Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate didacticaScoala trebuie adaptata la copii ... nu copiii la scoala





Biologie Botanica Chimie Didactica Fizica Geografie
Gradinita Literatura Matematica


Didactica


Qdidactic » didactica & scoala » didactica
Specificul invatarii la elevii deficienti de vedere sub influenta tehnologiilor de acces



Specificul invatarii la elevii deficienti de vedere sub influenta tehnologiilor de acces



Conducator Stiintific

CUPRINS


  1. Bazele psihologice ale educatiei integrate – cadru al abordarii impactului tehnologiilor de acces asupra invatarii la elevii cu deficiente vizuale.
  2. Activitatea de invatare la elevii cu deficiente de vedere.
  3. Tehnologiile de acces.
  4. Impactul tehnologiilor de acces asupra activitatii de invatare - modele ale relatiei om-computer; de la design la operarea psiho-motorie.
  5. Concluzii
  6. Bibliografie
  7. Anexa: Tehnologii de acces specifice – prezentare generala.


1. BAZELE PSIHOLOGICE ALE EDUCATIEI INTEGRATE – cadru al abordarii impactului tehnologiilor de acces (TA) asupra invatarii


Abordarea multidimensionala a fenomenului complex al educatiei integrate, fara de care demersul aplicativ poate intimpina numeroase dificultati sau poate esua, presupune implicarea in variate proportii a urmatoarele perspective: a) psihologica; b) pedagogica; c) medicala; d) sociologica.

Pornind de la premisa, cu valoare de principiu, a egalizarii sanselor pentru toti copiii si a asigurarii demnitatii lor personale, educatia integrata urmareste din punct de vedere psihologic urmatoarele obiective (Verza, 1992 pag. 11):

a) dezvoltarea capacitatilor fizice si psihice ale copiilor cu CES in sensul apropierii lor de copiii fara deficiente;

b) implementarea unor programe cu caracter corectiv-recuperator;

c) stimularea potentialului restant in sensul dezvoltarii compensatorii a unor functii menite sa le completeze pe cele deficitare;

d) cultivarea unui climat afectiv menit sa asigure motivatia optima pentru activitate in general si pentru invatare in special;

e) dezvoltarea achizitiilor in planul comunicarii si cognitiei;

f) formarea abilitatilor de relationare cu cei din jur in cadrul demersului mai cuprinzator al socializarii;

g) formarea si dezvoltarea deprinderilor si abilitatilor cu caracter profesional si de exercitare a unor activitati cotidiene;

h) dezvoltarea unor insusiri pozitive de personalitate.

Aceste obiective fundamentale sunt urmarite si transpuse in practica in cadrul concret al unor colectivitati umane cu standarde de performanta si exigente variate, frecvent exigentele acestor medii de activitate-invatare fiind deosebit de solicitante pentru elevul cu CES. Se pune, asadar, problema adaptarii optime a persoanei cu CES la mediul educogen astfel incit sansa de a convietui de la egal la egal cu persoanele fara deficiente sa nu devina o contrasansa! Relativ la aceasta situatie cu profunde implicatii psihologice pe termen lung in formarea si dezvoltarea personalitatii elevilor cu CES, vom avea in vedere o multitudine de solutii pentru prevenirea esecurilor, cum ar fi:

- pregatirea suplimentara a copilului cu CES;

- o atentie deosebita din partea cadrelor didactice;

- formularea unor cerinte gradate de la simplu la complex;

- construirea unui program adecvat si adaptat de recuperare;

- pregatirea speciala a cadrelor didactice cu privire la complexitatea si specificul activitatii elevilor cu CES.

La toate aceste demersuri putem adauga utilizarea tehnologiilor de acces, ca masura specifica in societatea contemporana.

Aceste conditii sunt indispensabile pentru reusita integrarii.

Indiferent de argumentele aduse de sustinatorii sau criticii invatamantului integrat, ceea ce trebuie sa stea in atentia specialistilor si a tuturor celor care sunt implicati in educatia copiilor cu CES este raportarea permanenta in sensul adecvarii oricarui demers la tendintele si conditiile socioeconomice ale tarii sau populatiei respective. Sunt importante de asemenea atitudinile societatii, opiniile, prejudecatile, capacitatea de cuprindere a elevilor cu CES in institutii adecvate, potentialul de acoperire a tuturor zonelor cu specialisti bine pregatiti in problematica educatiei speciale si a integrarii.

Din acest unghi, in Romania nu sunt deocamdata conditii pentru indeplinirea tuturor cerintelor educatiei integrate. In consecinta, se impune pastrarea invatamintului special concomitent cu intensificarea demersurilor integrarii. Un prim pas il poate constitui cuprinderea in scolile de masa a copiilor care prezinta dificultati usoare sau lejere. Momentan scolile de masa din tara noastra nu au capacitatea sa cuprinda un numar mare de copii cu CES iar pe de alta parte cadrele didactice trebuie sa beneficieze de programe de initiere si perfectionare in privinta educatiei integrate. Nu in ultimul rind insisi beneficiarii directi ai acestor programe au nevoie de programe de recuperare care au darul de a le spori capacitatea de efort si de receptivitate in fata solicitarilor noilor cerinte educational-instructive. Aceste programe de recuperare urmaresc pe de o parte sa valorifice potentialul copilului cu CES iar pe de alta parte sa antreneze in sens compensator acele paliere psiho-fizice care nu sunt afectate. Compensarea este conceputa in sensul preluarii activitatilor functiilor afectate si al dezvoltarii de abilitati care sa inlesneasca integrarea. Formele recuperarii au fiecare un specific aparte dar ele nu sunt independente ci se imbina in raport cu situatia si nevoile fiecarui subiect. Aceste forme sunt: recuperarea prin invatare; recuperarea prin psihoterapie; recuperarea prin terapie ocupationala. La fiecare din aceste niveluri putem sustine ca TA reprezinta un factor facilitator al recuperarii si integrarii.

RECUPERAREA PRIN INVATARE

Are in vedere acele actiuni si activitati care sporesc activismul copilului in sensul acumularilor tot mai consistente de cunostinte si modalitati de operare cit mai apropiate de cele ale copiilor fara CES. Pentru cresterea eficientei acestei forme de recuperare, activitatea trebuie sa inceapa inca de la virsta prescolara, fiind adaptata la insusirile psihoindividuale si la tipul de handicap. Astfel, daca la deficientii de limbaj, de vedere si motori recuperarea se realizeaza prin invatare predominant intelectuala, la copiii cu deficiente de intelect invatarea va fi predominant afectiva iar la cei cu deficiente de auz se poate realiza prin combinarea formelor de mai sus.

Invatarea intelectuala vizeaza dobindirea cunostintelor si a sistemelor operatorii corespondente. Un rol important in acest proces il joaca modelele verbale prin rolul lor in codificarea intelesurilor cognitive si prin participarea la insusirea operatiilor mintale. Pe de alta parte, modelele verbale si dezvoltarea functiei semiotice in general contribuie la realizarea comunicarii si intelegerii cu cei din jur, premise importante pentru integrarea si normalizarea de mai tirziu.

Se imbina in complexul demers al recuperarii prin invatare, elementele de invatare afectiva, psihomorala si psihocomportamentala care conduc la dezvoltarea si afirmarea in relatiile psiho-sociale a sentimentelor, convingerilor, atitudinilor, aspiratiilor si idealurilor, precum si la formarea si dezvoltarea comportamentelor adaptabile, toate acestea constituind repere fundamentale pentru integrarea in lumea scolilor si activitatilor de mai tirziu si pentru formarea unei personalitati armonioase si eficiente.

RECUPERAREA PRIN PSIHOTERAPIE

Vizeaza ameliorarea si optimizarea psihica si psihosociala a copiilor cu CES. Finalitatea psihoterapiei nu consta in a inlatura handicapul dar ea contribuie la fortificarea personalitatii, inlatura anxietatea si izolarea, motiveaza si activeaza, diminua starile conflictuale, sentimentele de inferioritate si consolideaza trasaturile de personalitate pozitive. Referindu-ne la specificul subiectilor nostri accentuam ideea ca jocul, ca activitate specifica varstei poate constitui forma de baza a demersului psihoterapeutic, determinind dispozitii afective pozitive, deconectind copilul de la situatiile traumatizante si srustrante, antrenind pe acesta in activitati care ii aduc satisfactie si, specific jocurilor de grup, facilitind constituirea si dezvoltarea unor importante dimensiuni psiho-sociale din personalitatea elevului si contribuind la dezvoltarea intercunoasterii si a sentimentelor prosociale (prietenie, intrajutorare) ale copiilor. Jocul poate fi practicat atit in cadrul activitatilor de loisir cit si in cadrul activitatilor axate chiar pe invatare.


