Procesul fiziologic prin care sunt percepute sunetele

Procesul fiziologic prin care sunt percepute sunetele

1 Analizatorul acustic

Avand rolul de a receptiona unde sonore din mediul extern si de a elabora, pe baza lor, senzatii auditive, analizatorul acustic detine un rol de seama, legat de orientarea in spatiu si semnalizarea stimulilor exteriori (prezenta hranei, a pericolelor,  prezenta unor fenomene menite si sa influenteze comportamentul). La om, in afara acestor roluri, analizatorul acustic detine un rol vital pentru perceperea vorbirii, perceptie fundamentala care sta la baza relatiilor sociale.

Segmentul periferic, al analizatorului acustic este constituit din trei portiuni care capteaza, transmit si percep unde sonore. Deci, practic, numai ultima portiune este receptoare, celelalte au doar roluri adjuvante.

Pavilionul urechii colecteaza si dirijeaza undele sonore spre conductul auditiv extern (la unele animale, pavilionul urechii este mobil pe diverse directii, acesta este miscat la fel ca o antena de radar, pentru a percepe cit mai bine directia si distanta sursei zgomotului). Undele captate de pavilion sunt transmise, pe cale aeriana, prin conductul auditiv extern, pina la membrana timpanului. Aceasta functioneaza ca un rezonator care vibreaza la modificarile de presiune determinate de undele sonore si transmite vibratiile lantului de oscioare din urechea medie (ciocan, nicovala si scarita).

Articulatiile dintre aceste oscioare sunt astfel dispuse, incit miscarea minerului ciocanului determina o miscare de acelasi sens al talpii scaritei, care se sprijina pe membrana care obtureaza fereastra ovala si care, la rindul sau, modifica presiunea lichidului din urechea interna. Lantul de oscioare nu are numai rolul de a transmite pasiv vibratiile, asfel prin muschiul ciocanului si al scaritei contribuie la modificarea intensitatii sunetelor, la contractia muschiului ciocanului care diminueaza amplitudinea vibratiilor prea puternice, la contractia muschiului scaritei amplificand sunetele prea slabe. Transmiterea undelor sonore prin urechea medie se face, atit pe cale osoasa (prin lantul de oscioare si prin oasele craniului) , cit si pe cale aeriana prin modificari ale presiunii aerului din cavitatea timpanica determinate de vibratiile timpanului. De aceea acuitatea auditiva se diminueaza dar nu dispare atunci cand timpanul este perforat sau distrus, precum si atunci cind, astuparea trompei Eustachio, urmata de resorbtia aerului din cavitatea timpanului, modifica presiunile exercitate pe cele doua fete ale membranei (diminuind astfel amplitudinea vibratiilor).

Urechea interna contine aparatul de percepere sonora, reprezentat de organul Corti. Situat in interiorul melcului membranos, pe mebrana mazilara, organul Corti are o forma spiralata, intinzindu-se de la virful pina la baza melcului. Celulele senzoriale auditive sunt asezate pe doua rinduri - unul intern si celalalt extern. La om fiecare melc contine aproximativ 3500 de celule interne si 20000 de celule externe. Perii celulelor senzoriale strabat membrana lamina reticularis si virfurile lor sunt inclavate, in membrana tectoriala viscoasa, subtire si elastica. In jurul celulelor ciliate exista o retea bogata de fibre nervoase provenite din neuronii ganglionului spiralat care formeaza contingentul de fibre auditive ale nervului acustic. Fiecare nerv acustic este constituit din aproape 28000 de fibre, ceea ce arata ca nu se produce o convergenta a impulsurilor provenite de la elementele receptoare; dar cele mai multe celule senzoriale primesc mai multe fibre nervoase si cele mai multe fibre inerveaza mai multe celule senzoriale .

Vibratiile scaritei pe membrana ferestrei ovale se transmit, sub forma undelor propagate, perilimfei din scala vestibuli, celei din scala timpani, ajungind pina la fereastra rotunda, care va vibra la rindul ei. Unda se amplifica pe masura ce se departeaza de fereastra ovala. Atinge amplitudinea maxima mai aproape de baza melcului pentru sunetele inaltesimai aproape de virful melcului, pentru sunetele joase, pentru ca apoi sa se diminueze rapid.

Ca urmare a miscarii membranei tectoriale fata de lamina reticularis, cilii celulelor sunt indoiti iar in nervii auditivi sunt generate potentiale de actiune. Deci, la nivelul urechii interne vibratiile lichidiene sunt transformate in impulsuri nervoase, pe baza carora se vor elabora in creier senzatiile audtive.

Proiect: Dezvoltarea prenatala si nasterea - factorii ce influenteaza dezvoltarea Eseu: Bazele moleculare ale apoptozei

Fracturile incomplete sau cele subperiostale ale copilului se reduc sub anestezie si se imobilizeaza timp de trei saptamani in aparat gipsat.

