Managementul clasei de elevi intre posibilitate si necesitate

MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI INTRE POSIBILITATE SI NECESITATE

Andreea CRANTA

Anul III - Comunicare si relatii publice

Analiza scolii in perspectiva socio-organizationala ar putea fi considerata, la o prima vedere, un demers mai putin obisnuit, avand in vedere specificul institutiei scolare, dimensiunea ei umana fundamentala. Dar nu exista activitate umana, individuala si mai ales desfasurata in timp, care sa nu presupuna actul conducerii, al managementului. Dezvoltarea economica si sociala nu se poate realiza independent de actul managerului, avand in vedere ca invatamantul este unul din instrumentele prin care societatea stimuleaza, dirijeaza si controleaza procesele dezvoltarii. Pentru educator, cunoasterea si stapanirea artei manageriale este esentiala, deoarece cunoasterea managementului ca pe un proces complex nu inseamna ,,dirijism", iar managerii nu asigura imediat succesul unei actiuni. Activitatea de management ( conducere ) este definita in literatura de specialitate ca ,, un ansamblu de actiuni de planificare, organizare, indrumare, control, decizie cu privire la un sistem ( organizatie, institutie, grup de oameni, proces, tehnologie ) actiuni susceptibile de a asigura atingerea scopului fixat, in conditiile in respectarii legitatilor obiective generale si speciale, ale satisfacerii nevoilor sociale concrete si ale promovorii dezvoltarii sociale. Din punct de vedere al educatiei managementul este un sistem de concepte, metode, instrumente de orientare si conducere, coordonare, utilizat in realizarea obiectivelor educatiei, la nivelul performantelor asteptate. Managementul in maniera lui actuala de abordare isi gaseste o aplicare specifica si in domeniul conducerii educatiei, ca actiune complexa de dirijare , proiectare si evaluare a formarii , dezvoltarii personalitatii fiecarui individ conform unor scopuri formulate. Managerul este reprezentat de persoana care exercita functiile managementului in virtutea obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor specifice functiei pe care o ocupa. Managerul are un statut social bine definit, ce prevede o serie de drepturi si obligatii, prin care managerii se deosebesc de celelalte categorii de profesionisti. Managerul scolar este un cadru didactic care pune in functiune programul managerial, conduce personalul didactic, prescolarii si scolarii cooptati in sistemul de invatamant, precum si personalul administrativ, in scopul cresterii eficientei procesului instructiv- educativ.Dintre calitatile, cunostintele si aptitudinile pe care trebuie sa le detina un manager, amintim : inteligenta, memoria, spiritul de observatie, capacitatea de concentrare, sanatatea, caracterul, etc.

Managementul colar se poate structura si la un nivel inferior,. Se distinge astfel un management al clasei de elevi, care poate fi considerat si un semiagent sau un management partial, fiindca in acest plan predomina activitatile de predare- invatare- evaluare. Activitatea profesorului la clasa cuprinde nu numai operatii de predare si de evaluare, ci presupune si culegerea de informatii despre elevi, despre modul cum acestia inteleg lectiile, cum se pregatesc, despre relatiile dintre elevi etc., de unde rezulta posibilitateaprofesorului de a identifica mai multe posibilitati de interventie si de luare a deciziilor.Cadrul didactic este cel care reuneste toate resursele materiale si umane , resurse logistice de ordin pedagogic si psihologic si le configureaza intr-o maniera proprie la nivelul csasei pe care o conduce. Un bun manager al clasei trebuie sa fie capabil sa realizeze schimbari profunde in cultura, climatul si instructia tuturor copiilor, indiferent de nationalitate, in directia fundamentarii tuturor demersurilor didactice pe principii democratice, sa introduca noi strategii instructionale care sa incurajeze colaborarea, toleranta, sporirea increderii in fortele proprii si imbunatatirea performantelor scolare ale elevilor, sa realizeze si sa utilizeze in procesul didactic proiecte ale clasei. In opinia specialistilor in domeniul educatiei, managementul scolii si al clasei au ca scop incurajarea controlului comportamental la elevi, prin promovarea rezultatelor si comportamentelor scolare pozitive. De aceea, rezultatele scolare, eficienta didactica a profesorului si coportamentul elevilor si a proofesorilor interactioneaza direct cu managementul clasei si al scolii. Managementul clasei cuprinde trei componente esentiale: managementul continutului, managementul problemelor disciplinare si managementul relatiilor interpersonale. Cercetarile demonstreaza ca incidenta ridicata a problemelor disciplinare in clasa are un impact semnificativ asupra eficientei predarii si invatarii. Astfel, s-a demonstrat ca profesorii care se confrunta cu asemenea probleme nu pot planifica activitati educationale adecvate. De asemenea, acestia tind sa neglijeze varietatea metodelor de organizare a continutuli, solicita foarte rar elevii in discutarea si evaluarea materialelor invatate. In plus, comprehensiunea temelor studiate nu este monitorizata cu consecventa. S-a demonstrat ca deprinderile consecvente de management si de organizare reduc numarul problemelor disciplinare. Avand in vedere aceste date, se poate afirma ca managementul continuturilor nu se refrea la deprinderile de a preda o disciplina specifica, ci mai degraba la acele deprinderiaplicabile tuturor disciplinelor si activitatilor. Doyle a accentuat ca managementul educational se caracterizeaza mai ales prin asigurarea cooperarii elevilor in timpul activitatilor de invatare. Kounin afirma ca in centrul deprinderilor de managemeny al clasei se afla managementul activitatilor instructionale,corelarea in integrarea activitatilor suplimentare si rezolvarea problemelor specifice disciplinei.