RECUPERAREA PRIN TERAPIE OCUPATIONALA

Cuprinde o mare varietate de activitati care au in comun anumite inclinatii, preferinte ale subiectului pentru acel gen de activitate care va fi practicat. Astfel, majoritatea subiectilor prefera implicarea in activitati individuale sau de grup cum ar fi muzica, dansul, jocul, pictura, toate acestea aducand multiple satisfactii practicantului. Accentul cade in aceste activitati nu pe implicarea intelectuala cit mai ales pe cea afectiva si de relationare si compatibilizare psiho-sociala. S-a constatat ca practicarea acesor activitati in mod regulat contribuie la dezvoltarea si mentinerea unor stari afective pozitive, stenice, tonifiante.

Recuperarea se subsumeaza educatiei integrate iar reusitele recuperarii, indiferent de forma acesteia contribuie la succesul educatiei integrate. Efectele acestor activitati cu caracter recuperator trebuie si pot fi evaluate prin prisma analizei calitatilor psihice si fizice ale subiectilor implicati in programele de recuperare. Astfel de calitati individuale cu rol de criterii de evaluare a performantelor realizate in urma activitatilor de recuperare pot fi:

existenta deprinderilor ti abilitatilor in planul intelectiv si al captarii si vehicularii informatiei;

capacitatea de raportare la grup si comunicarea directa cu acesta;

capacitatea de a aprecia corect si a anticipa situatii de viata viitoare;

existenta intereselor si motivatiei pentru activitate;

posibilitatea de a efectua autonom unele ocupatii sau profesii;

exercitarea unor comportamente ce semnifica autonomia personala.

Toate aceste calitati cu rol de criterii in evaluarea performantelor recuperarii pot fi sprijinite si amplificate prin intermediul tehnologiilor de acces.

Pe baza unor astfel de achizitii educatia integrata isi dovedeste sensul si rostul, ceea ce permite incadrarea cel putin a copiilor cu forme usoare de handicap in clasele de copii normali sau de constituire a claselor speciale in cadrul scolilor obisnuite.

2. ACTIVITATEA DE INVATARE LA ELEVII CU DEFICIENTE DE VEDERE


A invata inseamna, intr-o acceptiune cognitiva, a construi reprezentari si cunostinte si a dezvolta comportamente cognitive pe baza unei procesari a informatiei, datele si informatiile fiind precursorii cunostintelor.

Transformarea informatiilor care are loc in cursul invatarii are darul sa acopere mai multe functii principale ale activitatii mintale, cum ar fi:

conservarea (stocarea) structurilor cognitive permanente in memorie;

elaborarea de decizii de actiune pentru realizarea unor sarcini;

producerea de inferente (producerea de informatii noi);

construirea de cunostinte;

reglarea si controlul activitatii.

O situatie frecvent intalnita in domeniul scolar o reprezinta invatarea pe baza textului. In aceasta directie, intelegerea joaca un rol esential. “Aspectul fundamental al intelegerii continutului unui text il constituie capacitatea de integrare a informatiei de catre subiect in baza de cunostinte proprie, cunostinte organizate sub forma unor retele propozitionale, retele semantice, scheme si scenarii cognitive” (Miclea, 1999).

Invatarea continutului textului implica o procesare de adancime. Invatarea poate fi asimilata abilitatii de utilizare / aplicare eficienta a continutului informational al textului in diverse contexte noi, aceasta abilitate presupune o integrare a informatiei textuale in baza de cunostinte generale a cititorului astfel incat informatia sa devina parte constitutiva a bazei proprii de cunostinte. Rezultanta intelegerii celor doua categorii de informatii va facilita: a) intelegerea si b) rezolvarea de probleme in contexte noi, inedite.

Din punct de vedere al invatarii, este importanta clarificarea modului in care decurge intelegerea unui text complex. In cadrul acestor transformari ale textului intervin numeroase operatii mintale. Descompunerea in fragmente este o operatie de analiza, intitularea implica o abstractizare, analiza planului mintal presupune un efort de sinteza. Cel mai important aspect este cel al discutiei interioare care apare o data cu o nelamurire din text. Aceasta discutie imaginata duce la distingerea a ceea ce este esential de ceea ce este secundar, deci la o temeinica intelegere. Corelatiile stabilite cu cunostintele anterioare obliga la o noua sinteza, la extragerea unui sens global al textului, ceea ce favorizeaza includerea noilor cunostinte in memoria noastra semantica.

In cazul particular al elevilor cu deficiente de vedere, activitatea de invatare scolara este condusa prin prisma unor obiective educationale generale si a unor obiective cu caracter recuperator. (Stefan, M., 2000, pag. 197) In primul rand, se urmareste sa se asigure elevului deficient vizual o formare instructiv-educativa echivalenta cu a oricarui alt elev din invatamintul de masa. Obiectivele generale sunt aceleasi pentru toti elevii sistemului de invatamant romanesc si sunt realizate prin aceleasi obiecte de studiu si aceleasi arii curriculare.

Simultan sunt formulate si aplicate obiective cu caracter recuperator, pentru a valorifica potentialul real al elevilor, a asigura actiunea mecanismelor compensatorii si a forma competentele prin care elevii deficienti vizual sa obtina o autonomie tot mai deplina.

Principalele obiective recuperatorii ale invatarii la deficientul vizual sunt

  1. Punerea in functie a mecanismelor compensatorii adecvate in fiecare caz.
  2. Ocrotirea vederii restante.
  3. Exercitarea sistematica a vederii restante – educatia vizuala.
  4. Prevenirea si combaterea consecintelor negative ale deficientei vizuale.
  5. Formarea deprinderilor de igiena, ordine si autoservire.
  6. Integrarea in viata sociala.
  7. Obiective psihoterapeutice individualizate.
  8. Mobilitate si orientare spatiala.

Cele doua categorii de obiective se interconditioneaza (Stefan, M., 2000, pag. 200). Disciplinele scolare urmaresc si obiective recuperatorii.

Astfel, insusirea scris-cititului constituie pentru elevii ambliopi un exercitiu permanent de educatie vizuala, in care se elaboreaza diferentieri vizuale, creste capacitatea de structurare spatiala, se formeaza si dezvolta scheme perceptive. Pentru elevii nevazatori, insusirea cititului si scrisului in braille reprezinta o exercitare tot mai fina a tactilo-kinesteziei, a psihomotricitatii, a capacitatii de a cuprinde intr-o imagine globala elementele percepute succesiv.

Cunostintele de botanica, biologie, geografie, geometrie contribuie la formarea sau corectarea multor reprezentari precum si la ameliorarea notiunilor spatiale si la formarea unor imagini mai adecvate asupra realitatii.

Activitatile de abilitare manuala asigura o mai buna cunoastere si stapinire a propriilor posibilitati psiho-motorii si a capacitatii de discriminare tactil-kinestezica a proprietatilor obiectelor; la ambliopi se asigura o buna coordonare vizual-motorie.

Se poate vorbi asadar de un sistem integrat de obiective didactico-recuperatorii, de o unitate a procesului educativ cu cel recuperator. Aceeasi activitate a copilului are efecte asupra invatarii dar si efecte terapeutice.

Instructia scolara a elevului cu deficiente vizuale presupune insa si numeroase dificultati specifice:

lipsuri in fondul de cunostinte care implica reprezentari si notiuni spatiale;

nivel scazut al dexteritatii manuale, proasta coordonare ochi-mana;

ritmul lent al activitatii;

insuficiente ale investigarii perceptive: investigare lenta si redundanta datorate prudentei si dificultatilor privind reperele; investigare grabita si superficiala pentru a economisi timp si energie.

Pornind de la aceste dificultati, specificul strategiilor didactice in instruirea elevilor cu deficiente vizuale include si elaborarea de mijloace didactice care sa suplineasca functia vizuala. O parte din aceste mijloace au capatat, in ultimii ani, denumirea de tehnologie de acces (TA). De pilda, de mult timp s-a incercat elaborarea „aparatului de citit” (reading-machine) care sa traduca semnallele vizuale in semnale perceptibile pe cale tactila sau auditiva. „Optaconul” permite lectura textului prin intermediul impulsurilor la nivelul degetelor. Ochelarii fotosensibili sunt utilizati pentru orientare si perceperea unor obiecte mari. Exista aparate de transcriere din braiile in sistemul liniar si invers.

Toate acestea dezvaluie procesul de adaptare a mijloacelor didactice la nevoile speciale ale deficientului vizual. Dar multe din aceste mijloace solicita la randul lor o pregatire prealabila a elevilor pentru a le putea folosi. Aparatele mai complicate cer uneori o instruire indelungata, pana cand se formeaza priceperile necesare utilizarii lor eficiente. Se pune asadar atat problema adptarii mijloacelor didactice la particularitatile elevilor dar si a elevilor la particularitatile noilor mijloace didactice.







3. TEHNOLOGIILE DE ACCES

Termenul “Tehnologie de Acces” (TA) se refera la echipamentele hardware si aplicatiile software, cu ajutorul carora o persoana cu o disabilitate, in cazul nostru disabilitati de vedere, poate utiliza Tehnologia Informationala. Asadar, termenul se refera la computer si tot ceea ce tine de acesta, inclusiv internet-ul si serviciile de comunicare aferente acestuia (CNATA, 2004).  

