CHEILE CARASULUI
Cheile
Carasului sunt renumite prin marimea (circa 19 km), frumusetea
si aspectul lor salbatic. Ele sunt creatia raului Caras in
incercarea de a-si croi drum de-a latul prin calcarele mezozoice, strans
cutate si tectonizate ale zonei Resita-Moldova Noua. De la
izvor pana la cantonul silvic Jervani, raul curge spre nord, taindu-si
valea mai intai prin sisturi cristaline, apoi prin calcare. Mai jos de
Jervani, in dreptul cantonului Navesul Mare. Carasul coteste spre
vest si patrunde in cheile propriu-zise. Dupa circa 1,5 km
revine la directia nord, pe care si-o mentine pana in
dreptul Pesterii Tolosu. In acest sector, el taie calcarele
sinclinalului Moldovita-Colonovat si primeste doi
afluenti : mai intai Buhuiul, pe stanga, in punctul numit Megiureca
(dupa ce si acesta a parcurs in amonte circa 8 km de chei la fel de
salbatice), apoi Comarnicul, pe dreapta, in punctul numit Gura
Comarnicului. De la Pestera Tolosu raul coteste spre nord-vest,
parcurge Depresiunea Prolaz, unde cheile au o scurta intrerupere din cauza
unei falii perpendiculare pe cursul apei, apoi coteste inca o
data spre sud-vest inainte de a ajunge la Pestera de sub Cetate II si, dupa cateva meandre puternice, iese in
depresiunea larga a Carasovei. Altitudinea Carasului in chei
este mica : sub 400 m la intrare si circa 200 m la iesire. Apa, circuland prin fisurile
calcarelor puternic tectonizate, a dat nastere unor variate si
spectaculoase forme carstice de suprafata. Astfel lapiezurile sunt
larg raspandite pe marginea cheilor cat si pe Platforma Iabalcei; ele
au santuri adanci de pana la 2 m si sunt astupate total sau
partial de sol. Numeroase doline cu diametrul pana la 200 m si
adancimea pana la 30 m ciuruiesc Dealul Patesan si platforma
mentionata, unde densitatea lor atinge 50/km ! Apa ploilor se
infiltreaza prin aceste doline si prin fundul vailor formate de
ele, iriga galerii subterane si iese in chei prin guri de
pestera (Tolosu, Gradinca, Cetate II, Pestera de dupa Cirsa etc.). Mai
multe zeci de pesteri au fost explorate si descrise in lucrari
de specialitate ; dintre ele vom prezenta mai departe doar sase mai
interesante pentru drumetii care se pot abate din chei pana la ele.
Pentru
a ajunge in Cheile Carasului (fig. 37) se porneste din
Resita pe soseaua ce duce la Anina pana in comuna
Carasova (unde prindem capatul din aval al cheilor) sau pe
cealalta sosea de Anina, numita Drumul Stegului, pana la
Cantonul Comarnic. Deoarece la acest canton vine din Muntii Semenic
marcajul banda albastra care, strabatand partea din aval a
cheilor duce la Carasova si de aici la Resita, vom porni de
la Comarnic, dupa ce am vizitat celebra pestera.
Distantele,
cu piciorul, sunt urmatoarele (fig. 37) : Cantonul Comarnic -
confluenta paraului Comarnic cu Raul Caras (circa 1,4 km pe
poteca ; 1/2 ora cu piciorul); confluenta Comarnicului cu
Carasul - Pestera Tolosu (5-6 ore cu piciorul prin chei in
portiunea lor cea mai salbatica, lipsita de poteci) ;
Pestera Tolosu - Lunca Prolazului (circa l ora cu piciorul pe
poteca) ; Lunca Prolazului - com. Carasova (circa 1/2 ore cu piciorul
pe poteca ce ingana firul apei prin chei, urmarind marcajul
banda albastra). Pentru evitarea portiunii dificile dintre
confluenta paraului Comarnic si Tolosu, se poate urmari de
la Cantonul Comarnic marcajul banda albastra care urca pe
platoul carstic Iabalcea, coboara la Lunca Prolazului, urmeaza firul
apei prin chei pana la Carasova si apoi soseaua pana
la Resita.
Intre
cantonul silvic si confluenta paraului Comarnic cu Carasul
poteca se pierde pe alocuri, trecand de pe un mal pe celalalt. Parcurgerea
sectorului de chei care urmeaza prezinta mari dificultati.
Este nevoie de o calauza care cunoaste bine acest sector,
iar turistul trebuie sa aiba o conditie fizica buna,
experienta si antrenament. Raul a sapat adanc in platforma
calcaroasa cu pereti de pana la 200 m inaltime, facand
numeroase cotituri ca sa ocoleasca pintenii calcarosi numiti de
localnici "curmaturi", in lipsa unei poteci se inainteaza prin apa
raului Caras, iar in dreptul dornelor (unele adanci de peste 15 m) trebuie
urcat pe unul din abrupturile calcaroase cu baza scaldata de apa
si trecut prin padurea virgina, peste curmatura, pentru
a da din nou de rau. Pana la Tolosu este nevoie de aproximativ 12
asemenea catarari istovitoare peste versanti. Ochii
turistilor temerari vor fi insa rasplatiti din plin de
maretia si salbaticia peisajului, de abrupturile in
care se casca guri de pestera, de raul care ici se
rostogoleste cristalin pe pat de piatra si stanca, colo se
linisteste intr-o dorna de un verde-albastrui intunecat
strafulgerata de sclipirile argintii ale pastravilor.
Dupa
portiunea dificila a curmaturilor ce trebuie escaladate, chiar
in cotul pe care il face Carasul indreptandu-se spre Prolaz, sub
Carsia Tolosu, se impun atentiei noastre "cazonele" in care apa
torentului ce iese din pestera la viituri parca clocoteste.
Sunt enormele marmite asezate in trepte, adanci de pana la 7 m, pe
buza carora se poate urca spre pestera pe timp secetos. Sunt
cele mai grandioase marmite cunoscute in carstul romanesc. Prinzind, in dreptul
acestor marmite poteca de pe malul stang al raului si trecand pe
langa gura unor mici pesteri si pe deasupra unor dorne adanci de
pana la 20 m, dupa 800 m ajungem in Lunca Prolazului.
Sectorul
care urmeaza (Prolaz-Carasova) este de asemenea salbatic,
inzestrat cu numeroase guri de pestera, dar fara
curmaturi si avand accesul inlesnit de o poteca
daltuita pe alocuri in stanca. Depresiunea Carasova, care
se deschide brusc in fata noastra si in care s-a cuibarit
comuna cu acelasi nume, este strajuita din toate
partile de versanti, cei de la nord-est si sud-est fiind
calcarosi si ciuruiti de mici pesteri.
