Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate didacticaScoala trebuie adaptata la copii ... nu copiii la scoala





Biologie Botanica Chimie Didactica Fizica Geografie
Gradinita Literatura Matematica

Ecologie


Qdidactic » didactica & scoala » geografie » ecologie
Categorii de arii naturale protejate



Categorii de arii naturale protejate


CATEGORII DE ARII NATURALE PROTEJATE


1.CATEGORII INTERNATIONALE DE ARII NATURALE PROTEJATE


Pentru asigurarea masurilor speciale de ocrotire si conservare in situ a bunurilor patrimoniului natural, in functie de regimul necesar de ocrotire, conservare si utilizare, Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii (IUCN) a realizat un sistem de clasificare a ariilor naturale protejate.

Principiul central al sistemului elaborat de catre Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii, sistem elaborat pentru facilitarea comunicarii si informarii tuturor celor implicati in procesul declararii de noi arii protejate si in revizuirea celor existente, este acela ca ariile protejate trebuie sa fie definite de obiectivele lor de management, nu de titlul ariei si nu de eficienta managementului in indeplinirea respectivelor obiective.

IUCN subliniaza necesitatea ca ariile protejate sa fie declarate pentru a indeplinii obiectivele conforme cu scopurile si cerintele nationale, locale sau private (sau un amestec al acestora) si numai dupa aceea 'etichetate' cu o categorie IUCN corespunzatoare obiectivelor de management.

IUCN incearca sa influenteze, sa incurajeze si sa asiste organizatiile de profil din toata lumea in vederea conservarii integritatii si diversitatii naturii dar si asigurarii utilizarii resurselor naturale intr-un mod echitabil si durabil. Rezultatul acestui proces l-a constituit elaborarea unui sistem pentru definirea si clasificarea ariilor protejate. In prezent, categoriile de management IUCN sunt:

1.Rezervatie naturala stricta

Arie naturala salbatica

3.Parc national

4.Monument natural

5.Arie de gestionare a habitatelor/speciilor

6.Peisaj terestru

7.Arie protejata cu resurse gestionate

1.Rezervatie naturala stricta- reprezinta o zona terestra si/sau acvatica care prezinta ecosisteme, trasaturi geologice sau fiziologice si/sau specii deosebite sau reprezentative, disponibila primar pentru cercetare stiintifica si/sau monitorizata.

In Romania acestei categorii ii corespund rezervatia stiintifica, zona stric protejata si zona de protectie integrala.

Obiectivele de management pentru o rezervatie naturala stricta sunt:

Protectia habitatelor, ecosistemelor si speciilor intr-o stare cat mai nealterata posibil;

Mentinerea resurselor genetice in starea dinamica si evolutiva;

Mentinerea proceselor ecologice;

Ocrotirea trasaturilor structurale de peisaj sau expunerea rocilor;

Pastrarea exemplelor de mediu natural pentru studiile stiintifice, monitoringul mediului si educatie, inclusiv zona in care accesul este exclus;

Minimizarea deteriorarilor prin planificarea atenta si desfasurarea cercetarii si a altor activitati permise;

Limitarea accesului publicului.

Principiile de baza luate in considerare pentru desemnarea unei zone ca rezervatie naturala stricta sunt:

-sa fie suficient de mare pentru a asigura integritatea ecosistemelor si pentru a indeplinii obiectivele de management pentru care este protejata.

-sa fie exclusa de la interventiile umane directe, iar aceasta situatie sa poata fii mentinuta pe viitor.

-conservarea biodiversitatii zonei trebuie sa fie posibila protectie si sa nu necesite un management substantial activ sau manipularea habitatului.

Proprietatea si controlul trebuie sa fie realizate la nivel national sau la alt nivel guvernamental, printr-o agentie calificata profesional sau prin fundatii private, universitatii sau institutii care prezinta functii de cercetare sau conservare sau de catre proprietari care lucreaza in cooperare cu oricare din organizatiile guvernamentale sau institutiile private mentionate anterior. Activitatile de paza si control adecvate protectiei pe termen lung trebuie sa fie asigurate inainte de desemnarea ariei. Acordurile internationale asupra ariei in cauza, care reprezinta subiectul unei discute asupra suveranitatii nationale pot reprezinta exceptii.

