplineste conditiile aratate a fost realizata in anul de catre geograful flamand Gerhard Kramer, cunoscul sub numele de Mercator; harta conceputa de el este cunoscuta sub numele de harta Mercator.

In conditiile speciale, pentru uzul navigatiei se mai folosesc urmatoarele harti:

harti gnomonice, pentru navigatia ortodromica, navigatia radiogoniometrica si navigatia in zone costiere folosind planuri la scari in general mai mari de

harti stereografice, pentru navigatia in regiunile polare.

Proiectia gnomonica este o proiectie centrala, a carei suprafata de proiectie este un plan tangent la sfera terestra. In proiectia gnomonica, cercurile mari de pe sfera terestra sunt proiectate ca segmente de dreapta pe planul de proiectie. Aceasta proprietate ofera posibilitatea practica de rezolvare a problemelor de navigatie pe ortodroma cu ajutorul hartilor gnomonice. In functie de pozitia planului, proiectiile gnomonice pot fi: polare, ecuatoriale sau oblice.

[Fig 47] Proiectia gnomonica, stereografica si ortografica

Harta Mercator

Proiectia centralo-cilindrica dreapta

Harta Mercator este obtinuta prin transformarea proiectiei centralo-cilindrice drepte, pe baza unor relatii matematice, in scopul de a o face sa raspunda conditiilor fundamentale cerute unei harti marine

In acest sistem, proiectia se executa pe un cilindru imaginar care tangenteaza sfera terestra dupa linia ecuatorului sau este secant dupa doua paralele de latitudine egala si de semne contrarii, axa cilindrului confundandu-se cu axa Polilor; in executarea proiectiei, ochiul observatorului se considera in centrul pamantului (fig 49). Cilindrul de proiectie se taie apoi dupa o generatoare si se desfasoara in plan.

Proiectia se numeste centrala pentru ca proiectia se efectueaza din centrul Pamntului, cilindrica, fiindca proiectia se face pe un cilindru si dreapta, deoarece axa cilindrului se confunda cu axa polilor terestri.

[Fig 49] – Proiectia centralo cilindrica dreapta

Originea proiectiei este centrul sferei terestre (O), iar suprafata de proiectie este un cilindru drept (axa sa se confunda cu axa polilor terestri). Dupa proiectarea punctelor si contururilor de interes de pe suprafata sferei terestre pe suprafata cilindrului, acesta din urma se taie dupa un meridian (de regula dupa meridianul de 180°), si se desfasoara in plan.

Fie sfera teresta de raza R si de centru O si un cilindru drept tangent acesteia dupa Ecuator. Fie punctul A pe suprafata sferei terestre. Se traseaza meridianul si paralelul punctului A; se traseaza de asemenea un meridian si un paralel infinit apropiate de acestea, astfel: un meridian aflat la diferenta de longitudine dl fata de meridianul punctului A, si un paralel aflat la diferenta de latitudine dj fata de paralelul punctului A. Va rezulta trapezul sferic cu laturi infinit mici ABCD.

Diagonala AC a trapezului este segment de loxodroma, iar unghiul DAC este drumul loxodromic (notat cu D).

Se expliciteaza in continuare laturile triunghiului DAC, numit triunghi de drum:

arc DC = r·dl , unde r=R·cosj , raza cercului de paralel;

arc AD = R·dj

unghi ADC= 90⁰ ;

unghi DAC= D , drumul navei.

Proiectia geometrica (simpla) a triunghiului DAC pe suprafata cilindrului de proiectie este triunghiul plan A’D’C’. Se expliciteaza acest triunghi:

D’C’ = R·dl

A’D’ = (D’E’-A’E’) = R·(tgj _D’ - tgj_A

A’D’C’= 90⁰ .

Conformitate a proiectiei inseamna, asa cum s-a vazut, egalitate a unghiurilor figurilor de pe sfera (elipsoid) cu cele obtinute in urma proiectiei. Pentru a verifica daca acest tip de proiectie este conforma, este suficient sa se verifice daca unghiurile <DAC si <D’A’C’ sunt egale.

tg(DAC) = DC/DA = R·cos j dl/R·dj = cos j dl/dj

tg(D’A’C’) = D’C’/D’A’ = R·dl/R·(tg j_D -tgj_A ).

