Cercetarea pedagogica - cercetarea psihopedagogica

Cercetarea pedagogica

Cercetarea  pedagogica.Esenta.

Statut.Rol

In lucrarea " Cercetarea psihopedagogica" a lui Ioan Nicola observam termenul de cercetare psiho-pedagogica. Nu putem vorbi de cercetare fara a lua in calcul si latura sa psihologica.

Cercetarea nu este o activitate cu valoare intrinseca, ea urmareste perfectionarea si optimizarea procesului de invatamant.

Pe de alta parte, a devenit evident ca un profesor eficient este un practicean reflexiv si cercetator, care constientizeaza cat de important este sa reflectezi l actiunile si practicile educationale si care e dispus sa produca noul.

Rolul de cercetator este in permanenta realizat de catre cadrele didactice in munca la clasa.astfel s-a introdus termenul de cercetare-actiune, care cuprinde nu doar colectarea de date ci si aplicarea lor concreta la clasa de elevi , inregistrrea datelor si cresterea performantei scolare.adevaratul dascal-practicean este cel ce desfasoara si actiunea de cercetare.Este necesar , in momentul in care se incepe o cercetare , sa se cunoasca problemele cu care se confrunta sistemul educational in acel moment.

Dificultatea unei cercetari consta in fortele interne ale obiectului cercetat, care actioneaza si care-l determina pe cercetator sa inteleaga rolul activ al determinismului psihic in conduita omului. Cercetatorul cu ajutorul deductiei, ipotezei, inferentei patrunde in "cutia neagra" care este psihicul copilului, el fiind obiectul supus cercetarii.Universul psihic al copilului se obiectiveaza in comportamentul sau.Astfel spiritul de observatie, memoria logica,gandirea creatoare, atitudinea pozitiva fata de muncaca rezultate ale invatarii se obiectiveaza in comportament, care poate fi observat si masurat de catre cercetator. Trebuie sa intelegem caracterul interdisciplinar al unei carcetari.

"Cercetarea este un demers rational, organizat in vederea surprinderii relatiilor functionale si cauzale dintre variabilele actiunii educatonale practice."(Ioan Nicola)

Cercetarea pedagogica este o actiune de observare si investigare, pe baza careia cunoastem, amelioram sau inovam fenomenul educational.

Cercetarea pedagogica poate fi fundamentala si aplicativa, observationala sau experimentala, spontana sau stiintifica.

Rolul cercetarii pedagogice consta in: explicarea, interpretarea, generalizarea si inovarea fenomenului educational prin schimbari de structura, sau prin introducerea de noi metodologii mai eficiente.

Intre cercetarea pedagogica si practica educationala se stabileste o relatie de complementaritate, in sensul ca cercetarea pedagogica poate constitui un autentic factor de reglare, autoreglare si optimizare a sistemului de invatamant si un factor de promovare a progresului general in educatie. Invatamantul si cercetarea educationala reclama aceleasi calitati si competente slujitorilor lor, iar imbinarea predarii cu elemente de investigatie personala asigura premisele practicarii unei pedagogii practice mai flexibile si mai creative; in discutarea profilului profesorului competent, se vorbeste tot mai mult despre competentele de cercetare si inovare a realitatii educationale, care, mai ales in contextul reformei educationale, sunt tot mai mult solicitate. Modelarea celor doua competente asigura premisele depasirii rutinei, conservatorismului, dogmatismului etc. Este important sa ne invingem reticentele legate de punerea in aplicare a unor strategii, practici, atitudini metodologice, sa ne autoeducam in directia depasirii rezervelor, inhibitiilor, temerilor sau chiar a sentimentelor de frica pe care le avem vizavi de cercetarea pedagogica si fata de nou.