Arie naturala salbatica -arie mare terestra si/sau acvatica nemodificata sau slab afectata, care retine caracterul si influenta

naturala, fara o habitare permanenta sau semnificativa, care este protejata si gestionata pentru pastrarea coditilor naturale.  

In Romania nu exista nici o arie protejata incadrata in aceasta categorie.        

Obiectivele de management pentru o arie naturala salbatica sunt:

Asigurarea ca generatiile viitoare vor avea posibilitatea sa inteleaga si sa se bucure de zone care nu au fost afectate de actiunile umane de-a lungul unei mari perioade de timp;

Mentinerea pe termen lung a atributelor si calitatilor umane esentiale;

Asigurarea accesului publicului intr-o modalitate care sa satisfaca cel mai bine atat starea fizica si spirituala a vizitatorilor, cat si mentinerea calitatilor de salbaticie ale ariei pentru generatiile prezente si viitoare;

Permiterea comunitatilor umane indigene sa traiasca in densitati mici si in echilibru cu resursele disponibile pentru mentinerea modurilor lor de viata.

Principiile de baza utilizate pentru incadrarea unei zone in aceasta categorie sunt:

-sa prezinte calitati naturale deosebite si sa fie supusa primar legitatilor naturale fara interventii umane, putand prezenta si in viitor aceste atribute daca este gestionata corespunzator.

-sa contina valori semnificative ecologice, geologice, fizico-geografice sau alte trasaturi de valoare stiintifica, educationala, estetica sau istorica.

-sa ofere posibilitati deosebite pentru solitudine, vizitatorii sa se poata bucura aici prin mijloace simple, nezgomotoase, nepoluante si neintrusive (ex.nemotorizate).

-sa aiba o marime suficienta pentru a face posibila protectia si utilizarea.

Proprietatea si controlul trebuie sa fie realizate la nivel national sau la alt nivel guvernamental, printr-o agentie calificata profesional sau prin fundatii private, universitati sau institutii care prezinta functii de cercetare sau conservare sau de catre proprietari care lucreaza in cooperare cu oricare din organizatiile guvernamentale sau institutiile private mentionate anterior. Activitatile de paza si control adecvate protectiei pe termen lung trebuie sa fie asigurate inainte de desemnarea ariei. Acordurile internationale asupra ariei in cauza, care reprezinta subiectul unei dispute asupra suveranitatii nationale pot reprezenta exceptii.

Parc national - reprezinta o arie naturala terestra si/sau acvatica, desemnata pentru:

-protectia integritatii ecologice a unuia sau mai multor ecosisteme pentru generatiile prezente si viitoare;

-excluderea exploatarii sau locuirii contravine scopului desemnarii;

-punerea la dispozitie a unei baze care sa asigure posibilitati spirituale, stiintifice, educationale, recreationale si de vizitare, toate trebuie sa fie compatibile cu principiile de protectie a mediului si cu diversitatea culturala.

Acestei categorii IUCN, in Romania ii corespunde parcul national.

Obiectivele de management intr-un parc national sunt:

Protectia ariilor naturale de semnificatie nationala si internationala pentru scopuri spirituale, stiintifice, educationale, recreative si turistice;

Perpetuarea, intr-o stare cat mai naturala posibila, a unor a unor esantioane reprezentative de regiuni fizico-geografice, comunitati biotice, resurse genetice si specii, pentru a asigura stabilitatea si diversitatea ecologica;

Gestiunea utilizarii de catre vizitatori pentru scopuri inspirative, educationale, culturale si recreative la un nivel care va mentine aria intr-o stare naturala sau apropiata de natural;

Eliminarea si apoi prevenirea exploatarii sau locuirii care contravine scopurilor desemnarii;

Mentinerea respectului pentru atributele ecologice, geomorfologice, sacre sau estetice care garanteaza desemnarea;

Luarea in considerare a necesitatilor populatiilor indigene, inclusiv utilizarea resurselor necesare supravietuirii, astfel incat sa nu exercite efecte adverse asupra celorlalte obiective de management.


Principiile de baza de care se tine cont la incadrarea unei zone in aceasta categorie sunt:

-sa obtina esantioane reprezentative de regiuni naturale, trasaturi naturale sau estetice, unde speciile de plante sau animale, habitatele si siturile geomorfologice au o semnificatie speciala spirituala, stiintifica, educationala, recreationala si turistica.

