Hawarg Gardner - teoria inteligentelor multiple

In mod traditional, se considera ca inteligenta reprezinta capacitatea de a rezolva probleme care implica abilitati logico-matematice si lingvistice, valorizate indeosebi in scoala si masurate cu precizie de teste. Gardner propune inlocuirea "inteligentei generale" cu opt categorii de "inteligente". Aceste inteligente sunt multidimensionale si reprezinta seturi de abilitati, talente, deprinderi mentale, pe care le poseda, in anumite grade, orice om tipic dezvoltat.

Fara intentia vreunei ierarhii, Gardner propune urmatoarele tipuri de inteligente:

a)      Inteligenta lingvistica - este exprimata de capacitatea de a rezolva si dezvolta probleme cu ajutorul codului lingvistic, sensibilitate la sensul si ordinea cuvintelor;

b)      Inteligenta logico-matematica - presupune capacitatea de a opera cu modele, categorii si relatii, precum si aceea de a grupa, ordona si interpreta date, capacitate de a problematiza;

c)      Inteligenta spatial-vizuala - este data de capacitatea de a forma un model mental spatial al lumii si de a rezolva probleme prin intermediul reprezentarilor spatiale si ale imaginii; simtul orientarii in spatiu, capacitatea de a citi harti, diagrame, grafice etc.;

d)      Inteligenta muzicala - exprima capacitatea de a rezolva probleme si de a genera produse prin ritm si melodie, sensibilitate la ritm, linie melodica si tonalitate, capacitate de a recunoaste diverse forme de expresie muzicala;

e)      Inteligenta corporal-kinestezica - rezolva probleme si dezvolta produse cu ajutorul miscarii corpului; indemanarea in manipularea obiectelor;

f)       Inteligenta interpersonala - este data de capacitatea de a rezolva probleme si de a dezvolta cunoastere si produse prin interactiunea cu ceilalti; abilitate de a discrimina si a raspunde adecvat la manifestarile si dorintele celorlalti;

g)      Inteligenta intrapersonala - exprima capacitatea de rezolva probleme si de a dezvolta produse prin cunoasterea de sine; capacitatea de acces la propriile trairi si abilitatea de a le discrimina; exprima constientizarea propriilor cunostinte, abilitati si dorinte;

h)      Inteligenta naturalista - este data de capacitatea de a rezolva probleme si de a dezvolta produse cu ajutorul taxonomiilor si a reprezentarilor mediului inconjurator. Poseda inteligenta naturalista cel care demonstreaza expertiza in recunoasterea si clasificarea plantelor si animalelor, in utilizarea remediilor naturale si homeopate;

i)        Inteligenta existentiala - a fost identificata de Gardner, fara a reusi insa localizarea zonei cerebrale responsabila de activarea ei. Conform lui Gardner, aceasta ar fi responsabila de cunoasterea lumii, fiind specifica filosofilor.

Acestea sunt doar cateva dintre teoriile pe care se fundamenteaza actul invatarii la varsta prescolara si scolara mica. Ceea ce trebuie retinut este faptul ca invatarea este intim legata de dezvoltare si nu vizeaza doar actul invatarii proiectat si realizat efectiv in activitatea didactica. Dimpotriva, ea vizeaza toate achizitiile copilului in toate dimensiunile personalitatii sale. Vom detalia in cele ce urmeaza particularitatile acestui proces la cele doua niveluri.

Varsta prescolara (3-6/7 ani) a fost multa vreme considerata o etapa "neimportanta" din punctul de vedere al achizitiilor psihologice, un interval de timp in care copiii nu fac nimic altceva decat sa se joace. Cercetarile din ultimele zeci de ani au demonstrat fara indoiala faptul ca, de fapt, chiar acest joc are o importanta cruciala. Intr-un fel, jocul copilului echivaleaza cu "munca adultului". Prin joc, copiii isi dezvolta abilitatile cognitive si invata noi modalitati de interactiune sociala. Etapa prescolara este una a schimbarilor, modificarilor semnificative nu doar fizice, ci si mentale si emotionale. Procesele care genereaza aceste modificari sunt procese programate biologic si procese rezultate din interactiunea cu mediul. Palierele pe care se desfasoara dezvoltarea organismului uman sunt:

