Perspective formative de re-creare

Perspective formative de re-creare

Basmul povestit la gradinita, de educatoare sau copii, care contine embrionul viitorului spectacol de teatru. Copilul se straduieste sa afle de unde vine miracolul. Ii plac la inceput basmele "in bucatele", pentru ca trebuie sa ghiceasca cum se imbina acestea. Daca speculam ideea si cand sunt mai mari, ii vom ajuta sa-si inchipuie singuri povesti sau basme. Nu pentru a deveni toti scriitori, ci pentru a nu ramane nimeni" rob". Trebuie sa eliberam imaginatia si s-o instauram in locul binemeritat de regina a educatiei. Si prin lectii, dar si prin activitatile cercului literar, un profesor avizat poate complini faptul ca in scoala fanteziei (imaginatiei creatoare) ii sunt inca preferate atentia si memoria.

Receptarea unor basme si crearea altora noi face ca mintea si sufletul fiecarui individ sa se adape de la acele "fermecate izvoare de apa vie" cum le numea Sadoveanu, care sunt atitudinile psihice colective. "Copilul care a ascultat o poveste veche, mostenita din generatie in generatie e imposibil sa mai fi ramas cu totul identic cu ceea ce fusese el cu cateva minute mai inainte". ( E.Sperantia, 1967, p. 154)

Basmul il invita pe copil la o substituire imaginara, il indeamna sa adopte scopurile eroului si sa participe fictiv la actiune, sa-l intereseze puterea si victoria asupra raului, ii educa simtul logic, ii organizeaza atentia. Iata cum se explica dorinta nesatioasa de a asculta povesti. La fel ca si antrenamentul prin exercitii, antrenarea prin lectura sistematica ii caleste calitatile intelectuale.

Crezand ca e un arid tratat de lingvistica, multi profesori au ocolit o carte plina de sugestii minunate, Gramatica fanteziei de Gianni Rodari (1980). Cartea este utila in primul rand pentru ca ideile continute nu se pot copia, ci trebuie aplicate creator. Mai interesante ni se par:

a)     "Jocul de-a povestea": in fata clasei un copil spune o poveste inventata de el si o ilustreaza cu o pictura proprie. Colegii pun cat mai multe intrebari "autorului" si incearca sa modifice anumite parti ale povestii (eventual s-o transforme in basm).

b)     "Binomul fantastic". Deoarece gandirea copilului se formeaza prin perechi, din doua cuvinte cat mai diferite poate tasni un basm. Ex. "Acvariu si pantofi", "Cal si pijama", etc.

c)      "Ce s-ar intampla daca Elevii pot veni cu idei cat mai trasnite: Ex. Apa s-ar transforma in lapte; ar disparea toti nasturii, etc.

d)     Gresirea intentionata a unui basm consacrat (fara sa vrea, ei refac analiza basmului respectiv). Ex. Scufita Rosie este rea, iar lupul bun.

e)     Un basm intors pe dos (prin schimbarea caracterelor personajelor princicpale). Ex. "Vulpea pacalita de urs", "Iedul cu trei capre" (parodie de O. Pancu-Iasi)

f)      "Ce se intampla dupa..? Continuarea unui basm traditional si alcatuirea unui alt final. Ex. Tom Degetel nu moare , ci calatoreste in lumea furnicilor, unde el este urias.

g)     "Salata" de mai multe basme. Ex. o combinare intre basmul Scufta Rosie" si "Capra cu trei iezi", pornind de la acelasi personaj - lupul -.

h)     "Cartile" lui Propp: un set de carti de joc este confectionat dupa "functiile indeplinite de personaje in basm (vezi Morfologia basmului de V.I. Propp, ed. Univers, Bucuresti 1970). Din cele peste douazeci de carti de joc (fiecare incluzand denumirea functiei si ilustrarea ei) copiii extrag cateva si construiesc pe baza lor un basm complet.

i)       Basmul cu omul de ciocolata, orasul de hartie, padurea de fum, etc.

j)       Calatorie in jurul casei mele (cu ajutorul unui obiect care a capatat insusiri neobisnuite, sa zicem matura sau, mai modern, aspiratorul)

Aceste aparente "jocuri" , completate cu numeroase sugestii ale copiilor, reprezinta o "introducere" in arta de a inventa basme si povesti.    Drumul cel mai scurt spre interpretarea performanta a literaturii trece prin redactarea de text literar, al carei efort conduce la dezvoltarea unor competente reale de lectura "participativa", nemediata, personala. Principiile didacticii redactarii presupun diversificarea contextelor si extinderea tipologiei textului scris, concentrarea asupra substantei si coerentei mesajului, constientizarea etapelor redactarii si evaluarea dubla a scrierii, ca proces si ca produs.