Tehnologiile de acces sunt cunoscute si sub numele de tehnologii de asistare sau tehnologii adaptive.

Daca elevii cu disabilitati de vedere au ajuns in situatia de a utiliza un calculator, din proprie initiativa sau ca urmare a programelor educative derulate expres in acest sens, se pune problema complexa a impactului tehnologiei de acces asupra utilizatorului, a avantajelor (evidente) ale TA precum si a unor aspecte dezavantajoase, deocamdata, sau doar insuficient studiate. Problema se inscrie in cadrul mai general al relatiei om-masina.

Cu ajutorul unor componente ale TA calculatoarele pot fi accesate mai usor, inclusiv de catre persoanele cu disabilitati, prin proiectarea unor programe speciale. Astfel, o simpla optiune poate mari in mod semnificativ numarul de persoane ce pot utiliza o aplicatie.

Directiile principale de optimizare a tehnologiilor de acces sunt: introducerea de noi facilitati, dezvoltarea asistentilor de accesibilitate si aplicatiile specializate.

a.      Noile facilitati pot fi incluse in hardware sau sistemul de operare, facandu-le mai accesibile. Aceasta este solutia ideala, facilitatile fiind disponibile pe toate statiile de lucru si pot fi utilizate cu toate aplicatiile compliante la accesibilitate, pot fi incluse in aplicatiile principale curente, facandu-le mai usor de folosit pentru persoanele cu incapacitati. Asa sunt culorile adaptabile, furnizate de aplicatii, permitandu-le persoanelor cu vederea mai slaba sa poata citi mai bine.

b.      Asistentii de accesibilitate (tehnologiile asistive) pot imbunatati hardware-ul sau sistemul de operare, facandu-le accesibile pentru un numar sporit de utilizatori. Acesti asistenti pot lucra cu majoritatea aplicatiilor, dar e nevoie de duplicatii ori de cate ori utilizatorul lucreaza pe un calculator diferit.

c.       Aplicatii specializate, cum sunt procesoarele de text, pot fi optimizate pentru persoanele cu incapacitati specifice. Atunci cand sunt disponibile aplicatii specializate, persoanele cu incapacitati trebuie sa utilizeze aplicatiile principale curente pentru a asigura integrarea sistemului cu co-echipierii si upgrad-urile frecvente. Astfel de aplicatii sunt browser-ele Internet proiectate pentru a citi pagini pentru nevazatori si procesoarele de text care integreaza voce si text pentru persoanele cu incapacitati cognitive.


Referitor la tehnologiile assistive (asistenti de accesibilitate), printre aceste tehnologii enumeram:

Amplificatoare de ecran, care ajuta persoanele cu vederea slaba. Aceste instrumente sunt ca niste lupe (zoom). Utilizatorii pot controla ce zona de pe ecran trebuie marita si muta focalizarea pentru a vedea diferite zone ale ecranului.

Cititoare de ecran, care ajuta nevazatorii. Aceste instrumente pun la dispozitie informatia de pe ecran sub forma de vorbire sintetizata sau o transmit unor echipamente Braille. Aceste instrumente pot transforma doar informatia sub forma de text. Graficele pot fi translatate doar daca exista text alternativ ce descrie imaginile vizuale.

Instrumente pentru comanda verbala, care asista persoanele cu incapacitati fizice. Numite si programe de recunoastere a vorbirii, acestea permit utilizatorilor sa controleze calculatorul cu vocea lor, in locul unui mouse sau al unei tastaturi.

Dispozitive on-screen, utilizate de persoanele ce nu sunt capabile sa foloseasca o tastatura standard. Acestea permit utilizatorilor sa selecteze diferite taste prin metode de punctare, cum sunt dispozitive de punctare, swich-uri, sisteme de intrare bazate pe cod Morse.

Filtre de tastare, utilizate de persoanele care intampina dificultati atunci cand tasteaza. Astfel de filtre, incluse in sistemele de operare Windows sau Windows NT, ajuta persoanele cu tulburarea tonusului muscular (tremuraturi) si pe acelea care au un timp foarte slab de raspuns etc. Alte tipuri de filtre includ asistenti de tastare cum sunt utilitarele de predictie a cuvintelor sau add-on spell.

Perifericele de intrare alternative, permit utilizatorilor sa-si controleze calculatoarele prin alte mijloace decat o tastatura standard sau dispozitiv de punctare.

Exemplificam mai jos, sub forma de imagine, o parte din principalele categorii de tehnologii asistive. Acestea sunt materializate in produse care se comercializeaza pe piata internationala si in tara noastra.


Tastatura alternativa   Tastatura alternativa

Sisteme alternative de mouse   Sisteme alternative de mouse




Dispozitiv de Braille  Dispozitiv Braille

Circuit inchis de televiziune  Circuit inchis de televiziune





Sistem electronic de asistare   Sistem electronic de asistare

Sintetizator de vorbire   Sintetizator de voce




Dispozitive tactile   Dispozitive tactile

Accesibiltate Linux  Accesibiltate Linux




Echipamente neurale de interfata   Echipamente neurale de interfata

Recunoasterea optica a caracterelor (OCR)   Recunoasterea optica a caracterelor (OCR)




Asistent personal pentru organizarea si gestiunea datelor   Asistent personal pentru organizarea si gestiunea datelor

Sistem de afisare in Braille   Sistem de afisare in Braille




Amplificator de ecran   Amplificator de ecran

Cititor de ecran   Cititor de ecran



Sistem text-vorbire   Sistem text-vorbire

Echipament de comunicare cu iesire text vorbit   Echipament de comunicare cu iesire text vorbit



 Sistem de recunoastere voce   Sistem de recunoastere voce

Sistem de asistarea a tastarii cuvintelor   Sistem de asistare a tastarii cuvintelor




Problematica accesului tehnologic implica automat problematica designului, in cadrul preocuparii mai generale privind relatia om-masina sau, altfel spus, a sistemului socio-tehnic (unde cel mai mult a fost studiata variabila fiabilitate). Se pune acum problema avantajelor si dezavantajelor in activitate prin utilizarea TA, a erorilor, a impactului disfunctiilor (costuri, eficienta).

Design-ul Universal a fost pus in practica de catre arhitecti, ingineri si cercetatori, care au fost nevoiti ca pe baza principiilor Design-ului Universal sa creeze medii accesibile tuturor indivizilor, astfel incat toti sa aiba acces la viata comunitatii, la studiu si la informare, mult mai usor (iesind astfel in intampinarea procesului de normalizare si integrare a persoanelor cu deficiente). Design-ul Universal a venit in sprijinul tuturor, fie persoane valide fie persoane cu nevoi speciale.

Principiile Design-ului Universal (elaborate de Centrul Design-ului Universal in anul 1997) au un impact deosebit in proiectarea tehnologiilor de acces, implicit in utilizarea lor. Aceste principii sunt: 1. Utilizare echitabila. 2. Flexibilitate in utilizare. 3. Simplitate si caracter intuitiv. 4. Informatie perceptibila. 5. Toleranta la erori. 6. Efort fizic scazut. 7. Marime si spatiu convenabile pentru abordare si utilizare.

Fiecare principiu, odata implicat in construirea mijloacelor de acces, aduce o serie de avantaje in activitatea utilizatorului de TA. Astfel :

Utilizarea echitabila – design-ul este folositor unor persoane cu diferite abilitati. Astfel: ofera aceleasi mijloace pentru a fi folosit de toti utilizatorii; evita segregarea sau stigmatizarea oricarui utilizator; ofera utilizatorilor, in mod egal, un spatiu privat, securitate si siguranta; creeaza un design care atrage toti utilizatorii.

Flexibilitatea in utilizare – design-ul vine in intampinarea unei game variate de preferinte si abilitati individuale: ofera alternative in utilizarea metodelor de lucru; este folosit in functie de lateralitatea utlizatorului (dreapta sau stanga); faciliteaza acuratetea si precizia utilizatorului; poate fi adaptat in functie de utilizator.

Simplu si intuitiv – modul de utilizare a design-ului este usor de inteles, independent de experienta utilizatorului, cunostinte, abilitati lingvistice sau nivelul actual de concentrare a atentiei. Sunt eliminate elementele complexe care nu sunt necesare, intampina asteptarile si intuitia utilizatorului, este potrivit nivelelor diferite ale scris/cititului si abilitatii lingvistice, ordoneaza informatiile in functie de importanta lor, ofera feedback efectiv in timpul si dupa realizarea unei sarcini.

Informatie perceptibila – design-ul comunica utilizatorului informatia necesara indiferent de conditiile de mediu sau abilitatile senzoriale ale utilizatorului: utilizeaza diferite modalitati (desen, verbal, tactil) de prezentare repetata a informatilor esentiale, ofera un contrast adecvat intre informatia esentiala si zona din jurul acesteia, maximizeaza „claritatea” informatiei esentiale, diferentiaza elementele astfel incat acestea pot fi descrise (spre exemplu, se pot da mai usor instructiuni), sunt compatibile cu diverse tehnologii sau dispozitive utilizitate de persoanele cu limitari senzoriale.