Cercetarea psiho-pedagogica este cercetare stiintifica angajata la nivelul activitatii de educatie. Investigatia propusa, realizabila in conditii de intra, inter si frans-disciplinaritate este situata la linia de intersectie dintre cercetarea fundamentala si cercetarea aplicata, cercetarea normativa si cercetarea operationala, cercetarea filosofica si cercetarea-actiune, cercetarea prospectiva si cercetarea retrospectiva  DeLandsheere,Gilbert,
Ca tip special de cercetare stiintifica, cercetarea pedagogica tinde spre o explicatie si o intelegere normativa a activitatii de educatie. Ea urmareste definirea si argumentarea legilor si principiilor care ordoneaza actiunea de proiectare si de realizare a educatiei la nivel de sistem si de proces. Aceasta perspectiva, situata la limita cercetarii filosofice, evidentiaza necesitatea cercetarii finalitatilor educatiei care determina orientarile valorice ale educatiei, realizabile in diferite contexte istorice si sociale.
Cercetarea pedagogica presupune, in acelasi timp concentrarea eforturilor asupra analizei descriptive a principalilor factori si 'actori' ai educatiei. Dupa cum observa Gilbert de Landsheere, 'inainte de a cunoaste legile invatamantului este important sa descriem cu obiectivitate derularea procesului de instruire si sa analizam procedurile de realizare ale acestuia' (Idem, .).
O alta directie necesara la nivelul cercetarii pedagogice vizeaza studiul procesului istoric de evolutie a gandirii despre educatie si al institutiilor scolare specializate in realizarea efectiva a acesteia in conditii concrete care probeaza 'originalitatea ireductibila a fenomenului'.In sfarsit, tendintele moderne ale cercetarii pedagogice evidentiaza importanta investigatiilor orientate special in directia educatiei universitare, educatiei permanente, educatiei adultilor. Aceste investigatii valorifica problematica teoriei educatiei la nivelul unor modele operationale aplicabile in domeniul instruirii permanente, posibila si necesara in contextul unor abordarii intra, inter si ?ra/M-disciplinare, deschise in directia (auto)perfectionarii permanente a subiectului si a obiectului educatiei.
In perspectiva postmoderna, cercetarea pedagogica reprezinta o activitate de conducere manageriala a sistemului si a procesului de invatamant proiectata si realizata in mod special pentru reglarea-autoreglarea actiunii educationale, respectiv a actului didactic. Ea permite sesizarea unor relatii pedagogice noi, relevante in cadrul actiunii educationale/didactice, constituind baza solutiilor optime de rezolvare a problemelor care apar la nivelul sistemului si al procesului de invatamant ( Managementul educatiei).

Cercetarea pedagogica este o strategie care urmareste surprinderea relatiilor dintre cat mai multe variabile pe care le incumba procesul real de educatie.

Cercetarea pedagogica este o actiune de observare si investigare, pe baza careia cunoastem, amelioram sau inovam fenomenul educational. Nu toate fenomenele educationale pot fi supuse unei experimentari riguroase (exemplu: formarea sentimentelor morale). Practica educativa constituie, pentru cercetator, o sursa de cunoastere, un mijloc de experimentare, de verificare a ipotezelor si de generalizare a experientei pozitive. In acest timp cercetarea pedagogica, prin concluziile ei, contribuie la inovarea si perfectionarea procesului de invatamant si de educatie.

In pedagogie, cercetarea ia forma inovatiilor. Inovatia se defineste ca fiind o operatie constienta ce are ca scop introducerea si utilizarea unei schimbari in restructurari care amelioreaza calitatea procesului de invatamant. Inovarea in invatamant este o realitate deoarece si invatamantul se reinoieste, atat la comanda societatii, cat si din interior. Inovarea pedagogiei este o miscare de la traditie la modernitate, prin introducerea unor schimbari, in scopul cresterii eficientei procesului de insturie si formare a personalitatii omului contemporan.

Se cunosc doua nivele ale inovatiei:

1) inovatia macroeducativa - la nivelul intregului sistem de invatamant;

2) inovatia la nivel microeducativ - in scoala, la nivel de lectie etc.

Cercetarea pedagogica este o actiune de observare si investigare, pe baza careia cunoastem, amelioram sau inovam fenomenul educational.

Nu toate fenomenele educationale pot fi supuse unei experimentari riguroase (exemplu:formarea sentimentelor morale).Practica educativa constituie, pentru cercetator, o sursa de cunoastere, un mijloc de

experimentare, de verificare a ipotezelor si de generalizare a experientei pozitive. In acest timp cercetarea pedagogica, prin concluziile ei, contribuie la inovarea si perfectionarea procesului de invatamant si de educatie.

Cercetarea pedagogica poate sa fie:

. fundamentala si aplicativa;

. observationala sau experimentala;

. spontana sau stiintifica.