Este evident ca cele doua unghiuri nu sunt egale, ca urmare a faptului ca tangentele lor nu sunt egale. Acest tip de proiectie geometrica, simpla, se numeste proiectie centralo-cilindrica-dreapta, si asa cum s-a demonstrat, este neconforma.

Mercator a realizat conformitatea acestui tip de proiectie astfel: se impune conditia de conformitate prin deplasarea analitica a catetei D’C’ a triunghiului D’A’C’ in pozitia D’’C’’ astfel ca unghiurile < DAC si < D’’A’C’’ sa fie egale.

Ca urmare, cele doua triunghiuri vor fi asemenea, iar proiectia va fi conforma.

Distanta masurata de la ecuator (φ_c) pana la noua pozitie D’'C'’ a paralelului proiectat DC se numeste latitudine crescanda si se exprima in minute arc de ecuator, adica in Me.

Ramane sa se gaseasca o relatie de calcul a latitudinii crescande (jc) functie de latitudinea geografica, adica sa se evalueze cantitatea infinit mica d cu care s-a deplasat cateta D’C’.

Deoarece triunghiurile ADC si A’D’’C’’ sunt asemenea, (conditia de conformitate) rezulta ca: unghi DAC = unghi D’’A’C’’.

Rezolvand ecuatia diferentiala de mai jos.

dj_C= Rdj /cosj

s-a determinat formula matematica de calcul a latitudinii crescande:

Pentru model elipsoidal al Pamantului, relatia de calcul a latitudinii crescande este:

Proiectia Mercator este conforma, urmare a faptului ca paralelul DC s-a 'departat' artificial cu distanta dj_c fata de ecuator calculabila cu relatia de mai sus. S-a obtinut astfel asemanarea triunghiurilor DAC si D’’A’C’’, (deci conformitatea), drumul D de pe proiectie este egal cu cel de pe sfera teresta, iar meridianele si paralelele sunt drepte reciproc perpendiculare.

[Fig 47 Proiectia centralo-cilindrica dreapta a sferei terestre

In concluzie, proiectia Mercator indeplineste cele doua proprietati fundamentale ale unei harti marine: este conforma si loxodroma apare ca o dreapta, drumul loxodromic mentinandu-se acelasi cu cel de pe sfera terestra.

Deoarece functia tangenta creste asimptotic pentru unghiuri mai mari de 80°, rezulta ca proiectia Mercator este ineficienta pentru zone cu latitudini geografice mai mari decat aceasta valoare.

[Fig 48 Intervalul crescand intre paralele

Latitudinea crescanda nu are semn (conform definitiei), si se simbolizeaza cu (j_C) sau cu (LATcr).

Pentru calculul diferentei de latitudine crescanda, se va aplica urmatorul algoritm:

pentru latitudini geografice (LAT₁, LAT₂) de acelasi semn se va scade valoarea mai mica a latitudinii crescande din cea mai mare;

atunci cand semnele latitudinilor geografice sunt diferite, se vor insuma valorile corespunzatoare de latitudine crescanda scoase din tabla latitudinilor crescande.

Exemplu: Sa se determine (cu tabla 4/DH-90) urmatoarele diferente de latitudine crescanda:

1) LAT1= +023°18'₅, LAT2= +051°55'₂ ;

2) LAT1= -003°22'₄, LAT2= +002°36'₁ .

Rezolvare (cu tabla 4/DH-90):

1) LAT2= +051°55'₂ .LATcr.2= 3639.₃ Me

LAT1= +023°18'₅. ..-LATcr.1= 1430.₀ Me

= 2209.₃ Me.

2) LAT2= +002°36'₁..LATcr.2= 155.₁ Me

LAT1= -003°22'₄. ..+LATcr.1= 201.₂ Me

= 356.₃ Me.

4.2. Masurarea distantelor. Scara hartii Mercator

Modulul de deformare liniara (n) se defineste ca fiind raportul dintre lungimea grafica a unui minut arc de meridian (Lm) si lungimea grafica a unui minut arc de ecuator (Le)

Lm = Le·n unde n = sec j

De-a lungul ecuatorului (j=0°) n=1, deci lungimea arcului elementar de ecuator este constanta.

Pentru masurarea distantelor pe harta Mercator se utilizeaza scara grafica a latitudinilor crescande, obtinuta prin impartirea meridianelor limita Est si West ale hartii in gradatii cu lungimea grafica egala cu o mila Mercator.

Lungimea milei Mercator este data de diferenta de latitudine crescanda corespunzatoare diferentei de latitudine geografica de 1'.