a) dezvoltarea fizica

Este puternic influentata de alimentatie si de ingrijirea sanatatii. Ea include modificarile de lungime si greutate, modificari ale inimii, dar si a altor organe interne, ale scheletului si a musculaturii, cu implicatii directe asupra abilitatilor motorii; modificari ale structurii si functiei creierului generate atat de factorii genetici, cat si de stimularea sau deprivarea senzoriala din mediul in care creste copilul in primii ani de viata. In ceea ce priveste abilitatile motorii, la 5 ani copiii merg cu multa usurinta, se catara, patineaza, merg pe bicicleta, isi dezvolta abilitati motorii grosiere, majoritatea fiind invatate de la alti copii, isi dezvolta si abilitati motorii fine insusite de la adulti (de exemplu, copilul toarna sucul in pahar, mananca folosind furculita etc.). Nivelul de activitate este exprimat de o puternica trebuinta de joc devine o activitate fundamentala. La 2 ani copiii se joaca solitar, la 3 - 4 ani incep sa se joace impreuna, sa vorbeasca unul cu altul in timpul jocului, ceea ce sporeste efectul de socializare al jocului.

Document online: Sugestii pentru planul de lucru - Copii vor invata cum sa numere de la 1 la 10 Lucrare: Subiectul activitatii: Prietenul meu necuvintator

Modificarile mentionate au o influenta majora asupra intelectului si asupra personalitatii.

b) dezvoltarea cognitiva

Implica modificarile care au loc in ceea ce priveste perceptia, invatarea, memoria, rationamentul si limbajul. Functionarea cognitiva este in mod obisnuit insotita de operatii metacognitive (reflectie asupra gandirii) prin care se regleaza invatarea si performanta (Koriat, A., 1998).

Atentia

Atentia selectiva este mai putin eficienta decat la copiii mai mari deoarece stimulii din mediu sunt scanati mai putin sistematic si exista o mai mare vulnerabilitate la distragerea atentiei de catre stimulii nerelevanti. De asemenea, prescolarii mai mari sunt mai capabili sa isi monitorizeze atentia, comparativ cu cei mai mici.

Memoria

Copilul invata poezii pe care le reproduce cu placere, insa nu poate continua recitarea daca este intrerupt, decat daca reia totul de la capat. Performantele mnezice ale prescolarului sunt potentate de trairi emotionale puternice. Cei mici pot evoca cu relativa usurinta imaginea obiectelor, a jucariilor frumoase, viu colorate, atractive, dar mult mai dificila este memorarea materialului verbal, ceea ce inseamna ca memoria are caracter plastic, intuitiv si concret. Productivitatea memoriei creste de la o grupa de varsta la alta dupa cum urmeaza: din 5 cuvinte prezentate cu voce tare o singura data - copiii de 3 - 4 ani memoreaza in medie un cuvant, la 4 - 5 ani = 3 cuvinte, iar la 5 - 6 ani = 4 cuvinte.

Limbajul

Se rafineaza din punct de vedere sintactic si semantic. Apare "vorbirea cu sine", care insoteste actiunile si are rol de ghidare si monitorizare a actiunilor. La 3 ani, copilul isi insuseste, in linii mari, pronuntia fonemelor limbii materne. In privinta vocabularului, la 3 ani cuprinde intre 800 - 1000 cuvinte, la 4 ani se dubleaza (1600 - 2000 de cuvinte), la 5 ani ajunge la 3000 de cuvinte, iar la 6 ani cuprinde peste 3500 de cuvinte.

c) dezvoltarea psihosociala

Cuprinde modificarile legate de personalitate, emotii si relatii ale individului cu ceilalti. Pentru intelegerea proceselor implicate in dezvoltare se utilizeaza cativa termeni cheie:

Crestere - se refera la modificarile in marime, care apar ca o consecinta a cresterii numarului de celule si a dezvoltarii tesuturilor ca urmare a proceselor metabolice.

Maturizare - implica evolutia si dezvoltarea potentialitatilor biologice (prescrise genetic), conform unei secvente ireversibile; modificari comportamentale: prin acest proces organele interne, membrele, creierul devin functionale, ceea ce se manifesta in patternuri de comportament fixe, neinfluentate de mediu. Atkinson si Hilgard (2005) definesc maturizarea ca "o succesiune cu determinare innascuta de crestere si schimbare, care este relativ independenta de evenimentele externe".