-sa aiba o suprafata suficient de mare pentru a contine unul sau mai multe ecosisteme intacte nealterate semnificativ de catre exploatarea sau habitarea umana curenta.

Proprietatea si managementul trebuie sa apartina normal celei mai inalte autoritati componente a statului, in jurisdictia caruia se afla. Parcurile nationale pot sa se afle in proprietatea si managementul altor nivele guvernamentale, consilii locale, fundatii sau alte organisme stabilite legal care au ca scop conservarea pe termin lung a ariei.

3.Monument natural - zona care contine una sau mai multe trasaturi naturale/culturale specifice, care este de o valoare deosebita sau unica datorita raritatii proprii, calitatii reprezentative sau estetice sau semnificatiei naturale.

In Romania, aceste categorii ii corespund monument natural si monument al naturii.

Obiectivele de management stabilite pentru aceasta categorie sunt:

Protectia si pastrarea perpetua a trasaturilor remarcabile specifice datorita semnificatiei lor naturale, calitatii de unicat sau e reprezentativitate sau semnificatiei culturale;

Asigurarea, intr-o masura conforma cu obiectivul anterior, a posibilitatilor de cercetare, educatie, interpretare si apreciere publica;

Eliminarea si apoi prevenirea exploatarii sau ocuparii impotriva scopului pentru care a fost desemnata;

Aducerea de beneficii oricarei populatii rezidente conforme cu celelalte obiective de management.

Principiile de baza pentru desemnarea unei zone ca monument natural sunt:

- sa contina una sau mai multe trasaturi cu semnificatie deosebita (trasaturile naturale corespunzatoare includ cascade spectaculoase, pesteri, cratere, depuneri fosile, dune de nisip si trasaturi marine, impreuna cu fauna si flora unica sau reprezentativa; trasaturile culturale asociate pot include asezaminte speologice, fortarete, situri arheologice sau situri naturale care au o semnificatie de patrimoniu pentru populatia indigena).

- aria trebuie sa aiba o suprafata suficient de mare pentru a proteja integritatea acestor caracteristici si a zonelor din imediata vecinatate.

Proprietatea si managementului trebuie sa apartina guvernului national sau, cu masuri corespunzatoare de paza si control, altui nivel guvernamental, cosiliu local, organizatii non-profit, corporatii sau in mod exceptional, unui organ privat, daca se dovedeste ca protectia pe termen lung al caracterului propriu al zonei este asigurata inainte de desemnare.

4.Arie de gestionare a habitatelor/speciilor - arie terestra si/sau acvatica care face obiectivul unei investigatii active in scopul managementului pentru a asigura mentinerea habitatelor si/sau indeplinirea necesitatilor unor anumite specii.

In Romania este corespunzatoare categoriei rezervatie naturala.

Obiectivele de management specifice acestei categorii:

Pastrarea si mentinerea conditiilor de habitat necesare pentru protectia unor specii semnificative, grupuri de specii, comunitati biotice sau trasaturi fizice ale mediului acolo unde aceasta necesita o manipulare specifica din partea omului pentru un management optim;

Facilitarea cercetarii stiintifice si monitorizarii ca activitati primare asociate cu managementul durabil al resurselor naturale;

Dezvoltarea unor arii limitate pentru educatia publicului si aprecierea caracteristicilor habitatului in cauza si pentru managementul vietii salbatice;

Eliminarea si apoi prevenirea exploatarii si ocuparii impotriva scopului pentru care a fost desemnata;

Aducerea de beneficii oricarei populatii rezidente conforme cu celelalte obiective de management.

Principiile de baza avute in vedere pentru includerea unei zone in aceasta categorie sunt:

-sa joace rol important in protectia naturii si supravietuirea speciilor (incorporand arii de reproducere, zone umede, pajisti, paduri sau zone de depunere a icrelor, inclusiv zone marine bentonice).

-in aria respectiva protectia habitatului sa fie esentiala pentru flora importanta la nivel national si local sau pentru fauna rezidenta sau migratoare.

-conservarea acestor habitate si specii trebuie sa depinda de interventia activa din partea autoritatii de management, daca este necesar prin manipularea habitatului.

-marimea ariei trebuie sa depinda de cerintele de habitat ale speciei care trebuie sa fie protejata si poate varia de la relativ mica la arii foarte vaste.

