Interviu cu Maestrul sportului FIDE Tiberiu Georgescu

Ce il poate face pe un adolescent sa aleaga netagaduit drumul sahului ?

E o intrebare dificila. In primul rand cei mai multi dintre sahistii profesionisti au inceput sa joace sah indemnati de parinti. E perioada aceea in care parintele isi duce copilul la cat mai multe sporturi si activitati, spre a vedea unde are asa numitul talent si unde nu. Asa am inceput si eu. Parintii au vazut ca imi place sahul si combinat cu faptul ca de mic aveam foarte multa energie au fost incantati sa ma trimita la un club de sah. Pe de alta parte exista exceptiile, care s-au apucat de sah ,,la batranete", dupa varsta de 12-16 ani si care au simtit o atractie deosebita pentru sportul mintii. Un bun exemplu este Marele Maestru Mihai Suba.

Cum vezi rolul mentorului in formarea unui jucator ?

Intotdeauna, la sportul de performanta apare termenul de mentor. Ce sunt mentorii? In opinia mea, ei reprezinta acei oameni care trec prin viata ta si ti-o schimba intr-o mare masura, invatand de la ei foarte multe. Am avut mai multi antrenori (pe perioade scurte de timp, in general) si colaborari (in prezent cu Constantin Lupulescu, cu care ma simt onorat sa lucrez) care m-au ajutat, dar mentori in adevaratul sens al cuvantului mi-au fost Mariana Duminica si Vlad Jianu. Cu Mariana am lucrat de la varsta de 11 ani si jumatate la 14 ani. M-a invatat sah (cu ea antrenor - spun ea, pentru ca intotdeauna am avut o relatie apropiata - am obtinut primul titlu de campion national si am facut progrese considerabile), dar in acelasi timp a stiut si sa imi ofere atatea lectii de viata. Dupa ce am ajuns la un nivel bun, alaturi de Mariana, am hotarat ca este momentul sa lucrez cu Vlad Jianu, un tanar de 21 de ani atunci, care se afla deja in elita nationala. Mentionez ca  Mariana este in continuare un om de care ma simt strans legat, care ma ajuta de fiecare data cand am nevoie. Revenind la Vlad, aveam in jur de 14 ani cand am inceput pregatirea cu acesta. La inceput diferenta de valoare intre noi era imensa. In ciuda acestui fapt, dupa un an am jucat amandoi un turneu in Ungaria in care mai multe runde am avut acelasi punctaj - Eger Open (desigur, era un turneu de vis pentru mine, intrucat am ratat milimetric norma de maestru international si unul modest pentru el). Tin minte ca eram foarte fericit. Tot ce imi doream era sa cresc, sa joc cat mai bine ca sa ma pot apropia de el. Devenise deja un model pentru mine. In turneele imediat urmatoare nu am mai reusit sa repet performanta deosebita, dar mereu am tras tare, cu gandul ca intr-o zi o sa il pot ajuta si eu pe el. Nu cred ca e vreun mod prin care ii pot arata recunostinta pentru nenumaratele ore in care cu rabdare, cu ambitie si mai ales cu mult suflet m-a invatat sahul cum a stiut mai bine. Vlad mi-a schimbat mentalitatea. Acum, desi inca junior, titlul de campion sub 20 de ani nu reprezinta pentru mine decat un semn ca sunt pe drumul cel bun si datoria fata de clubul pe care il reprezint: Clubul Central de Sah. Telul meu este sa obtin titlul de mare maestru, sa ajung in elita nationala si sper ca si in cea internationala.

Care crezi ca ar trebui sa fie implicarea sustinatorilor morali extrasahisti ?

Pentru mine au avut si au un rol foarte important si cred ca este la fel pentru orice sahist. In materialul "Pregatirea psihologica", domnul Sergiu Grunberg spunea: "In comparatie cu oamenii obisnuiti un sahist este supus unui continuu stress, spun asta ca sa aveti in vedere ca sahistul este o fiinta fragila, ce are mereu nevoie de imbarbatare, incredere si afectiune  si nu in ultimul rand de echilibru in viata . In primul rand parintii m-au sprijinit enorm, s-au straduit ca eu sa obtin tot ce are nevoie un performer pentru a ajunge cat mai sus. Nu cred ca exista vreun mod mai bun ca cineva sa le multumeasca parintilor decat prin a ajunge pe cea mai inalta treapta a podiumului pentru a-i face mandri si a le demonstra ca truda lor nu a fost in zadar. In afara de familie sunt toti oamenii apropiati. Vreau sa amintesc ,,mentorii'' prezentati mai sus si pe doamna Mariana Ionita, directorul de la Clubul Central de Sah, o persoana extraordinara care intotdeauna a pus binele copiilor dansei (ma refer, desigur, la copiii de la CC Sah) inaintea interesului clubului. Intotdeauna cand am avut nevoie de un ajutor, de un sfat, de sprijin moral sau material pentru a participa la un turneu sau a merge la un curs, dumneaei a facut tot ce se putea face si m-a ajutat. E un foarte bun conducator de club (intrucat nu mi-a lipsit nimic de cand sunt junior la CC Sah) si un om deosebit. Domnul Valentin Stoica este antrenorul meu de la clubul de seniori ACS Sah Apa-Nova Bucuresti. In ciuda faptului ca sunt cu dubla legitimare, dumnealui s-a pus mereu la dispozitia mea. Daca acum il sun, maine la prima ora ma asteapta sa lucram. Daca ii spun ca imi trebuie o carte, maine ne intalnim si mi-o aduce. Pentru colaborarea din ultimii 2 ani, precum si pentru sfaturile din sala de antrenament dar si cele dinaintea meciurilor dificile ii sunt recunoscator. Alti oameni apropiati mie sunt domnul Tudor Ristea si Constantin Lupulescu.