Managementul problemelor disciplinare se fundamenteaza pe credintele despre natura umana. Prin integrarea ideii diversitatii umane ( si a individualitatii in acelasi timp) in filosofia lor educationala, cadrele didactice pot imbunatatii managementul clasei. Cercetatorii au demonstrat importanta recompensarii comportamentelor pozitive ale elevilor. Atunci cand opteaza pentru un stil de management al clasei, cadrele didactice ar trebui sa foloseasca un stil asertiv de comunicare si de comportament. In plus, ar trebui sa constientizeze in ce masura isi doresc sa ii integreze pe copii intr-o anumita activitate de invatare, in deplina concordanta cu regulamentele impuse clasei si scolii. In opinia lui Iverson si Froyen, managementul problemelor disciplinare este esential pentru crearea unui demers de predare - invatare ordonat, orientat spre rezolvarea sarcinilor, care sa asigure elevilor mai multa independenta si autonomie in procesul de socializare. Managementul eficient al problemelor disciplinare se refera si la controlul profesorului asupra conmsecintelor demersului didactic.componentele unui plan de manager al problemelor disciplinare sunt : recompensarea comportamentului responsabil, corectarea comportamentului iresponsabil si inadecvat, ignorarea, controlul consecvent, mustrari verbale usoare, asezarea preferentiala in banci etc. Managementul relatiilor interpersonale se focalizeaza asupra clase ca microsistem social. Rolurile si expectatiile cadrului didactic si elevilor construiesc un mediu de invatare.Cu alte cuvinte, cultura scolara a unei institutii educationale este unica.Cu toate acestea , ea este influentata de cultura comunitatii in cadrul careia functionaza, ale carei obiectiveeducationale trebuie respectate. Trebuie sa existe o legatura stransa intre scoala si cumunitate, care sa fie revizuita si modificata constant im conformitate cu dinamica sociala. Datorita diversificarii institutiilor educationale, elevii si cadrele didactice ar trebui sa fie constienti de folosirea divesitatii umane in vederea consolidarii grupului scolar. Scolile de calitate sunt definite prin eficienta cadrelor didactice si rezultatele elevilor contextul existentei unor relatii interpersonale puternice. In acest sens relatiile profesor - elev sunt esentiale pentru asigurarea unui climat scolar pozitiv.

Problemele de disciplina scolara pot fi rezolvate fie individual ( intalniri profesor- elev , fie in grup. Daca increderea reciproca este mai puternica elevii vor deveni indivizi responsabili mai devreme. In acest fel , atat educatorii cat si elevii devin co-participanti in procesul de predare-invatare, incercand sa obtina rezultate individuale si colective mai bune. Elementele de management al clasei se constituie cu suficienta claritate si din perspectiva strategiilor si metodelor didactice. Prin strategii didcatice se intelege de obicei ansambluri de forme, metode , mijloace tehnice si principii de utilizare a lor, cu ajutorul carora se vehiculeaza continuturi in vederea atingerii obiectivelor sau directii principale de actiune, presupunand structuri de metode , tehnici si procedee. Potrivit literaturii de specialitate se disting trei modele de predare si strategii didactice: modelul spontan, care se refera la strategii traditionale utilizate de profesori, si constau in selectia unor cunostinte , transmiterea acestora intr-o forma orala si solicitarea elevului sa reproduca aceste cunostinte; mokdelul de transmitere prin reproducere este axat mai ales pe indrumarea elevului de a ajunge la cunostinte; modelul transformarii ce porneste de la principiul ca elevul doreste sa invete si se afla in cautarea cunostintelor. Deciziile luate de catre profesor in ceea ce priveste strategiile de invatare au o anumita constanta bine determinata si se incadreaza in stilul de predare al profesorului, dar pot fi schimbate in functie de situatiile concrete care apar. Analizand managementul activitatilor didactice in plan curricular, se pot deosebi cinci strategii bine delimitate : explicativ - reproductiva, explicativ - intuitiva, algoritmico - euristica, euristico - algoritmica si a metodelor participative .