Proprietatea si managementul trebuie sa apartina guvernului national sau, cu masuri corespunzatoare de paza si control, altui nivel guvernamental, consiliu local, organizatii non-profit, corporatii sau in mod exceptional, unui organ privat.

5.Peisaj terestru/marin protejat -arie terestra, cu zona costiera si marina dupa caz, unde interactiunea oamenilor cu natura le-a lungul timpului a generat o suprafata cu trasaturi distincte, cu valori semnificative estetice, ecologice si/sau culturale si adesea cu o diversitate biologica mare. Ocrotirea integritatii unei asemenea interactiuni traditionale este vitala pentru protectia, mentinerea si evolutia ariei.

Obiectivele de management specifice acestei categorii sunt:

Conservarea biodiversitatii peisajului. In vederea indeplinirii acestui obiectiv, masurile care impun sunt:

-inventarierea faunei si florei si elaborarea hartilor speciilor si habitatelor rare, edemice si vulnerabile;

-dezvoltarea de programe de monitoring permanent pe baza indicatorilor si adaptarea de masuri speciale de protectie de cate ori este necesar;

-identificarea speciilor de plante si animale si protejarea zonelor importante pentru acestea;

-sensibilizarea turistilor si locuitorilor zonei asupra importantei florei si faunei;

-captarea si monitorizarea vegetatiei de-a lungul vailor si cursurilor de apa si reglementarea exploatarii;

-protejarea pesterilor neamenajate prin limitarea accesului turistilor;

-identificarea locurilor de pe traseele turistice erodate, refacerea si stabilizarea terenului in locurile afectate;

-identificarea si analiza traseelor de alpinism si mentinerea celor corespunzatoare;

-eliminarea surselor de poluare a cursurilor de apa.

Conservarea traditiilor:

-organizarea si promovarea evenimentelor culturale locale;

-incurajarea formarii unor centre de traditii locale;

-incurajarea pastrarii sitului arhitectonic prin implicarea consiliilor locale de urbanism.

Utilizarea rationala a terenurilor si a resurselor naturale:

-monitorizarea evolutiei calitatii pasunilor montane;

-adaptarea prevederilor amenajamentelor silvice si silvo-pastorale la limitele, zonarea interna si prevederile planului de management;

-participarea la evaluarea efectivelor de vanat din zona;

-urmarirea terenurilor folosite cu fanete;

-constientizarea localnicilor despre importanta si valoarea produselor naturale (in a carui productie nu s- au folosit pesticide sau alte produse chimice) .

-informarea asupra metodelor de colectare si reciclare a deseurilor.

Turism si recreare:

-dirijarea accesului turistic in zona in functie de interesele de conservare si reducerea riscului producerii accidentelor;

-actiuni de igienizare in vederea reducerii impactului negativ al turismului asupra mediului;

-asigurarea unei infrastructuri corespunzatoare turismului;

-desemnarea si amenajarea locurilor de campare si parcarilor;

-amenajarea si restabilitarea refugiilor montane;

-infiintarea de trasee educative;

-organizarea unui turism specializat pe diverse domenii;

-monitorizarea turismului;

-promovarea unui turism civilizat;

-supravegherea desfasurarii activitatilor turistice din zona.

Educatie si constientizare:

-amenajarea centrelor de vizitare si a punctelor de informare;

-amplasarea de panouri educative si informative in teren;

-editarea de materiale educationale si informative;

-dezvoltarea unui program educativ in scoli;

-editarea unui buletin informativ periodic si a unei reviste stiintifice;

-realizarea si actualizarea unei pagini WEB a zonei;

-actiuni care dau posibilitatea publicului sa participe la activitati desfasurate in zona (igienizare, plantatii, etc );

-intalniri de lucru cu administratiile publice locale pentru informari reciproce;

-promovarea imaginii parcului prin participarea la manifestari nationale si internationale;

-organizarea de evenimente dedicate parcului;

-intalniri si stabiliri de relatii cu comunitatile locale si comunitatea stiintifica cu scopul de a promova imaginea parcului;

-monitorizarea impactului procesului de constientizare.

Principiile de baza pentru desemnarea unei zone ca peisaj terestru/marin protejat:

-sa prezinte un peisaj terestru si/sau marin costier si insular de o calitatea impresionanta cu diverse habitate asociate, flora si fauna, impreuna cu manifestari ale unor calitati unice sau traditionale de utilizare a pamantului si organizari sociale, evidentiate in asezarile umane si traditii locale, moduri de viata si credinte.

