Tranzitia demografica

TRANZITIA DEMOGRAFICA

Definitii si interpretare

Exista un consens cvasiunanim in privinta definitiei generale a tranzitiei demografice. Dictionarul demografic multilingv (Henry, 1981) ofera urmatoarea definitie: “ Tranzitia demografica sau revolutia demografica este un proces evolutiv, observat intr-un numar mare de populatii, inceput in secolul al XVIII-lea, caracterizat printr-o scadere importanta a mortalitatii si natalitatii. Tranzitia demografica face ca populatiile sa treaca de la regimul demografic vechi, caracterizat prin niveluri inalte ale natalitatii si mortalitatii, la regimul demografic modern, cu mortalitate si natalitate avand niveluri joase. Unii autori au subliniat decalajul de timp care separa in mod obisnuit scaderea mortalitatii de scaderea natalitatii, prima precedand-o pe cea de-a doua, de unde rezulta faza numita de crestere tranzitorie.”

Intr-un alt dictionar de demografie (Pressat, 1979), tranzitia demografica este prezentata ca fiind “ situatia unei populatii in care natalitatea si mortalitatea, sau cel putin unul dintre aceste fenomene, au parasit nivelurile lor traditionale, pentru a se indrepta spre niveluri joase, asociate cu fertilitatea dirijata si cu folosirea mijloacelor moderne de combatere a mortalitatii. De obicei, tranzitia incepe cu scaderea mortalitatii”.

Pentru Jean Claude Chesnais, teoreticianul cel mai cunoscut al revolutiei demografice, aceasta este trecerea in decursul unui interval de timp de la un regim traditional de echilibru demografic, cu niveluri ridicate ale fertilitatii si mortalitatii, la un regim modern de echilibru, cu niveluri joase ale fertilitatii si mortalitatii. Tranzitia este marcata de debutul scaderii mortalitatii, masurata prin rata bruta de mortalitate, iar in cazul cand aceasta este oscilanta, prin rata de mortalitate infantila.

In afara caracterizarii clasice a tranzitiei demografice, cu ajutorul ratelor brute de mortalitate, natalitate si crestere naturala, se pot defini si alte tranzitii partiale, pentru fiecare din componentele miscarii demografice: o tranzitie “sanitara”, o tranzitie”reproductiva”sau o tranzitie “migratorie”.

Tranzitia demografica a pornit din Europa Occidentala in secolul Luminilor, cuprinzand rand pe rand restul Europei si propagandu-se apoi pe intreaga planeta. Ea a marcat societatile in ceea ce au ele mai complex si mai profund, aparand astfel ca o dimensiune demografica a modernizarii sociale si economice, a imbunatatirii modului de trai. Cu cat incepe mai tarziu, cu atat se propaga mai rapid, in functie de efectivul populatiei, de omogenitatea ei sau de situatia ei geografica.

Revolutia demografica prezinta fireste, specificitati nationale. Se produce in secolul al XVIII-lea si in prima jumatate a secolului al XIX-lea. Intre 1800 si 1870, populatia Europei Occidentale creste de la 190 milioane la 330 milioane locuitori. Cresterea nu este numai cantitativa, ci, intr-o anumita masura si calitativa. S-a constatat ca inaltimea medie a recrutilor in sec. al XIX-lea a crescut cu 30-40 cm datorita unor conditii de viata mai favorabile precum si mai bunei aprovizionari cu alimente.  

In ordine cronologica, primul progres, cel mai decisiv, este cel de a rezista mortii. Acesta le-a conditionat pe celelalte care au urmat, de la limitarea nasterilor pana la multiplicarea structurilor familiale si diversificarea formelor de activitate economica.

In societatile agrare traditionale, populatia se gaseste intr-un regim de echilibru secular de crestere lenta dar cu o evolutie instabila: fertilitatea foarte ridicata este compensata de o mortalitate inalta, deseori infricosatoare din cauza unor evenimente violente (foamete, razboaie, epidemii). Reglarea demografica se realizeaza prin crize periodice de supramortalitate; metodele stiintifice de aparare sau prevenire nu exista, omul nu intervine in destinul sau. Ideea luptei impotriva mortii este absenta sau chiar considerata ca un sacrilegiu, omul supunandu-se vointei divine. Treptat, acest fatalism regreseaza iar comunitatile umane incep sa se organizeze pentru a lupta impotriva flagelurilor milenare: instituirea carantinelor si coordonarea internationala a preventiei in cazul epidemiilor, eliminarea foametei prin constituirea infrastructurii de transport, spargerea enclavelor economice, modificarea tehnicilor de cultura etc. Aceasta retragere a mortalitatii prin catastrofe este urmata de faza declinului mortalitatii ordinare, indata ce progresele stiintifice si tehnice permit lupta cu succes impotriva bolilor infectioase si asigurarea securitatii alimentare.