Fracturile cu deplasare necesita o reducere exacta, pentru a fi evitata producerea de complicatii tardive care au consecinte functionale grave. Reducerea se efectueaza cu ajutorul aparatelor de tractiune sau prin extensie continua, iar imobilizarea se face in gutiera gipsata. Este necesar controlul zilnic al imobilizarii, pentru a se putea depista orice semn de constrictie. Sunt necesare, de asemenea controale radiologice succesive, pentru a fi descoperite eventuale deplasari secundare ale fragmentelor osoase.

In fracturile cu deplasare mare este necesara osteosinteza cu placa metalica sau cu brosa centromedulara.

6 Fracturile bazinului

Oasele bazinului, alcatuiesc o centura osoasa solida care rezista la o presiune de circa 250kg.

Leziunea ososa care se produce in urma unui astfel de traumatism poate interesa numai unul din oasele componente ale bazinului, unul sau mai multe zone ale lui sau poate interesa mai multe oase deodata. Fractura oaselor bazinului se produce in urma accidentelor constand in apropierea sub daramaturi, strivirea intre doua forte contrare; leziunea afecteaza zonele de slaba rezistenta ale fiecarui os component al centurii pelviene.

Semne

Datorita gravitatii accidentelor in care se poate produce fractura bazinului semnele acestei leziuni sunt intotdeauna marcate de cele ale starii de soc in care se gasesc accidentatii respectivi. La examinare se va observa atent centura pelviana la toti acesti accidentati.

La examinare se poate constata o atitudine vicioasa a uneia sau a ambelor membre inferioare (rotatie externa, scurtate aparent), echimoza sau eroziune la locul unde s-a aplicat agentul vulnerant si in special o impotenta functionala totala, asemanatoare cu o paraplegie.

Prin palpare se pot evidentia puncte dureroase caracteristice corespunzand nivelului fracturii.

In fracturile multi fragmentare pubiene se poate produce ruptura peretelui vezical.

Tratament

In tratamentul fracturilor bazinului pe primul plan se situeaza rezolvarea leziunilor urinare asociate, atunci cand acestea exista. Nerezolvarea lor pot duce la complicatii infecti

Impulsurile nervoase declansate sub influenta undelor sonore se transmit de la nivelul organului Corti, pe calea fibrelor nervului auditiv, in bulb, la nucleii cohleari ventrali si dorsali, unde aceste fibre fac sinapsa. De la nivelul bulbului in sus, impulsurile auditive provenite din fiecare ureche se impart bilateral strabat diverse cai directe si incrucisate, dupa un releu talamic si ajung in cortexul auditiv. Fiecare cortex auditiv primeste in partea sa anterioara impulsuri generate la virful melcului, iar in partea sa posterioara, impulsuri de la baza melcului.

Senzatii sonore sunt determinate doar de sunetele care au o anumita amplitudine, in timp ce acele sunetele cu o amplitudine prea mare determina o senzatie dureroasa de presiune. Amplitudinea unui sunet se exprima, cum am precizat mai sus, in decibeli. La un individ normal, nivelul sunetului standard care constituie pragul auditiv corespunde, la zero decibeli.

Intensitatea sunetelor, apreciata pe baza scarii decibel, este cuprinsa intre intensitatea prag 0 si140 db, nivel la care organul Corti este in pericol de a fi lezat. Deoarece scara decibel este logaritmica, nivelul maxim (140db) reprezinta o energie a sunetului de 100 de milioane de ori mai mare fata de cea a pragului auditiv. Ca referinte, mentionez ca amplitudinea vocii soptite este de 20db, cea a vocii in conversatie obisnuita de 50db, cea a zgomotelor unui oras mare de 80 db, iar zgomotul unui motor de avion de 120 db. Urechea unui om obisnuit poate diferentia aproximativ 2000 de tonalitati de sunet, iar cea a muzicienilor poate face diferentieri mai multe.

Leziunile analizatorului acustic la diverse niveluri determina surzitatea. Cele mai frecvente sunt leziunile urechii externe sau medii, care impiedica sau diminueaza transmiterea sunetelor - surditate de conducere. Cauzele care pot determina aceasta surditate sunt: astuparea conductului auditiv extern prin corpi straini, distrugerea oscioarelor din urechea medie, ingrosarea timpanului dupa inflamatii repetate ale urechii medii etc., dupa cum vom vedea in ultimul capitol. Mai rareori surditatea este consecinta leziunilor nervului acustic - surditate nervoasa, determinata de leziuni toxice (streptomicina), sau de tumori ale nervului acustic, sau de leziuni vasculare bulbare.

Pe scurt, in acest capitol am observat faptul ca transmiterea undelor sonore in cadrul sistemului auditiv are loc astfel: undele sonore sunt receptate de catre urechea externa si sunt transmise membranei timpanului si de aici la cohleea urechii interne unde sunt localizati receptorii auditivi. Vibratiile sonore sunt convertite, prin urmare, in impulsuri nervoase transmitindu-se ca impulsuri electrice de-a lungul nervului acustic spre cortexul temporal. Capacitatea urechii umane de a recepta vibratiile sonore se limiteaza intre 20 Hz-20.000 Hz. Sub 20 Hz sunt percepute numai pulsatii iar peste 20.000 Hz nu mai sunt percepute.