-sa prezinte oportunitati de petrecere a timpului liber a publicului prin recreare si turism in cadrul normal al modalitatilor de viata si activitatilor economice.

6. Arie protejata cu resurse gestionate - arie care contine predominant sisteme naturale nemodificate, gestionate pentru asigurarea pe termin lung a protectiei si mentinerii diversitatii biologice, asigurand in acelasi timp in mod durabil bunuri si servicii pentru satisfacerea nevoilor comunitatilor.

In Romania nu exista nici o arie protejata incadrata in aceasta categorie.

Obiectivele de management pentru aceasta categorie sunt:

Protectia si mentinerea pe termen lung a diversitatii biologice si a altor valori naturale ale ariei;

Promovarea practicilor de management pentru o productie durabila;

Protectia bazei de resurse naturale impotriva instrainarii acesteia prin utilizarea pamantului in detrimentul diversitatii biologice a ariei;

Contributia la dezvoltarea regionala si nationala.

Principiile de baza avute in vedere pentru incadrarea unei zone in aceasta categorie sunt:

-sa fie cel putin doua treimi in stare naturala, desi poate de asemenea sa contina suprafete limitate cu ecosisteme modificate;

-sa aiba o suprafata destul de mare pentru a absorbii utilizarile durabile ale resurselor fara ca aceasta sa fie in detrimentul valorilor naturale pe termen lung.

Responsabilitatea de management trebuie sa apartina organelor publice cu scopuri clare de conservare si realizare in parteneriat cu populatia locala sau managementul poate sa fie asigurat pe baza traditiilor locale, dar cu suportul agentilor guvernamentale sau non-guvernamentale. Proprietatea poate fii nationala sau sa apartina unui alt nivel guvernamental, comunitatii, sau unor persoane fizice sau unei combinatii a acestora.


CATEGORIILE DE ARII NATURALE PROTEJATE DIN ROMANIA


Toate ariile naturale protejate sunt dedicate protectiei si mentinerii diversitatii biologice si a resurselor naturale si culturale asociate. Practic insa, scopurile clare pentru care sunt gospodarite ariile naturale protejate difera foarte mult. S-au evidentiat urmatoarele scopuri majore ale managementului ariilor protejate:

-cercetare stiintifica;

-protectia salbaticiei;

-protectia diversitatii speciilor si a diversitatii genetice;

-mentinerea serviciilor;

-protectia unor trasaturi naturale si culturale specifice;

-turism si recreare;

-educatie;

-utilizare durabila a resurselor ecosistemelor naturale;

-mentinerea caracteristicilor culturale si traditionale.

La nivel national a fost elaborat si reglementat un sistem de clasificare, tinandu-se cont de propunerile Uniunii Internationale pentru Conservarea Naturii privind tipurile de arii naturale protejate existente pe plan mondial dar si de specificul relatiilor fizico-geografice si socio-economice existente pe plan national.

Astfel, conform Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice, modificata prin Legea 426/2001 si prin Legea 345/2006, in Romania sunt recunoscute urmatoarele categorii de arii naturale protejate:

1. Categorii stabilite la nivel national.

a) rezervatii stiintifice;

b) parcuri nationale;

c) monumente ale naturii;

d) rezervatii naturale;

e) parcuri naturale.


a) Rezervatii stiintifice

Rezervatiile stiintifice sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor habitate naturale terestre si/sau acvatice, cuprinzand elemente reprezentative de interes stiintific sub aspect floristic, faunistic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic sau de alta natura. Marimea rezervatiilor stiintifice este determinata de arealul necesar pentru asigurarea integralitatii zonei protejate.

Managementul rezervatiilor stiintifice asigura un regim strict de protectie prin care habitatele sunt pastrate intr-o stare pe cat posibil neperturbata. In perimetrul lor se pot desfasura numai activitati stiintifice, cu acordul forului stiintific competent.

Rezervatiile stiintifice corespund categoriei I IUCN - 'Rezervatie naturala stricta'.

b) Parcuri nationale

Parcurile nationale sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor esantioane reprezentative pentru spatiul biogeografic national, cuprinzand elemente naturale cu valoare deosebita sub aspect fizico-geografic,floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de alta natura, oferind posibilitatea vizitarii in scopuri stiintifice, educative, recreative si turistice.