Invatare - este o schimbare relativ permanenta in comportament care apare ca rezultat al experientei. Invatarea depinde de crestere si maturare, deoarece acestea permit organismului "sa fie gata" pentru anumite tipuri de activitate. Ea este cea care ii confera unui organism flexibilitatea comportamentala si cognitiva, permitandu-i sa se adapteze la conditii diferite de mediu.

La varsta prescolara au loc schimbari dramatice in comportamentul social si emotional. Copiii devin mult mai increzatori in fortele proprii si trec la explorarea unui "camp" mult mai larg, inclusiv de relatii sociale. Relatiile pozitive cu prietenii sau tovarasii de joaca constituie o sursa importanta de invatare sociala. Apare identitatea de gen care se exprima atat in adoptarea unor comportamente specifice sexului caruia ii apartine, cat si in intelegerea semnificatiei faptului de a fi baiat sau fata. Progrese apar si in capacitatea de autoreglare si autocontrol. Copilul:

isi inhiba actiunile

accepta amanarea recompenselor si tolereaza frustrarile.

sunt capabili sa internalizeze regulile si sa se supuna acestora chiar si atunci cand adultii nu sunt de fata.

isi automonitorizeaza comportamentul in functie de context.

Tot acum se dezvolta relatiile cu prietenii. La 3, ani exista o tendinta pronuntata pentru alegerea prietenilor pe considerente de sex, varsta si tendinte comportamentale. Apar diferente in tratarea prietenilor fata de alti copii. Intre prieteni exista atitudini mai intelepte, de negociere si renuntare in favoarea celuilalt pentru solutii care sa impace ambele parti. Grupurile de copii sunt organizate ierarhic, avand lideri informali care domina si impun idei, chiar daca, la randul lor, se impun fara ca cineva din grup sa-si dea seama.

Perioada scolara mica prezinta caracteristici importante si progrese in dezvoltarea psihica, deoarece procesul invatarii se constientizeaza. Invatarea devine tipul fundamental de activitate, iar activitatea scolara va solicita intens activitatea intelectuala, procesul de insusire gradata de cunostinte; in consecinta, copilului i se va constientiza rolul atentiei si repetitiei, i se vor forma deprinderile instrumentale de scris, citit si calcul matematic.

Primii patru ani de scoala, chiar daca au fost pregatiti prin frecventarea gradinitei, modifica regimul, tensiunea si planul de evenimente ce domina viata copilului. Asimilarea continua de noi cunostinte, responsabilitatea fata de calitatea asimilarii, situatia de colaborare si competitie, caracterul evident al regulilor implicate in viata scolara contribuie la modificarea existentiala de fond a scolarului mic.

Adaptarea copilului se precipita si se centreaza pe atentia fata de un alt adult decat cei din familie. Acest adult (invatatorul) este cel care antreneaza energia psihica, modeleaza activitatea intelectuala a copilului si organizeaza viata scolara in ansamblu.

Exista o evolutie a procesului de invatare pe parcursul primilor patru ani de scoala. In clasa I copiii utilizeaza forme simple de invatare (repetitii fidele de formulari sau scurte texte). Daca in perioada prescolara activitatea de invatare era antrenata de elemente ale impresionabilitatii si atractivitatii (imagine, culoare), acum se adapteaza la cerinta de a opera pe campuri restranse de informatii (amanunte) si devine dominant empirica, vizualizata - se suplimenteaza cu o mai inalta antrenare a verbalizarii (reproducerea).

Reproducerea activa utilizata in invatarea de poezii, dar si in timpul lectiilor, este in clasa I si a II-a un fel de obiectiv al invatarii. Astfel, memoria capata numeroase functii psihologice. Reproducerile mnezice actionale devin deprinderi si au o mai mare stabilitate. Cercetarile intreprinse au evidentiat faptul ca reproducerea din lectie este relativ fidela la copiii de 7-8 ani, desi incompleta.

Marea majoritate a studiilor privind memoria copiilor si relatia dintre fixare, recunoastere, reproducere (Harloch, Newmark, Carmichael) a demonstrat ca la 7 ani scolarul mic recunoaste mult mai usor decat reproduce, probabil datorita pastrarii relativ neorganizate a materialului memorat. La 8 ani scolarii mici manifesta o crestere evidenta a performantelor mnezice (din 30 de cuvinte copiii recunosc cam 23-24 cuvinte si pot reproduce doar 5 dintre ele). La sfarsitul clasei a IV-a lista de 30 de cuvinte se soldeaza cu aproximativ 28 de cuvinte recunoscute si 14 reproduse.