Inovarea pedagogiei este o miscare de la traditie la modernitate, prin introducerea unor

schimbari, in scopul cresterii eficientei procesului de insturie si formare a personalitatii omului

contemporan.

Functiile cercetarii pedagogice sunt:

functia explicativa;

functia praxiologica;

functia sistematizatoare;

functia referential-informationala;

functiile de evaluare si control stiintific a procesului de instruire si

formare a personalitatii, raportate la cerintele sociale;

functia de perfectionare si inovare a invatamantului si educatiei;

functia predictiva.

Functia explicativa este specifica cercetarii pedagogice fundamentale, orientata spre noutate stiintifica, ce conduce la elaborarea unor modele teoretice explicative, necesare cunoasterii legitatilor fenomenelor educationale.

Functia praxiologica in sensul ca, cercetarea aplicativa, prin investigatiile empirice contribuie la cresterea eficientei actiunilor educationale si la inovarea practicii scolare, prin introducerea de noi modele actionale.

Referat: Sugestii pentru planul de lucru - Copii vor invata cum sa numere de la 1 la 10 Referat: Modalitati de educatie interculturala in gradinita

Functia sistematizatoare - cercetarea pedagogica ofera baza logica de sinteza, de organizare si prelucrare a datelor experimentale.

Functia referential-informationala asigura culegerea informatiilor cu privire la functionalitatea procesului instructiv-educativ, raportand datele cercetarii pedagogice la un sistem teoretic general, cu valoare explicativa.

Functia de perfectionare si inovare a invatamantului si educatiei, in raport de cerintele dezvoltarii stiintei, tehnicii, culturii si economiei de piata.

Functia predictiva, adica de anticipare a unor modele educationale, cerute de perspectivele dezvoltarii social-economice.

Proiectul de cercetare este o sinteza a organizarii cercetarii pe etape si poate sa aiba urmatoarea structura:

• tema (problema) de cercetat: importanta si actualitate;
• motivarea alegerii temei: scopul si modul de evaluare;
• istoricul cercetarii problemei; stadiul actual;
• ipoteza generala, ipoteze partiale si obiectivele cercetarii;
• metodologia cercetarii: durata cercetarii, locul, echipa de cercetare, etape, variabile dependente si independente, esantion, metode, tehnici si mijloace de invatamant, instrumente de cercetare (teste, proiecte didactice);
• verificarea ipotezei de cercetare prin teste finale sau alte modalitati;
• finalizarea cercetarii si valorificarea ei (elaborarea unei lucrari stiintifice, implementarea concluziilor etc.).

Promovarea practicilor educative reflexive face posibila orientarea si ghidarea gandirii celor care invata spre niveluri taxonomice tot mai inalte si mai complexe si rafinarea abilitatilor lor de gandire (M. Bocos, 2002).

Profilul unui cadru didactic eficient include, alaturi de atitudinea reflexiva,competente de cercetare si inovare a realitatii educationale. De altfel, cercetarile pedagogice au o dimensiune reflexiva, presupun cu necesitate promovarea gandirii reflexive si a predarii reflexive, diferitele programe internationale demonstrand cu prisosinta superioritatea predarii reflexive versus predarea simplista, aproape tehnica, traditionala. Realizarea unei cercetari pedagogice presupune exersarea continua si, in toate etapele, a practicii reflectiei si analizei.

In campul educatiei, trebuie (inca) sa existe o continuitate/ contingenta si complementaritate intre teoria, cercetarea si practica educationala,

- Reflectiile teoretice sunt aprofundate, dezvoltate si imbogatite prin intermediul cercetarilor pedagogice si sunt validate de actiunile practice.Oricarei probleme cercetate trebuie sa ii asociem un cadru de referinta teoretic(chiar si minim). Alegerea unui model teoretic, a unei teorii sau paradigme ne ajuta in

procesul de selectare a datelor si a implicatiilor observabile si, implicit, la avansarea in procesul cercetarii. Este necesara o teorie, cel putin rudimentara, inainte de colectarea datelor, asa cum este necesara o cantitate minima de date pentru a realiza constructii teoretice.

