Pcr (polymerase chain reaction )

PCR (POLYMERASE CHAIN REACTION )

Reactia de polimerizare in lant (PCR) reprezinta o tehnica de biologie moleculara prin care se realizeaza amplificarea anumitor fragmente din molecula de ADN. Tehnica este utilizata pentru amplificarea unei parti bine definite dintr-o catena ADN. Spre deosebire de procesul de replicare din organsimele vii, prin PCR se pot copia numai fragmente scurte de ADN, de obicei pana la 7-8 kb. Prin anumite metode se pot copia si fragmente mari, pana la 40 kb, ceea ce reprezinta totusi mult mai putin fata de marimea ADN genomic. Prin aceasta tehnica se produc un numar enorm de copii a unor secvente de ADN (gene) fara a se apela la clonare (Vlaic A. si colab., 1997).

Tehnica PCR necesita cateva componente de baza. Aceste componente sunt: matrita ADN, care contine regiunea care urmeaza sa fie amplificata, oligonucleotide complementare sau primeri, care marcheaza inceputul si sfarsitul regiunii ce urmeza a fi amplificata, ADN polimeraza stabila termic, care realizeaza amplificarea propriu-zisa, nucleotidele cu ajutorul carora ADN polimeraza sintetizeaza noul fragment de ADN, tamponul de reactie care confera un mediu chimic corespunzator pentru desfasurarea reactiei.

Reactia PCR consta intr-o serie de 20-35 cicluri. Fiecare ciclu este alcatuit din trei pasi:

1) dublul helix de ADN trebuie incalzit la 94-96sC pentru separarea catenelor. Acest pas se numeste denaturare. In timpul acestui proces sunt rupte legaturile de H care unesc cele doua catene ADN. Inainte de primul ciclu, ADN este de obicei denaturat pentru un timp mai extins pentru a fi siguri ca dublele catene ADN s-au separat complet si acum se afla in stare monocatenara.

2) dupa separarea catenelor, temperatura scade pentru a permite primerilor sa se ataseze la monocatena ADN. Acest pas se numeste hibridizare. Temperatura la care se desfasoara acest pas depinde de primeri si este de obicei cu 5sC mai scazuta fata de temperatura lor de melting (45-68 sC). O temperatura de hibridizare eronata poate determina nelegarea primerilor la catena ADN sau legarea la intamplare a primerilor.

Primele pastravarii din tara noastra au luat fiinta la inceputul secolului XX. Ele au avut drept scop producerea puietului necesar repopularii apelor de munte. Printre cele mai vechi pastravarii de la noi se numara cele din Bucovina si Moldova: Valea Putnei (1890), Bamar si Tarcau (1902) sau din Transilvania: Gudea, Finis (1928).

Evenimentele social-politice din prima jumatate a secolului XX, au creat un cadru nu tocmai favorabil dezvoltarii salmoniculturii, atat in Romania cat si in Europa. Cele doua Razboaie Mondiale au influentat negativ intreaga activitate economica a continentului european si implicit au actionat si asupra putinelor pastravarii existente, multe din ele fiind distruse sau parasite.

Majoritatea pastravariilor amenajate in perioada interbelica, dupa anul 1945 vor cunoaste transformari importante. Fiind de regula de mici dimensiuni, in anii urmatori au fost fie desfiintate, fie modernizate.

Astfel, pastravaria Madaras (Harghita), infiintata cu scopul producerii de puiet in vederea repopularii apelor montane, datorita izolarii la mare distanta de comuna Madaras si temperaturilor extrem de scazute din zona, a fost desfiintata, iar locuinta pastravarului, transformata in casa de vanatoare. Mica pastravarie de la Oasa, in urma amenajarii barajului si a lacului de acumulare cu acelasi nume, a fost inundata de apele lacului (foto).