Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate didacticaScoala trebuie adaptata la copii ... nu copiii la scoala





Biologie Botanica Chimie Didactica Fizica Geografie
Gradinita Literatura Matematica


Botanica


Qdidactic » didactica & scoala » botanica
Importanta plantelor



Importanta plantelor


IMPORTANTA PLANTELOR



Influentele binefacatoare ale vegetatiei, in special a celei lemnoase, asupra factorilor mediului inconjurator au fost constatate abia tarziu. Astfel, in anul 1635, o lege aprobata in Franta, interzicea defrisarile si taierile rase in padurile de munte, ca urmare a inundatiilor catastrofale ale Rhonului, iar F. Engels, in „Dialectica naturii”, releva consecintele nefaste ale despaduririlor din Mesopotamia, Asia Mica, Grecia si alte regiuni, pentru a spori suprafetele destinate culturilor agricole.


Evolutia plantelor

Istoria dezvoltarii plantelor a luat nastere odata cu istoria Pamantului. Plantele au evoluat in conditiile de viata create de transformarile prin care au trecut bazinele marine si ariile continentale de-a lungul erelor geologice. La inceputul istoriei Pamantului, cand s-au format oceanele si marile s-au delimitat si primele arii de uscat continentale. De atunci a inceput lupta neintrerupta dintre apa si uscat, dintre fortele interne (care ridicau lanturi de munti si vulcani) si fortele externe (apa si aerul in miicare). Modificarea continua a suprafetelor continentale, care deveneau cand fund de mare, cand inaltimi muntoase sau campii intinse acoperite cu ochiuri marine, lacuri si mlastini, a creat o mare varietate de medii in care au trait plantele si animalele stravechi.Corespunzator conditiilor mediului au variat si plantele si animalele din acea perioada. Structura si functiile lor s-au modificat, aparand forme noi, mai perfectionate, care au imbogatit uimitor vegetatia si fauna Pamantului.Viata trecuta a Iasat multe urme pastrate in scoarta Pamantului, cunoscute astazi de noi sub denumirea de fosile.

Primele forme de viata vegetala au fost plantele marine (bacteriile si algele) si toate plantele diverse de uscat care transforma gradinile noastre si peisajele de la tara in privelisti placute si fac parte din hrana noastra. Ele s-au dezvoltat din plante primitive care traiau in oceane cu mii de milioane de ani in urma. S-au identificat peste 400.000 de specii de plante, toate descendente din cateva specii vechi. Acestea sunt doar speciile cunoscute. Probabil s-au ramificat inca multe altele, care au disparut, nereusind sa se adapteze la conditiile schimbatoare, sau incapabile sa concureze cu noi specii mai evoluate si mai bine adaptate mediului inconjurator din acea vreme. Paleobotanistii (oamenii de stiinta care studiaza ramasite fosilizate ale plantelor), au reusit sa descopere cand au evoluat, aproximativ, diferite grupuri importante de plante, dar, in mod inevitabil cunostintele noastre au multe lipsuri, pentru ca plantele nu contin acel tip de material dur, cum este scheletul unui animal, care sa se fosilizeze bine. Din fericire, uneori pot fi detectate forme vechi de viata vegetala in ceea ce au fost mai demult depuneri de noroi, gasindu-se cateva plante fosilizate in roci despre care se stie ca dateaza de acum 3.100 de milioane de ani. Stim din arhiva fosilelor gasite ca viata pe Pamant trebuie sa fi inceput cu organisme de tip vegetal, iar plantele sunt legatura de baza din lantul alimentar care sustine o imensa diversitate de viata animala. Totusi, rolul plantelor in istoria evolutiva a lumii este mai complex, pentru ca ele au transformat atmosfera Pamantului intr-o atmosfera ce putea sa sustina regnul animal. Probabil ca imensele cantitati de dioxid de carbon prezente initial in atmosfera au impiedicat animalele sa respire, dar in procesul de fotosinteza plantele absorb dioxid de carbon si elibereaza oxigen.