Document online: Jocuri muzicale in gradinita Referat: Fisa de evaluare predictiva - evaluare predictiva a achizitiilor prescolare

Deciziile cadrelor didactice in alegerea strategiei optime rezulta din compararea obiectivelor din taxonomiile cognitive, afective si psihomotrice, cu tipurile de inteligenta sau cu diverse metode si tehnici. In asemenea situatii, malsiestria profesorului trebuie sustinuta de diagnoza psihologica, fiind necesara in acelasi timp si o colaborare directa, permanenta intre professori elev.

CLASA DE ELEVI CA GRUP SOCIO - EDUCATIV

1. Natura si caracteristicile grupurilor scolare

Grupul este o pluralitate dinamicǎ de persoane intre care existǎ mai multe tipuri de relatii, cu influente multiple asupra membrilor sǎi. Membrii grupului isi desfǎsoarǎ activitatea intr-un anumit mediu de existentǎ, comunicǎ si coopereazǎ pentru realizarea unor scopuri, intretin diferite tipuri de relatii intre ei, se influenteazǎ reciproc, isi confruntǎ opiniile, sunt multumiti, frustrati sau animati de anumite aspiratii si idealuri, experimenteazǎ modele de comportament dupǎ norme proprii. Fiecare membru al grupului manifestǎ fatǎ de grup anumite trebuinte, dorinte si atitudini, ceea ce constituie expansiunea socialǎ. Fatǎ de aceasta, membrii grupului au o anumitǎ reactie denumitǎ incluziune socialǎ. Profilul psihologic al grupului se caracterizeazǎ printr-o anumitǎ structurǎ si dinamicǎ, coeziune afectivǎ, scopuri comune, consens, autoorganizare si control, cooperare de noi membrii, fortǎ, omogenitate, conformism, autonomie si stabilitate in timp.

In cadrul grupului social, fiecare persoanǎ are un anumit status, adicǎ o anumitǎ

pozitie realǎ, de valorizare sau de devalorizare.

Rolul este aspectul dinamic al status-ului. El reprezintǎ sistemul de asteptǎri ale

membrilor grupului fatǎ de liderul lor. Cadrul de referintǎ este alcǎtuit dintr-un sistem de obligatii si reguli de comportare specifice unui grup. Acesta poate respinge sau primi alti membri, dacǎ acestia acceptǎ si respectǎ cadrul de referintǎ al grupului.

2. Tipuri de grupuri scolare

Tipologia grupurilor scolare poate fi stabilitǎ atat dupǎ mǎrimea lor, cat si in

functie de caracterul organizǎrii.

a) Din punctul de vedere al mǎrimii, grupurile scolare pot fi:

. grupuri scolare mici (microgrupuri scolare), asa cum sunt clasele de elevi, sau

grupele de studenti;

. grupuri scolare mari, ca anasambluri de grupuri scolare mici, asa cum sunt:

scolile, facultǎtile si universitǎtile;

De avut in vedere cǎ pentru grupurile sociale existǎ o altǎ clasificare in functie de

mǎrime, ceea ce determinǎ urmǎtoarele tipuri:

. grupurile sociale mici (microgrupurile sociale) - cum sunt: echipele de muncǎ,

familia, clasele de elevi;

. grupurile sociale mediane (mijlocii) - cum sunt: institutiile diverse, societǎtile

comerciale diverse, scolile, etc;

. grupul social mare ( macrogrupul social) - reprezentat de societate, ca un

anasamblu coerent al grupurilor sociale mici si mediene.

b) Din punct de vedere al caracterului organizǎrii, grupurile scolare, ca si cele

sociale in general, pot fi:

. grupuri scolare formale, institutionalizate, legale, organizate pe baza unor

reglementǎri oficiale;

grupuri scolare informale, spontane, neinstitutionalizate, care se constituie ca

aglomerǎri temporare, incidentale, de elevi, bazate pe unele situatii neasteptate,

dar care-i atrag pe tineri.