Toleranta la erori – design-ul minimizeaza riscul producerii erorilor si a consecintelor neplacute care se produc accidental sau neintentionat: elementele sunt aranjate pentru a reduce erorile si evenimentele neplacute - cel mai folosite elemente, cele mai accesibile; cele intamplatoare sunt eliminate, izolate sau protejate; semnalizeaza erorile si evenimentele neplacute; are optiuni de siguranta; descurajeaza actele inconstiente in sarcinile care necesita atentie sporita.

Efort fizic scazut – design-ul poate fi utilizat eficient si confortabil si cu un minimum de efort: permite utilizatorului sa adopte o pozitie neutra a corpului, necesita un efort fizic rezonabil in operare, reduce la minimum actele repetitive, reduce la minimum efortul fizic sustinut.

Marime si spatiu pentru a fi abordat si utilizat – marime si spatiu adecvat pentru a fi abordat, manipulat si folosit indiferent de marimea, pozitia sau gradul de mobilitate al utilizatorului: ofera o imagine asupra elementelor importante indiferent de locul sau pozitia utilizatorului, face posibil accesul la toate componentele, dintr-o pozitie confortabila, sezand sau stand in picioare, ofera adaptari pentru apucarea dispozitivelor de diferite marimi, ofera un spatiu adecvat pentru folosirea dispozitivelor de sprijin sau in asistenta individuala.



Datorita nevoilor de dezvoltare a comunicarii intre indivizi, Internetul a devenit, se pare, cel mai important, rapid si usor mod de comunicare. Posta electronica, chat-ul sau web site-urile sunt doar cateva din metodele de comunicare oferite de Internet.

Dar sunt aceste elemente accesibile tuturor indivizilor?

In acest sens este relevant un studiu pilot efectuat de Jensen in 1998, unde sunt scoase in evidenta probleme care inca mai persista in crearea site-urilor. In cadrul studiului au participat 5 persoane cu disabilitati de vedere, 3 dintre ei cu cecitate totala iar 2 subiecti avand resturi de vedere. In cursul a doua zile cei 5 subiecti au trebuit sa parcurga cateva site-uri de internet pentru a determina elementele de accesibilitate cat si pe cele de inaccesibilitate. Concluziile prezentate la finalul celor doua zile au scos in evidenta faptul ca, numarul site-urilor accesibile persoanelor cu disabilitati de vedere (totala sau partiala) este foarte mic, acest lucru datorandu-se proiectarii site-urilor care nu tin cont de marimea textului, contrastul dintre text si fundalul paginii, denumirea sau descrierea imaginilor, rezolutia de prezentare.

In crearea unei pagini web, cei care le construiesc ar trebui sa tina cont de anumite elemente care tin de posibilele disabilitati ale utilizatorilor:

posibil ca utilizatorul sa nu vada, sa nu auda, sa nu se poata misca, sau sa nu poata procesa anumite informatii;

s-ar putea sa intampine probleme in parcurgerea si intelegerea textului;

s-ar putea ca in functie de disabilitatea sa, sa nu poata utiliza o tastatura sau un mouse;

s-ar putea sa detina doar un monitor text, sau un ecran foarte mic, sau o conexiune la Internet foarte slaba;

s-ar putea afla intr-un mediu in care ochii, mainile, urechile, sunt ocupate (de exemplu in timpul deplasarii la serviciu, ori intr-un mediu foarte zgomotos).

Alegerea a unui design accesibil avantajeaza in special o serie de grupuri de persoane cu nevoi speciale, si avantajeaza in general intreaga comunitate a utilizatorilor web-ului. De exemplu prin utilizarea anumitor artificii de programare mai simple si eliminarea altora mai uzuale (de exemplu eliminarea anumitor atribute pentru caractere si inlocuirea cu formulare styles sheet), dezvoltatorii de pagini web au un control mai mare asupra design-ului paginilor, facand paginile mai accesibile pentru utilizatorii cu resturi de vedere si micsoreaza timpul necesar descarcarii paginilor pentru toti utilizatorii.

Problemele de accesibilitate pun in discutie scenarii tipice, cum ar fi cel din exemplul cu stilul caracterului, care pot pune probleme persoanelor cu anumite disabilitati. Unii utilizatori pot sa perceapa imaginile, altii utilizeaza un browser in mod text care nu suporta imagini, in timp ce altii isi pot dezactiva afisarea imaginilor pentru a nu fi deranjati de ele in momentul navigarii sau datorandu-se unei conexiuni la Internet. Designerii nu trebuie sa renunte la utilizarea imaginilor, ci ar trebui sa foloseasca o cale de a imbunatati accesibilitatea. In schimb, sunt nevoiti sa furnizeze un echivalent textual pentru imagini, acest lucru va face ca site-urile sa fie mult mai accesibile pentru deficientii de vedere.

O problema importanta pentru utilizatori si designeri este problema textului echivalent. Continutul textual poate fi prezentat utilizatorului sub forma de voce, in format Braille, sau afisat pe ecran. Prezentarea astfel a informatiei vine in intampinarea acelor persoane cu diferite disabilitati de a avea acces la ea diferit - auditiv pentru textul rostit, tactil pentru textul in format Braille si vizual pentru textul afisat. Pentru a fi util, textul trebuie sa aiba aceeasi functie sau scop ca si imaginea prezentata. Sa luam ca exemplu o imagine care infatiseaza planeta Pamant vazuta din spatiu. Daca imaginea respectiva este utilizata doar ca o decoratiune, atunci textul alternativ „imagine cu planeta Pamant vazuta din spatiu” ar putea indeplini functia necesara. Daca scopul respectivei imagini este acela de a da anumite informatii despre geografia lumii, atunci textul alternativ ar trebui sa furnizeze respectivele informatii. Daca imaginea respectiva este utilizata cu scopul de a-i spune utilizatorului sa o selecteze (sa execute un click pe ea, de exemplu) pentru a obtine informatii despre pamant, textul echivalent ar trebui sa fie „informatii despre Pamant”. Deci, daca textul alternativ are aceeasi functie pentru utilizatorii cu nevoi speciale ca si imaginea propriu zisa pentru celelalte persoane, poate fi considerat un text echivalent.

Echivalentele non-text (de exemplu iconitele, cuvinte preinregistrate sau secvente video cu o persoana care comunica in limbajul semnelor) pot fi utile si celor care nu citesc sau care nu pot percepe imaginile din cauza unei disabilitati de vedere. Acest lucru poate fi facilitat printr-o descriere auditiva pentru o prezentare multimedia.

Nu toti utilizatorii pot folosi informatii ca hartile de imagini, barele de derulare, elemente care trebuie urmarite in paralel sau grafice care indica utilizatorilor valizi unele aspecte folosind un anumit browser. Utilizatorii pierd de asemenea informatiile contextuale cand acceseaza doar o parte din ecran, sau doar un cuvant (acest lucru il intampina utilizatorii cu disabilitati de vedere care folosesc un screen reader sau un display Braille), sau a unei portiuni din ecran (in cazul in care monitorul are dimensiuni mai reduse, iar utilizatorul foloseste un program de marit). Daca utilizatorilor nu li se prezinta informatii orientative ar putea ajunge intr-un impas, si anume acela de a nu intelege tabelele foarte mari, listele, meniurile (in cazul celor care folosesc un screen reader sau display Braille) sau imagini, prezentari multimedia (in cazul celor care folosesc un program de marit) etc.





















IMPACTUL T.A. ASUPRA ACTIVITATII DE INVATARE - MODELE ALE RELATIEI OM-COMPUTER DE LA DESIGN LA OPERAREA PSIHO-MOTORIE

Teorii si principii ale tehnologiilor de acces

Cunoasterea teoriilor si principiilor de baza ale tehnologiilor de acces permite specialistilor crearea de sisteme accesibile tuturor si totodata permite ca fiecare consultant in tehnologie de acces, psihopedagog, profesor, chiar parinte sa poata recomanda informatii despre programele potrivite pentru fiecare individ cu disabilitati de vedere in parte si astfel, ajutandu-l pe acesta sa acumuleze informatia necesara studiului, informarii sau recreerii, sa evite aglomerarile de informatie nefolositoare privind manevrarea unor softuri. Acest fapt constituie un sprijin in evitarea insuccesului scolar, profesional sau personal in utilizarea tehnologiilor de acces.

Exista patru modele teoretice privind evaluarea noilor sisteme de comunicare si informare pentru persoanele cu disabilitati de vedere, la nivel de design si accesibilitate:

Euristica design-ului, pentru a elimina problemele legate de design si pentru gasirea design-ului potrivit (discutata in paragraful anterior).

Modelul bazat pe sarcina, incercarea de explicare a nevoilor utilizatorului, prin piedicile pe care le intampina nereusind sa isi realizeze sarcina ceruta.

Modelul psihologiei totale, incercarea de explicare a cerintelor utilizatorului din punct de vedere al proceselor psihice ale utilizatorului.