In tot acest timp, fertilitatea se mentine la nivelul ei traditional, cel care permite supravietuirea grupului (adica in medie 5 sau 6 copii pentru o femeie). Datorita presiunii demografice si mai ales mutatiilor structurilor socio-economice ce insotesc cresterea economica in epoca moderna (industrializarea, urbanizarea, cresterea nivelului de instruire, cresterea costului intretinerii si educarii copilului etc.) fertilitatea se adapteaza si ea modificarilor din societate si economie si converge spre niveluri mai scazute. Fertilitatea poate sa coboare chiar si sub nivelul de echilibru al populatiei. Fluxurile migratorii se inverseaza, emigratia cedand locul imigrarii.   Aceasta este faza de “echilibru” in care se gasesc acum tarile batranului continent european.

Consecintele primei tranzitii demografice

: Hazardele naturale si calitatea mediului in perspectiva dezvoltarii durabile in Carpatii si Subcarpatii de la curbura : Troposfera, tropopauza, stratosfera, mezosfera, termosfera, exosfera

In toate tarile unde s-a realizat tranzitia demografica, s-a produs in prima faza o crestere accelerata a populatiei. In Franta, unde tranzitia demografica s-a declansat pentru prima data, au existat doua perioade de explozie demografica: al doilea Imperiu (1852-1870) si “baby-boom” din anii 1946-1973. Ca regula generala, cu cat tranzitia este mai tardiva, cu atat este mai exploziva in planul natalitatii. O alta consecinta a tranzitiei demografice este transformarea piramidei varstelor: cresterea ponderii in societate a populatiei varstnice (de peste 60 de ani).

Acest proces este cunoscut sub numele de imbatranire demografica. Numarul persoanelor varstnice creste mai mult timp si mai rapid decat restul populatiei. Mai rapid pentru ca efectul cumulat al scaderii mortalitatii actioneaza asupra generatiilor pe toata durata ciclului lor de viata. Pana la urma, numarul persoanelor in varsta ar putea depasi numarul de tineri. In cursul modernizarii societatilor, grija pentru batrani este preluata din ce in ce mai mult de la institutia familiei de catre stat. Tranzitia demografica nu consta doar in modificarea regimurilor de mortalitate si de fertilitate. Ea antreneaza si o transformare paralela a regimului migratoriu.

Migratia exerseaza rolul unui instrument de reducere a tensiunilor sociale si economice si demografice. Atunci cand, in secolul al XIX-lea, Europa a avut un puternic excedent de populatie, s-au format si cele mai masive valuri de emigranti spre continentul american. Dupa ce fertilitatea s-a redus pana ce cresterea naturala a devenit neglijabila, Europa occidentala a devenit, incetul cu incetul, un teritoriu de imigratie.

A doua tranzitie demografica

Demograful francez Jean Bourjeois-Pichat este primul care a atras atentia (in 1979) asupra continuarii scaderii fertilitatii populatiilor care terminasera procesul tranzitiei demografice spre valori sub nivelul de inlocuire al generatiilor iar demografi olandezi au anuntat in 1987 inceputul “ celei de-a doua tranzitii demografice”. 

A doua tranzitie demografica (produsa in ultimele decenii ale sec. XX) declanseaza pe termen lung un proces de scadere al volumului populatiilor. De regula, in societatile occidentale, reducerea fertilitatii si a natalitatii a fost precedata de o limitare a casatoriilor. Tranzitia reproducerii, ca si componenta a tranzitiei demografice, a tins sa se realizeze in doua faze:

a)     faza malthusiana de recul a nuptialitatii s-a realizat de obicei prin amanarea casatoriei si cresterea ponderii celibatului definitiv;

b)     faza neo-malthusiana prin limitarea fertilitatii casatoriilor.