Sau si mai simplu spus, mila Mercator este proiectia Mercator la scara a unei diferente de latitudine geografica de 1

Conform relatiei de mai sus, lungimea grafica a milei Mercator creste de la ecuator catre poli, proportional cu sec j

Relatia este valabila si pentru scara proiectiei Mercator. In consecinta, se poate afirma ca scara hartii Mercator variaza de la ecuator catre poli proportional cu secanta latitudinii.

S-a vazut ca scara unei proiectii se defineste ca fiind un raport de forma:

u = 1/S,

unde S este factorul de multiplicare al hartii (de cate ori este mai mare lungimea segmentului unitar masurat pe teren, decat cel masurat pe harta).

Daca se noteaza:

1/Se = scara hartii la ecuator;

1/Sj= scara hartii la o latitudine oarecare,

atunci:

1/S_j = (1/Se)·secj

Relatia ne arata faptul ca scara hartii Mercator variaza functie de latitudine. In practica se stabileste “a priori” un paralel, numit paralelul de referinta (LATref ) al hartii, care este chiar paralelul dupa care cilindrul de proiectie intersecteaza sfera/elipsoidul terestru. Paralelul de referinta este chiar paralelul mediu al zonei reprezentate, sau se gaseste in vecinatatea acestuia, pentru a reduce cat mai mult deformarile superficiale. Astfel, se accepta ca scara intregii harti sa fie constanta, egala cu scara hartii la paralelul de referinta

1/S _{j ref}

Functie de scara, hartile se pot clasifica astfel:

harti oceanice, a caror scara este mai mica sau egala cu 1/6.000.000. Aceste harti se utilizeaza la studiul marsului (voiajului), la executarea traversadelor etc;

harti generale de navigatie, a caror scara variaza intre 1/4.500.000 si 1/600.000. Aceste harti reprezinta zone maritime si oceanice intinse, si ca urmare se utilizeaza la trasarea drumului preliminar, la studiul marsului, iar uneori chiar la tinerea navigatiei la larg;

harti de drum, cu scari cuprinse intre 1/500.000 si 1/200.000. Acestea se utilizeaza la tinerea navigatiei la larg ori in apropierea coastei;

harti costiere speciale, cu scari cuprinse intre 1/100.000 si 1/60.000. Se utilizeaza la treceri dificile, stramtori etc;

planuri, cu scari mai mari de 1/50.000, reprezentand detalii ale porturilor, radelor etc.

OBSERVATIE: Fiind date doua scari 1/S₁ = 1/500.000 si 1/S₂ = 1/10.000, se va considera ca scara 1/S₂ este mai mare decat 1/S₁.

Se defineste modulul de deformare superficiala (µ) ca fiind raportul dintre aria infinit mica (da) de pe harta si aria corespunzatoare (dA) de pe sfera reprezentativa (a carei raza este egala cu R/Sref). Pentru harta Mercator:

µ = da/dA = sec² j

In proiectie Mercator, pentru latitudinea geografica de 60° Nord sau Sud, are loc cea mai grava deformare a suprafetelor (ariilor).

5 Constructia expeditiva a retelei cartografice pentru o zona geografica limitata

Cele doua situatii la care s-a facut referire se pot rezolva expeditiv, la o precizie inferioara, astfel (fig.49):

Din coltul SE al zonei de reprezentat se traseaza doua directii (semidrepte reciproc perpendiculare OA si OB);

Din acelasi punct se duce o semidreapta AC inclinata fata de AB cu unghiul _mediu = (LAT_S + LAT_N)/2 ;

Se traseaza scara longitudinilor pe semidreapta OA la un interval constant, convenabil;

Se traseaza scara latitudinilor (constanta): se ridica perpendiculare pe semidreapta OB, din fiecare gradatie a scarii longitudinilor; din punctele obtinute pe semidreapta OC, se duc arce de cerc cu centrul in O. Semidreapta OB constituie scara latitudinilor.

[Fig.49] Trasarea expeditiva a retelei cartografice in proiectie Mercator, pentru o zona limitata

6. Continutul hartilor marine

Hartile marine, conform definitiei, sunt reprezentari plane ale unei zone maritime, fluviale sau oceanice. Zona reprezentata este incadrata de scarile latitudinilor crescande si de scarile longitudinilor. Scara latitudinilor se mai numeste scara latitudinilor crescande sau scara distantelor, si limiteaza la est si la vest zona geografica reprezentata. Asa cum s-a vazut, scara latitudinilor nu este constanta, adica lungimea in mm a unei mile Mercator masurata in partea sudica a hartii nu este egala cu lungimea acesteia masurata in partea nordica a hartii.