3. Clasa de elevi ca grup socio - educativ

Grupurile scolare sunt formale si informale, adicǎ microgrupurile din interiorul

acestora.

Grupurile formale sunt organizate oficial, relatiile dintre membrii grupurilor fiind reglementate de anumite norme. Clasa de elevi este "un grup angajat in activitǎti cu obiective comune, ce creeazǎ relatii de interdependentǎ functionalǎ intre membrii sǎi". (Rada., I. 1976)

Grupurile informale sau microgrupurile (de studiu, de joacǎ) sunt neinstitutionalizate si formate pe baza unor interese comune. Microgrupurile apar in interiorul grupurilor formale, intretinand relatii cu alte grupuri sau microgrupuri.

Grupurile formale si informale sunt conduse de lideri, care in functie de stilul de

conducere adoptat pot fi de diferite tipuri:

a)lideri autoritari, cu atitudine de comandǎ; dau ordine si cer sǎ fie executate,

provocand tensiune psiho - socialǎ;

b)lideri de tip democratic, cooperanti, ce consultǎ membrii grupului sau

microgrupului in luarea deciziilor, care apoi devin obligatorii;

c)lideri de tip laissez - faire, care lasǎ totalǎ libertate membrilor grupului, produc

anarhie si activitǎti dezorganizate. Clasa de elevi este un grup social, cu un inalt grad de socializare, de instruire, dezvoltare si formare a personalitǎtii elevilor, liderii actionand pentru realizarea scopurilor si asigurarea coeziunii grupului.

4. Relatii interpersonale in clasa de elevi

Structura clasei de elevi, ca grup socio - educativ, este definitǎ de interrelatiile ce se constituie intre membrii ce o compun: relatii de tip formal si informal, care la randul lor imbracǎ mai multe forme.

Relatii de comunicare manifestate in schimbul de idei, pǎreri, convingeri,

conceptii si in rezolvarea unor probleme, fapt care favorizeazǎ coeziunea

grupului;

b)Relatii de cunoastere si intercunoastere a trǎsǎturilor de vointǎ si caracter, a

comportamentului etc;

c)Relatii afectiv - simpatetice de preferintǎ, de respingere sau de indiferentǎ, care

pot stimula sau perturba starea de spirit si randamentul grupului.

Aceste relatii interpersonale se manifestǎ, pe de o parte in atitudinea unui membru al colectivului fatǎ de elevi, fatǎ de ceilalti, iar pe de alta, in atitudinea grupului fatǎ de el. Cand in cadrul clasei de elevi existǎ si microgrupui, atunci apar relatii intre acestea si grupul formal, care uneori sunt contradictorii si este nevoie de interventia dirigintelui, ca lider formal.

In cadrul clasei de elevi, ca grup socio - educativ, fiecare elev este atat obiect al educatiei, cat si subiect, influentand si el pe ceilalti, prin actiunile sale conferite de sarcinile pe care le are de indeplinit in clasǎ: responsabil de disciplinǎ, de bibliotecǎ, de curǎtenie, de organizarea unor activitǎti cultural - sportive si turistice. In grup, fiecare elev isi lǎrgeste experienta de viatǎ, isi formeazǎ idealul de viatǎ. Deci climatul psihosocial al grupului scolar influenteazǎ formarea personalitǎtii elevilor sub toate aspectele sale.

5. Factorii de grup

Factorii de grup, care influenteazǎ formarea elevilor si mai ales coeziunea grupului scolar sunt externi si interni. Cei externi actioneazǎ prin intermediul celor interni, oferind conditiile de manifestare a acestora si sunt constituiti din:

a)stilul de conducere al dirigintelui, care trebuie sǎ fie democratic, oferind elevilor

sansa luǎrii deciziilor si dezvoltǎrii initiativei;

b)normale, dupǎ care se conduce grupul nu trebuie sǎ fie impuse de diriginte, ci

formulate impreunǎ cu elevii, avand, ca indrumǎtor regulamentul scolar;

c)rolul pe care il are fiecare elev in grup.

Factorii interni sunt de naturǎ socioafectivǎ si factorii socio - cooperatori, manifetati in rolul fiecǎrui elev pentru realizarea scopurilor grupuli si in stilul de conducere.