Capacitatea plantelor de a produce fotosinteza folosind lumina soarelui este punctul de pornire a lantului alimentar. Plantele au permis ierbivorelor (mancatoarelor de plante) sa evolueze si implicit carnivorelor (mancatoarelor de carne), care se hraneau cu ierbivore. Evolutia este extrem de lenta, si selectia naturala favorizeaza acele vietuitoare care se adapteaza la o schimbare a mediului inconjurator, si nu care se schimba de dragul schimbarii. Primele forme de viata vegetala erau dependente de apa, pentru ca le lipseau structurile care sa le faca posibila viata pe uscat, iar primele plante care „au iesit” din apa s-au stabilit, probabil, in balti sau mlastini, unde partile lor inferioare erau tot timpul scufundate. Primele forme de plante cu adevarat de uscat erau probabil inca dependente de umiditate, si trebuiau sa creasca aproape de apa - muschii frunzosi, muschii pielosi si ferigile, care au evoluat primele ca plante de uscat, care au si acum nevoie de un mediu umed pentru ca partea reproducatoare a ciclului vietii lor sa functioneze. Primele plante cu flori (gimnospermele, precum coniferele) erau dependente de vant pentru polenizare si raspandirea semintelor, pentru ca nu existau insecte care sa faca toate acestea. Tipul de planta dominant in prezent (angiospermele) a evoluat o data cu insectele si animalele, si adesea are flori polenizate de insecte. Uneori semintele sunt raspandite de animale (de exemplu, ghimpi sau spini care se agata de blana animalelor). Cele mai vechi plante cunoscute erau alge primitive – structuri unicelulare in care toate functiile erau efectuate intr-o singura celula fara nucleu. In cele din urma, au aparut alge pluricelulare, probabil asemanatoare cu buruienile marine. Ele aveau organe de reproducere de parti diferite ale plantei.

In perioada cambriana, cu circa 590 de milioane de ani in urma, multe forme de viata erau deja bine stabilite. S-au identificat peste 900 de specii din acea perioada, iar acestea sunt doar cele care s-au pastrat si au fost descoperite dupa sute de milioane de ani.

In perioada siluriana (cu 440-408 de milioane de ani in urma), plantele au “iesit” din apa si au inceput sa colonizeze uscatul. Vechea viata vegetala si animala era limitata la oceane, dar algele s-au adaptat si la apa dulce, si probabil ca din aceste alge de apa dulce au evoluat plantele de uscat. Supravietuirea pe uscat necesita o structura fizica complet diferita de viata acvatica. Este necesar un sistem „vascular” (retea de tuburi) prin care sa circule prin planta apa, substantele nutritive si produsele fotosintezei, si este nevoie de o structura mai rigida, care sa se autosustina. Totusi, inainte ca plantele de uscat sa poata ajunge in regiuni mai uscate, ele au trebuit sa dezvolte un sistem reproducator care sa le permita sa functioneze suficient in aer.


Cele mai vechi urme de plante terestre au fost gasite in roci datand din perioada siluriana.

Printre primele plante terestre se numarau forme precum muschii pielosi si muschii frunzosi actuali, bineinteles existau numeroase alte tipuri care intre timp au disparut.

Pentru a prospera pe uscat, formele de planta au dezvoltat treptat radacini pentru absorbtia apei si, intr-o lunga perioada de timp, au gasit si metode de reproducere mai putin dependente de umiditate. Ramasitele moderne ale vechilor forme de plante, ca muschii frunzosi si muschii pielosi, sunt si acum dependente de un mediu pentru a se putea reproduce lucru care nu este necesar pentru plantele cu flori, evoluate mai recent.


1.2. Functionalitatea teritoriilor ocupate de plante

Ion Ionescu de la Brad este primul din tara noastra care sesizeaza si reda plastic functiile spatiilor ocupate de vegetatie, respectiv: de productie, hidrologica, antierozionala, sanitara si estetica. Crearea ambiantei naturale a omului se bazeaza atat pe readucerea naturii in habitatul uman, cat si pe dezvoltarea cadrului natural exterior, din afara localitatii. Peisajele de diferite categorii indeplinesc multiple functii, cum ar fi:

v     Functia de productie Aceasta functie este specifica fiecarui tip sau categorie de spatiu ocupat de plante.