- Cercetarea pedagogica isi poate avea sursa in discursul teoretic sau in realitatea practica; ea insasi reprezinta o sursa pentru noi dezvoltari si cercetari fundamentale sau aplicative, fiind importanta atat pentru planul teoretic al educatiei - radiografierea, investigarea, cunoasterea, interpretarea, intelegerea etc. problemelor educatiei, cat si pentru planul practic - orientarea, optimizarea, inovarea, reformarea, prospectarea etc.practicilor educative.

- Practica educativa reprezinta, deopotriva, o sursa si o resursa; ea constituie o sursa extrem de bogata de probleme de cercetat din perspectiva teoretica sau practica si, in acelasi timp, ea are semnificatia unui mare teren pe care se desfasoara cercetarile pedagogice practice, pe care se confirma sau infirma ipotezele de cercetare, pe care se difuzeaza si se aplica rezultatele cercetarilor, validandu-se.

Experienta educativa practica ne demonstreaza ca cercetarea pedagogica are rol de element strategic al triadei pe care o analizam, precum si rol de liant intre cele trei elemente ale acesteia si de strategie de reglare/ autoreglare si autooptimizare a sistemului de invatamant si a activitatii educationale si, la scara mai larga, un autentic factor de promovare a progresului general in educatie.

Etapele cercetarii in stiintele educatiei

Organizarea cercetarii

a) Formularea temei (a problemei de cercetat), care trebuie sa respecte mai multe conditii:

• sa aiba caracter original; sa fie de actualitate sau de perspectiva;
• prin rezolvare sa contribuie la ameliorari sau la progresul teoretic sau practic;
• sa fie aleasa cu rigurozitate si sa fie precis delimitata;
• sa fie importanta sub aspect teoretic sau practic;
• sa fie integrata intr-un domeniu mai larg teoretico-etodologic;
• sa serveasca unor prioritati teoretico-metodologic sau ractico-aplicative;
• sa poata fi verificata in situatii educationale;
• sa asigure cunoasterea stiintifica a fenomenului educational si sa propuna solutii de ameliorare a lui.

b) Documentarea si elaborarea instrumentelor de cercetare

• precizarea bibliografiei si a surselor de documentare;
• utilizarea metodelor de documentare: lectura stiintifica, fise-conspect, pe probleme, fise de idei si de citate respectand aparatul stiintific (autorul, anul, denumirea lucrarii, editura, paginile etc.);
• elaborarea instrumentelor de cercetare: teste initiale, teste finale, proiecte didactice experimentale, grafice, diagrame etc.

c) Elaborarea proiectului de cercetare;

d) Formularea ipotezei generale si partiale;

e) Precizarea obiectivelor pe baza ipotezelor, respectand mai multe cerinte:

• ipoteza sa anticipeze solutia sau solutiile;
• sa fie corect formulata si sa se bazeze pe date reale;
• sa dirijeze intregul proces de cercetare;
• sa poata fi completata pe parcursul cercetarii;
• sa fie verificabila in procesul educational;
• sa poata fi confirmata prin cercetare.

f) Precizarea metodologiei cercetarii:

• stabilirea etapelor de cercetare: preexperimentala (de constatare), etapa experimentala si finala;
• fixarea metodelor de cercetare, a tehnicilor si mijloacelor;
• precizarea esantionului de elevi si a echipei de cercetare;
• stabilirea variabilelor independente si dependente;
• fixarea modalitatilor de experimentare si de culegere a datelor.

Desfasurarea cercetarii pe etape si aplicarea proiectului

• etapa preexperimentala, cand se aplica testele initiale pentru a constata nivelul de la care incepe cercetarea;
• etapa experimentala, cand se aplica instrumentele de cercetare (proiecte didactice etc.);
• etapa finala cand se aplica teste finale.

Finalizarea cercetarii prin:

analiza, interpretarea si sintetizarea datelor experimentale;

compararea rezultatelor obtinute prin experimentare, cu clasa de control si a rezultatelor obtinute prin tehnica rotatiei grupelor (de control si experimentare);

verificarea ipotezei generale si a ipotezelor partiale;

confruntarea rezultatelor cercetarii cu obiectivele acesteia, rezultate din ipoteza generala;

elaborarea unei lucrari stiintifice care sa cuprinda: tema, motivarea alegerii acesteia, scopul cercetarii, metodologia cercetarii (capitole, subcapitole), concluzii si bibliografia;

implementarea cercetarii si evaluarea rezultatelor.

