Smirdar, bujor de munte - specie alpino-xerofita, adaptata la climatul aspru

Denumire stiintifica:              RHODODENDRON KOTSCHYI Simk.

Denumire populara:              smirdar, bujor de munte

Arbust indigen, scund, 50 cm, cu tulpini lungi, putin ramificate si lujeri cu glande ruginii, solzoase (figura ).

Frunze alterne, de 1-2 cm, persistente, pieloase, ingramadite spre varful lujerilor, eliptice, cuneate, cu marginea intreaga si putin rasfranta, iar pe dos cu glande ruginii, ca si lujerii.

Flori rosii-purpurii sau roz aprins, mari de 1.5-2 cm, pe tipul 5, grupate cate 6-10 in raceme terminale; apar in mai-iunie, in functie de mersul vremii.

Fructele sunt capsule, ce se desfac in 5 valve.

Lastareste si drajoneaza.

Smirdarul este un element dacic, ce formeaza tufarisuri scunde in etajul subalpin si alpin din Carpatii Meridionali si Orientali, din muntii Rodnei si pana in masivul Godeanu.

Adesea se asociaza cu Pinus mugo, formand comunitati intinse cu Vaccinium vitis-idaea, V. myrtillus, V. gaultherioides. De asemenea, poate fi intalnit in palcuri intinse pe stancarii si versanti cu zapada ce se topeste repede in primavara.

Formeaza desisuri compacte in golul alpin, instalandu-se pe soluri puternic acide ("rankere"), extrem oligotrofe, la 1900-2100 m, dar urca si la 2300 m.

Este o specie alpino-xerofita, adaptata la climatul aspru, secetos fiziologic, cu insolatie puternica, aer rarefiat si vanturi puternice. Are un rol antierozional insemnat (sistem radicular intretesut).