Unde ai obtinut prima norma de maestru international si ce crezi ca iti mai lipseste, momentan, spre a obtine titlul ?

Am obtinut prima norma de MI la Memorialul ,,Victor Ciocaltea" in 2008. A fost un turneu foarte bine organizat la Sala RATB, de pe Lipscani, cea mai frumoasa sala de turnee din Bucuresti in opinia mea. Am amintit acestea, intrucat nu cu mult timp in urma a fost desfiintata, acest fapt lasandu-mi un gust amar. Titlul de maestru international nu este un obiectiv real pentru mine, tintesc mult mai sus si sunt convins ca acesta va sosi in curand.

Cu tine ca junior, ACS Sah Apa Nova a obtinut medalia de bronz la editia 2008 a Superligii. Ce sentimente ai trait jucand in aceasi echipa cu Dieter Nisipeanu ?

In ciuda faptului ca nu am avut un turneu deosebit, sunt bucuros ca am contribuit pentru echipa mea la obtinerea medaliei de bronz. Cred ca este o onoare pentru oricine sa fie in formatie cu Dieter Nisipeanu. El este simbolul sahului romanesc, modelul oricarui junior si speranta ca se poate ajunge sus. De multe ori parintii m-au intrebat ce viitor pot avea din sah. Intotdeauna Dieter a fost primul exemplu dat. Din pacate am petrecut foarte putin timp alaturi de marele maestru de superclasa. Cu toate acestea mi-am dat seama ca este un om extraordinar si un profesionist desavarsit.

Referat: Gestionarea depozitelor de grasime - trei meniuri care ard kilogramele in plus Eseu: Procesul de fabricare al sucurilor in cutie

Ai obtinut medalii la competitiile internationale scolare pe echipe. In ce masura consideri ca aceste concursuri sunt reprezentative ca nivel de joc ?

Consider ca aceste competitii nu sunt reprezentative ca nivel de joc. Totusi aceste medalii internationale sunt sau ar trebui sa fie foarte utile pentru obtinerea de sponsori si pentru promovarea sahului in tara.

La Colegiul National de Informatica, unde inveti, ai fost ales presedintele Consiliului Elevilor. Din punct de vedere al relatiei cu corpul profesoral (care este si preponderent decizional, in chip firesc), este sau nu o functie decorativa ?

In CNI ,,Tudor Vianu'' functia de presedinte al Consiliului Elevilor nu este o functie onorifica. In cadrul liceului din care fac parte, elevii sunt foarte respectati de catre profesori si directori, automat si reprezentantul elevilor, care este membru in Consiliul profesoral, Comisia de asigurare a invatamantului de calitate, cu drept de vot in Consiliul Administrativ

In acest an ai obtinut succesul major al carierei tale de pana acum (cel putin pe plan national), castigand la Iasi titlul republican la juniori 20 ani, desi ai numai 17. Care a fost traseul acestei reusite ?

Faptul ca sunt campionul sub 20 de ani al Romaniei mi-a adus avantaje atat intre sahisti, cat si in afara. Este un rezultat bun, dar nu extraordinar. Eu cred ca noi, juniorii romani, cel putin cei de la categoriile mari, suntem slabuti in comparatie cu ce se joaca in afara . si o spun cu tristete in suflet. Totusi, Cristian Chirila, adversarul meu de-o viata, a reusit sa demonstreze contrariul anul trecut, obtinand titlul de Campion Mondial. El se afla intr-o perioada foarte buna a carierei si cu aceasta ocazie vreau sa il felicit, sa-i tin pumnii in continuare si sa il avertizez ca mai departe o sa aiba viata grea cu mine (pe tabla de sah, desigur).

Ai participat la cursul/seminarul/cantonamentul tinut de Artur Jussupow la Bucuresti. Care crezi ca este impactul unui astfel de sistem didactic asupra unui junior ?

Pentru mine a avut un impact cu siguranta. Pe langa faptul ca am fost pentru cateva zile elevul celui mai bun antrenor din lume am avut si onoarea sa studiez cot la cot cu jucatori precum Mihail Marin, Dorian Rogozenco, Constantin Lupulescu sau Vladik Nevednichy (pe Vlad Jianu nu l-am mentionat mai sus intrucat era si antrenorul meu). Am vazut cum gandesc multi jucatori valorosi si ca sa spun asa am ,,furat meserie" cat de mult am putut. Deasemenea tin sa precizez ca partidele pe pozitii alese, pe care domnul Artur Jussupow ne punea sa le jucam cu adversari de valori aproapiate, au fost foarte utile (eu m-am duelat cu Cristi).