Managementul parcurilor nationale asigura mentinerea cadrului fizico-geografic in stare naturala, protectia ecosistemelor, conservarea resurselor genetice si a diversitatii biologice in conditii de stabilitate ecologica, excluderea oricarei forme de exploatare a resurselor naturale si a folosintelor terenurilor incompatibila scopului atribuit.

Regimul de gospodarire se stabileste prin regulamente si planuri proprii de protectie si conservare aprobate de autoritatile nationale stiintifice si administrative abilitate. In perimetrele lor vor fii cuprinse ecosisteme terestre si acvatice cat mai putin influentate prin activitatile umane. Elementele cu valoare deosebita de pe cuprinsul parcurilor nationale pot fii delimitate si puse sub un regim strict de protectie ca rezervatii stiintifice. Parcurile nationale se intind in general pe suprafete mari de teren. In perimetrul parcurilor nationale sunt admise doar activitatile traditionale practicate numai de comunitatile din zona parcului national, activitati traditionale ce vor fii reglementate prin planul de management.

Parcurile nationale corespund categoriei II IUCN -'Parc national'.

c) Monumente ale naturii

Monumentele naturii sunt acela arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor elemente naturale cu valoare si semnificatie ecologica, stiintifica, peisagistica deosebite, reprezentate de specii de plante si animale salbatice rare, endemice sau amenintate cu disparitia, arbori seculari, asociatii floristice si faunistice, fenomene geologice - pesteri, martori de eroziune, chei, cursuri de apa, cascade si alte manifestari si formatiuni geologice, depozite fosiliere, precum si alte elemente naturale cu valoare de patrimoniu natural prin unicitatea si raritatea lor. Daca monumentele naturii nu sunt cuprinse in perimetrul altor zone aflate sub regim de protectie, pentru asigurarea integritatii lor se vor stabilii zone de protectie obligatorie, indiferent de destinatia si de detinatorul terenului.

Managementul monumentelor naturii se face dupa un regim strict de protectie care asigura pastrarea trasaturilor naturale specifice. In functie de gradul lor de vulnerabilitate, accesul populatiei poate fii limitat sau interzis.

Monumentele naturii corespund categoriei III IUCN - 'Monument natural'.

d) Rezervatii naturale

Rezervatiile naturale sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor habitate si specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic. Marimea lor este determinata de arealul necesar asigurarii integralitatii elementelor protejate.

Managementul rezervatiilor naturale se face diferentiat, in functie de caracteristicile acestora, protejarii anumitelor specii, grupuri de specii sau comunitati biotice. Pe langa activitatile stiintifice, dupa caz, pot fi admise activitati turistice, educationale, organizate. Sunt admise unele activitati de valorificare durabila a unor resurse naturale. Sunt interzise folosinte ale terenurilor sau exploatarea resurselor care dauneaza obiectivelor atribuite. Potrivit scopului pentru care au fost desemnate, rezervatiile naturale pot avea caracter predominant: botanic, zoologic, forestier, geologic, paleontologic, peisagistic, speologic, de zona umeda, marina, de resurse genetice si altele.

Rezervatiile naturale corespund categoriei IV IUCN - 'Arie de gestionare a habitatelor/speciilor'.

e) Parcuri naturale

Parcurile naturale sunt acele arii naturale protejate a caror scop este protectia si conservarea unor ansambluri peisagistice in care interactiunea activitatilor umane cu natura de-a lungul timpului a creat o zona distincta, cu valoare semnificativa peisagistica si/sau culturala, deseori cu o mare diversitate biologica.

Managementul parcurilor naturale urmareste mentinerea interactiunii armonioase a omului cu natura prin protejarea diversitatii habitatelor si peisajului, promovand pastrarea folosintelor traditionale ale terenurilor, inconjurarea si consolidarea activitatilor, practicilor si culturii traditionale ale populatiei locale.

De asemenea, se ofera publicului posibilitati de recreare si turism si se incurajeaza activitatile stiintifice si educationale.

Parcurile naturale corespund categoriei V IUCN - 'Peisaj terestru/marin protejat'.