La varsta scolara mica memorarea cunoaste o dezvoltare importanta, se constientizeaza ca activitate intelectuala fundamentala in invatare, iar repetitia devine suportul ei de baza.

Invatarea, capacitate legata de satisfacerea trebuintelor de dezvoltare a autonomiei in copilaria timpurie, devine in perioada scolara mica antrenata intensiv in planul achizitiei de cunostinte. Deoarece acest plan este relativ diferit de cel primar al copilariei anterioare, baza lui de intretinere se largeste suplimentar cu interese si elemente de motivatie ce decurg din acestea.

Exista numeroase aspecte ce dau consistenta motivatiei implicate in diferitele situatii si forme de invatare. Scolarul de clasa I invata sub influenta impulsurilor adultilor, a dorintei sale de a se supune statutului de scolar care il atrage si sub influenta dorintei de a nu supara parintii. La acestea se adauga elementele de rezonanta din relationarea copilului cu ceilalti copii (elemente de cooperare, competitie). La 9 ani devin active si interesele cognitive, dar mai ales invatarea preferentiala. Prin urmare, exista motive ce impulsioneaza invatarea in general (competitia generala) si motive ce intretin invatarea preferentiala. Acestea din urma influenteaza gandirea si diversele interese, in timp ce invatarea generata de competitie are rol formativ pentru dezvoltarea sinelui, a structurilor operative ale caracterului.

Un rol deosebit in procesul de invatare la varsta scolara mica il au esecurile si succesele. Succesul repetat are rezonante psihologice importante:

Atrage atentia copilului asupra strategiilor prin care a fost obtinut;

Creeaza satisfactie, incredere, dezvolta expansiunea sinelui, creeaza siguranta;

Iradiaza in structura colectivului scolar, consolidand pozitia de elev bun la invatatura si pozitia vocationala pregnanta.

Succesul scolar are la baza numeroase aspecte si conditionari. Uneori e vorba de copii care nu manifesta interes pentru activitatile scolare, alteori de copii cu dificultati de adaptare scolara sau capacitati reduse de redare organizata a cunostintelor de care dispun. La aceste categorii se adauga categoria celor cotati ca fiind nedotati sau neinteresati si care nu pot depasi acest statut scolar. Numerosi autori arata ca, cu cat motivatia e mai puternica, activitatea fiind recompensata, cu atat invatarea este mai intensa.

De asemenea, invatarea este influentata si de frustrari. Comunicarea rezultatelor creeaza repere importante si devine factor de progres.

Intrucat in procesul de invatare relatiile cu invatatorul au un rol foarte important, rol ce se condenseaza in calificativul scolar ca expresie a evaluarii invatarii, putem semnala cateva aspecte legate de efectele generale ale atitudinilor implicate in relatia invatator-elev. Astfel, Robert Rosenthal, referindu-se la fenomenul Pygmalion, sintetizeaza aproximativ 200 de studii privind acest fenomen. Iata un exemplu in acest sens.

La scolarii de clasa I s-au aplicat probe de masurare a QI. Copiii au fost ulterior impartiti, in functie de rezultatele obtinute, in trei grupuri: elevi foarte buni, mediocrii si slabi. S-au ales la intamplare 20% din fiecare grupa si invatatorii claselor respective au fost informati ca cei trecuti pe tabel au potential intelectual consistent, dar nu antrenat. Peste 8 luni s-a repetat testarea. Copiii alesi au prezentat 9 puncte in plus la QI fata de grupul de control (2 puncte la testele verbale si 6-7 puncte la cele de rationament nonverbal). Fenomenul se explica prin faptul ca in jurul cazurilor respective s-a format un climat social si emotional stimulator in atitudinile invatatorului. De asemenea, acestor subiecti li s-au comunicat mai des rezultatele, ceea ce a facut mai clara instruirea.

Rolul invatatorului, mai ales in primele doua clase, este foarte important. Stilul de lucru, atitudinea generala, experienta de cunoastere a copilului, cultura cadrului didactic au influente formative puternice.

Cunoasterea particularitatilor procesului de invatare la cele doua perioade de varsta devine imperuos necesara, atat pentru intelegerea transformarilor care se produc la nivelul personalitatii copilului, cat si pentru eficientizarea procesului de proiectare, organizare si desfasurare a unui proces instructiv-educativ care respecta si valorifica aceste caracteristici.