Teoria Simplex care prezinta doua nivele, nivelul intai – determinarea unei practici mai bune iar cel de-al doilea nivel actioneaza ca un cadru conceptual pentru subteorii mai detaliate.

Fiecare din aceste modele ajuta la intelegerea mai comprehensiva si mai profunda a specificului activitatii de invatare sub influenta tehnologiilor de acces. Ridica, de asemenea o multime de intrebari privind functionarea cognitiva, emotionala si comportamentala a operatorului unei TA.

Vom detalia Teoria Simplex (autori Adams si Langdon, 2003) datorita complexitatii ei: ambele niveluri contin o multitudine de componente subiective ale activitatii de invatare si ale relatiei om-masina.

memoria

de lucru

 

zona de output

 

Fig. 1 – Versiunea initiala a teoriei Simplex


Prima versiune a acestei teorii contine cinci zone de cognitie. Cele cinci zone prezentate in figura sunt: zona senzoriala si de input (sensory and imput zone), zona de output (output zone), memoria de lucru (abstract working memory), memoria de lunga durata (long-term data warehouse) si functia executiva centrala numita functia executiva (executive functions). Acest model este simplu si ajuta la intelegerea cit mai buna a cerintelor si particularitatilor utilizatorilor.

Zonele de input si output sunt foarte importante intr-un design al unui sistem utilizat de o persoana cu disabilitati de vedere

Se ridica o serie de intrebari: Este inputul prezentat utilizatorului in asa fel incat sa l perceapa si sa-l inteleaga? Este nevoie ca natura inputului sa fie schimbata uneori, astfel incat sa reflecte cel mai bine resursele perceptuale ale utilizatorului? Cum poate fi convertita o poza cel mai bine pentru a comunica informatia continuta de aceasta sub forma unui text? In mod normal un utilizator trebuie sa genereze un output cand foloseste un sistem. Ofera sistemul cele mai potrivite mijloace pentru a realiza acest lucru? In care cazuri mijloacele obisnuite ca tastatura si mouse-ul nu sunt cele mai potrivite si care sunt centrate pe invatarea generala a sarcinii?

Cele doua domenii mnezice, cel de lunga si de scurta durata (memorie de lucru), sunt puse sub semnul intrebarii din urmatoarea perspectiva: cea din urma poate adesea deveni foarte ingusta in performanta unui individ. Nu cumva este prea mare cantitatea de informatie pe care un utilizator trebuie sa o mentina activata in memoria de lucru atunci cand foloseste un sistem TA (impiedicindu-i astfel sarcina principala din cadrul activitatii de invatare curente)? Designul creste problemele de memorie in cazul persoanelor cu disabilitati de vedere? Caci, memoria de lunga durata este la fel de importanta ca ML. Cand trebuie un utilizator sa cunoasca o aplicatie sau o pagina de web? Trebuie sa cunoasca foarte multi termeni de specialitate pentru a fi capabil sa navigheze? Este memoria de lunga durata mult mai incarcata la persoanele cu disabilitati de vedere care utilizeaza TA?

In cele din urma procesorul central sau functiile executive se centreaza pe invatarea generala a sarcinii, a organizarii si a implementarii. Aceste functii, de asemenea, transfera informatii catre celelalte zone in lucru. Ofera sistemul posibilitatea de a efectua sarcinile intr-un mod rezonabil sau mai intai este necesara invatarea unor pasi? Daca luam in considerare utilizatorii cu unele traume sau probleme cognitive, le poate oferi designul suficient suport impotriva stresului? Pentru fiecare din zone design-ul pune prea mare accent pe memoria de lucru, adica prea mult de tinut minte (cunostinte declarative) sau prea mare accent pe capacitatea de procesare (cunostinte procedurale)? Si nu in ultimul rand pentru cei care folosesc sisteme de marire, ofera acestea suficient confort pentru ochi, adica flexibilitatea contrastului, a maririi fontului etc.?


Varianta Simplex 2 vine in completarea versiunii initiale, fiind varianta avansata. Versiunii initiale i se mai adauga patru zone care ofera o mai buna convergenta si o mai buna intelegere a problemelor pe care designerii si cercetatorii le considera a fi importante.

In primul rand se pune accent pe feedback, care este foarte important pentru utilizator. Rolul feedback-ului din partea unui sistem este sustinut de evidenta neuropsihologica semnificativa a prezentei in creierul uman si la nivelul analizatorilor a mecanismelor de output si feedback. Este foarte important in comunicarea cu mediul sa se ofere utilizatorului informatii clare ca rezultanta a interactiunii lui cu sistemul in cauza. De aici rezulta ca un sistem tehnic bine creat ofera un feed-back de calitate si corespunzator actiunilor reale ale utilizatorului.



Figura 2 – Versiunea avansata a teoriei Simplex


In al doilea rand, aceasta varianta a teoriei evidentiaza “tot mai mult nevoia inconstienta a factorului emotional, chiar in cele mai cognitive sarcini” (Preece, Rogers si Sharp, 2002, in Adams si Langdon, 2003). Tot mai multi utilizatori vor ca sistemele utilizate de ei sa fie nu numai folositoare si accesibile, ci si interesante si distractive cand le folosesc, sau cel putin sa nu fie incomode. Astfel s-a ajuns la studiul importantei raspunsurilor emotionale a indivizilor la un sistem. Folosirea unui sistem produce satisfactie/placere sau insatisfactie/neplacere?

In al treilea rand, acest model considera insuficienta studierea doar a asociatiilor realizate cu ajutorul memoriei de lunga durata, astfel ca aceasta versiune doreste sa ia in calcul modelele mintale implicate in utilizarea unor TA. Astfel s-a adaugat o zona a modelelor cognitive implicate in utilizarea unui sistem. Poate sistemul sa permita utilizatorului sa-si creeze modele mintale folositoare si viabile? Sau este prea complex si confuz?

In cele din urma s-a simtit nevoia recunoasterii rolului secventelor raspunsurilor complexe. Prima versiune a teoriei a avut doar un simplu output, dar este clar ca utilizatorul, cand realizeaza activitati cognitive complexe, are nevoie sa elaboreze raspunsuri complexe. Tocmai prin aceasta zona se ofera aceasta posibilitate. Deci ne putem intreba pana unde sa suporte sistemul dezvoltarea acestor abilitati secventiale?

In concluzie, avansam dilema psihologica a interferentei, in planul activitatii mintale a utilizatorului, dintre cunostintele, resursele si abilitatile reclamate de sarcina de invatare propriu-zisa si echivalentul lor necesar pentru utilizarea TA.

Alte intrebari, luind in considerare versiunea avansata a teoriei Simplex si facind referire expresa la activitatea de invatare, ar putea fi urmatoarele:

Zona 1: Functiile executive

Utilizarea sistemului TA produce o supra-incarcare cognitiva, solicitand operatii mintale prea complexe per sarcina (solicitari simultan decizionale, atentionale, mnezice, perceptuale, de intelegere si rezolvare de probleme)? De exemplu, cunostintele din MLD privind algoritmii de rezolvare a unei probleme de matematica, pot fi afectate prin mecanismul inhibitiei laterale, in ML, de cunostintele proaspat dobandite privind operarea unui nou sistem de acces. Aceasta ar putea induce omisiuni, erori de rezolvare etc.

Au utilizatorii abilitatile organizarii informatiei in planul reprezentarii cunostintelor cit si in cel al operarii cu informatia curenta furnizata de TA? (Deoarece, sunt frecvente situatiile cind o restructurare in planul informatiei curente solicita restructurari in modelele cognitive si in modelele mentale, dupa cum e posibil si invers, ca restructurarea cognitiva sa antreneze restructurari in planul procesarii curente).

Design-ul sistemului solicita un nivel ridicat de coordonare in sarcini, prea dificil de invatat?

Zona 2. Zona senzoriala si de input

Sunt adecvate input-urile vizuale, auditive sau de alta natura (volum, intensitate, contrast, ritm – atribute fizice ale stimulului, la care se adauga aria senzoriala solicitata)? (Exemplu dificultatile de utilizare a Jaws-ului pentru debutanti)

Sunt destul de generoase input-urile memoriei senzoriale si memoria de scurta durata? Fluxul de informatii furnizate nu depaseste capacitatea mnezica? (Exemplu dificultatile de utilizare a Jaws-ului pentru debutanti)

Zona 3. Managementul feedback-ului

Ofera sistemul un feedback adecvat?

Produce feedback-ul dificultati senzorial-perceptive?

Vor dispune viitorii utilizatori ai sistemului de abilitatile senzoriale necesare?

Vor dispune viitorii utilizatori ai sistemului de abilitatile perceptive necesare?

Zona 4. Memoria de lucru

Sistemul pune prea mare accent pe memoria de lucru?

Vor beneficia viitorii utilizatori de suficiente abilitati in ceea ce priveste memoria de lucru?

Zona 5. Emotii si impulsuri

Sistemul are de a face suficient de mult cu problemele de natura emotionala?

Este frustrant sa utilizezi acest sistem?

Se va simti bine utilizatorul folosind acest sistem?

