Institutul de cercetari pedagogice

INSTITUTUL DE CERCETARI PEDAGOGICE

Institutul de cercetari pedagogice reprezinta o institutie specializata in realizarea functiei de reglare-autoreglare a sistemului si a procesului de invatamant la nivel global. in aceasta perspectiva sarcina sa fundamentala vizeaza fundamentarea si perfectionarea liniilor de politica educationala stabilite la niveluri de decizie macrostruc-turale (Ministerul invatamantului, Comisiile parlamentare, prezidentiale, guvernamentale, nonguvernamentale pentru invatamant etc.) Activitatea sa devine determinanta mai ales in etapele de proiectare si de implementare a solutiilor strategice si operationale specifice unei reforme scolare/educationale.

in conditiile Romaniei postbelice aceasta institutie a fost infiintata in 1951, ca departament al Ministerului invatamantului, numindu-se Institut de~~Stiinte Pedagogice, si avand patru sectii de cercetare organizate in Bucuresti (bazele generale ale pedagogiei; continutul si organizarea invatamantului; invatamant programat; mijloace moderne de invatamant) si patru filiale organizate in cele mai importante centre universitare din tara (Iasi, Cluj, Timisoara, Craiova). Institutul avea in subordine Biblioteca Centrala Pedagogica si Muzeul Pedagogic si edita Revista de pedagogie (lunar) si un numar apreciabil de culegeri, studii, sinteze pe teme de pedagogie generala, metodica, istoria pedagogiei etc. (periodic) - vezi Dictionar de pedagogie contemporana, 1969, pag. 140, 141.

Prin 'contopirea Institutului de Stiinte Pedagogice cu Institutul de Psihologie (infiintat in 1956) in 1975 a luat fiinta Institutul de Cercetari Pedagogice si Psihologice. Pana la desfiintarea acestuia, in 1982, sunt de remarcat contributiile aduse in domeniul teoriei educatiei si a instruirii, finalizate in lucrari de sinteza publicate periodic (vezi, de exemplu. Evaluarea sistemelor si a proceslor educationale, coordonator, Krasnaseschi, VI., 1976; Analiza procesului de invatamant. Componente si perspective, coordonator, Nica, I., 1977, s.a).

in februarie 1990, institutul a fost reinfiintat sub titulatura Institut de Stiinte ale Educatiei care isi propune realizarea urmatoarelor obiective: a) evaluarea sistemului de invatamant; b) elaborarea studiilor necesare pentru fundamentarea deciziilor de politica a educatiei; c) participarea la activitatea de proiectare si de implementare a reformei invatamantului, in domeniile: dezvoltarii curriculare, evaluarii procesului de invatamant; formarii initiale si continue a cadrelor didactice, stimularii cercetarii pedagogice fundamentale; experimentarii inovatiilor in scoli-pilot: managementului educatiei, cooperarii internationale, diversificarii ofertei informationale, documentare etc. (vezi, Anul de cercetare, 1996, Institutul de Stiinte ale Educatiei. Bucuresti, 1997).

Document online: Proiect didactic GRUPA : mare - animale mari si mici in ograda la bunici Document online: Proiect tematic-mijloace de transport- “cu ce calatorim?”

ceea ce duce la dezorganizarea

continutului si a informatiei;

5.Alegerea riguroasa a adjectivelor 5. Folosirea rigida si limitata a

si a adverbelor adjectivelor si a adverbelor;

6.Impresii personale verbalizate prin             6. Folosirea rara a constructiei

intermediul structurii relatiilorimpersonale in frazele sau in

dintre fraze si in interiorul frazei, propozitiile conditionale;

deci intr-o maniera explicita;

7.Simbolism expresiv diferentiind 7. Folosirea frecventa a enunturilor

in detaliu semnificatiile la nivelul in care justificarile si concluziile

frazelor, in loc sa intareasca se intrepatrund astfel incat sa

termenii dominanti sau sa produca o afirmatie categorica;

insoteasca enunturile intr-o

maniera nediferentiata;

8. Folosirea limbajului care atrage                  8 Numeroase afirmatii si expresii

atentia asupra unui sistem complex indicand faptul ca interlocutorului i

de concepte, ierarhizate in vederease cere sa acorde o valoare

organizarii experientei; particulara enuntului precedent:

„Nu-i asa?, „Iti dai seama?”,”Vezi?”.

Acest procedeu ar putea fi numit

„retorica a consimtamantului sau a

chemarii la consens”;

9. Alegeri individuale operate frecvent

in formularile proverbiale;

10. Impresii individuale in stare implicita

in organizarea frazei; este un limbaj cu osemnificatie implicita.

Copiii deprinsi sa comunice in coduri de vorbire elaborate raspund mai bine stimulilor educatiei scolare formale decat ceilalti , adica ei se adapteaza mediului scolar pentru ca stiu sa comunice in stilul cerut de scoala. Cercetarile ce au studiat limbajul copiilor din clasa de mijloc si din clasa muncitoare au confirmat diferentele sugerate de Bernstein (Giddens, 2001,p.449). Dar asa dupa cum s-a spus (Baylon si Mignon, p.257), teoria lui Bernstein are la baza ideologia clasei de mijloc. Insusirea codului elaborat ar fi o cale de ascensiune sociala. Bernstein a neglijat ca majoritatea oamenilor nu paraseste mediul de origine si nici chiar clasa sociala de care apartine. Criticile formulate cu privire la teoria lui Bernstein vizeaza termenii lingvistici folositi de el.El a acordat o atentie prea mare consecintelor sociale ale diferentelor lingvistice, si a sustinut ideea ca prin diferentele de coduri dintre locuitori sunt perpetuate clasele sociale. Teoria lui Bernstein nu ia in discutie realitatea, anume ca diferentierea lingvistica este generata de conflictele dintre clase.

In Franta, P.Bourdieu si J.C.Passeron, in lucrarea La Reproduction, au analizat fenomenul capitalului cultural prin studiul gradului de stapanire de catre studenti a limbajelor cursurilor universitare. Definitia termenilor, amploarea campului semantic al unui termen, rigoarea conceptuala a cuvintelor folosite de profesori, diversitatea limbajelor de idei specializate produc decalaje de comunicare intre profesori si studenti. Succesul scolar reflecta aptitudinea de a folosi limbajul insusit prin invatare, si apartine celor care au facut studii clasice.

Capitalul cultural este examinat in cadrul teoriei violentei simbolice. Premisa acestui demers sociologic este ideea ca „actiunea pedagogica este in mod obiectiv o violenta simbolica, in sensul ca raporturile de forta intre grupurile sau clasele constitutive ale unei formatiuni sociale sunt fundamentul puterii arbitrare care este conditia instaurarii unui raport de comunicare pedagogica, respectiv de impunere si inculcare a unui arbitrar cultural dupa un mod arbitrar de impunere si inculcare.” (Bordie

Institutul de Stiinte ale Educatiei este finantat de Ministerul invatamantului, a-vand organizate filiale teritoriale in principalele centre universitare din tara (Iasi, Cluj-Napoca, Timisoara) si colaborari operationale cu profesori-cercetatori asociati, din invatamantul superior si preuniversitar.

Din 1993, Institutul de Stiinte ale Educatiei asigura editarea Revistei de Pedagogie intr-o noua formula conceptuala si redactionala. In 1997, organigrama Institutului de Stiinte ale Educatiei cuprindea cinci sectii de cercetare pedagogica: Teoria educatiei; Curriculum; Evaluare; Formarea profesionala, Managementul educatei. - Vezi Cercetarea pedagogica.