Scara longitudinilor delimiteaza la nord si la sud zona reprezentata pe harta. Scara longitudinilor este constanta.

Elementele de continut ale hartii marine sunt:

a.     titulatura hartii, cuprinzand:

Seria hartii, element foarte important pentru identificarea hartii, este tiparit (sub forma unui numar) intotdeauna in colturile stanga-sus si dreapta-jos ale hartii, in exteriorul acesteia. Dupa aceasta serie se gaseste foarte usor in cataloagele de harti;

Titlul hartii, se tipareste intotdeauna la interior, si precizeaza zona geografica reprezentata pe harta respectiva. Exemplu: 'Marea Neagra-partea de vest, de la Kaliakra la Sulina', 'England-South Coast, Southampton water and approaches', etc.

Scara hartii (scale, natural scale), este mentionat sub forma numerica, alaturi de care se precizeaza intotdeauna paralelul de referinta. Exemplu: 'Scara 1:250.000 (LAT=045°00' N)', sau 'Scale 1:20000' etc. Scara hartii se inscriptioneaza in interiorul hartii;

Data publicarii este o inscriptie exterioara, si este tiparita pe marginea inferioara a hartii, pe mijloc. Exemplu: 'Publicata de Directia Hidrografica Maritima, Editia I 20.XI.1980, editie noua: 20.V.1988' sau 'Published at Taunton 29th March 1974 under Superintendence of Rear Admiral G.P.D. Hall, Hydrographer of the Navy, new edition 2nd March 1979'.

Dimensiunile hartii sunt date in mm pe hartile romanesti, respectiv in mm sau inch pe hartile englezesti. Acestea sunt tiparite intotdeauna in exterior, in coltul dreapta jos al hartii.

b.     elemente topografice, continand informatii despre natura, relieful, conformatia etc. ale coastei;

c.      elemente hidrografice, continand informatii despre:

Pericole de navigatie (epave, recifuri, stanci, brizanti, vartejuri, obstructii, etc.) asupra carora exista informatii, sub forma unor simboluri plasate pe harta in punctul in care a fost descoperit pericolul.

Sondaje (depths), sub forma unor numere, indicand adancimea apei in punctul respectiv. Pe hartile romanesti acestea suunt exprimate in metri, iar pe hartile englezesti in metri, fathoms sau fathoms si feet.

De asemenea, sunt trecute pe harta curbele batimetrice sau izobatele, ca locuri geometrice ale punctelor de egala adancime a apei. Valoarea curbelor trasate depind de scara hartii; astfel, pe hartile la scara 1:250.000 se trec curbele batimetrice de 10m si 20m (batimetrica de 20m reprezentand batimetrica de avertisment) iar pe hartile la scara 1:300.000, 1:500.000 apare si batimetrica de 30m.

Mijloace pentru asigurarea navigatiei (faruri de aterizare, faruri de intrare, semnale luminoase si neluminoase, balize, sisteme de separare a traficului, sisteme de balizare (marcare), etc.

Elementele hidrografice sunt separate de cele topografice de linia coastei; toate elementele topografice si hidrografice (inclusiv linia coastei) sunt reprezentate pe harti dupa un cod de simboluri continut in 'Simboluri si abrevieri folosite pe hartile marine Romanesti', iar pentru hartile englezesti in 'Symbols and abbreviations used on Admiralty charts'.

Roza de declinatie magnetica, continand informatii despre valoarea declinatiei magnetice in anul editarii hartii, precum si modul de variatie anuala a acesteia. Pe unele harti pot exista mai multe roze de declinatie, iar in aceasta situatie se va considera valoarea de declinatie din roza cea mai apropiata de punctul navei. De asemenea, pe unele harti, valoarea declinatiei si a variatiei acesteia poate apare fara roza propriu-zisa, avand aceeasi valabilitate.

Informatii despre caracteristicile mareei. Acestea se gasesc inscrise sub forma de text, sub titlul hartii, pentru zonele cu maree. De asemenea, pe aceste harti se gasesc inscrise intr-un loc special, in interiorul hartii, elementele curentilor de maree, sub forma unui tabel;