Zona 6. Baza de date de lunga durata/memoria de lunga durata

Sprijina sistemul invatarea de lunga durata? (da posibilitatea de a organiza rapid si usor informatiile in MLD?)

Dispun viitori utilizatori ai sistemului de abilitati necesare in ceea ce priveste memoria (mnemotehnici)?

Zona 7. Constructia modelelor cognitive

Este bazat sistemul pe un model coeziv si comprehensiv?

Vor fi capabili viitorii utilizatori sa-si insuseasca modelul intr-un mod facil?

Este modelul prezentat intr-un mod suficient de accesibil?

Zona 8. Zona de output

Solicita sistemul raspunsuri rezonabile din parte utilizatorului?

Sistemul ofera suport suficient prin raspunsuri adecvate?

Vor dispune viitorii utilizatori de abilitati suficiente pentru a raspunde in mod adecvat?

Zona 9. Zona programului de output

Utilizatorii care trebuie sa formuleze secvente de raspunsuri complexe vor dispune de abilitatile necesare pentru a o face?

Sprijina sistemul dezvoltarea secventelor de raspunsuri complexe?




5. CONCLUZII

Studiul de fata reprezinta o abordare inderdisciplinara ce reuneste elemente din urmatoarele domenii ale cunoasterii teoretice si practice: psihopedagogia speciala, psihologia invatarii, psihologia cognitiva, fiabilitatea in sistemele socio-tehnice (sistemul om-masina), designul industrial si informatica. De aceea, majoritatea afirmatiilor sau intrebarilor din text au vizat simultan mai multe sau toate domeniile enumerate.

Proiectarea si utilizarea TA respecta toate obiectivele educatiei integrate. Programele de recuperare dezvolta abilitati compensatorii fata de care TA reprezinta un factor facilitator.

In activitatea instructiv-educativa a elevilor cu deficiente vizuale se imbina obiectivele generale cu cele recuperatorii. Utilizarea adecvata a TA faciliteaza atingerea ambelor categorii de obiective:

asigura elevului deficient vizual o formare instructiv-educativa echivalenta cu a oricarui alt elev din invatamintul de masa, punindu-i la dispozitie o gama larga de informatii care se dovedesc greu accesibile in lipsa unor mijloace adecvate;

confera mai multe avantaje deoarece: permite manipularea usoara a unui mare volum de informatii in timp scurt; ofera suport redus ca dimensiuni pentru stocarea unui volum mare de date; conservarea datelor castiga in fidelitate deoarece suportul tehnic furnizat de TA este mai greu perisabil; pe masura ce dobandeste cunostinte si abilitati specifice de operare, scade oboseala si creste eficienta activitatii.

in plan recuperator, utilizarea judicioasa a tehnologiei de acces permite conservarea resturilor de vedere prin utilizarea alternativa a sintezei vocale si a braille-displayului, sporeste capacitatea perceptiva de analiza discriminativa prin intermediul programelor de marire a imaginilor, dezvolta tactilo-chinestezia si coordonarea ochi-mana la subiectii ambliopi, dezvolta psihomotricitatea si capacitatea de a cuprinde intr-o imagine globala elementele percepute succesiv. De asemenea, contribuie la formarea sau corectarea multor reprezentari precum si la ameliorarea notiunilor spatiale si la formarea unor imagini mai adecvate asupra realitatii. Faciliteaza comunicarea si integrarea socio-profesionala iar prin toate acestea contribuie la ameliorarea imaginii de sine a utilizatorului, creste stima de sine si increderea in sine, ceea ce se constituie la randul sau intr-un important factor cu rol motivational pentru urmatoarele secvente de invatare.

multe din aceste mijloace solicita la randul lor o pregatire prealabila a elevilor pentru a le putea folosi; aparatele mai complicate cer uneori o instruire indelungata, pana cand se formeaza priceperile necesare utilizarii lor eficiente; se pune atat problema adptarii mijloacelor didactice la particularitatile elevilor cat si a elevilor la particularitatile noilor mijloace didactice.

relatia om-masina, reclamata de utilizarea tehnologiilor de acces ridica numeroase probleme privind deopotriva designul TA dar si activitatea cognitiva, emotionala si comportamentala a utilizatorului; se pune, de pilda, problema textului echivalent si a informatiilor contextuale. Pe de alta parte, modelul teoretic cunoscut sub numele de teoria Simplex – versiunea avansata, sugereaza dilema psihologica a interferentei, in planul activitatii mintale a utilizatorului, dintre cunostintele, resursele si abilitatile reclamate de sarcina de invatare propriu-zisa si echivalentul lor necesar pentru utilizarea TA. Se deschide astfel un camp larg de cercetare privind fiecare zona de cognitie, afectivitate si comportamente executive.


















6. BIBLIOGRAFIE


Iosif, Ghe.Fiabilitatea umana in sistemele socio-tehnice, Editura Studenteasca, Bucuresti, 2000

Miclea, M.Psihologie cognitiva, Editura Polirom, Iasi, 1999

Mih, V.Intelegerea textelor, Eidtura ASCR Cluj-Napoca, 2004

Popa, MarianaPsihopedagogie speciala – deficienta de auz, Editura Humanitas Bucuresti, 2001

Stefan, M.Psihopedagogie speciala – deficienta de vedere, Editura PRO HUMANITATE, Bucuresti, 2000

Verza, E.Psihopedagogia integrarii si normalizarii, in Rev. de Educatie      Speciala, nr. 1/1992, INRESPH, Bucuresti, 1992

Verza, E. Psihopedagogie Speciala, E.D.P., Bucuresti, 1998

Vrasmas, T.Educatia integrata a copiilor cu handicap, Ed. Pro Humanitate, Bucuresti, 1999

Zlate, M.Psihologia mecanismelor cognitive, Editura Polirom, Bucuresti, 1999

https://atlas.ici.ro/pro-inclusive/tehnologii.htm

















7. ANEXA

Tehnologii de acces specifice – prezentare generala

1) Cititoarele de ecran si sintetizatoarele de voce
Aceste soft-uri permit ca orice nevazator sa poata lucra pe computer independent si sa aiba acces la programe soft, posta electronica, internet etc. Principiul de baza pe care functioneaza acest soft este urmatorul: textul afisat pe ecran (output-ul) precum si textul tastat ori comenzile initiate de catre utilizator (input-ul) sunt prelucrate pentru a fi redate vocal unui sintetizator de voce sau unui afisaj Braille. Caracteristicile obisnuite se refera la capacitatea de a reda vocal intreaga informatie de pe ecran, o zona definita de utilizator, o linie compusa din mai multe cuvinte, un singur cuvant, o singura litera ori echivalentul fonetic al unei litere sau semn de punctuatie precum si citirea continua a unui document sau a unei pagini web. Cititoarele de ecran permit citirea meniurilor, ferestrelor de dialog, mesajele de sistem.

Utilizatorul nevazator foloseste numai tastatura in activitatile sale de lucru pe computer dotat cu un cititor de ecran. El nu se foloseste de mouse, dar cu ajutorul tastaturii, prin folosirea de combinatii de taste, pot fi efectuate aproape toate actiunile ce pot fi executate cu mous-ul.

Cititoarele de ecran nu trebuiesc confundate cu programele de recunoastere a vocii in care utilizatorul este cel care vorbeste iar calculatorul recunoaste informatia primita de la utilizator prin intermediul unui microfon.

Numarul cititoarelor de ecran este destul de mare, dar ele au ceva in comun si anume: toate redau vocal informatia de pe ecran, permit modificarea intensitatii sunetului, a vitezei de citire, a timbrului vocal si permit reluarea procesului de recitire a informatiei.

Pe masura ce textul este introdus de la tastatura acesta poate fi redat vocal dupa terminarea unei litere, unui cuvant, rand sau propozitie. Optional cititorul de ecran poate fi setat sa permita vocal delimitarea majusculelor, semnalarea semnelor de punctuatie si simbolurile speciale.

Cititorul de ecran Jaws pentru Windows este cel mai popular la noi in tara si asta datorita flexibilitati si usurintei cu care poate fi utilizat. Jaws poate fi folosit de catre un utilizator nevazator pentru lucru cu programe soft care sunt utilizate si de catre persoanele valide, fara nici un fel de problema, dar cu exceptii in cazul programelor soft care nu respecta standardele de accesibilitate sau in cadrul acelor programe soft care sunt bazate foarte mult pe informatie vizual-grafica si mai putin pe text.

De asemenea, Jaws permite configurarea lui si personalizarea lui astfel incat sa satisfaca nevoile oricarui utilizator nevazator, indiferent de nivelul lui de cunostinte (incepator, intermediar, avansat)

Consideram ca este necesar sa efectuam o delimitare intre termenul sintetizator de voce si cititor de ecran. Cititorul de ecran este cel care analizeaza informatia si ofera informatii despre focarul unde se gaseste cursorul, si transmite aceste informatii catre un sintetizator de voce care poate fi software sau hardware, iar de aici catre boxe si/sau afisajului braille.