Aceasta evolutie a nuptialitatii este strans legata de conditia femeii si a copilului, iar cheia schimbarii este scoala. Acolo unde economic este posibil, prelungirea perioadei de scolarizare duce la cresterea varstei la casatorie. Economia fertilitatii se inverseaza, costul copilului devenind superior aportului lui economic. Scoala tinde sa modifice rolul femeii in societatea contemporana, permitandu-i sa aibe o activitate salariala moderna, sa-si dezvolte o cariera. Cresterea nivelului de instruire schimba mentalitatile, devenind mai importanta chiar decat cresterea veniturilor. Are loc apoi o noua faza in tranzitia fertilitatii, neprevazuta de teoria clasica a tranzitiei demografice, caracterizata prin planificarea momentului venirii pe lume a copilului, in functie de optiunile libere ale parintilor. Astfel, fertilitatea poate scadea mult mai mult, sub nivelul necesar inlocuirii generatiilor.

In Europa occidentala, limitarea nasterilor prin amanarea casatoriilor a facut mult timp parte din mecanismul reglarii demografice. Doar in ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, cand fertilitatea mariajelor a regresat si cand cresterea economica a devenit evidenta eliminand presiunea asupra mijloacelor de subzistenta, casatoriile au devenit mai precoce si mai frecvente. Nuptialitatea chiar a cunoscut un “boom” spectacular imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, nasterile multiplicandu-se intr-un mod neasteptat, creand astfel o ciudata paranteza in procesul tranzitiei demografice.  

Dar odata cu sosirea noilor generatii nascute dupa cel de-al doilea razboi mondial, incepand cu a doua jumatate a anilor 1960, aceasta paranteza istorica s-a inchis, instaurandu-se noi comportamente demografice atat in planul relational cat si in cel al reproducerii. Casatoria devine din nou mai tarzie si mai putin frecventa, iar divortul mult mai frecvent. Concubinajul se raspandeste si ia forme noi. Conduitele considerate pana atunci deviante si, deci statistic marginale, devin foarte frecvente, mai ales printre tineri iar in final sunt admise de majoritatea populatiei. Are loc o criza a cuplului si a mariajului: casatoriti sau nu, partenerilor le e din ce in ce mai greu sa ramana mult timp impreuna.

In unele tari occidentale, proportia uniunilor care sfarsesc prin divort se apropie de o treime. Exigentele afective individuale devin mai importante decat convenientele, presiunea sociala sau grija pentru reproducerea biologica. Comportamentul reproductiv sufera si el transformari importante: fertilitatea continua sa scada intr-un ritm accelerat situandu-se sistematic sub nivelul necesar inlocuirii generatiilor, calendarul nasterilor sufera o deplasare spre varstele mai mature (in jur de 30 de ani), nasterile in afara casatoriei capata o pondere mai importanta in fertilitatea generala. Toate aceste schimbari favorizeaza familia restransa in detrimentul familiei numeroase. Teoria clasica a tranzitiei demografice nu a prevazut o astfel de evolutie, iar explicatiile propuse a posteriori se dovedesc a fi nesatisfacatoare si criticabile.

Exista o deosebire fundamentala intre cele doua tranzitii demografice: daca pentru prima evolutie cuvantul cheie al schimbarii este altruismul, pentru cea de-a doua este individualismul. Prima tranzitie spre o natalitate mai scazuta a fost dominata de grija pentru familie si urmasi, in timp ce in a doua se invoca drepturile si autorealizarile individului. Caracteristicile esentiale ale celei de-a doua tranzitii demografice implica 4 schimbari care interactioneaza si care pot fi exprimate in urmatoarele enunturi:

trecerea de la varsta de aur a casatoriei la zorii coabitarii;

trecerea de la era “copilului–rege” care are parinti la era “cuplului –rege”care are copii;

trecerea de la folosirea metodelor contraceptive in scop preventiv la folosirea acestora in vederea autoimplinirii;

trecerea de la uniformitatea tipului de familie la pluralitatea structurilor familiale si a formelor de gospodarie.

In cea de-a doua tranzitie demografica manifestarile esentiale sunt: cresterea divortului, descresterea fertilitatii in stransa legatura cu cresterea eficacitatii contraceptiei, schimbarea legislatiei avortului, descresterea nuptialitatii si raspandirea uniunilor consensuale.