Categorii stabilite prin reglementari internationale.

a) Rezervatii ale biosferei

b) Zone umede de importanta internationala

c) Situri naturale ale patrimoniului natural universal

d) Arii speciale de conservare

e) Arii de protectie speciala avifaunistica

a) Rezervatii ale biosferei

Rezervatiile biosferei sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor zone de habitat natural si s diversitatii biologice specifice. Rezervatiile biosferei se intind pe suprafete mari si cuprind un complex de ecosisteme terestre si/sau acvatice, lacuri si cursuri de apa, zone umede cu comunitati biocenotice floristice si faunistice unice, cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea traditionala a teritoriului, ecosisteme modificate sub influenta omului si care pot fi readuse la starea lor naturala, comunitati umane a caror existenta este bazata pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltarii durabile si armonioase. Marimea rezervatiilor biosferei este determinata de cerinte de protectie si conservare eficienta a mediului natural si a diversitatii biologice specifice.

Managementul rezervatiilor biosferei se realizeaza conform unor regulamente si planuri de protectie si conservare proprii, in conformitate cu recomandarile Programului Om-biosfera de sub egida UNESCO. Daca in perimetrul rezervatiilor biosferei sunt cuprinse si situri naturale ale patrimoniului universal, managementul rezervatiilor se realizeaza cu respectarea prevederilor Conventiei privind protectia patrimoniului mondial cultural si natural, de sub egida UNESCO.

Pentru asigurarea protectiei si conservarii unor zone de habitat natural li a diversitatii biologice specifice, precum si pentru valorificarea resurselor naturale disponibile, potrivit cerintelor de consum ale populatiilor locale si in limitele potentialului biologic natural de regenerare a acestor resurse, in cuprinsul rezervatiilor biosferei se pot delimita zone cu regim diferentiat de protectie ecologica, de conservare si valorificare a resurselor, dupa cum urmeaza:

- zone strict protejate, avand regimul de protectie si conservare al rezervatiilor stiintifice;

- zona tampon, cu rol de protectie a zonelor strict protejate si in care sunt admise activitati limitate de valorificare a resurselor disponibile, in conformitate cu autoritatile date de administratia rezervatiei;

- zone de reconstructie ecologica, in care se realizeaza masuri de refacere a mediului deteriorat;

- zone valorificabile economic prin practici traditionale sau noi, ecologic admise, in limitele capacitatii de reglementare a resurselor.

O rezervatie a biosferei poate include mai multe zone strict protejate si asezari umane.

Rezervatiile biosferei cu asezari umane sunt astfel gestionate incat sa constituie modele de dezvoltare a comunitatilor umane in armonie cu mediul natural.

In particular, fiecare rezervatie a biosferei trebuie sa indeplineasca trei functii complementare:

- de conservare a biodiversitatii - accentuand conservarea unui esantion reprezentativ al unor ecosisteme majore;

- de dezvoltare - cu accent asupra populatiei umane in cadrul biosferei, subliniind rolul integrator pentru comunitatile locale;

- de logistica - realizand combinarea intre cercetarea, educatia, instruirea si monitorizarea in domeniul conservarii.

Deoarece sistemul de categorisire IUCN reprezinta o modalitate de clasificare a ariilor protejate pe baza obiectivelor de management, iar rezervatiile biosferei contin adesea o serie de zone de management cu obiective de management diferite, rezervatiile biosferei sunt considerate arii care contin una sau mai multe categorii IUCN de arii protejate si nu o categorie separata.

b) Zone umede de importanta internationala

Zonele umede de importanta internationala sunt acele arii naturale protejate al caror scop este de a se asigura protectia si conservarea siturilor naturale cu diversitatea biologica specifica zonelor umede.

Managementul acestor zone se realizeaza in scopul conservarii lor si al utilizarii durabile a resurselor biologice pe care le genereaza, in conformitate cu prevederile Conventiei privind conservarea zonelor umede de importanta internationala in special ca habitat al pasarilor acvatice.

c) Situri naturale ale patrimoniului natural universal

Siturile naturale ale patrimoniului natural universal sunt acele arii naturale protejate al caror scop este ocrotirea si conservarea unor zone de habitat natural in cuprinsul carora exista elemente naturale a caror valoare este recunoscuta ca fiind de importanta universala. Marimea arealului lor este determinata de cerintele pentru asigurarea integralitatii si conservarii elementelor supuse acestui regim de protectie.