Clasificarea metodelor si tehnicilor de cercetare:

• lectura stiintifica;
• rezumatul;
• conspectul;
• metoda observatiei;
• metoda studiului de caz;
• analiza produselor activitatii scolare;
• experimentul pedagogic;
• esantionarea;
• metoda testelor;
• interviul si chestionarele scrise;
• metoda analizei psihopedagogice a datelor experimentale;
• metoda scarilor de opinii si atitudini.

Analiza produselor activitatii scolare care sunt: planificari, proiecte didactice, cataloage, lucrari efectuate de elevi la disciplinele optionale.

Experimentul pedagogic consta in masurarea efectului produs ca urmare a introducerii unuia sau mai multor factori experimentali - spre exemplu: introducerea instruirii cu calculatorul. Experimentul se desfasoara folosind mai multe tehnici: tehnica grupului, pe care se experimenteaza, tehnica grupelor paralele (experimentala si de control), avand aproximativ acelasi nivel de cunostinte si tehnica rotatiei factorilor, cand grupa de control devine grupa experimentala, iar aceasta grupa de control.

Esantionarea reprezinta alegerea unui numar de subiecti din populatia scolara ce urmeaza a fi supusi experimentarii sau controlului cercetarii. In aceste cazuri, se foloseste numai esantionul experimental, testandu-se inainte de experimentare, situatia la care se porneste.

Metoda testelor. Testul este o proba precis determinata, ce implica o tema sau un grup de sarcini. Aplicand testul la un esantion (grup de referinta) obtinem etalonul, sau tabelul de notare, care este o scara cu repere numerice.

In functie de ceea ce masuram, intalnim teste pedagogice (de cunostinte, deprinderi, abilitati), teste psihologice si sociometrice, care masoara relatiile interpersonale din grup. Cerintele unui test sunt: validitatea (sa poata masura ceea ce ne propunem), etalonarea, pentru a corespunde varstei sau clasei de elevi testata), standardizarea, adica aplicarea si corectarea uniforma pentru toti subiectii, sa permita exprimarea rezultatelor in unitati de masura si sa foloseasca notarea dihotomica (raspuns corect sau gresit). Punctajul general al unui test rezulta din totalul punctelor obtinute la itemii care-l compun.

1. Interviul si chestionarele scrise, convorbirea individuala sau in grup, ancheta psihopedagogica si studiul documentelor scolare constituie tehnici eficiente pentru culegerea si interpretarea datelor necesare cercetarii pedagogice. In aceste cazuri, se precizeaza problema de cercetat, esantionul si indicatorii la care ne raportam raspunsurile.
2. Metoda analizei psihopedagogice a datelor experimentale, prin clasificarea si ordonarea acestora, folosind calculul statistic, curbele statistice de marime, de distributie si de corelatie, al carei coeficient exprima gradul de legatura intre siruri de masuri corespunzatoare - spre exemplu, intre inteligenta si randamentul scolar s-a constat ca exista un coeficient de corelatie de 0,50.
3. Metoda scarilor de opinii si atitudini, in care rezultatele se distribuie pe o scara cu mai multe intervale. De exemplu, opinii sau atitudini: corecte, incorecte, mai putin corecte etc. Rezultatele la invatatura la o clasa pot fi distribuite pe o scara cu 4 intervale de cate 5 puncte fiecare sau pe o scara de calificative: foarte bine, bine, suficient, insuficient.

Inovarea pedagogica este o miscare de la traditie la modernitate, prin introducerea unor schimbari, in scopul cresterii eficientei procesului de instruire si formare a personalitatii omului contemporan. Inovatiile in domeniul invatamantului pot fi realizate sub forma unor schimbari de conceptie privind sistemul de organizare, programele, manualele scolare si metodele de invatamant, schimbari referitoare la relatiile interpersonale, ca spre exemplu relatia profesor-elev, sau schimbari de natura materiala, daca ne referim la mijloacele de invatamant si la laboratoarele de tehnologie didactica.

Implementarea inovatiilor in invatamant se realizeaza prin reforme educationale sau prin introducerea diferitelor schimbari la nivel structural si functional in scopul perfectionarii procesului educational.

