INSTRUIREA

Din punct de vedere etimologic instruirea, provine din latinescul 'instruo' si inseamna aranjament, amenajare, constructie, iar prin aproximare lingvistica ar desemna 'o constructie in spirit', o constructie intelectuala, sau dupa expresia lui Skinner, 'a construi structuri cognitive, operationale'.

Astfel, instruirea desemneaza:

Profesorul Eugen Noveanu, defineste instruirea ca pe o actiune de comunicare, de transmitere de cunostinte si, recunoscand limitele definitie propune spre analiza o serie de alte acceptiuni date de specialisti ai domeniului, Bruner, Itelson, Popescu Neveanu, de Villers, van der Maren. In cele din urma binecunoscutul cercetator roman se opreste asupra acceptiunilor instruirii date de B. O. Smith, care, renuntand la dihotomia - descriptiv / prescriptiv prezinta patru definitii elaborate:

definitia descriptiva se regaseste intr-o fraza ca 'distribuirea cunostintelor si a deprinderilor', astfel incat relatia dintre instruire si invatare este fundamentala, nu poate exista instruire daca nu rezulta o invatare;

definitia normativa centreaza analiza pe principiile etice si deontologice;

definitia intentionala se bazeaza pe rationamentul potrivit caruia considerarea instruirii ca activitate intentionala presupune recunoasterea obiectivelor si a convingerilor cadrului didactic ca determinanti ai performantelor la clasa;

definitia stiintifica presupune descrierea atenta a comportamentelor specifice instruirii, al caror efect a fost pe deplin experimentat.

Un fundamental castig al asertiunilor anterioare este acela ca instruirea este actiunea intreprinsa cu intentia de a produce invatarea. In contextul aceleiasi idei, E. Robertson (1988) formuleaza un set de conditii pentru clasificarea unei activitati educationale ca instruire:

- existenta unui contact direct intre profesor si elev;

- existenta unei asimetrii informationale - profesorul cunoaste materia de studiat in timp ce elevul nu detine acele informatii;

- profesorul doreste sa faciliteze invatarea continutului de catre elev;

-actiunile profesorului conduc rational catre invatarea

continuturilor respective de catre elev ;

- actiunile profesorului sunt astfel construite incat sa-i releve elevului elementele de continut pe care se resupune ca trebuie sa le invete;

- actiunile profesorului continua cel putin pana cand elevul incearca sa invete continutul ca rezultat al acestor actiuni;