Dinamica grupuli scolar este asiguratǎ de propunerea si realizarea unor scopuri, a unor linii de perspectivǎ, cum ar fi organizarea unei excursii, sau vizite la muzee ori intreprinderi, a unei activitǎti cultural - sportive. Realizarea unor asemenea scopuri produce elevilor plǎcere si bucurie, mobilizandu-i sǎ coopereze si sǎ participe la realizarea scopurilor propuse.

In concluzie, structura, coeziunea si dinamica unui grup ii conferǎ acestuia o notǎ distictǎ, care il deosebeste de alte grupuri, rezultand ceea ce numim sintalitatea grupului de elevi

6. Metode si tehnici de studiere si caracterizare a grupurilor scolare

A cunoaste un elev sau un grup scolar inseamnǎ a descifra notele dominante ale personalitǎtii sale, a intelege si a identifica motivele care il determinǎ sǎ actioneze intr-un mod sau altul si a prevede la ce ne putem astepta de la el. Cunoasterea psihologicǎ este necesarǎ pentru a asigura caracterul diferentiat al instuirii si educǎrii personalitǎtii, proiectand metodele necesare.

Metoda convorbirii este folositǎ pentru a constata experienta de viatǎ a elevilor,

anumite convingeri, sentimente, motivatii, nivelul de culturǎ generalǎ. Convorbirea poate

fi liberǎ, spontanǎ sau dirijatǎ, fiind urmatǎ de prelucrarea si interpretarea datelor.

Metoda chestionarului constǎ intr-un numǎr de intrebǎri pentru a constata spre

exemplu, anumite opinii, atitudini, nivelul de cunostinte intr-un domeniu, normele de comportare civilizatǎ, anumite trǎsǎturi de caracter sau motivatia, si nivelul de culturǎ. Acestea sunt apoi analizate, prelucrate si interpretate.

Metoda testelor. Testele sunt probe precis determinate, aceleasi pentru toti

subiectii examinati, standardizare privind conditiile de aplicare si de prelucrare a rezultatelor. Ele sunt un mijloc important de investigare a insusirilor fizice si senzoriale, a proceselor psihice, a inteligentei. Existǎ deci teste psihologice, pedagogice si sociometrice.

Testele oferǎ avantajul unei mǎsurǎri rapide a capacitǎtilor si cunostintelor, permitand interpretarea rezultatelor pe baza statisticii matematice, a curbelor si tabelelor statistice.

Metoda studiului de caz este folositǎ pentru analiza si propunerea de solutii pentru

rezolvarea unor situatii concrete din viata unui elev sau grup scolar, stǎri conflictuale,

esec la invǎtǎturǎ, alegerea gresitǎ a profesiei.

7. Rolul profesorului diriginte in cadrul grupului

In cadrul clasei de elevi, ca grup socio - educativ cu anumite structuri psihosociologice, dirigintele asigurǎ respectarea normelor de conduitǎ prevǎzute in regulamentele scolare. Dirigintele este managerul activitǎtilor educative din clasa de elevi. El este ales dintre profesorii cu prestigiu profesional si moral, pentru a indeplini mai multe roluri:

.studierea si caracterizarea psihopedagogicǎ a elevilor si a clasei, ca repere in

elaborarea programului educational;

.planificarea activitǎtilor educative;

.organizarea clasei ca grup socio - educativ, asigurand coeziunea si dinamica

grupului educogen;

.conducerea democraticǎ si operationalǎ a clasei, folosind diferite strategii de

interventie;

.conducerea activitǎtilor educative nonformale si colaborarea cu profesorii de la

clasa respectivǎ, cu familia si cu comunitatea localǎ;

.consiliere psihopedagogicǎ, orientarea scolarǎ si profesionalǎ, in colaborare cu

Centrele si Cabinetele de asistentǎ psihopedagogicǎ;

.participarea activǎ si responsabilǎ a elevilor la activitǎtile educative din cadrul

clasei;

.crearea mediului educogen in clasǎ, coeziunea si dinamica grupului, rezolvarea cu

tact pedagogic a conflictelor,

prevenirea si combatarea devierilor de comportament si fomarea

comportamentului moral la elevi;

.controlul si evaluarea eficientei activitǎtilor educative;

.optimizarea si inovarea activitǎtii educative.

Dirigintele va crea conditiile necesare de manifestare a fiecǎrui elev, formuland cerintele educationale si diminuandu-si treptat pozitia de lider formal, in favoarea initiativei membrilor grupului. In acest stadiu, nucleul grupului preia, transmite si aplicǎ normele de conduitǎ de la diriginte la membrii grupului.