2. Softuri de marit
In literatura de specialitate se va gasi sub sintaxa screen larger sau screen magnifier. Acest soft poate mari informatiile afisate pe ecranul computerului de pana la 32 de ori. Deoarece aceste softuri maresc informatiile afisate pe ecranul computerului, la un momendat pe ecran va aparea o mica portiune din informatia initiala, si anume acea portiune in care este indreptata atentia utilizatorului, de exemplu ce se afla in dreptul cursorului. Datorita acestui aspect, este recomandat ca monitorul computerului sa fie de dimensiuni mai mari.

Modul de afisare a informatiei marite va fi prezentat pe toata suprafata ecranului, sau pe jumatate din el, restul ramanand normal sau sub forma unei lupe. Actualele sisteme de operare ofera acest avantajul acesta persoanelor cu resturi de vedere, dar acestea sunt la un nivel primitiv si se recomanda folosirea unor softuri speciale cum ar fi Lunar, ZoomText, Magic Magnifier etc. Orice soft special de marit pentru persoanele cu resturi de vedere are incorporat si un cititor de ecran, astfel oferindu-i utilizatorului mult mai multe informatii, si astfel se reduce ambiguitatile care pot sa apara datorita multor informatii care sunt afisate pe ecran.

3. Scanner-ul si aplicatiile de tip OCR.
Unul din cele mai importante castiguri datorate avansului tehnologic a fost pentru nevazatori aparitia scanerului si a aplicatiilor de recunoastere a scrisului. Cu perfectionarea sa si vanzarea lui intr-un numar mare de exemplare pretul scanerelor a scazut foarte mult fiind accesibil oricarui utilizator cu venituri modeste. In acelasi grad a scazut si pretul aplicatiilor OCR.canerul este un echipament format dintr-o cutie avand in partea superioara un geam transparent sub care se plimba o sursa de lumina. Razele reflectate de documentul tiparit care trebuie asezat pe geam sunt captate de niste fotodetectori care se deplaseaza sincron cu sursa de lumina. Astfel sunt transmise computerului la care este conectat scanerul informatii de culoare si intensitate pentru fiecare punct de pe suprafata documentului explorat.

Caracteristicile scanner-elor variaza in functie de numarul de puncte explorate pe unitatea de suprafata DPI , de numarul de culori detectate si de viteza de explorare a documentului.

In urma unui proces de scanare a unui document va rezulta o imagine electronica care poate fi stocata in memoria computer-ului. Daca documentul contine texte tiparite aceasta imagine poate fi analizata de un soft special numit OCR. In urma analizei, softul genereaza un fisier text in care vom regasi toate caracterele detectate in acea imagine.

Textul astfel rezultat il putem prelucra cu un procesor de texte, abnota, dar cel mai important lucru, un nevazator il poate citi cu ajutorul unui cititor de ecran prevazut cu sinteza vocala sau cu display braille.

In functie de calitatea tipariturii puse pe scanner si, deci, de calitatea imaginii rezultate in urma scanarii, un soft OCR bun poate recunoaste textul cu o acuratete de 100 %. Din nefericire soft-urile OCR inca nu pot recunoaste formule supraetajate sau diverse formate artistice de scriere si bineinteles nici scrisul de mana.

O data cu perfectionarea scanerului si a softurilor OCR nevazatorii au putut citi independent o carte, un ziar sau alt document scris cu un editor standard.

4. Echipamente Braille
Tehnologiile de acces au venit in sprijinul nevazatorilor nu numai prin cititoare de ecran sau programe de marit, pentru persoanele cu resturi de vedere, ci si prin revolutionarea sistemului de tiparire braille. Daca inainte nevazatorii pentru a scrie un text in format braille trebuiau sa se foloseasca de o placuta si un punctator sau de o masina de scris speciala, astazi ei se bucura de o metoda mult mai usoara si anume, tiparirea textelor la o imprimanta speciala (figura).

In Romania accesul nevazatorilor la astfel de echipamente este posibil numai in cadrul scolilor speciale, al Asociatiei Nevazatorilor din Romania (ANR) si in cadrul Centrul National de Asistenta in Domeniul Tehnologiilor de Acces (CNATA).


5. Imprimantele Braille

Imprima informatii braille provenite de la un computer prin crearea unor puncte in relief pe o hartie groasa, foarte rezistenta, astfel incat punctele sa nu se toceasca iar nevazatorul sa nu mai poata percepe informatiile tiparite in totalitate. Aceste imprimante se conecteaza ca si imprimantele obisnuite la computer si deasemenea prin modul sau de conectare pot fi conectate si la alte dispozitive speciale, cum ar fi NoteTakers. Pentru folosirea unei imprimante braille avem nevoie de un soft special care transforma textul obisnuit intr-un limbaj specific, astfel incat imprimanta sa poate tipari braille ceea ce avem nevoie.

Soft-ul de transcriere in braille sunt usor de utilizate de catre necunoscatorii sistemului braille, dar este un reprezinta un dezavantaj mai ales in cazul in care este necesar tiparirea unor materiale cu caractere sau format special, cum ar fi in cazul textelor matematice, stiintifice sau muzicale. Unele soft-uri sunt oferite gratuit, iar altele vin impreuna cu imprimanta.

Imprimantele braille sunt diverse de la cele mai simple care permite prin soft-ul lor sa fie tiparite materiale simple, doar text, si pana la materiale grafice in relief sau brosuri. Imprimantele braille sunt de nivel individual, de birou sau industriale, pentru tipografii.


Placuta si punctator

Picht

Imprimanta braille

Afisaj braille

NoteTakers


Echipamente braille clasice – echipamente braille moderne


6. Afisajul braille

Este un dispozitiv tactil asezat sub o tastatura obisnuita de computer sau sub tastura laptop-ului si permite utilizatorului sa citeaca informatiile afisate pe ecranul computer-ului parcurgand prin analiza tactil-kinestezica informatia in format braille. Fiecare celula a afisajului are opt puncte din metal sau plastic controlate electronic pentru a se ridica sau cobora si, astfel, in combinatie alcatuind caracterul braille. Afisajele braille difera ca marime de la 20 la 80 de celule. Afisajele braille mari care au 70 pana la 80 de celule sunt destinate utilizarii cu un desktop PC si se potrviesc exact sub tastatura standard, iar cele pentru laptop-uri si NoteTakers au pana la 40 de celule. Afisajele braille sunt foarte utile deoarece prezinta informatia mult mai acurat si astfel sunt evitate greselile de scriere, iar cunoscatorii ar putea sa isi corecteze mult mai eficient textele dactilografiind pe computer. Formatul braille ramane in continuare un mod de comunicare mai usor cu indivizii cu surdocecitate. Folosirea celor doua echipamente se face numai prin intermediul unui cititor de ecran.


7. NoteTakers

Sunt asa zisele computere portabile care au o tastura braille – asezate ca la masina de scris braille – care permit utilizatorului printr-un sintetizator incorporat sa ia notite, sa-si creeze o agenda telefonica, de adrese sau sa-si planifice intalnirile. Unele modele permit ca utilizatorul lor sa trimita informatiile de pe ele si prin posta electronica. Aceste echipamente au incorporat si un afisaj electronic braille, iar ele pot fi folosite cu succes si de catre indivizii care au cecitate dobandita deoarece la ele se poate atasa o tastura de configuratie normala dar de dimensiuni mai mic si astfel ei pot urmari informatia si in format braille.  Prin softul instalat pe ele din fabricatie permite gestionarea de fisiere, este prezent si editor de text impreuna cu un dictionar ortografic pentru limba engleza, iar cele mai recente ofera utilizatorului posibilitatea de a se conecta la internet si pot rula programe care ruleaza sub sistemul de operare Windows.

Pretul acestor echipamente este foarte mare, iar utilizatorul de acasa nu isi poate achizitiona o asemenea tehnologie, dar poate avea acces la ele in institutiile speciale.

8. Metoda termoform de creare a imaginilor tactile
Un desen facut in tehnica termoform este o imagine in relief obtinuta prin deformarea la cald si in vid a unei folii de plastic. Prin explorarea tactila a deformarilor produse asupra foii de plastic un nevazator poate identifica grafice si alte imagini simple formate din diferite tipuri de linii intrerupte sau zone hasurate. Aceste imagini pot fi insotite de texte scrise in braille.

Pentru a realiza o imagine termoform trebuie mai intai sa se realizeze o matrita rigida, care poate fi fabricata din orice tip de material cum ar fi: lemn, metal, carton, ceramica etc. O data matrita terminata pe baza ei se pot face oricate copii dorim. Foaia de plastic care se aseaza in aparat va lua forma matritei sub efectul caldurii si a vidarii.

Pentru a crea o diagrama tactila termoform de calitate, este necesara elaborarea unei schite simplificate a modelului, in care sa se puna in evidenta contururile si anumite zone mai importante.

In functie de modelul care trebuie reprodus trebuie luate in considerare urmatoarele patru aspecte: grosimea plasticului, temperatura elementului de incalzire, durata expunerii matritei la sursa de caldura si durata punerii in functie a pompei de vidare.

