Clase de materiale inginersti

CLASE DE MATERIALE INGINERSTI

De structura si proprietatile materialelor precum si de legile modificarii acestora in cursul prelucrarilor termice, mecanice si chimice se ocupa stiinta materialelor, o stiinta de baza pentru ramurile tehnologii in constructia de masini.

Studiul corelatiilor structura - proprietati, ajuta inginerii la intocmirea la utilizarea rationala a materialelor si la imbunatatirea proprietatilor acestora, in vederea obtinerii unor produse de calitate.

Caracterizarea principalelor clase de materiale permite intalegerea comportarii lor generale si a posibilitatilor oferite, precum si recunoasterea efectelor mediului si a conditiilor de lucru asupra performantelor atinse.

In functie de strcutura si proprietti se disting urmatoarele clase de materiale (fig.1.1)

MATERIALE POLIMERICE legatura covalenta structura amorfa slab conducatoare deformabile plastic buna rezistenta la coroziune

Figura 1.1. Clase de materiale

Fig. 1.1. Clase de materiale ingineresti

Metalele si aliajele cunoscute sub denumirea de materiale metalice include:

fierul , otelurile si fontele,

aluminiul si aliajele sale,

cuprul si aliajele sale,

nichelul si aliajele sale,

titanul si aliajele sale,

magneziul, zincul si aliajele lor, etc.

Ceramicele sunt materiale tehnologice de varf. Exista doua categorii: ceramice structurale si ceramice functionale. Ceramicele sunt foarte rezistente la temperaturi inalte si in anumite medii corozive si au proprietati optice si electrice fiind folosite la fabricarea circuitelor integrate, a fibrei optice si a altor dispozitive cu senzori.

Polimerii include cauciucul, masele plastice si adezivi. Se obtin printr-un proces numit polimerizare care permite crearea unor structuri mari moleculare din molecule organice. Se disting urmatoarele grupe:

plastomeri sau termoplaste, la care lanturile moleculare nu sunt legate rigid, ei sunt ductili si deformabili;

elastomeri, lanturile moleculare sunt legate rigid doar partial,

duromeri sau duroplastele, care sunt mai rezistenti si mai fragili deoarece lanturile moleculare sunt legate rigid.

Materialele compozite se obtin prin unirea a doua sau mai multe masteriale in scopul obtinerii de proprietati care nu pot fi atinse de nici unul dintre materialele singulare.

Clasificarea proprietatilor materialelor

Document online: Componentele sangelui - forma si structura hematiilor Eseu: Jonctiunile celulare

In activitatea de proiectare alegerea corecta a unui material depinde de proprietatile sale si de domeniul de utilizare. Clasificarea generala a proprietatilor materialelor ingineresti este redata in figura 1.2.

Proprietatile tehnologice se refera la prelucrarea acestora pentru obtinerea unor produse utile si cuprind: capacitatea de turnare, de deformare plastica la cald si la rece, comportarea metalurgica si tehnologica la sudare, prelucrabilitatea prin aschiere si calibilitatea. Toate aceste proprietati depind atat de compozitia chimica cat si de structura microscopica. In tabelul 1.1. se prezinta metodele de procesare a diferitelor clase materiale pentru a se obtine un produs util.

Proprietatile de exploatare caracterizeaza comportarea unui material in serviciu, respectiv integritatea si durabilitatea sa in functionarea piesei sau sculei, la care este folosit.

Proprietatile mecanice sunt acele insusiri care determina comportarea materialului la eforturi mecanice exterioare fara aparitia deformatiilor sau ruperilor. In aceasta grupa intra duritatea, rezistenta la rupere, limita de curgere, rezistenta la oboseala. Proprietatea chimica de baza a materialelor este rezistenta la actiunea coroziva a mediului de lucru        ( coroziunea chimica).

Valorile numerice ale acestor proprietati se stabilesc prin incercari mecanice, diferentiale prin tipul deformatiilor macroscopice generate (tractiune, compresiune, rasucire, incovoiere, duritate, etc.), modul de aplicare a sarcinii , temperatura de incercare.

Fig. 1.2. Proprietatile generale ale materialelor

Tabelul 1.1. Procese tehnologice de prelucrare a materialelor

Proprietati tehnologice