Procedeele tehnice de aplicare a inovatiilor sunt:

remanierea, care vizeaza schimbari de structura, ca spre exemplu noua structura a invatamantului liceal si superior;

substituirea, de exemplu, inlocuirea unui manual cu altele mai moderne (manuale alternative);

restructurarea, spre exemplu a planului de invatamant, prin introducerea unor noi discipline (informatica, ecologia);

adaugarea, adica introducerea unor elemente noi in invatamant, a planurilor cadru, a calculatorului s.a.;

eliminarea unor forme invechite cum sunt relatiile autoritare si inlocuirea lor cu cele democratice in relatia profesor-elev.

Cercetatorul - cadrul didactic - identifica aspecte ale activitatii proprii, relatii cauzale, propune desfasurarea unor activitati ale caror rezultate le studiaza, le analizeaza, le prelucreaza, pentru a stabili eficienta lor, avantajele si dezavantajele demersurilor sale.

Avantaje

Pe termen scurt: avand in vedere ca cercetarea se desfasoara de cele mai multe ori pe timp indelungat si este orientata spre concluzii cu caracter general, avantajele nu sunt vizibile, decat in masura in care, activitatea experimentala a cadrului didactic are efecte pozitive imediate in plan personal;

Pe termen mediu: rezultatele cercetarii pot sa indrume activitatea didactica, sa conduca la ameliorarea unor aspecte negative, la corectarea metodelor folosite in scopul cresterii randamentului activitatii desfasurate;

Pe termen lung: dupa ce rezultatele cercetarii au fost analizate, prelucrate, interpretate, ( in scopul gasirii unor explicatii de natura teoretica, a unor solutii menite sa contribuie la optimizarea activitatilor), cercetatorul elaboreaza concluzii care arata cum s-a confirmat sau infirmat ipoteza de cercetare, in acelasi timp subliniind si contributia personala a cercetatorului, originalitatea. Activitatea cercetatorului poate fi pusa in valoare cu adevarat in practica efectiva dar si prin popularizarea sub diferite forme:

rapoarte ale cercetarii;

referate;

protocoale;

comunicari la simpozioane stiintifice;

studii sau articole in reviste de specialitate;

lucrari pentru grad didactic I, lucrari de absolvire.

Dezavantaje

Pe termen scurt: activitatea desfasurata in scopul verificarii ipotezei emise poate perturba procesul instructiv-educativ, poate crea discrepante in ce priveste aplicarea metodelor; se pot produce efecte negative datorita faptului ca unele aspecte nu au fost verificate de practicieni;

Pe termen mediu: rezultatele cercetarii nu pot fi introduse in practica educativa decat in urma unei analize critice a practicienilor, acceptarea de catre acestia, preluarea, adaptarea in conformitate cu cerintele practicii educative. Acest proces se deruleaza pe o perioada de timp in care aplicarea rezultatelor in practica educativa nu poate fi facuta fara riscul unor efecte secundare negative din partea cadrului didactic.

Pe termen lung: cele mai multe teme de cercetare pornesc de la o ipoteza care trebuie verificata printr-o serie de metode specifice si presupun o munca laborioasa din partea cadrelor didactice. Rezultatele sunt in majoritate de natura pur teoretica si au putine aspecte ce pot fi preluate si aplicate in practica educativa. Asa cum am aratat, se concretizeaza mai ales sub forma unor lucrari stiintifice, referate, alte lucrari cu predispozitie de natura teoretica. Foarte rar se pot aplica noi metode in activitatea educativa la clasa, ( activitatile centrate pe dezvoltarea individuala, activitatile care abordeaza continuturile interdisciplinar, invatarea prin joc).

Bibliografie

Marin, Stoica - "Pedagogie si Psihologie pentru examenele de definitivare si grade didactice", Editura Gheorghe Alexandru, Craiova, 2002;

Stan, Liliana -  "Cercetarea pedagogica si inovarea in invatamant", in vol. "Psihopedagogie", Editura Spiru Haret, Iasi, 1994

Hassenforder, L., "Inovatia in invatamant", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976

Dragan, I., Nicola, I., (1995), "Cercetarea psihopedagogica", Editura Tipomur, Targu-Mures