Exista softuri specializate care sa realizeze schita modelului dupa o imagine data si chiar aparate care creeaza automat matrita dupa diagrama generata de computer.

Acest tip de echipament este foarte util in procesul de predare-invatare dar si mai tarziu, pentru a facilita orientarea persoanei in spatiile necunoscute cu ajutorul unor harti tactile.

Metoda termoform prezinta avantaje ca: flexibilitatea materialului din plastic, diagramele tactile pot fi intretinute mai usor, nu se deformeaza la cea mai mica presiune, ocupa spatiu mai putin, se pot realiza mai multe exemplare dupa aceeasi matrita etc., dar din pacate prezinta si unele dezavantaje ca: elaborarea manuala a unei matrite ia mult timp, pretul mare atat al aparatului, dar si al foilor de plastic care nu se gasesc de vanzare la noi in tara.


9. Televizorul cu circuit inchis – CCTV
Persoanele cu disabilitati de vedere care au resturi de vedere, CCTV-ul le vine in ajutor prin marirea imaginilor, materialelor tiparite, obiectelor. Imaginea este prealuata de o camera video care apoi o traspune pe ecranul unui monitor de computer sau al unui televizor, imagine care poate fi prelucrata prin modificarea adancimii de culoare, prezentare color sau mono-crom, marirea anumitor detalii. Sunt folosite in special pentru lectura, a scrie sau pentru a coase. Cel mai raspundit CCTV este cel desktop care permite vizualizarea materialului dupa ce a fost plasat pe o platforma ce se afla sub camera video si care este apoi deplasat de la stanga la dreapta. CCTV-ul care se poate atasa la un telvizor se aseaza pe hartie si este deplasat astfel incat sa fie parcursa informatia necesara, in comparatie cu cele desktop, acestea nu pot mari de foarte multe ori informatia care apare pe ecran. De asemnea cele portabile au integrat propriul ecran pentru vizualizare.


10. Carti in format DAISY
Consortiul DAISY este format din biblioteci si organizatii, care furnizeaza informatii persoanelor nevazatoare sau slab vazatoarea precum si persoanelor care nu pot sa citeasca textul tiparit. Din acest consortiu fac parte organizatii mari din intreaga lume care se ocupa impreuna de persoanele cu disabilitati de vedere precum si de cei cu probleme de citire.

DAISY – Digital Audio-Based Information System (sistem digital de informare pe baza audio), acest sistem a fost dezvoltat pentru a inlocui tehnologia analoga, dar in prezent obiectivele sale s-au schimbat destul de mult, pastrandu-si totusi denumirea originala.

Misiunea Consortiului DAISY este de a dezvolta tehnologia informatiei pentru generatiile urmatoare de persoane cu disabilitati. De asemenea intentioneaza sa dezvolte noi moduri de a schimb informatiile intre bibliotecile din intreaga lume.

Inregistrarile audio nu prezentau o anumita structura, ceea ce dezvolta acest consortiu seamana cu o prezentare multi-media. Fisierele cu informatii sunt astfel marcate si etichetate pentru a permite navigarea mult mai usoara in structura informatiilor, se folosesc toate informatiile care precizeaza structura documentelor, cum ar fi paragrafele, referintele, paginile, totodata se utilizeaza si un limbaj multi-media de integrare sincronizata. Astfel DAISY foloseste standardele internationale bazate in principiu pe recomandarile World Wide Web Consortium – W3C.

Aceste informatii structurate care deobicei sunt carti sunt puse pe CD-ROM si se cauta solutii impeuna cu alte firme importante, pentru dezvoltarea unui program soft cu ajutorul carora sa se poata citi, asculta si naviga prin ele.

Cei de la DAISY au creat mai multe tipuri de carti, cele mai simple fiind cele care sunt in totalitate in format audio sau in format text. In cazul cartilor text utilizatorul are nevoie de un cititor de ecran, daca le citeste pe computer, pentru a putea parcurge informatia.

Scopul principal este de a obtine o carte, in care continul, curpinsul, numarul de pagini, sa fie accesibile atat in format text cat si in format audio, astfel incat utilizatorul sa poata naviga cu usurinta intre capitole, subcapitole, paragrafe, propozitii si sa ajunga cu usurinta la orice pagina sau sectiunea la care doreste. Avand si textul cit si partea audio, acest tip de prezentare a informatiei ii multumeste si pe cititorii in Braille, care cu usurinta pot converti textul in format braille.

Singurele probleme care ridica dificultati de accesibilizare a cartilor in acest format le reprezinta legea drepturile de autor si de distribuire.

11. Aplicatia VOICE de redare a imaginilor
Identificarea imaginilor folosind un cititor de ecran a fost si va ramane o provocare pentru dezvoltarea actuala a tehnologiilor, totusi prin intermediul aplicatiei VOICE, acest lucru este valabil pentru moment, dar la un nivel destul de scazut. Pentru a putea folosi aceasta aplicatie nevazatorul trebuie sa aibe atasat la calculator un scanner sau o camera video digitala.

In ce consta aplicatia: o imagine preluata fie printr-o camera video, fie de la un scanner este transformata in 1096 puncte dispuse pe 64 linii si 64 coloane. Aplicatia Voice (Voce) asociaza fiecarui punct al imaginii astfel simplificate, sunete diferite in functie de linia sau coloana pe care se afla punctul si de intensitatea lui luminoasa. Sunetele obtinute sunt transmise auditiv nevazatorului. Daca punctul este luminos, aplicatia Voice va emite un sunet foarte puternic, daca punctul este slab luminat Voice va emite sunetul cu un volum mai mic. Un punct negru se caracterizeaza prin liniste. Daca punctul luminos al imaginii se afla pe o linie superioara el va avea o tonalitate mai inalta decat al unui punct aflat pe o linie inferioara.

Daca punctul se va afla pe o coloana mai spre stanga imaginii utilizatorul nevazator il va auzi mai aproape de urechea stanga, daca el se afla pe o coloana mai la dreapta il va auzi in casti mai mult spre urechea dreapta.

Recapituland, inaltimea sunetului ne arata inaltimea punctului, pozitia lui fata de difuzoarele din casti, - mai la dreapta sau mai la stanga -, ne arata pozitia lui pe orizontala si puterea sunetului emis ne arata cat de luminos este.

O imagine completa este redata intr-un interval de o secunda, adica atat ii trebuie lui Voice sa transmita auditiv cele 1096 de sunete. Daca am avea o camera conectata la un computer pe care este activa aplicatia Voice, imaginile se vor schimba la fiecare secunda.

Cu ajutorul aplicatiei Voice putem produce negativul imaginii si anume punctele luminoase devin intunecate, iar cele intunecate devin luminoase.

Dar cum se poate „vedea” cu adevarat folosind aplicatia Voice? Utilizatorul nevazator va incerca sa isi reprezinte mental desenele, dar asta numai dupa mult exercitiu, iar la nivel mental se va crea o analogie directa intre sunetul perceput si imaginea mentala creata. Analiza descendenta a informatiei auditive va permite formarea constructelor despre respectivul desen, dupa care se va trece la o analiza la nivelul categoriilor pana se va ajunge la descifrarea desenului. Adaptarea nu se face intr-o perioada scurta de timp, ci este nevoie de foarte mult exercitiu care poate sa se intinda pe perioada a cativa ani de antranament.

In plus, aplicatia Voice permite identificarea culorilor obiectelor si pune la dispozitie diverse functii pentru a permite antrenarea vederii cu ajutorul urechilor. Telefoanele mobile de ultima generatie care contin o camera video pot folosi aplicatia Voice iar posesorul unui astfel de telefon poate folosi aparatul pentru a identifica culoarea diverselor obiecte din jurul sau sau chiar obstacole intalnite pe strada.

Unii nevazatori folosind Voice au identificat cladiri, statii de autobuz, garduri verzi etc. Altii au folosit telefonul mobil pe care au instalat Voice pentru a identifica fata tiparita a unei foi inainte de a o introduce intr-un fax sau un scanner.




DPI – dots per inches - Unitate de masura a rezolutiei la imprimante, scannere sau monitoare.






Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2020 - Toate drepturile rezervate -|

Didactica




Referate pe aceeasi tema


Cerintele de redactare a referatelor - recomandari - cum sa faci un referat
Conceptia curriculumu-lui de limba romana pentru scolile alolingve
La munte - compunere gramaticala
Specificul invatarii la elevii deficienti de vedere sub influenta tehnologiilor de acces
Legile succesului durabil (Ghidul studentului indaratnic)
Numerele naturale 0-30 - fisa de lucru
Metode active si interactive utilizate in procesul instructiv – educativ
PROIECT DIDACTIC - limba si comunicare - bucuriile primaverii – compunere dupa plan
Probleme de integrare a copiilor cu cerinte educative speciale - problema handicapului
Practici pozitive in domeniul invatamantului bilingv: Belgia, statele Unite



Ramai informat
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente, referate, lucrari. Online e mai simplu.

Contribuie si tu!
Adauga online proiectul sau referatul tau.