Se stie ca dintre ecosistemele naturale, padurile, ocupand mari suprafete pe glob, exercita cea mai importanta functie de creare si conservare a mediului de viata al uscatului;  de aceea prezentarea lor, gospodarirea si exploatarea rationala, in contextul cerintelor tot mai mari carora trebuie sa faca fata, in primul rand ca resursa economica, necesita adoptarea unor strategii speciale, fundamentate ecologic, care sa asigure stabilitatea lor. Padurile actuale sunt absolut indispensabile pentru mentinerea unor echilibre in natura, pentru buna functionare a intregii biosfere, conditie de baza a existentei in continuare a omului.

v     Functia antipoluanta (sanitara Vegetatia, component viu al naturii, regleaza ciclul oxigenului si al dioxidului de carbon, imbogateste atmosfera cu oxigen si reduce bioxidul de carbon din atmosfera. Plantatiile de arbori si arbusti contribuie la scaderea vitezei vantului si spulberarea stratului de zapada, atat de necesar protectiei plantelor in timpul iernii, cat si inmagazinarii apei in sol. Arborii si arbustii reprezinta bariera impotriva zgomotului, ei absorbind circa 20% din energia fonica incidenta. Spatiile verzi au insusirea de a forma un microclimat favorabil bunei dispozitii a omului, unde frecventa pulsului se reduce cu 4-8 pulsatii pe minut. Padurea si spatiile verzi reprezinta un „filtru bacterian”. Ele duc un permanent „razboi chimic” impotriva bacteriilor daunatoare omului. In acest scop produc substante volatile care sterilizeaza aerul din padure si din spatiile verzi. Vegetatia reduce microbii din localitati prin substantele pe care le produce. Norma recomandata pentru fiecare 1000 de locuitori, la padurile de recreere se recomanda sa fie de 18 ha in cazul municipiilor si resedintelor de judet, si de 12 ha pentru celelalte orase.

v     Functia recreativa Prin aceasta  se creeaza o stare de destindere, de relaxare, prin care se elimina traumele psihice si nervoase provocate de starile de tensiune, sau este eliminata oboseala temporara cauzata de programul zilnic de activitate.

Printre sarcinile de baza ale recrearii este si dezvoltarea personalitatii prin care individul se elibereaza pentru o perioada de timp de automatismele zilnice, avand un comportament si activitati creatoare si novatoare.

Cele mai multe medii in care traieste omul contemporan sunt puternic antropizate si lipsite adesea de conditiile oferite de natura. Recrearea in natura este tot mai mult adoptata si preferata de omul actual din mediul urban, datorita mediului zilnic puternic artificializat in care isi desfasoara activitatea, dar si datorita presiunii fizice si psihice la care este supus in diferite situatii zilnice

v     Functia  decorativa (estetica) Spatiile ocupate de plante imprima unui teritoriu o valoare decorativa, exprimata prin satisfactia pe care o are omul fata de vegetatia arborescenta, arbustiva. floricola sau erbacee, care prin diferitele ei componente dau impresia de frumusete J.O. Simons spunea ca frumusetea este „armonia tuturor partilor, indiferent de subiectul in care apare, asamblate intr-o astfel de proportie si legatura, incat nimic sa nu poata fi adaugat, diseminat sau modificat, decat in dauna operei”.











Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2020 - Toate drepturile rezervate -|

Botanica




Lucrari pe aceeasi tema


Dulcisor - planta are o mare dezvoltare subterana
Corn - arbust indigen frecvent la campie si deal
Zamosita de Siria - arbust exotic ce rezista bine la seceta si geruri
Nucsoara - aroma usor mentolata, care seamana putin cu camforul
Ulm de camp - inradacinarea, coroana, fructele
BUSUIOCUL (Ocimum basilicum L.)
Sangele voinicului (Nigritella rubra)
Rusulita
Burete de roua
Costrei-Sorghum halepense



Ramai informat
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente, referate, lucrari. Online e mai simplu.

Contribuie si tu!
Adauga online proiectul sau referatul tau.