In cuprinsul acestor zone pot exista comunitati umane ale caror activitati sunt orientate pentru o dezvoltare compatibila cu cerintele de ocrotire si conservare a sitului natural.

Managementul siturilor naturale al patrimoniului natural universal se realizeaza in conformitate cu regulamentele si planurile proprii de ocrotire si conservare, cu respectarea prevederilor Conventiei privind protectia patrimoniului mondial cultural si natural, sub egida UNESCO.

d) Arii speciale de conservare

Arii speciale de conservare sunt acele arii naturale protejate a caror scop este de a conserva, de a mentine si, acolo unde este cazul, de a reduce intr-o stare de conservare favorabila habitatele naturale si/sau populatiile speciilor pentru conservarea tipurilor de habitate naturale de interes comunitar si a habitatelor speciilor de interes comunitar.

Prin habitat natural de interes comunitar se intelege acel habitat care:

- este in pericol de disparitie in arealul lui natural;

- are un areal natural mic ca urmare a restrangerii a acestuia sau prin faptul ca are o suprafata restransa;

- reprezinta esantioane reprezentative cu caracteristici tipice pentru una sau mai multe dintre urmatoarele regiuni biogeografice: alpina, continentala, panonica, stepica si pontica.

Prin habitat natural prioritar se intelege un tip de habitat natural amenintat, pentru a carui conservare exista o responsabilitate deosebita.

Prin specii de interes comunitar se inteleg acele specii care sunt:

- periclitate, exceptand speciile a caror areal natural este marginal in teritoriu si care nu sunt nici periclitate nici vulnerabile in regiunea vest-palearctica;

- vulnerabile, adica a caror trecere in categoria speciilor periclitate este probabila intr-un viitor apropiat, in caz de persistenta a factorilor cauzali;

- rare, adica a caror populatii sunt mici si care chiar daca in prezent nu sunt periclitate sau vulnerabile, risca sa devina. Aceste specii sunt localizate in arii geografice restranse sau sunt rar dispersate pe suprafete largi;

- endemice si necesita o atentie particulara datorita naturii specifice a habitatului lor si/sau impactului potential al exploatarii lor asupra habitatului lor si/sau a impactului potential al exploatarii lor asupra starii de conservare.

Prin specie prioritara se intelege o specie periclitata si/sau edenica pentru a carei conservare sunt necesare masuri urgente.

Managementul ariilor speciale de conservare necesita planuri de management si masuri legale, administrative sau contractuale in scopul evitarii deteriorarii habitatelor naturale si a habitatelor speciilor, precum si a perturbarii speciilor pentru care zonele au fost desemnate.

Orice plan sau proiect indirect legat sau necesar pentru gestionarea sitului, dar susceptibil de a-l afecta intr-un mod semnificativ, va face obiectul unui studiu pentru evaluarea impactului, tinandu-se seama de obiectivele de conservare a ariei. Nu vor fi acceptate planuri sau proiecte in ariile respective care afecteaza aria, orice activitate in aceste zone facandu-se cu consultarea publicului.

e) Arii de protectie speciala avifaunistica

Ariile de protectie speciala avifaunistica sunt acele arii naturale protejate al caror scop este de a conserva, de a mentine si, acolo unde este cazul, de a reduce intr-o stare de conservare favorabila habitatele specifice, desemnate pentru protectia speciilor de pasari migratoare salbatice.








Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2020 - Toate drepturile rezervate -|

Ecologie



Alpinism
Astronomie
Demografie
Ecologie
Geodezie
Geologie
Hidrologie
Meteorologie

Referate pe aceeasi tema


Tehnici de protectie a mediului - interdictii
Fondul pentru mediu
Ecologia - tine de educatie?
Proceduri de emitere a actelor de mediu
Constanta - evaluarea efectelor anumitor proiecte publice si private asupra mediului
Evaluarea impactului de mediu si intocmirea bilanturilor de mediu - componentele si etapele evaluarii impactului ecologic
Elemente strategice si modalitati de implementare a principiilor dreptului mediului
LUMINA SOLARA - criterii ecologice in analiza de proiectare - spatiile de lucru
Probleme majore ale mediului inconjurator
Instrumente ale politicii de mediu - probleme de solutionat



Ramai informat
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente, referate, lucrari. Online e mai simplu.

Contribuie si tu!
Adauga online proiectul sau referatul tau.