Saint Lo este o localitate sahista frecventata anual de juniorii romani. Ce amintiri pastrezi de acolo ?

Saint-Lo este un orasel frumos si linistit, care organizeaza anual turnee de peste 200 de participanti. Am fost primit cu caldura de francezi, mai ales ca sunt vorbitor de limba tarii cocosului galic. In Saint-Lo activeaza ca antrenor si organizator domnul Catalin Navrotescu. Locuieste impreuna cu familia, acesta avand si acolo o reputatie foarte buna, la fel ca in Romania. Din Saint-Lo mi-au ramas ca amintiri vizita la Saint-Michel, nenumaratele activitati sportive facute de organizatori si bineinteles castigarea turneului si a celui mai consistent premiu in bani de pana acum.

Cu ce spatii geografice consideri ca te afli intr-o mai buna consonanta si cu care nu ?

Peste tot unde calatoresc incerc sa ma simt bine si sa ma acomodez cu locul. O excursie placuta am avut anul acesta in Sibiu, un oras superb, de altfel si capitala europeana. Inainte de Campionatul European pe Echipe Federatia impreuna cu familia Sfarlog a organizat un mini-cantonament de 2 zile in Sibiu pentru echipa ce avea sa joace in Ungaria. Domnul Sfarlog, impreuna cu sotia si cu Tudor, ne-au tratat regeste pe mine si pe ceilalti componenti ai delegatiei.

Cred ca la turneele de pe litoral nu ma acomodez asa bine, lucru dovedit si in acest an cand am pierdut in 2 turnee circa 30 de puncte Elo.

Din punct de vedere conceptual, ce sport consideri ca este complementar sahului ?

Orice sport care te solicita fizic este foarte binevenit in paralel cu sahul. In prezent practic fotbal si handbal in echipele Colegiului National de Informatica ,,Tudor Vianu". Am mai practicat intr-un cadru organizat inot, ping-pong, tenis, dar si alte sporturi cu prietenii. Am observat ca de multe ori inteligenta sahistilor compenseaza unele lipsuri, invingand adversari cu calitati fizice superioare.

Care sunt mijloacele tale de relaxare in afara sferei sportive ?

Imi place sa ascult muzica, sa ies cu prietenii si uneori simt nevoia sa citesc. In momentul de fata mi-am propus sa termin de citit toate cartile traduse ale lui Paulo Coelho (mai am doua) si apoi cred ca voi trece pe Stephen King. Pe langa acestea citesc si lectura obligatorie de la liceu, de obicei literatura romana. In materie de filme sunt adeptul celor psihologice, dramelor si thrillerelor. Ca filme preferate am ,,The Godfather", ,,The Shawshank Redemption" (povestea este scrisa de acelasi Stephen King, este un film pe care il recomand tuturor), ,,The Dark Knight" si ,,Matrix". Ca seriale cred ca merita urmarite ,,Prison Break", ,,Heroes" sau ,,Anatomia lui Grey".

Ce te-a facut sa te inseli cand ai pronosticat victoria lui Kramnik in fata lui Anand ?

Anand e un jucator complet, care desi aflat la varsta de 39 de ani arata un sah mai bun ca niciodata. Cu toate acestea am tinut cu Kramnik, deoarece, asa cum afirma si domnul Valentin Stoica, este un clasic printre modernisti. Consider ca Vladimir a pierdut (asa rau) din cauza pregatirii deficitare a meciului. Cu negrul a reusit sa faca remiza (exceptand partida a 6-a cand deja era condus cu 2 puncte si a clacat psihic, in opinia mea), in schimb cu albul a adoptat o deschidere ce lui nu i se potriveste, dar care lui Vishy ii vine ca o manusa: Meranul. Ba chiar niste variante din Meran ce duc la un joc foarte complex, pierzand astfel 2 partide din primele 3 cu piesele albe ! Sigur ca poate Anand ar fi castigat si in alte conditii meciul, dar sunt dezamagit ca nu am vazut un Kramnik, daca nu la forma sa maxima, macar la cea normala.

Ti-ai fixat o stacheta valoric-temporala, in raport cu care sa decizi, la un moment dat, daca sahul va ramane sau nu prioritatea ta nr.1 ?

Sahul este pasiunea mea si sper sa ajung in top. Pana la 21 de ani am de gand sa fac tot ce pot sa imi ating telul. Atunci voi trage linie, voi analiza daca sunt pe drumul cel bun si voi lua o decizie.

Interviu realizat de Dinu-Ioan Nicula, octombrie 2008
© Federatia Romana de Sah

_{Precizam ca opiniile exprimate apartin in totalitate celor intervievati si nu reprezinta la modul implicit punctul de vedere oficial al F. R. Sah.}